567 matches
-
Cuvintele ce mor în mine - sunet al unei prelungite-apocalipse. Le-auzi? Ascultă-mi corpul: alfabetul acestei biblii circulă prin sânge. Curând voi fi stăpân pe vidu-acesta, și sclav al lui. O, numai dacă pulsul mi s-ar preface într-o vâlvătaie sălbatică, aș învia în limba unui popor de zei... Doar lepădarea de mica mare lașitate mă va spăla: o propoziție cu gheare se va forma din ce-am răcnit - săgeata unei vocabule o să străpungă tăcerea - și mă voi salva salvând
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
neștiută-nfiorare Urca spre rumenul obraz; Tristețea inima-i destrăma, O fură-un dor, o soarbe-o teamă Se pierde-n negrăit extaz ; Fierbinte-i gingașul răsuflet, Simțirea-i fierbe, și-al ei suflet A rupt cătușele lui vechi ; Prin vine vâlvătăi se-adună... Iar glasul minunat răsună Mereu aproape de urechi. Abia spre ziua, somnul greu O dobândi pe ne-așteptate; Dar mintea-i depana mereu Profetice visări ciudate: Un tanar, cu tăcerea geamăn, De-o frumusețe fără seamăn, Se aplecă spre
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
Raicu e evocat tot mai rar. Veniți de curând spre literatură, intrați de curând în biblioteci, tinerii nu-l aud și n-au cum să afle ce pierd. Totuși, în primii doi, trei ani după 1990 când, potolindu-se întrucâtva vâlvătaia postrevoluționară, literatura a fost redescoperită și au început totodată să se producă redistribuiri pe scara de valori, Lucian Raicu, aflat dinainte foarte sus, a mai urcat. Atunci, Radu Petrescu își consolida poziția pe care îl aduseseră în sfârșit optzeciștii, Costache
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
aruncate în apă și ținute acolo până se umflă și devin livide, dar aceasta nu le împiedică să iasă într-un târziu din valuri și, orbecăind, să se arunce încă o dată asupra adversarilor. Li se da foc și ard în vâlvătăi urlând îngrozitor, dar ulterior, cu terifiantele lor fete carbonizate, se mobilizează și își continuă acțiunea criminală. Chiar și îngropate în pământ au încă un viitor: vor ieși și de acolo, cu țărâna și pietrișul siroindu-le pe umeri, și își
Moartea in filmele americane by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13747_a_15072]
-
dacă totuși explodează, din cauza benzinei din rezervor supuse unui șoc puternic, explodează discret și ard fâsâit, până la venirea pompierilor. În filmele americane, ele sar în aer cu o asemenea violență, încât suflul exploziei le spulberă pe personajele din jur, iar vâlvătăile incendiului urca până la cer, ca și cum ar fi alimentate de o cisterna de benzină. Puștile cu lunetă, în filmele americane, sunt folosite doar de personajele negative ( cele pozitive nu sunt atât de lipsite de fair-plair încât să ucidă fără să fie
Moartea in filmele americane by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13747_a_15072]
-
1990); "O violență deșănțată prezidează abil tirania electorală" (Adevărul, 8.4.1990,1) etc. Sistemul conceptual revelat de metafore transpune violența în rândul fenomenelor naturale, primare: "Violența (...) licărește amenințător ca un joc în așteptarea curentului de aer care să stârnească vâlvătaia..." (Adevărul, 4.12.1990, 5). Ea reprezintă răul absolut, anormalitatea - fapt ce revine la a o metaforiza, alternativ, ca boală: "se întreține ca o afecțiune autoimună...; tot ceea ce organismul uman și social respinge ca nefiresc..." (Adevărul, 4.12. 1990, 5
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
a Barocului care, la rîndul său, odată ce și-a consumat energia cinetică, disponibilă, a fost substituită de esteticile omofone tonal-funcționale, esențial bazate pe o gîndire verticală a Clasicismului și Romantismului, estetici topite în cele din urmă de temperaturile înalte ale vîlvătăilor expresioniste, atonale și, apoi, seriale. Un șir de incendii grație cărora se poate acredita ideea că în muzica savantă stilul este însăși schimbarea de paradigmă estetică, precum și ordinea și mișcarea pe care compozitorii le imprimă creațiilor lor, așa încît arderea
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
pe care puține o mai stăpâneau. În timp ce mama ei și Bonacatta o pregăteau îi fusese interzis să asiste, așa că până și simplul gest de a o privi în secret însemna o violare ale cărei consecințe îi invadară sângele cu o vâlvătaie intensificată de mirosul puternic și bun care umplea încăperea ca un pântece. Voia să o vadă, dar fără nici un alt scop, cu neliniștea cu care unii merg să vadă expozițiile de tablouri celebre și cumpără biletul pentru a-și confirma
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
răscolea vulvoarele/ Șoptind încet un nume". Și totuși, ea pare surprinsă de sosirea lui Mihnea; dacă nu pe al lui, ce alt nume rostise? Poate pe cel al fiului defunct, într-un elan care o umanizează - dar atunci, de ce răscolește vâlvătăile focului? Cine știe, magiciana se ocupă de vreun alt "caz" profesional când omul "curagios" se arătă din proprie inițiativă... Înaintea lui Bolintineanu, din cât se poate deduce, Iancu Văcărescu (1792-1862) narează, în "Piaza-rea", o întâlnire cu o vrăjitoare, pe fondul
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
van Gogh/ (made Marcel Tolcea)/ se înâlnește cu Motoreta Magritte/ (made Petre Stoica)/ una salută cu sunetul rămas într-o ureche tăiată/ cealaltă cu uguitul unui porumbel conservat într-un melon/ metafizicele mijloace de circulație se despart/ lăsînd în urmă vâlvătăi de culori/ incendiind câmpuri imense de grozamă// ce întâmplare penibilă/ exclamă veștejitele testicule/ pierdute în cămașa de noapte/ a bătrânului academician cu insignă de estet" (Întâlnire profund realistă). Bătrânețea și singurătatea sunt teme vechi în lirica lui Petre Stoica. Scriam
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
e în stare a deveni trecut, deoarece "orășelul se scufundă lent în igrasie", precum într-un simbol al irevocabilei sale ruinări. Memoria auctorială halucinează: "mă torturează memoria iar memoria / e torturată de albul pereților / pe care luna pune focuri albe vîlvătăi / în formă de cai ce mă privesc cu ochii mei de cal obosit" (Insomniile bătrînului). Poetul își propune a arbora o mască a purei impasibilități, "să nu se mai recunoască să nu mai aștepte nimic". Prin urmare asistăm la o
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
să vezi cum focarul voinței tale nu poate să abată nici cel mai însemnat amănunt din făptuirea grozăviei;/ Cum pulsul tău nu e în stare să amîne cu o clipă deznodămîntul./ (suflete ce par a-și afla tihna în mijlocul pîrjolului, vîlvătăii unor imense ruguri)" (Aproapele meu, Heraclit). Dar negația atrage negația, așa cum abisul atrage abisul. Individul ce-și realizează impostura ontologică, deplina nimicnicie, fuge de sine nu în Lume, unde s-ar putea transpune în narațiunea infintiă a acesteia, adoptînd alte
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
vedere al diplomației foarte dificile care are loc zilele acestea, ceea ce a făcut domnul Băsescu este o declarație care ar fi putut să lipsească. Nimeni nu i-ar fi simțit lipsa. De ce spun acest lucru? Nu câștigi nimic dacă în vâlvătaia creată la câteva sute de kilometri de granița României mai pui și tu niște alcool pe foc. Chiar nu câștigă nimeni nimic, să știți! Nu va face nici pace, nici război declarația domnului Băsescu, dar putea să lipsească", a declarat
Chirieac, despre declarația lui Băsescu referitoare la Rogozin și vodcă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/31876_a_33201]
-
titlul se vrea o pastișă inteligentă după De Quincey (Confesiunile unui opioman), începutul face cu ochiul în direcția lui Laurence Sterne (Viața și opiniunile lui Tristram Shandy, Gentleman): "Dimineața zilei de 8 mai era mohorâtă. Nori negri pluteau asupra Bucureștilor. Vâlvătaia războiului total cuprinsese aproape întreaga Capitală. Pe la ora prânzului, o puternică flotilă aeriană anglo-americană se afla deasupra cartierului Dudești. Unul dintre avioane a lansat o bombă de mare calibru, care a căzut pe strada Petre Carp, paralelă cu strada Trinității
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
văd o dată. Însă el și ajunsese la cuptorul încins, fiind vîrît repede înăuntru, ca și cum totul pînă atunci fusese doar "o pierdere de timp". Ne-o făcuse... Încremenisem înaintea cuptorului ce duduia primind dedesubt un jet puternic de păcură care ațîță vîlvătaia... În roman, săvîrșind sacrilegiul, am arătat ce văzusem cînd mecanicul șef, crezîndu-mă un neam de-al răposatului, mă invită să mă uit prin fanta ce o deschise acționînd un capac... Pot să repet astăzi, în anul nostru 2000 că, o
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
Gheorghe Grigurcu Grigore Vieru poate fi văzut ca un fel de Octavian Goga al Basarabiei. Ca și poetul pătimirii Ardealului împrăștie vîlvătăile unui crez național programatic, care impune printr-o justificare intrinsecă, înfățișînd o angajare, e drept extraestetică, însă nu de natură a submina arta cuvîntului, ci a o corobora prin valențele sale afective. Ne putem aminti de considerațiile prin care Titu
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
de ritm, care face parte din alcătuirea lor și care contaminează. Este ritmul lucrului făcut pe îndelete, temeinic,cu pasiune și responsabilitate. Un ritm al spiritului pur, un ritm firesc, desprins de panica derizoriului, un amestec de armonie și de vîlvătaie a gîndului și a ideilor, totodată, din care balastul cotidianului a fost înlăturat. Sînt atîția ani de cînd o echipă extraordinară ca cea de la "Lettre" muncește cu o modestie și cu o discreție atipice. Ei dăruiesc. Cine știe să primească
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
în Styx). Satului i se închină un contraimn al divorțului elementelor, al dizarmoniei patetice, al mistuirii în flăcări ce cuprind și tărîmul morților: "Crucile de lemn trosnind în flăcări, îmbrățișări ce se îmbie nimănui./ La căpătîiul mormintelor pomii cad pradă vîlvătăii ca un mănunchi de spice bine coapte./ Cuiburi de jăratec din care nici un phoenix nu țîșnește./ Poate că dogoarea a ajuns la răposați ca respectare a unei promisiuni din partea iadului" (Viziune de solstițiu). Se îndesesc iluziile infernale. În ciorchinii roșii
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
asta nu din lipsă de subiecte. Dar despre Munteanu cel mai bine a vorbit chiar el, pe teren, prin evoluții, goluri și longevitate sportivă. Există fotbaliști de excepție, care ard pe gazon și în conștiința suporterilor. Efectul este devastator, o vâlvătaie care irumpe parcă din nimic și pârjolește în numai câțiva ani (nu mulți) totul. Munteanu este altfel, un foc ce arde mocnit, pe suprafețe nu prea mari, cam cât un gazon de fotbal, dar care nu poate fi stins decât
Agenda2005-35-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284135_a_285464]
-
spor al fecundității asociațiilor, a căror spontaneitate pare meditată și, deopotrivă, al căror aspect meditat pare spontan. Acestui proces de elaborare "inspirată" îi datorăm o remarcabilă recoltă de imagini baroce: "Puțini rămîn; oh, ambalajul mixt/ Dintre culoare și răsunet/ Sub vîlvătaia serilor petunii/ Ce zac în saci de oseminte-aici!// Glazura cimitirelor de funii/ Căzute noaptea înapoi pe lună/ Subt ploi unde se oxidează sunetul/ Pe buza cloptoelor căzute în furtună!" (Petunii). Expresia somptuos contorsionată ajunge la astfel de figuri în
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
Cuvintele se contorsionează, frazele se răsucesc în aer asemenea flăcărilor unui foc de paie ce arde în noi la ceas de seară, apoi se prefac în praf și cenușă, pe care vântul le îngrămădește pe sub streșini și porți. Privind această vâlvătaie de vorbe fără rost, poetul strânge picăturile de ploaie în căușul palmelor sale tremurătoare și, răcorindu-și fața, scrie un poem. Între timp, zgomotele ruginesc, potopind melcii urechilor, care își arată cornițele pe crestele acoperișurilor potopite de o rece și
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
mai tare decât cărbunii. Că ardea înlăuntrul lui focul cel duhovnicesc, care-i cu mult mai înflăcărat decât focul acesta material. De asta mucenicul nu simțea văpaia aceasta din afară, pentru că înlăuntrul lui ardea focul cel tare arzător și cu vâlvătăi al dragostei de Hristos”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Varlaam, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 493) „Hristos, Care trăiește și lucrează în sufletele mucenicilor”. (Sf.
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Eliade pe 9 martie 1944 (p.204). Fete de soare Fructe din nisip horesc cu fețe de ceară Pe la amiezi și nici un nume nu și-au dat Uitarea le-a cuprins din chip și-n sori s-au strecurat în vâlvătaia ce-a rămas din ceață Când s-au pornit să-și caute aleanul și norii au horit Să prindă-n ochiul veșniciei limpezimea întuneric Picături de tăcere Se preling în brazde Contorsionând peștii la mal Forme sub ape isterice Picături
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
n-au nici o fereastră, nici o ușe, nici un petec măcar, pe unde ar putea să se străvadă o zare, un ciob de lumină. Nimica, nimica. O pânză de argint, ucigașe!... "Cincizeci și opt de ani! Cât de repede au trecut, câte vâlvătăi de patimi s-au adăugat an cu an, în jurul frunții ăsteia, gata-gata s-o cuprindă și s-o sfârtece. Cum a trebuit să stea în atâtea nopți și zile, la pândă, ca lupul, pe patru labe!... Să stea și să
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
ce marea o brăzdează, nebănuite chipuri se schițează ale-unui zeu temut numit Proteu. Cioban de turme care pasc pe mare, împodobit cu darul profeției, în taină-și ține harul dibăciei urzind năuc oracole bizare. De oameni încolțit, se preschimba în vîlvătaie,-n leu înfricoșat ori în copac umbros pe mal surpat, în undă care-n unde se-afunda. De egiptean Proteu nu te speria, tu, care-atîtea chipuri poți lua. Altă versiune a lui Proteu Rătăcitor pe plaje-nșelătoare, cînd un spăimos
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]