1,130 matches
-
La mese câțiva bărbați savurează cafeaua. În jurul gâtului poartă drapele tricolore și vorbesc zgomotos. Au părul grizonat și discută despre intrarea în sediul Comitetului Județean al Partidului Comunist Român Craiova în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Înțeleg că sunt revoluționari. În timp ce vânzătoarea îmi așează cu grijă covrigii în pungă, pe ecranul televizorului apare imaginea coperții unui număr al revistei „Paris Match” din decembrie 1989. De pe copertă ne privește nepotrivit de sobru și hotărât un chip de adolescent în devenire, care cu mâna
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
nu se observe că, În gura mea, nu sună ea natur, de-acolo, de la mama dânsei. Foloseam În acest scop o gamă largă și variată de mijloace, metode și procedee, printre care: colindatul brambura prin magazine și conversația Îndelungă cu vânzătoarele, statul ore În șir În fața televizorului - În special la talk-show-uri și la emisiuni utilitare și de divertisment, in care se trăncănea ca la balamuc -, lectura ziarelor și, n-o să-ți vină să crezi, a unor cărți din diferite domenii, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care un grup de celule Încearcă s-o reaprindă zadarnic. O, Poldi, Poldi, noi doi nu vom ști niciodată unul de altul, nici În tramvai nu am stat vreodată alături, nici la casa de bilete, nici În drogheria În care vînzătoarea tînără te-a preferat Întotdeauna pe tine. Vocea călugăriței rîde la telefon, Îi văd dinții mici de nutrie cum ronțăie noaptea scuipînd toate stelele În farfuria mea. Orfeu În infern, spui, și degetele nu te mai ascultă, nici picioarele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că trag cu urechea. Mă Îndrept spre ieșirea din spate, intru În ghereta scundă de lîngă rampa de descărcare, unde se vînd alimente pentru muncitori. Mă fac că vreau să cumpăr ceva. Întreb Într-o doară dacă n-au lumînări. VÎnzătoarea mă privește stupefiată. Mă scuz și ies. Dau de doi milițieni gradați care discută ceva cu un bărbat Între două vîrste cu o șapcă În carouri pe cap. Iar mă Întorc, trec prin fața veceurilor. De-acolo ies doi băieți Încheindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
câteva picturi, plasate cu grijă și scoase în evidență de lumini. Am rămas puțin afară să studiez efectul; impresionant. Speram doar să nu fi exagerat cu parfumul. M-am oprit pentru câteva momente în Fenwick ca să îi dau voie unei vânzătoare, acoperită de o coajă de machiaj ca o gheișă, să mă stropească un pic cu Montana și acum parcă îi vedeam aura albastru-închis în jurul meu. Nu puteam să mai aștept; ar trece ore până să se ducă. Cel puțin mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Feifel încercase toată viața să ghicească ce i se cere, în fond. Fusese mereu amabil și generos cu soția lui, Rita. Dar ea nu remarcase niciodată. Și, cu timpul, apăruseră între ei numai jigniri, vorbe grele și țipete. Rita e vânzătoare ambulantă, are un chioșc pe roate - fierbe cartofi și cârnați să domolească foamea universală a trecătorilor din marele oraș Stockholm. Afacerile merg bine și banii se adună în grămezi. Feifel e jurnalist la un ziar evreiesc și, după propria descriere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
licean cu cozorocul decolorat și plesnit. Și eram îmbrăcat cu niște pantaloni vechi, roși în genunchi. Am simțit cum picioarele îmi tremură îngrozitor și cum mă fac lac de sudoare, ca-ntr-un incendiu. Acum nu mai puteam da înapoi; vânzătoarea din fața mea mă întreba deja ce doresc - un buchet sau un coș cu flori? - arătându-mi rapid zeci de soiuri de flori pe care le știam din vedere, dar cărora nu le cunoșteam numele, și pronunțând zeci de nume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
celebre bătălii cu nu mai puțin celebre Înfrîngeri din Primul Război Mondial - Kajmakčalan, Mojkovac, Cer, Kolubara, Drina - cu numele unor profesori și elevi dispăruți, cu notele de la geometrie descriptivă, desen, istorie, religie, caligrafie. Acum apare și numele uneia Rosa, Roksanda, vînzătoare de flori cu care G.M. flirtase pe vremea aceea, apoi numele unor Borivoje-Bora, Ilić - cafegiul, Milenko Azanje - croitorul, Kosta Stavroski, pe la care trecea dimineața la o plăcintă caldă, și al unui oarecare Krtinić care l-a trișat la cărți. Urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de flori, pe care el le văzuse expuse În fața unei prăvălii (din fericire, pe pungulițe erau ilustrate florile, iar prețul era vizibil, Încît n-a fost nevoie să se sforțeze cu vînzătoarea). Căci pe atunci D.M. se ocupa intens cu cultivarea plantelor decorative, cum scrie În Enciclopedie (urmează inventarul florilor din ghivece și vase de pe terase, cea dinspre curte și cealaltă dinspre stradă). Cam În aceeași perioadă, ca după o epidemie florală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pentru mai bună încredințare și sfințirea lucrării acestei hârtii de alcătuire și învoiri cu bună primire între noi frații de a păzi întocmai lucrarea ei, urmează a noastre de bună voie iscălituri.” ss) Iordache Roset comis, vânzător ss) Ralu Roset vânzătoare (Original în documentele Rosetti - Filipeni a lui V. Rosetti) Dintre Rosetești cel care s-a legat mai mult de moșia Filipeni a fost Grigore Roset, frate cu Iordache, fiu al lui Ștefan și al Mariei Krupenski. A fost căsătorit din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se apropie de fereastră. Nu o deschise, dădu un pic la o parte perdeaua și se uită afară. Piața avea aspectul obișnuit, oameni care treceau, trei persoane așezate pe o bancă la umbra unui pom, terasele bodegilor cu clienții lor, vânzătoarele de flori, o femeie urmată de un câine, chioșcurile de ziare, autobuze, automobile, peisajul de totdeauna. Plec, se hotărî. Se întoarse la masă și-l sună pe șeful de cabinet, Trebuie să dau o raită pe aici, spuse el, comunicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ne-am așezat la o masă de pe terasa unei cafenele mari. XII La ora aceea Avenue de Clichy era foarte aglomerat și o imaginație extrem de vie ar fi putut vedea în trecătorii aceia personajele multor idile mizere. Erau funcționărași și vânzătoare, bătrâni care ar fi putut foarte bine să fi coborât din paginile romanelor lui Balzac; membri - masculini și feminini - ai profesiilor care adună profituri de pe urma slăbiciunilor omenirii. Străzile cartierelor mai sărace ale Parisului pulsează o vitalitate a mulțimii care înfierbântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bomboane lipicioase pe care le cumpărase special. Le așeză pe masă, rușinându-se puțin, parcă s-ar fi scuzat: — Doream să vă aduc o sticlă de vin, dar vinul e interzis aici, atunci mi-am zis că... Ia uitați-vă, vânzătoarea îi ghiftuiește cu corcodușe! Râse. Râsei și eu cu el, pentru a-i face pe plac. Încercai să vorbesc, să-i pun întrebări, dar puse degetul pe buze, ca și cum mi-ar fi spus că avem destul timp. Infirmierele îi spuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un șef de raion. Tăcere până când ajunge În prim-plan, rânjind.) — Damă de societate, nu? Da, dar săracă acuma, cred. Așa se zice. — Uf, fetelor, grozavă copilă! Iar Clara le lumina pe toate cu bunătatea ei. Amory era Încredințat că vânzătoarele Îi făceau reduceri, cu sau fără știința ei. Constatase că se Îmbrăca foarte bine, că avea În casă tot ce era mai bun, că era Întotdeauna servită cel puțin de șeful de raion. Uneori, duminica, mergeau Împreună la biserică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Întrebat. — O fată neutră, fără o poveste deosebită, mi-a răspuns. M-au intrigat cuvintele lui și m-am gândit că această fată putea fi ceea ce căutam. Fata, pe nume Noriko, avea douăzeci și șapte de ani și lucra ca vânzătoare la un butic de Îmbrăcăminte. Se Întâlnise cu ea cam vreo jumătate de an, apoi nu și-au mai dat nici un semn de viață și, Între timp, ea și-a găsit un iubit pe potriva ei. Pe potriva ei, adică din aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
s-a spus că lucrați În domeniul modei și constat că aveți Într-adevăr un gust deosebit În alegerea vestimentației, spuse Keiko Kataoka În timp ce pregătea un gin tonic, pe care i-l oferi tinerei. Nici vorbă de așa ceva! Lucrez ca vânzătoare Într-un butic, atâta tot, spuse Noriko, cu o ușoară temere În glas. Apoi adăugă un „mulțumesc“, luând paharul pe care i-l pregătise Keiko. În timpul acesta, Keiko se gândea că niciodată o prostituată plătită sau o fată naivă atrasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
picioarele larg depărtate, iar În fața ei se afla bărbatul care Îi oferise atâtea orgasme În trecut și pe care Încă Îl mai iubea. Lângă el - o femeie Înaltă, care arăta impecabil În costumul ei elegant, adică eu. Noriko lucra ca vânzătoare Într-un butic de haine și de multe ori se ocupa chiar ea de aprovizionare, așadar era În măsură să aprecieze stilul meu vestimentar la adevărata lui valoare. Își dădea seama de absurditatea situației În care se afla, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și ieșeam afară, de obicei năștea un cal pe marginea trotuarului, sau vomita peliculă color de 35 de milimetri, nu-mi dădeam prea bine seama, de obicei era înspre un amurg tîrziu, fața mea căpăta luciri argintii și cîte o vînzătoare de semințe adormea cu cornetul în mînă, la o palmă deasupra pămîntului, cu figura din ce în ce mai suptă și mai palidă, aproape cuvioasă. Referință Bibliografică: VÎRSTA DE AUR / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul VII, 03 ianuarie 2017
VÎRSTA DE AUR de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364312_a_365641]
-
focul evenimentelor?> Se va întoarce tot la Televiziune. Dar înainte de asta intră într-o cofetărie, trebuia să mănânce ceva că era lihnit de foame. Ceru un pahar cu lapte și o chiflă și le înghiîi repede. -Sunteți ostaș?- îl întrebă vânzătoarea, o fetișcană drăguță, dornică să afle și ea ceva de la un om autorizat. -Nu, domnișoară! Fac parte din corpul de gardă al Televiziunii ca voluntar... -Aaaa! Dacă-i așa, trebuie să plecați că am văzut la televizor că fac apel
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
apoi i-a venit ideea să spună că i-a furat Dino.. După ce mi-am revenit din șoc, i-am explicat că acea acuzație i-a produs multă suferință lui Dino deoarece era pe nedrept. Ajunsă la magazin, ajutată de vânzătoarea foarte amabila am ales Figurinele Zombiezz. Al doilea cadou avea printre altele o pereche de păpuci roșii cu broderie de Crăciun.. Este esențial în viață că într-o prietenie să fii sincer, un om de onoare. În caz contrar riști
CADOURILE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363556_a_364885]
-
cu cană... sau în cornete de hârtie. Prin piață circulau diferite precupețe care ofereau celor însetați „Apă-rece”, iar celor bolnavi „Nadái” (lb. mag.) adică „lipitori de pus pe spate”, care mișunau într-un borcan cu apă purtat cu grija de vânzătoarea ambulantă... Mai apărea prin zonă și câte o nană cu o tipsie de scoverzi (plăcinte) cu brânză sau croampe (cartofi), pancove (gogoși) sau castane prăjite. Revăd piața și masa lungă a opincarilor care meștereau încălțări durabile din anvelope de camion
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
aceea nu voia să se lăcomească. Ultimul patron la care a lucrat a urmărit-o, pe furiș. La plecare a chemat-o aproape de el și i-a zis: „Îmi pare foarte rău că nu te pricepi la această meserie de vânzătoare. Poate tu visezi la ceva mai sus. Uite, din partea mea, această mică atenție, știu că ai mare nevoie. A fost o sumă frumușică, n-a avut niciodată atâția bani . Nu știa ce să facă cu ei. S-a dus la
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
Era atâta concentrare pe chipul lui de parcă ar fi trebuit să semneze un contract bancar important. La desert, scoase din buzunar o cutiuță și i-a întinse Evei ceremonios. - L-am cumpărat în goană de jos, de la magazinul hotelului și vânzătoarea mi-a promis că dacă nu-i pe măsura sau pe gustul tău, îl poți schimba. La mulți ani! Eva deschise cu încetinitorul capacul. Știa că va primi un cadou de când îi spusese că e ziua ei, aștepta numai să
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
vechii mei bocanci sunt încă buni, am fost doar de două trei ori cu ei la munte. Haina mea de vânt este adevărat că s-a cam învechit. Mi-ar plăcea cea kaki dacă este mărimea mea. I-a cerut vânzătoarei să-i arate haina dorită și la probă s-a dovedit că era mărimea sa și că îi plăcea cum se mula pe corp. Era ușoară și dintr-un material bun. - Prefer, în loc de bocanci, să-mi iau un pantalon și
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
bluză subțire și transparentă, prin care se vedea sânul bronzat și admirabil pus în evidență de cupa mică a sutienului și cu niște sandale comode, tot albe. De obicei, când treceam prin Satul de Vacanță, îmi cumpăram o floare de la vânzătoarele stradale, indiferent ce era, garoafă sau trandafir, iar acum aveam un superb trandafir roșu pe masă. La vederea Suzanei, înconjurată de alte trei fete la fel de tinere și elegante, servind cina la o masă vecină, deja mi-am făcut un plan
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]