554 matches
-
doi de ani, când se măritase cu Milton Stephanides, Tessie Zizmo era virgină.“ Logodna lor, care coincisese cu al doilea război mondial, fusese o relație castă. Mama era mândră de felul În care reușise să aprindă și să Înăbușe simultan vâlvătaia din inima tatălui meu, perpelindu-l apoi la foc mic pe durata cataclismului global. Acest lucru nu fusese Însă deloc complicat, având În vedere că ea fusese În Detroit, În timp ce Milton era la Annapolis, la Academia de Marină Militară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scânteile peste orașul Întunecat, inseminând fiecare loc În care cad cu un germen de foc. În casa lui de pe strada Suyane, doctorul Philobosian atârnă un covor ud peste balcon, apoi se repede Înapoi În casa Întunecată și Închide obloanele. Dar vâlvătaia pătrunde În cameră, luminând-o În dungi: ochii panicați ai lui Toukhie; fruntea Anitei, Înfășurată cu o panglică argintie, ca a Clarei Bow În Photoplay; gâtul gol al lui Rose; capetele Întunecate, plecate, ale lui Stepan și Karekin. La lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cum acesta nu răspunse, Îl sărută pe creștetul capului. Apoi se porniră sirenele. Vede nu unul, ci mai multe focuri. Pe dealul de deasupra sunt douăzeci de puncte portocalii. Și au o persistență nefirească, focurile astea. De Îndată ce pompierii sting o vâlvătaie, izbucnește o alta, În altă parte. Se stârnesc În care cu fân și-n pubele de gunoi; urmăresc dungi de kerosen pe mijlocul străzilor; dau colțuri; pătrund prin uși doborâte. Un foc pătrunde În brutăria lui Berberian, dând gata repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aragazul fiind electric. ― Lui yia yia nu-i place focul, ne spunea tata. Și, aprinzând chibritul, Îl punea sub hârtiile acoperite cu spiriduși și Moș Crăciuni și flăcările se ridicau În timp ce noi, copii americani ignoranți, ne pierdeam mințile aruncând În vâlvătaie hârtii, cutii și panglici.) Doctorul Philobosian ieși În stradă, se uită În stânga și-n dreapta și traversă În fugă, intrând pe ușa de vizavi. Urcă la etaj, unde doamnei Bidzikian, care stătea În sufragerie, i se vedea doar creștetul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
au privit cum toate bunurile tribului erau aruncate În foc: rogojinile uzate și bețele cioplite, Împletiturile de ratan care le acoperiseră verandele sărăcăcioase atunci când ploua. Lui Bennie i-a părut rău să vadă sacrificat un vas de lemn cu gravuri. Vâlvătaia creștea din ce În ce mai Înaltă. —Doamne-Doamne, strigă Bootie În engleză acoperind vacarmul, venim curând. Don Isus, venim curând. Tatal din cer, venim curând. În viață, Te serfim, În moarte, Te serfim. Noi serfitorii Tăi, noi copiii Tăi, noi oile Tale. Și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
avea cu totul altceva în minte. — Ce stai așa aici? îl mustră. Du jos lucrurile, mișcă-te! Ajunsă pe terasă, se găsi în aer liber. Simți imediat în nări mirosul de fum, iar pe față, în locul aerului rece de noapte, vâlvătaia fierbinte a incendiului ce devora villa. Sprijinită de balustradă, contemplă îngrozită peisajul de coșmar ce i se oferea ochilor. Aripa edificiului rezervată servilor era toată un rug: așa cum o anunțase Clemantius, acoperișul, cel puțin latura lui cea mai apropiată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înfrînare a unui elan, cu zâmbetul ei trist, precoce, și cu mersul de regină exilată, în plimbările nesfârșite prin parcul imens și neîngrijit al casei boierești, despărțit de drum printr-un gard de fier ruginit. Visai s-o smulgi din vâlvătaia unui incendiu (în generozitatea ta, casa incendiată era, firește, a ei!), visai s-o salvezi din ghearele unor bandiți, prin codri. Dar n-o iubeai ca pe fata de altădată. Nu-ți mai erau de ajuns glasul și privirile ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu mâinile prin cratițe și prin oale, de scula În picioare toată casa. Diavolul Îi fierbea stomacul la un foc atât de cumplit, Încât fosta soacră a Tatianei ar fi fost În stare să roadă și pietrele, ca să-și potolească vâlvătaia ce-i bântuia măruntaiele. Ospățul lua sfârșit În cămară, unde, ascunzându-se după o perdea, Stepanida se despuia de haine și, mâncând mierea cu degetele, Începea să-și facă semnul crucii, pornindu-se pe bocit. Chiar și oarbă fiind, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
caprelor și ale porcilor, se amestecau cu tainul din iesle, după care Își luau din nou zborul, oprindu-se pe cele patru cupole ale bisericii Uspenie, năpădind toaca și clopotele care Începură să sune din senin. Tot satul era o vîlvătaie de bancnote. Zburau răsucindu-se În aer sutele de mii, milioanele, cu stema României pe o parte și chipurile regelui și ale voievozilor pe altă parte. Bani cu care, dacă ai fi adunat un coș, abia dacă reușeai să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu aerul, cărțile de joc luară foc. Amestecate cu bancnotele, zburau Învârtindu-se În aer. Purtându-le În cioc, berzele le duceau de pe un acoperiș pe altul, așezându-se pe hornuri, pe cupole. În curând, tot satul era Învâluit În vâlvătăi. Extraterestrul, urmat de șleahta lui ciudată, cântând din fluier, Înainta pe mijlocul uliței. Din fiecare casă ieșeau sosiile lui și i se alăturau din mers, strângându-se Încet-Încet În trupul său, care la fiecare pas creștea, luând proporții uriașe. Învăluită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sistem nervos!! Însfârșit, cele șapte zile, timp În care nu mâncase nimic se scurseră Într-o așteptare cu fel de fel de ipoteze de felul cum va acționa când va fi afară iar el cu hainele mototolite, nebărbierit, cu părul vâlvătaie În creștetul capului - la Întemnițare Îi luase până și pieptenul, cu pantalonii căzuți pe vine cureaua fiind considerată o armă eficace În mâna arestatului - se prezentă la procuratură cu speranțe amplificate cunoscând de fapt, torționarii nu veneau cu alte probe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dungi verticale stridente și centuri maro-roșcate. Nici nu era greu să-ți dai seama cam ce soi de adunătură e. Femeile erau Încotoșmănate În paltoane pînă la urechi și nu li se vedea decît părul. Coafurile lor vulgare, evidențiate de vîlvătaia focului, se potriveau mai bine unei perne de șezut cu gaură la mijloc... Un tînăr cu butoiașe de gaz În ambele mîini călca apăsat pe pietre, dinspre rîu. S-o fi dus după apă. N-ar fi rău să dezinfectăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care le rostea, ci pe unele le pipăia și le căuta, șovăind, în ființile și lucrurile din preajmă. I-am umplut din nou paharul cel verde, lăsându-l să spuie și observându-l. S-a întors la locul lui, la vâlvătăile vetrei, stăpânind lângă inimă vinul. —Săracă breaslă! a suspinat el. (Am înțeles că e vorba de breasla noastră a pescarilor.) Când vin Dunările mari, mă îneacă. De ce mă înecați? Așa poftim noi! Când e secetă, mă uscă vipia, de mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nimic nu părea că ar putea stăvili focul, ațâțat de vânt, ca să nu se răspândească printre nenumăratele colibe cu acoperiș din paie, primejdios de apropiate unele de altele. Trebuia să mă îndepărtez cât mai iute cu putință de acea gigantică vâlvătaie. Auzisem, în ajun, că o caravană de neguțători de toate neamurile era adunată în afara orașului, gata să plece la revărsatul zorilor. M-am alăturat și eu. Ne-am strâns astfel vreo patruzeci de călători care ne-am petrecut întreaga noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ai să vezi, spuse Ammaji, lăsând să se vadă printre buze o sclipire gălbuie prevenitoare. O să avem necazuri. Se vede pe fețele lor. Kulfi aruncă niște lut umed peste o pasăre în care înfipsese cuișoare și îi dădu drumul în mijlocul vâlvătăii ca să se perpelească. Aerul se umplu de fum. — Așteaptă și-ai să vezi, repetă Ammaji pe un ton sumbru. Și nu trecu mult până când trupa din Shahkot, prezidată de Maimuța de la Cinema, se transformă într-un oaspete regulat al câmpurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
PANDELICA RADEȘ Astăzi, către-a lor morminte, Cu sfială, ne-nchinăm, Iară lacrima fierbinte, Printre gene-o strecurăm. Când războiul, peste Țară Vâlvătaia, și-o-ntindea, Ei, abia ieșeau din școală, Însă moartea mi-i pândea. Ei, pe câmpul de bătaie, Împlinit-au lucru sfânt, Că-n inimi, aveau văpaie Și în suflet, crezământ. Tot ei sunt aceia care, În luptă, când s-
Moment înălţător. In: BALSAM PE SUFLET by PANDELICA RADEŞ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/352_a_607]
-
cucuvaie Pe-un acoperiș de piatră-n noapte cu ecouri de șivoaie, Vai, e ora de-altădată, umbre ude se-ntretaie, Și-n curentul unui gang ațipesc, plin de ploaie. Tabla tuburilor sună, aiurarea tuturor... O grăbită alchimie, fâlfâie o vâlvătaie, Vai, e ora de-altădată, dungi de ploaie se-ntretaie, Un oraș de piatră doarme... toate dor. Nu e nimeni... plouă... plînge-o cucuvaie. Poveste Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă, Când cu buzele de sânge
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
iar trupul unui om, ridicol de mic în comparație cu trunchiul de care fusese legat, se carboniza și se înnegrea în flăcări. Atunci când limbile de foc au atins funia care îl ținea, a căzut brusc și a rămas întins pe pământ, în timp ce vâlvătaia devenea tot mai puternică. Ramurile se prăbușeau în ploi de scântei și fum în jurul și deasupra lui, formând un mormânt incandescent. Iar în jurul coloanei de fum un nor întunecat de păsări zbura în cercuri, păsări gureșe care se agitau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
coșurile caselor dinspre Spital, cu razele strecurate printre șuvițe drepte de fum. Parcă și hornurile orașului și-au aprins lumânările spre a cinsti solemnitatea, altfel oarecare, a unei astfel de zile. Dar nu mai vibrez, precum în anii tineri, la vâlvătăile tricolore. Nu știu ce scârbă a sufletului face să mă țin tot mai departe de astfel de poleială de paradă, prea des repetată. Îmi apăr, astfel, oare tot ce păstrează în mine, adânc, sentimentul mândriei de neam? Acel sentiment închis în dusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și m-a ridicat În picioare, țintuit de zid. — Ce i-ai făcut, nemernicule? Am Încercat să scap din strînsoare, dar Tomás m-a doborît cu un pumn În față. Am căzut Într-o beznă nesfîrșită, cu capul Învăluit În vîlvătăi de durere. M-am prăbușit pe dalele de pe coridor. Am Încercat să mă tîrăsc, dar Tomás m-a Înșfăcat de gulerul pardesiului și m-a tîrÎt numaidecît pe palier. M-a azvîrlit pe scări ca pe un gunoi. Dacă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-l mai ating Încă o dată. Lumea se congelase În aer. Bubuitul Împușcăturii l-am auzit departe, ca pe ecoul unei furtuni care se Îndepărtează. N-am simțit nici o durere. Impactul Împușcăturii Îmi străbătu coastele. Mai Întîi a fost o vîlvătaie orbitoare, ca și cum o bară de metal m-ar fi izbit cu o furie de nedescris și m-ar fi propulsat În gol vreo cîțiva metri, doborîndu-mă În cele din urmă la pămînt. N-am simțit căzătura, cu toate că mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
clopotniță, să le dea foc. Făcând această operațiune, masterandul era ferm convins că adevărul ultim ascuns În Epistolele lui Pavel Își va arăta În flăcări adevărata sa față, iluminând tot schitul, Însă adevărul ultim se ascunse Înăuntrul focului, iar după ce vâlvătaia se stinse, se târî pe furiș, pitindu-se sub scrum. Zadarnic Oliver trase clopotele și bătu toaca, adevărul ultim rămase neclintit la locul lui, intrând În fiecare slovă veche, În fiecare literă, ca Într-o măsea afectată de carii, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i răspunzi În același mod. Imediat după metamorfoză, din stogul numit Braic apărea o mână Înarmată cu un chibrit sau o brichetă care aprindea un singur fir de pai, după care se evapora din piesaj... Stogul lua foc, arzând În vâlvătăi, Însă imediat se ițea din Întuneric o altă mînă, uneori apăreau și două sau chiar trei, care aruncau În grabă câte o găleată de apă rece În creștetul omului de paie Braic, transformat mai Întâi Într-un balot, apoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i dea foc răului ce se ascundea Înăuntrul său. Având reflexe gata formate, omul de paie Braic, trecut prin ciur și prin dârmon, nu stătea prea mult pe gânduri, ci acționa În consecință. Când celălalt Braic era deja cuprins de vâlvătăi, omul-paie scotea de sub pat valiza de voiaj și se ascundea cu totu-n ea. Oglinjoara de recrut, camuflată Înăuntru Încă de pe vremea când făcuse armata la pompieri, Îi multiplica nodurile de pe față, aducându-l Într-o stare de exasperare profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
una după alta, trecând din stadiul intermediar de arbore și pasăre În stadiul de materie amorfă. Iar dacă vreunul mai căpos se va apuca să-i dea foc, masterandul Își va freca mâinile de bucurie și va scoate arzând În vâlvătăi un ultim strigăt de triumf. În sfârșit, materia lui cenușie, prin intermediul focului, se va contopi cu adevărul ultim aflat În eter... „Atunci”, zise profesorul, ridicându-se de pe scăunelul lui, „eu zic să-l lăsăm În pace. Oliver știe și singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]