783 matches
-
îngerul său păzitor o întâmpina cu flori. Ștefan îi întinse buchetul de trandafiri, iar Dalia trezindu-se din visare, îl luă cu oarecare greutate în mână. Orice mișcare a corpului îi provocau dureri vizibile. I se părea jenant să se vaite în fața părinților și mai ales a acestui bărbat străin. Îi mulțumi din priviri și printr-o ușoară mișcare a capului, apoi apropie încet buchetul de față și inspiră cu nesaț mirosul plăcut al florilor. Fața i se ilumină de plăcere
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
să-i dea o patalama la mână, unde să scrie negru pe alb că Ion nu este apt pentru armată. Prost lucru gândit! De când felcerul eliberase hârtia, pe Ion începuseră al dureau toate cele. Nu era zi să nu se vaite de ceva! Zi....lumină. Că de cum se însera, ca prin minune, toate bolile îi treceau. Se spăla Ion, se primenea, se ferchezuia în oglindă mai abitir ca o fată mare, și pleca. În sat...după fete...unde altundeva?....că de
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
și să audă o altă poveste de viață. Dar noaptea,chiar și viața își cere dreptul la odihnă ..... * Zilele se scurgeau repede ,ducea marfă fie în oraș , fie prin orașele unde aveau alte depozite .Era obosit seara însă nu se văita,era în locul potrivit. Avea în plus și-o zi liberă pe săptămână,după cum se nimerea. O petrecea în cameră,trecea prin destule în cursul zilei,agitația orașelor,înjurăturile semafoarelor, nebunia șoselelor aglomerate. În ziua liberă avea nevoie doar de puțină
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
și totul era ca la-nceput. Munceau amândoi,el la hotel și ea făcea menajul la o femeie în vârstă ce locuia în centrul orașului.Era destul de greu,înainte fusese economistă ,acum ștergea praful și făcea mâncare. Dar nu se văita,lucrurile astea le făcea oricum și acasă și nu primea în schimb decât reproșuri și bătaie.Seara venea destul de obosită însă îl aștepta cu masa caldă ,făceau dragoste și absolut nimic nu părea să le tulbure fericirea. Părea o seară
VIAȚA LA PLUS INFINIT (9) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372577_a_373906]
-
scări și dădură cu ochii de flori, moment în care se făcură atât de albe la fața, încât puteai crede că au văzut o stafie. Mara avea încă zâmbetul acela larg de mulțumire pe buze când preoteasa începu să se vaite. Ică își apucă de mână nepoata, trăgând-o după ea spre poartă, înșirând mii de scuze, care mai de care mai umile și pline de durere. Nu o lasă să culeagă florile de pe jos, nici macar nu aștepta să își ia
FLORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372617_a_373946]
-
ochii ațintiți asupra mea. Nu știe exact cum să reacționeze așa că stă-n expectativă. - A fost doar un accident ,încerc să-l lămuresc ,cu nasul încă înfundat. - De când n-am mai avut și eu un accident din ăsta fericit,se vaită și tataie . Îmi trece un gând nebun prin minte să i-o pasez pe doamna: „ servește-te tataie că doamna are pentru toată lumea ! ” . Dar n-apuc să dau glas ideilor lăuntrice căci soțul izbucnește rănit în demnitate : - Dă-te femeie
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
fără pereche, să creadă oamenii, că te-am învățat eu așa? Să-ți fie rușine! Ori te schimbi, ori ai rupt cuiul cu mine! Nu Te mai las să intri în curtea mea, dacă mă mai oprește lumea, să se vaite de tine. -Bine tată, o să încerc să mă schimb! Îi promisese el spăsit. Uite rezultatul: încercarse să se comporte normal și acum se supărase Nae. Oricum o da , nu era bine. Bietul Vulpe intrase la griji. Îi zice lui Nae
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
mântiuește. Am făcut bine că i-am spus, n-am făcut bine, nu știu... Cert e că peste câteva zile m-am pomenit din nou cu Neacșu vizitându-mă. - Ce noutăți ai? - Nu e bine. Plânge mereu. Plânge și se vaită. - De ce? - Mă' nene, zice, eu nu m-am gândit niciodată la moarte. Tu știi că toată viața mea am alergat să-mi câștig traiul. Când nu s-a mai putut la câmp, m-am dus la oraș. Cu brațele. Pe
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
de glumă! Să-ți fie rușine Mărine! Strigase mama sa furioasă. În locul discuției cu tonul ridicat dintre părinții lui, își făcu loc zgomotul de palme pe care mama lui le primea din cauza vorbelor spuse bărbatului său. Biata de ea se văita și se ruga de el: - Auuu! Auuu, Mărine, nu mai da, te rog, că mă doare! - Paștele mamii tale de muiere! Îndrăznești să-ți întinzi coarnele la mine? Nu ți-e rușine? - Nu-mi întind coarnele la tine mă’ bărbate
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
limbă) Când crucea pe umeri cu tine se plimbă. Învinși de dureri îmi stingi răsuflarea... Însetați cu iluzii întinse ca zarea, Lumini din lumină din cer s-au născut O clipă divină din tine a crescut Ai vrea să te vaiți între cer și pământ Ecoul îl stingi cu-o rafală de vânt, Sub clarul de lună când vocea suspină Se roagă pe o parte de lumina divină. Mă chemi să o gust din chinul durerii, Te sorb și mă satur
DIN CHINUL DURERII de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362234_a_363563]
-
cu mai mult greu decît cu ușor,cu mai mult rău decît cu bine dar mereu muțumind pentru fiecare dimineață și pentru fiecare lăsare a serii. Își duce singură povară bătrîneții cu îndîrjire și fără vaiet. Și de ce s-ar vaită , doar pentru că acum a ajuns mai aproape de capăt ? Dar oare nu acesta este prețul pentru că ea s-a bucurat mai mult decît alții de marile daruri ale lui Dumnezeu? Nu a văzut ea de mai multe ori decît alții soarele
CIOBURILE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377735_a_379064]
-
mamă. Eu și Nicoleta avem mulți prieteni, acum avem și muuult timp liber-parcă prea mult- dar fără copiii aproape nimic nu mai este așa frumos și cald.... Nu mai e cea fost.... Da, ia uite la mine , la cine mă vait!!! Ei, ei, tocmai la matale, măicuță dragă și tăicuțule drag. Voi singuri acolo în casa cea veche așteptîndu-l pe Vasile al lu ’Bâtu-poștașul -în fiecare zi lângă gardul puțin cam lăsat.... Că nu ne-ați lăsat să schimbăm mai nimic
FRUNZE DE NUC de MIRELA PENU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377736_a_379065]
-
remușcare, Mă-ntrepătrund cu noaptea necuprinsă Și mă îmbrac cu cer și cu splendoare, Aud ceva...e glas și cânt de îngeri Și văd un Om, ce-ngândurat pășește, Poartă poveri prin văi de chin și plângeri, Dar nu se vaită și nici nu cârtește. Mă uit în ochii-albaștri ca de mare, Și m-adâncesc în existența-I sfântă, Ascult spășit a Mirelui chemare Și mă îmbrac în straiele de Nuntă! 28/ 11/11, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Epigonus / Lucica Boltasu
EPIGONUS de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377797_a_379126]
-
fărîma ce-a mai rămas din umbră Valei care la tine se întoarce cu durere. Pe Lúvah nu îl văd așa că de demult, văd doar picioarele-i 230 Ca niște stîlpi de pară călătorind prin întuneric și neant". Astfel se vaită ea zi și noapte, silită să trudească-n suferință. Zadarnic auzea Luváh vaietele ei: zadarnic dragostea-i Îl aducea naintea ei în felurite chipuri, totuși ea nu-l știa, Totuși îl detesta, chemîndu-i numele și neștiindu-l, 235 Totuși de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-și ascută și să adulmece văzduhul, si revărsarea zorilor să o privească Și să țipe pîn' ce, simțind mirosurile sîngelui, isi întind áripile ciolănoase Și străpung vînturile aidoma unor săgeți trase de cete ale Sorții". Astfel în noapte Los se vaită, neauzit de Enitharmon. 210 Căci Umbră lui Enitharmón pe arborele Tainei coborî. Spectrul văzu cum Umbră tremura peste-ale sale stînci întunecoase Sub arborele Tainei, care în groaznicul Abis În aprigă durere să înflorească începu, dînd muguri care se zbăteau În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ucis într-o seară. La zgomotul împușcăturii Rodolfo să apropiat de Contele muribund, care i-a făcut cunoscută identitatea asasinilor săi și apoi a murit. Sătenii au crezut că bandiții la drumul mare l-au ucis pe Conte. Wurm se vaită că el este pierdut, dar Walter îl consolează că nu este singurul. Ori secretul va fi păstrat, ori amândoi vor fi condamnați. Ducesa își face apariția și Wurm pleacă. Walter îi spune ducesei că Rodolfo își va schimba în curând
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Nea Matei... Și ca să fac și eu măcar o dată o treabă bună, o să încep curățenia de aici... (aruncă spre Matei cu toate mărfurile expuse) Ține, Nea Matei. Numără-le... fă inventarul... (Costache și Marieta continuă să se alarmeze, să se vaite, să strige...; Matei, bombardat cu lucrurile aruncate, speriat și neputincios, strigă: "O să dai de dracu'! O să le plătești!") Lasă c-ai să primești despăgubiri... Caz de calamitate... Eu sînt calamitatea matale, Nea Matei... (Matei strigă: "Chem poliția! Mă duc la
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a altora? Pentru că negativul se împarte, într-adevăr, inechitabil, dar nimeni nu scapă. Vom câștiga așadar măsurându-ne durerea cu una mai mare ca a noastră. A te plânge nu ajută la nimic, nici a vărsa lacrimi, iar a te văita, nici atât. Bucuria vine și din spectacolul nefericirii aproapelui - Lucrețiu își va aminti de asta: există o anumită satisfacție în a vedea că răul se abate asupra altuia și ne ocolește pe noi. O bucurie răutăcioasă, desigur, dar eficace: nu e
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a primei povestiri în versuri (o lamentație, în fapt) din literatura română - Poveste de jale și pre scurt asupra nedreptei morți a preacinstitului Constandin Cantacuzino, marelui postelnic al Țării Rumânești, scrisă de un necunoscut, ins instruit, în stare să se vaite pe tonuri înalte și să acuze violent, poate un român care știa să versifice și în grecește -, tipărită la Veneția. Tălmăcirea e dedicată Stancăi Cantacuzino, fiică a postelnicului ucis și mamă a lui Constantin Brâncoveanu, ceea ce înseamnă că traducerea e
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
mere Pe la târgurele, Cu oi de-ale mele, Și vi-ți d-întâlni O mamă bătrână, Cu cârpa de lână, Lacrimi lăcrămând, Păru-și despletind, Noroc blestemând, De fiu întrbând, Aceea-i maica Și ea v-o-ntreba: - N-ați vait, vait, Nu mi-ați întâlnit Pe al meu Pătruț, Păcurari micuț, Cu păr gălbănuț, Floare de spicuț; Cu ochi viorele Ce scapăr ca stele, Cu dor și cu jele, Pe zilele mele; Cu cătare blândă Și o față mândră, Dulce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Pe la târgurele, Cu oi de-ale mele, Și vi-ți d-întâlni O mamă bătrână, Cu cârpa de lână, Lacrimi lăcrămând, Păru-și despletind, Noroc blestemând, De fiu întrbând, Aceea-i maica Și ea v-o-ntreba: - N-ați vait, vait, Nu mi-ați întâlnit Pe al meu Pătruț, Păcurari micuț, Cu păr gălbănuț, Floare de spicuț; Cu ochi viorele Ce scapăr ca stele, Cu dor și cu jele, Pe zilele mele; Cu cătare blândă Și o față mândră, Dulce la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
interpretare, teama, neliniștea și imaginația lui” (A. Păunescu-Podeanu). Ne aflăm în fața unor „bolnavi dificili”, care, dincolo de suferințele pe care le acuză, pun probleme deosebite, legate de natura personalității lor. A. Păunescu-Podeanu descrie o „imagine clinică” foarte semnificativă: „Bolnavii aceștia se vaită, încontinuu au o plângere, un păs, o suferință, niciodată nu sunt bolnavi cu adevărat, dar totdeauna au ceva. Și pentru că, de obicei, suferințele lor persistă ani și ani, ocupând un loc important în viața acestor bolnavi, însă fără a le
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
frunză și iarbă. Unii copii de securiști, mai rar și părinții lor, stăteau la începutul cozii, mai mult din politețe. Trăgeau și ei cu urechea și raportau acasă, după cum fuseseră învățați. Zvonerii lansau provocări, să vadă cine mușcă momeala, se văitau puțin, afectat, apoi aplicau strategia double bind („Vaai, doamnă, ce rău am ajuns... Da’ să știți că nu Tovarășul e de vină. El nu știe, săracul, cățeii ăștia din jur îi ascund...”). Coada era mediul conducător de zvonuri, propice oralității
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în oricare dintre cărțuliile publicate în Wapping; iar ciotul lui este la fel de autentic ca oricare dintre cele pe care le poți întîlni pe pămînturile desțelenite din Vest. Dar, deși a rămas schilod pe viață, bietul vînător de balene nu se vaită, ci-și privește trist, cu ochii plecați, piciorul amputat. De-a lungul și de-a latul Pacificului, precum și la Nantucket, la New Bedford și la Sag Harbour, veți da peste nenumărate desene sugestive înfățișînd balene și scene de vînătoare, desene
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tancuri, orb, ghidat de zgomotul motoarelor și de nenorocirea lui, și se rostogoli sub șenile, făcând să explodeze o grenadă. Sau ca tânărul neamț fără cască, pe jumătate lungit lângă un tun răsturnat, cu mâinile însângerate strânse peste coastele zdrobite, văitându-se cu un glas de copil care cere ajutor, tânguindu-se într-o limbă pe care Pavel n-o mai auzise până atunci decât lătrată și pe care o credea făcută pentru asta. Mai era și propriul său trup pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]