4,445 matches
-
Florentina Costache Pentru personajele cărții prozatorului timișorean Daniel Vighi, insula de vară este un spațiu concret, situat undeva pe cursul Mureșului, spațiu care se transformă însă în utopie, întrucît rămîne de neatins. Planurile de îmblînzire a insulei pornesc dintr-un impuls civilizator comparabil ca putere de fascinație cu proiectele de cucerire a Indiilor sau a Polului Sud. O țară a făgăduinței care va rămîne inaccesibila visătorilor, Radu Metodistu
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
pregătire fizică și psihică. Puțini dintre actori însă mai țin la statutul profesional. Poate și de astă stagiunea încheiată '98-'99 nu este marcată de performanțe actoricești evidente sau excepționale. Putem vorbi însă despre roluri cu însemnătate. Marcel Iureș în utopia Cetatea soarelui face un rol mai puțin obișnuit față de ultimele apariții: propovăduitorul utopiei, nebunul bolnav din propriile închipuiri. Utopistul înoată într-un absurd periculos și contaminant. Apariția lui Marcel Iureș în Cetatea soarelui, un spectacol de teatru de cameră kammerspiel
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
Poate și de astă stagiunea încheiată '98-'99 nu este marcată de performanțe actoricești evidente sau excepționale. Putem vorbi însă despre roluri cu însemnătate. Marcel Iureș în utopia Cetatea soarelui face un rol mai puțin obișnuit față de ultimele apariții: propovăduitorul utopiei, nebunul bolnav din propriile închipuiri. Utopistul înoată într-un absurd periculos și contaminant. Apariția lui Marcel Iureș în Cetatea soarelui, un spectacol de teatru de cameră kammerspiel, aduce foarte mult cu ceea ce am putea numi un one-man-show, chiar dacă el nu
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
neclătinate de vreo intenție ironică, si un discurs supravegheat să genereze expresivități din sfera sublimului: "parfumul tău dansa cu călcîiele goale pe pieptul meu" (Abia tîrziu prin orașul pustiu): "mama de mult în lacrimile ei/ mă îngropase" (Oțelul inclement al utopiei): "acum iubesc numai apusul/ lumină lui în care ne topim că două lumînări de geamăna ceară" (Povestea cea mai simplă). Sînt componentele unei nobleți niciodată dezmințite. Păstrînd ceva dintr-un menestrel nostalgic, care nu ezită să-i spună tandru unui
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
fiind cultivatoare ale unei arte cu caracter utilitar, sincretic, cînd știm prea bine că, din Renaștere și pînă în romantism, procesul de autolegitimare a artei, de specificare estetică, a fost unul progresiv, culminînd cu modernismul însuși? O altă afirmație problematică: "Utopia transparenței, a progresului continuu, a noului mereu superior vechiului fac din modernism (isme) o continuare, e drept paradoxala, torsionata, hiperconstientă de sine și în care logicul se transformă în paralogic, a proiectului iluminist din veacul al optsprezecelea". "Utopia transparenței" în
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
afirmație problematică: "Utopia transparenței, a progresului continuu, a noului mereu superior vechiului fac din modernism (isme) o continuare, e drept paradoxala, torsionata, hiperconstientă de sine și în care logicul se transformă în paralogic, a proiectului iluminist din veacul al optsprezecelea". "Utopia transparenței" în literatura modernista? Transparență nu are cum să fie nici macar utopia literaturii moderne cîtă vreme programul ei era unul radical diferit. Poezia modernista mimează pe sugestie, pe opacitate, nu pe transparență, pe refracție nu pe reflexie. Convingerea literatorilor moderniști
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
fac din modernism (isme) o continuare, e drept paradoxala, torsionata, hiperconstientă de sine și în care logicul se transformă în paralogic, a proiectului iluminist din veacul al optsprezecelea". "Utopia transparenței" în literatura modernista? Transparență nu are cum să fie nici macar utopia literaturii moderne cîtă vreme programul ei era unul radical diferit. Poezia modernista mimează pe sugestie, pe opacitate, nu pe transparență, pe refracție nu pe reflexie. Convingerea literatorilor moderniști era că lumea nu e rationalizabilă, inteligibila, cu instrumentele rațiunii, ei invocă
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
Alexandru Dabija, extrem de interesantă și deschizătoare de perspective surprinzătoare: amplificarea personajului feminin principal Agnès pînă la cifra șase încearcă o ipostaziere a femeii în relațiile cu bărbatul, o ipostaziere posibilă în această proiecție masculină. Cetatea soarelui este primul spectacol, o utopie în text, care a dat viața unui proiect ce părea... o utopie: Teatrul Act. Se întîlnesc din nou pe scenă și la cîrmele acestei curajoase instituții Marcel Iureș și Mihai Măniutiu. O noapte furtunoasa înseamnă a doua colaborare între o
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
principal Agnès pînă la cifra șase încearcă o ipostaziere a femeii în relațiile cu bărbatul, o ipostaziere posibilă în această proiecție masculină. Cetatea soarelui este primul spectacol, o utopie în text, care a dat viața unui proiect ce părea... o utopie: Teatrul Act. Se întîlnesc din nou pe scenă și la cîrmele acestei curajoase instituții Marcel Iureș și Mihai Măniutiu. O noapte furtunoasa înseamnă a doua colaborare între o instituție de stat - Teatrul Odeon și Smart - producător privat după răsunătorul, ca
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
pentru noi nu cred că ar fi profitabil dacă am supraviețui la infinit, fie într-o decadenta din ce in ce mai accentuată, deci morbida, fie într-o încremenire de muzeu. Oare cum ar arăta acum atlanții? Fără îndoială, desueți și prăfuiți că orice utopie. Ar mai fi, măcar în teorie - tertium datur - minimum o cale. Mulți o pun în practică și, pînă unal-alta, eludează tragediile. Să joci toate rolurile ce-ți sînt date cu distanță brechtiană, să nu-ți pui prea mult și prea
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
cu lentile ușoare/ de pe subțirimea portativului/ să dirijeze el scufundarea" (aruncînd o scurtă privire). Pandantul temporal al mărginii e tîrziul, adică simțămîntul ne-făcutului în substanță, al nonepicului înlocuit de viziunea apocaliptica (statică precum orice viziune) sau măcar de cinismul utopiei. Delimitării în spațiu îi corespunde una în durată, precum o rană metafizica a artistului ce-și nutrește închipuirea din vermina: "tocmai acum cînd cimitirele/ se apropie în liniște/ unele de altele// tocmai acum cînd/ nu se mai pot scrie epopei
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
metafizica a artistului ce-și nutrește închipuirea din vermina: "tocmai acum cînd cimitirele/ se apropie în liniște/ unele de altele// tocmai acum cînd/ nu se mai pot scrie epopei/ (în taină fie spus noi exersam la/ apocalipse)// tocmai acum cînd utopiile își fac/ o penibilă concurență// tocmai acum apari tu și ne spui lucrul acesta/ și e atît de tîrziu/ că precis am uitat" (tocmai acum). Formația de matematician a lui Mircea Măluț transpare, desigur, în acest interes pentru de-limitare
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
industriei de marmora într-un stoc inert de imagini și de forme, ba chiar o prăbușire a artei însăși sub impactul impur cu lumea afacerilor. Așadar, după aceste scenarii, pe Victor Florean, ca patron animat de viziuni gratuite și de utopii artistice, urma să-l aștepte, la drum deschis, falimentul, iar pe artistul plastic Mircea Bochis, consilierul și partenerul artistic al d-lui Florean, avea să-l copleșească eșecul și să-l înghită iremediabil dizgrația protectorului sau. Nu mică le va
Cărbunari '99 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17834_a_19159]
-
piesa și cercetată la adevărata ei semnificație. Fiindcă iluzia că o lege votată azi e menită eternizării e contrazisa chiar de experiență vieții parlamentare din ^90 încoace. Chiar și Legea lui Ticu, care pînă la alegerile din ^96 părea o utopie e o probă că, totuși, principiul ascunderii gunoiului sub covor funcționează din ce in ce mai prost în România. La prima vedere, e greu de crezut că accesul limitat la dosarele Securității va duce la o rapidă cartare a fenomenului securistic autohton. Ceea ce mă
Rămăsitele Legii lui Ticu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17902_a_19227]
-
nu se acomodează foarte ușor la ceva care le este ostil. Găsesc aici ocazia de a depăși analizele tehnice către o reflecție despre diferență și o chestionare a limitelor propriului meu concept de literatură. Pătrund în operă ca într-o utopie și sper ca în cele din urmă să aflu cîte ceva despre propriile dogme, mirîndu-mă de tot felul de ființe, de obiceiuri și de cuvinte care nu seamănă cu ce lăsasem eu acasă". (17) Este vorba de un efort de
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
își exporta sistemul în acest mod josnic; destul, ca să fi prevăzut, încă de pe atunci dispariția unei monstruozități propagandistice, a unei ideologii nu diferită în esență de Teroarea survenită după 1789... Fiindcă între cele două revoluții, europene, există un factor comun: utopia, dezlipirea de realitate, în raport cu Zeița pragmatică americană. Dacă un stat a fost mai apropiat de realitate, excluzînd orice formă de fanatism și urmărind consecvent cu adevărat binele omului și o concepție vastă despre rolul omenirii și viitorul ei, acela a
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
războaielor montate să vadă cum este stofa... Nimic, nici o stofă. Lucrînd, escrocii vîră în buzunarele lor firele de mătase și de aur, continuînd să lucreze la războaiele goale și care acționează în vid. Cînd escrocii anunță că stofa-i gata (UTOPIA, adică zexe, fără să fie nimic) împăratul cel mereu îndrăgostit de haine noi, îl trimite pe cel mai bun sfetnic al său, să vadă materialul. Nu că el, împăratul, s-ar fi temut să nu facă față probei, că ar
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
Cum mergea împăratul așa în alaiul său, aclamat, un copil care îl vede, strigă tare: ÎMPĂRATUL E GOL! Tatăl lui vrea să-i astupe gura. Nimic, - poporul începe și el să strige, ca și copilul, ÎMPĂRATUL E GOL! Sau Jos Utopia!... Dragă Frederik,... dacă, ajungînd aici, vei auzi un hohot de rîs zgîlțîind toată planeta, cu munți, cu fluvii, cu tot, cu miliarde de supuși, cu mii de palate de regi și împărați sau de Comitete Centrale după caz, - dragul nostru
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
într-un val impozant, a scriitorilor ce s-au putut manifesta grație aproximativei liberalizări îngăduite de autoritățile totalitare, în jurul anului 1965. Simptomatic, așa-zișii poeți șaizeciști se străduiesc a da înapoi acele ceasornicului istoric, mutate în chip arbitrar de zelatorii utopiei roșii, reînnodînd legătura cu tradiția, în primul rînd cu cea a poeziei interbelice. Dar la nici unul dintre ei recuperarea originilor nu atinge intensitatea ardentă pînă la dezlănțuirea vizionară pe care o înfățișează lirica lui Cezar Ivănescu. Reprezentant al valului secund
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
și supraveghere cerebrală. Coborît, pe de o parte, din memoria peisagismului complex al Școlii de la Baia Mare, în care se revarsă cam toate tendințele europene ale timpului, și, pe de altă parte, dintr-o filozofie abstractă a peisajului, dintr-o continuă utopie a acestuia, Bochiș reușește, finalmente, un lucru surprinzător: el subminează ideea de peisaj, anihilează modelul și invalidează reflexul. Cu alte cuvinte, el scoate peisagistica din relația clasică observație-prelucrare-transpunere și mută frontul de lucru din exterior în interior. Peisagistica lui Bochiș
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
cu tehnici necunoscute, firește, perspectivei religioase de odinioară, combinînd, de exemplu, doctrina pronaturalistă cu cea antinaturalistă din științele sociale. Una susține că se pot aplica în domeniul social legile fizicii, alta că nu. în definitiv, Popper consideră istoricismul vinovat de utopiile totalitare care au însîngerat lumea ultimei sute de ani. Nu o recenzie a unei cărți riguroase și dificile îmi propun să fac. Vreau doar să semnalez că problema ridicată de Popper acum cincizeci și cinci de ani redevine actuală în
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
care ar fi reacțiile unor instituții culturale dacă un critic de teatru le-ar solicita susținerea prezenței la o premieră de la Barcelona sau Tokyo, ca pe un gest firesc și vital al profesiei. Am fi taxați că trăim în plină utopie, că desconsiderăm situația grea prin care trece țărișoara și bugetul ei minuscul, că îi sfidăm pe cei care n-au ce mînca cu extravaganțe absurde ce, chipurile, țin de meserie. Cu un gest generos și nobil, prietena mea din Praga
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
ei minuscul, că îi sfidăm pe cei care n-au ce mînca cu extravaganțe absurde ce, chipurile, țin de meserie. Cu un gest generos și nobil, prietena mea din Praga mi-a demonstrat cît de ușor se poate păși din utopie în normalitate. Ultimul spectacol al lui Silviu Purcărete s-a jucat la Praga într-un teatru magic: Stavovské. Aici, în 1787, Mozart a avut premiera cu Don Giovanni. Ceva din atmosfera din jurul teatrului și dinăuntrul lui poartă încă o încărcătură
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
de "antisemiți". N-o fac fiindcă și în ghilimele cuvântul rămâne sinistru. N-o fac ca să nu-i jignesc pe prietenii mei evrei. N-o fac din respect pentru autori ca Vladimir Tismăneanu (a se citi, între altele articolul "Costurile utopiei" din 22) care tratează problema în alt mod.
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
dezmințire, ci doar depășit fiind de un adevăr mai cuprinzător. Cu această povară de semnificații nedescoperite, transformată uneori în bogăție palpabilă, Lisa Erdman pornește mai departe în viață, după încheierea analizei, vindecată - dar desigur, nu complet, ceea ce ar fi o utopie. Psihanaliștii spun - iar autorul reamintește explicit acest principiu: ce era înainte patologie se transformă pe cale terapeutică într-o banală nefericire. După un episod italian de relativă împlinire, Lisa Erdman ajunge să se recăsătorească în orașul natal, Kiev, printr-o ciudată
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]