338 matches
-
învăț eu minte... mânca-o-ar lupu’ de haram s-o mănânce! - Ce s-o mai mănânce lupul, că lupul nu mănâncă mortăciuni și eu m-am gândit ca măcar de pielea ei să te folosești. Cât s a mai văicărit cel în cauză pentru că i-a omorât vita prețioasă... Tata l-a adus acasă la el să ia pielea vacii. Nu mică i-a fost mirarea lui Gritas când, în loc să-și vadă vaca moartă, aceasta era bine-mersi și mânca liniștită
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și și-a dat ochii peste cap. — Fiindcă Îmi place la nebunie! a recitat ea sarcastic. Și chiar Îi plăcea la nebunie ce făcea, deși n-ar fi recunoscut asta În ruptul capului, pentru că era mult mai plăcut să se văicărească. O apucase damblaua pentru cultura rusă Încă de pe vremea când o profesoară de-a ei din clasa a opta Îi spusese că arată exact așa cum și-o Închipuise pe Lolita, cu fața ei rotundă și cu părul ei negru cârlionțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întâlnise vreodată - fie ele din primii ani, absolvente sau de orice alt fel. Îi plăcea În continuare ceea ce făcea, studia mai departe gramatica limbii ruse și putea să citească orice În original, dar cel mai mult Îi plăcea să se văicărească. Mda, ce-i drept, sunt de acord că am cea mai grozavă slujbă din oraș. Gândește-te numai, Tommy Hilfiger? Chanel? Apartamentul lui Oscar de la Renta? Trebuie să mărturisesc că am avut parte de o primă zi pe cinste. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe mine și mă implorase să mă ocup de treaba asta. Eu nu găsisem mesajul pe robot decât a doua zi și când, În sfârșit, o sunasem, Încă plângea. — Am lipsit de la ziua mea de naștere, Andrea, mi s‑a văicărit În clipa În care a ridicat receptorul. Am lipsit de la ziua mea de naștere pentru că a trebuit să le găsesc un avion particular! — Nu puteau să doarmă și ei la un hotel În noaptea aia și să vină a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
grecul, însă, nu l-a zărit nimeni, pentru că a sosit pe întuneric, când numai în cârciumă mai erau câțiva întîrziați. Miron Iuga îi adunase pe toți, chiar și pe Platamonu, ca să se documenteze. Cel mai speriat era colonelul pensionar. Se văicărea ca o babă că-și pierde acuma tot rodul unei vieți de trudă. Grija cea mare o avea, însă, din pricina celor trei fete pe care le-ar fi trimis undeva, să nu le pângărească cumva bestiile astea turbate. Luat mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el o vorbă mai mult decât era nevoie. ...Sigur, o să-mi văd părinții; cine știe dacă își va mai aminti cineva de mine după atâția ani de absență. Nu cumva tu ești fra' Tommaso, îi zise un marinar auzindu-l văicărindu-se, cel care susține că centrul lumii suntem noi, cu mintea și inima noastră? Dacă este așa, Stilo, Londra sau Amsterdam sunt totuna. Ai dreptate, numai că la Stilo lipsesc cărțile, lipsesc oamenii cu care să-mi dezbat ideile, lipsește
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
interesul personal și de puterea de retrăire a autorului. Purtat de imaginație, el vede și simte, vibrează, participă afectiv la toate relatările, impregnând textul de un puternic subiectivism, dramatizându-l. Adoptă tonuri potrivite pentru fiecare situație, se bucură sau se văicărește, lăudă sau blamează, exprimându-și simpatia sau formulând caracterizări sarcastice și apostrofe ironice. O particularitate puțin obișnuită este lipsa sentimentelor firești față de rubedenii, aversiunea puternică față de unchii și de verii Cantacuzini, cărora le sunt aduse cele mai înverșunate critici și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
-se într-un judecător imparțial (nu și rece), neiertător cu toți. O conștiință singulară, izolată, care privea lumea cam de sus, surprinzând prin acuitatea observației, un spirit ciudat de modern (în pofida aparenței de bătrân boier în caftan, om care se văicărește mereu) prin detașarea interpretării, prin ironia malițioasă, prin lipsa de iluzii asupra naturii și manifestărilor umane. Personalitățile istorice constituie în cronică lumea vie a unei opere literare, devin personaje văzute sub aspectul comportamentului și al psihologiei individuale, nu sub cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
vehiculate și transmise în zilele din decembrie 19893 și în lunile care au urmat. Apropiații clanului Ceaușescu, eliminați din posturi, sunt cuprinși de panică: puțini la număr, câțiva consilieri lamentabili, clienți de ultimă oră ai cuplului Ceaușescu, târâți prin tribunale, văicărindu-se, arestați o scurtă perioadă, îmbrăcați în haine vărgate de pușcăriași, o adevărată mascaradă. Câțiva universitari dați afară de studenți furioși care îi disprețuiesc și refuză să le mai urmeze cursurile, câțiva cercetători directori de institute pensionați anticipat. Dar, fără întârziere
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
multor minciuni apărute în mass-media ar putea să ne amuze, însă nu ar contribui la progresul cercetării noastre. O pagină din The Times diavolul citi Și imediat ziarul cît colo-l azvîrli. Oi fi eu cel mai mare mincinos, se văicări, Dar ăștia chiar m-au întrecut în a minți! (Smith 1973:92) Aceste versuri scrise de William James Linton și publicate în 1850 în Red Republican sînt un comentariu adecvat la adresa mijloacelor de comunicare în masă. DEPISTAREA MINCIUNILOR Ținînd cont
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
visători sînt cei ce se alătură, necondiționat, corului văicărelilor cuprinzînd acum o țară, sînt alții mult mai nevisători, care găsesc în văicăreală (uneori bine remunerată) soluția. Ba, e de observat că visătorii mei se numără printre ultimii care cred că văicărindu-se ajung la rezultate (sigur, sînt și excepții: unii visători cu pensulă sînt convinși că le stă mai bine să împrumute de la văicăreții cu pix stupida și neîntrerupta bombăneală, asta ținînd, cred ei, și de talent), deci nu ei, visătorii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și concluzia noastră: păi, dacă Arghezi vorbea ca azi, azi vorbim ca mîine... Așa ne-a fost dat nouă, rumânilor: să trăim cum trăim aici, pe-un picior de plai, să dăinuim aici, de 2000 de ani... și să ne văicărim. E un dat. Mă și minunez cum un lucid Alexandru George găsește motiv de mirare în similitudinea frăsuielilor noastre de la începutul secolului cu cele de-acum. Ia să nu ne mai mirăm atîta! Mă arunc în iazul de la Horpaz. De
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este un dar al zeilor pe care însă nu știm să-l cinstim; ne-apropiem de el cu întrebări prostești, încercăm să-l modelăm după bunul nostru plac, îl tragem în atmosfera stătută a existenței noastre drămuite în timp, ne văicărim fără rost. Totuși, de vreme ce nu am făcut nimic pentru a l pricinui, rămânem și altminteri neputincioși în privința lui. Cu un singur lucru îi putem ieși în întâmpinare: în fiece clipă, bucuria reculeasă pentru ceva de necuprins în timp. CELĂLALT. Zeii
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]