KorAP: Find »[drukola/base=vâlvă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...61 >

1,519 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

se gândi Cristian, în locul lui nici mie nu mi-ar păsa prea mult. Toiagul este la el și, pe deasupra, îl și ajută să vadă în bezna asta. Începea să-i pară rău că se oferise să rămână jos ca să atragă vâlva spre el. Dacă nu s-ar fi rușinat, i-ar fi cerut pe loc lui Calistrat să facă schimb. Moșul îl lăsase pe loc și plecase din nou în cercetare. Ploaia contenise și norii se răzbunaseră pe cer. Inspectorul nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îi șopti bătrânul în ureche. E aici! Unde? nu se putu Toma să întrebe. Chiar în fața ta. S-a strecurat lângă tine la adăpostul ceței. Cristian se simțea jenat. Îl certase degeaba pe Calistrat. Acesta fusese vigilent, intuise perfect că vâlva va profita de apariția negurii și va încerca să îi ia prin surprindere. Veghease de sus și intervenise exact la țanc. Îi era ciudă că se lăsase cuprins de gânduri și nu mai fusese atent la ce se petrecea în jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
din mână pricepând pe loc despre ce este vorba, nu-i vorba de nici un urlet, băiete. Bestia e mută, se joacă numai cu mintea ta. Nu o băga în seamă! Asta nu era bine de loc. Pentru a doua oară vâlva i se strecu rase în gânduri fără ca el să prindă de veste. Se îngrijoră constatând cât de ușor reușise acest lucru. Începea să înțeleagă cum acționa arătarea atunci când își ataca victima. Bieții oameni, nu aveau nici o șansă în fața ei. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
foarte aproape de un cot după care amenința să se piardă în întuneric. Intuind pericolul, Cristian se repezi în urmărirea ei, trăgându-l și pe Calistrat după el, în încercarea de a nu o scăpa din ochi. Din păcate pierduseră startul, vâlva apucase deja să dispară dincolo de curbă, înainte ca ei să ajungă acolo. Iar ne-a scăpat! bătu Toma cu ciudă din picior. Nu, îl contrazise bătrânul, e aici. Nu s-a dus prea departe. Ne pândește de undeva dintre copaci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pereții abrupți. Era albia unui torent care își săpase drum la vale pe acolo. Calistrat se opri chiar pe margine, privind în lungul ei. Mai la deal de ei, la cel mult douăzeci de metri, ascunsă sub buza ravenei stătea vâlva. Bulgărele de ceață pulsa rar, părând că-i așteaptă. Bătrânul se destinse brusc, în sfârșit o găsiseră. Ai văzut-o? îi șopti el lui Cristian. Cum naiba să n-o văd? Ce face acolo? Ne pândește. Mie mi se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
el să distingă câte ceva în jur. Luna strălucea deasupra lor dar razele ei abia puteau pătrunde prin frunzișul des. Vedea silueta întunecată a lui Calistrat lângă el și formele fantomatice ale trunchiurilor copa cilor. Își amintea locul unde se aflase vâlva mai înainte și privea țintă într-acolo însă nu reușea nici măcar s-o zărească. În timp ce teama îi încolțea iarăși în suflet, își dorea din toată inima să fi rămas nemișcată tot acolo. Ce face? nu se putu el abține să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pentru că știe că nu are timp să ajungă la tine înaintea mea. Ei, asta era culmea! Doar nu voia să-l lase singur acum. E drept că mai devreme se oferise de bună voie să joace rolul de momeală dar vâlva nu era atât de aproape. Văzuse cât de repede se poate mișca bestia și distanța la care se afla aceasta acum nu era de loc de natură să-l facă să se simtă în siguranță. No, uite cum facem: tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să găsească toiagul. Alese repede a doua opțiune, fără toiag erau morți amândoi, așa că se trânti pe burtă și începu să pipăie febril malul abrupt, sperând să simtă sub degete lemnul lustruit al acestuia. Nici nu se mai gândea la vâlva care, fără îndoială își dăduse seama de impasul în care se găseau și acum, probabil că se pregătea să se repeadă peste ei. Era culcat cu capul în jos spre fundul vâlcelei și mai mult aluneca la vale decât se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mai devreme. Încă nu găsise ce căuta. Unde naiba căzuse toiagul acela? Și Calistrat ăsta, cum oare putuse să fie atât de neatent? Se făcuse frig, cumplit de frig. Dinții începuseră să-i clănțănească în gură. Știa ce înseamnă asta, vâlva era aproape, poate chiar în momentul acela se apleca peste el, pregă tindu-se să-l înghită. Pentru o fracțiune de secundă își dori să o rupă la fugă, să plece cât mai departe de locul acela blestemat. Își dădu seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îl poate atinge. Nu mai trebuia să facă nimic, s-ar fi putut chiar culca, era în siguranță și nu mai avea de ce să-și facă griji. Scutură repede din cap sărind în picioare. Pricepuse ce se întâmpla cu el, vâlva îi intrase iarăși în minte răsucindu-i gândurile. Valul de ură ce venea de undeva din dreapta lui îl lovi năprasnic. Gata, nu mai avea nici o scăpare. Până aici îi fusese, arătarea era lângă el și se pregătea de atac. Toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
întrebări. Și le va pune mai târziu și tot atunci va căuta și răspunsurile, acum trebuia să acționeze cât mai repede. În stânga lui, nu mai departe de zece pași, se afla Calistrat. Așezat în genunchi, căuta de zor în jurul lui. Vâlva era foarte aproape de Cristian. Nu se mișca de loc, probabil că o descumpănise faptul că dintr-o dată, inspectorul devenise invizibil pentru ea. Se părea că reușise să recupereze toiagul exact la timp. Brusc, arătarea prinse a se rostogoli cu repeziciune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
abăteau mai des după care începu din nou să zărească trupul lui Calistrat. Zăcea nemișcat, întins cu fața în sus. I se strângea inima în piept, gândindu-se că a ajuns prea târziu. Deși se lupta din răsputeri să îndepărteze vâlva de pe tovarășul său, bestia nu se dădea la o parte. Cum procedase bătrânul când îl protejase noaptea trecută? Ridicase toiagul deasupra capului și numai așa bestia nu reușise să treacă de el. Din păcate, acum el era deasupra vâlvei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îndepărteze vâlva de pe tovarășul său, bestia nu se dădea la o parte. Cum procedase bătrânul când îl protejase noaptea trecută? Ridicase toiagul deasupra capului și numai așa bestia nu reușise să treacă de el. Din păcate, acum el era deasupra vâlvei și nu putea să o alunge de acolo. Bestia părea că frământă trupul moșneagului, apăsându-i cu forță abdomenul și coșul pieptului. Îi vedea fața deformată într-o grimasă de durere și gura larg căscată în încercarea de a trage

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Calistrat îi spusese pe nume, în sfârșit, acel enervant "băiete" dispăruse. Stai liniștit și spune-mi dacă te doare ceva! îl întrebă Cristian pe bătrân. Toate, icni Calistrat, mă simt ca și cum am trecut prin mașina de tocat carne. Unde-i vâlva? A plecat, cocoșii au cântat a treia oară și s-a retras în bârlog. În timp ce vorbea se întreba de unde știa că bestia plecase în bârlog. Nu auzise nici un cocoș, pur și simplu știa că sosise vremea ca aceasta să plece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
spre Ileana care rămăsese cu paharul în mână așteptând răspuns la întrebarea pe care o pusese mai devreme. No, bea și tu, că astăzi e zi mare, bucură-te împreună cu noi! Și, mă rog, ce sărbătoriți? Ați reușit să închideți vâlva la locul ei în bârlog? Cu tine, mai stau eu de vorbă! îl amenință ea pe Toma. Ai dispărut de două zile, fără să lași nici un semn. No, ai încurcat-o, dragul meu! chicoti Calistrat care era în vervă mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
acum, ai intrat la stăpân. Credeai că scapi așa ușor? Gata! V-ați făcut destul de cap. M-am săturat de vorbe în doi peri, vreau să știu și eu ce se întâmplă! Păi, ce să se întâmple? îi răspunse Calistrat. Vâlva e la locul ei în bârlog, asta ca să-ți răspund la întrebarea de adineauri. Nu pentru totdeauna, dar măcar astăzi nu va mai ieși de acolo. Și numai pentru atâta lucru v-ați apucat de cinstit? No, și pentru asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ea în încăpere. Lasă glumele proaste, rosti domnița, pe un ton foarte autoritar, scoală-te imediat pentru că avem treabă! Mi-am amintit! îi explică Cristian. Pe drum am reușit să-mi dau seama ce trebuie să facem ca să scăpăm de vâlvă. No, bine! spuse Calistrat, ridicându-se în capul oaselor. Dacă sunteți atât de siguri de ce v-ați mai întors la mine? Mergeți și faceți treaba! Iar începi? Lasă mofturile, îl certă Ileana, știi bine că nu putem rezolva problema fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ați mai întors la mine? Mergeți și faceți treaba! Iar începi? Lasă mofturile, îl certă Ileana, știi bine că nu putem rezolva problema fără tine. Ia, să auzim! îl îndemnă Calistrat pe inspector. Încă de alaltăieri noapte am observat că vâlvei nu-i place să se despartă în bucăți. Deși poate să înconjoare diferite obstacole, ba chiar e în stare să se desprindă în mai multe șuvițe, nu se separă deloc. Am văzut asta de mai multe ori, numai că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu auzise în viața lui de membrană celulară. Inspectorul își dădea seama că-și bate gura de pomană, așa că renunță la explicații. Vreau să spun că dacă am putea crea o plasă cu ochiuri suficient de fine, am putea prinde vâlva. Acum ai priceput? Am priceput, dragă. Vrei să alergăm după bestie cu o plasă, cam așa cum am face dacă am dori să prindem fluturi. Nu chiar asta am vrut să spun, dar, în principiu, ai înțeles despre ce este vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
chiar asta am vrut să spun, dar, în principiu, ai înțeles despre ce este vorba. În regulă dar, în cazul în care să presupunem că izbutim să facem asta, fără să ne pierdem viața, te-ai gândit ce facem cu vâlva mai departe? Cred că ești de acord că nu poate rămâne în plasă la nesfârșit. Nu uita că e destul de puternică și ar putea rupe plasa. Ca să nu mai spun că, cel puțin deocamdată, nu avem această plasă ori poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
sunt nici măcar cărări, asta ca să nu mai vorbesc de prăpastia peste care nu există alt pod decât trunchiul prăbușit? Moșule, interveni Ileana hotărâtă, nu contează cât e de greu! Trebuie să facem orice ne stă în putință ca să scăpăm de vâlvă. No, d'apoi sigur că da, domniță, doar e de la sine înțeles că tu ai să cari în spinare sacii ăia de azotat! Eu credeam că ne-am putea ajuta de toiag, spuse Cristian, încercând din nou să calmeze spiritele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și porni într-acolo. Sunt convinsă că va veni, spuse Ileana, ridicându-se și ea după Cristian, numai că seara se apropie cu repeziciune și mi-e teamă că vom intra în criză de timp. Ia spune-mi, când iese vâlva afară? Imediat ce apune soarele. Ei, vezi? N-am eu dreptate când spun că moșul își face de cap? În timp ce vorbea, Ileana se apropiase de gura peșterii. Privea curioasă înăuntru încercând să străbată cu privirea întunericul din interior. Neizbutind, mai făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ajuns pentru ca ea să se poată strecura afară. No, ce faci? auzi el în spatele său glasul lui Calistrat. Vrei să intri și nu ai curaj? Nu-i cea mai fericită alegere. Chiar dacă încă nu a apus soarele, nu știu cum se comportă vâlva în propriul bârlog. Ai întârziat! Unde ai stat până acum? îl apostrofă Ileana țâfnoasă. Ți-am spus să n-o aduci și pe ea! îi reproșă bătrânul lui Toma, făcându-se că nu o aude pe domniță. Calistrat ținea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Calistrat. Unul care să nu fie degradat? Am să încerc! declară bătrânul. Numai că nu pot să garantez. Din păcate nu mai e mult până ce apune soarele. Cred că trebuie să ne pregătim pentru încă o noapte de luptă cu vâlva. Moșneagul avea dreptate, era puțin probabil să găsească altă dinamită în timp util. Ba mai mult, nici nu era sigur că vor reuși să facă rost de exploziv păstrat în condiții bune. Riscau ca a doua zi să se găsească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
aici amândoi, la fel cum am făcut când amăgeam bestia. Împreună am urcat aici, împreună coborâm. No, ce? Crezi că mi-e frică? Nu, moșule. Știu că nu ți-e frică, murmură inspectorul. Din moment ce ai curaj să dai piept cu vâlva, nu cred că te mai poate înspăimânta ceva. E bine totuși să nu punem toate ouăle într-un singur coș. Riscul este prea mare și inutil pe deasupra. Mai bine te îndepărtezi până ce termin eu aici. Nu mă mai bate la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]