788 matches
-
Dumnezeu primește mulțumirea noastră prin locțiitorii Săi. Vino după mine! Tânărul urmă pe moșneagul cel credincios Ion Ciobanul și ajunseră la o casă sărăcăcioasă. Acolo era numai sărăcie și suferință. Tatăl zăcea bolnav, mama era fără o mână și se văitau că nu aveau o bucată de pâine nici măcar pentru copiii lor care plângeau de foame. Tânărul se înfioră de cele ce văzu. Ion îi zise: Iată aici un altar pentru jertfa dumitale! Iată pe frații Domnului Iisus și pe locțiitorii
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
la marginea unei păduri, o ceată de oameni răi i-a prins, le-a luat toți banii și i-a legat de niște copaci. Când veni cel de al treilea îi găsi pe cei doi puțin credincioși, legați cobză și văitându-se că li s-a furat tot avutul pe care l-au avut asupra lor. Cel credincios, care și-a dăruit din timpul său pentru rugăciune și la Sfânta Liturghie a mulțumit lui Dumnezeu pentru că l-a ocrotit de răutăți
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
mult# mai# măMOȘI și mai ă CUM să zic io. mai ă și mai: plictisitori. <R cel mai bine ă spus plictisitori>. plictisitori. îți cere la un moment dat ceva↓ ceea ce NU să poate. bunică-mea: nu ștu [dacă s-a văitat vreodată. (IVLRA: 33) +B: pentru că titlul meu e așa↓ enunțul↑ stru- enunțul↑ structuri semantice↓ și mă B: ca unitate A: da +B: mă rog unitate minimală de mesaj să zicem↑ A: da +B: și alta cu: ă:: CUM să spun
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
când i-ai rupt tu crengile și i-ai sfâșiat coaja? Dacă ți-aș rupe eu mâna și ți-aș jupui pielea, ce-ai zice? Așa-i că n-ai zice nimic, că nici cireșul n-a putut să se vaite? Dar tu te vaiți. Frumos îți șade! Toată lumea a văzut cireșul rupt. Dacă te-ai vedea rupt și jupuit în fața satului? După mustrare, părintele a slobozit din strânsoare, iar omul s-a ridicat; era chiar paznicul de țarine. Or mai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
tu crengile și i-ai sfâșiat coaja? Dacă ți-aș rupe eu mâna și ți-aș jupui pielea, ce-ai zice? Așa-i că n-ai zice nimic, că nici cireșul n-a putut să se vaite? Dar tu te vaiți. Frumos îți șade! Toată lumea a văzut cireșul rupt. Dacă te-ai vedea rupt și jupuit în fața satului? După mustrare, părintele a slobozit din strânsoare, iar omul s-a ridicat; era chiar paznicul de țarine. Or mai avea oamenii încredere în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de plămân drept, iar la cel stâng avea o cavernă; nu putea sta în picioare, nici șezând, numai culcat pe spate; respirația îi era sufocată. Trupește părea sfârșit, dar sufletește era într-un stadiu angelic. Nu l-am auzit niciodată văitându-se sau apelând la ajutorul cuiva. Liniștea și seninătatea din privire te copleșea. Când putea vorbi, ne încuraja și era plin de speranță pentru neamul românesc. Nu putea servi mâncarea caldă căci ni se luau gamelele prea repede, așa că răbda
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dar luai cinci sticle de bere, cinci sticle de vin ș.a.m.d. Percepția mea, că am umblat prin toată țara, deoarece am rude prin toate punctele geografice, a fost aceea că toți aveau frigiderele pline, dar că toți se văitau că nu au. Iar cei de la țară cred eu că mai dădeau iama și în ceea ce era al CAP-ului, al IAS-ului. S.B.: Da, dar asta era preocuparea de bază: să-și umple frigiderele! Era o psihoză. Se știa
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
apoi corect soluționate. Iata de exemplu un blocaj în comunicarea profesorelev „Elev: Nu pot să scriu. Prof. : Nu-i adevărat. Elev: Nu-mi vine nici o idee despre ce să scriu Prof.: Ba o să-ți vină dacă încetezi să te mai vaiți și te apuci să scrii Elev: Urăsc istoria. Ce mă interesează pe mine ce s-a întâmplat în urmă cu 100 de ani? Prof.: Ba trebuie să te intereseze. E important să cunoști istoria țării tale. Elev: E plictisitor. Prof.
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
Ești bine, Sachi ? — Un fleac de julitură, domnișorule Cristian, îi răspunde, printre gâfâieli, în timp ce-și șterge sângele de pe bărbie. Am crezut că nu se lasă până nu ne prinde, jur ! râde Mamutu’. — Ei, gata, gata. Să nu ne văităm, domnilor, pentru puțin antrenament ! — Ce antrenament, Sachi, că dacă te prindea jupânul, felii cred că te făcea. — Ei, știi ce înseamnă asta, nu, domnișorule Cristian ? — Uimește-ne ! — Înseamnă că a fost un poem chiar bun ! Nu că merită să atingi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
mea ? râde Știrbu, după care învârte nervos din scobitoare. Ja ! Ja, pralo ! Și matale, șukarule John ? — Un poet amărât, să trăiți, domnule. — Amărâtu, amărâtu, ita, da-și permite să vină la nea Știrbu, râde țiganul. — Ei, mai bine să ne văităm decât să ne lăudăm, nu ? Că dup-aia-n loc să luăm, tot dăm. Ha-ha, san dilo ? Ăsta chiar i poiet. Apăi ia zi matale, talian bahtali, zi-ne în rime, așa, frumos, ce știi că se petrece p-aci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
de bani, Sachi, îți arde de glume ? — Și mă gândeam, monsieur Ionel, cât stăteam acolo, că trebuie să plătim și trăsura, și caii acuma, nu ? Fernic începe să râdă. Râde și Cristi, auzindu-l de la distanță pe Pribeagu cum se vaită de bani. Nu râdeți, bine că am scăpat toți... Păi, asta-i bine ! — Dacă rămâneam doar eu, plăteam singur întreaga despă- gubire, vă imaginați ? Capitolul 5 Berlin, 1931 — Un păhărel ? îl întreabă Pribeagu pe Cristi, din ușa compartimentului, făcând cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
cheia în buzunar. Eram destul de sigur că Ben nu o să se arate în noaptea asta. Dar mă simțeam atât de puternic, încât aproape că nu-mi păsa dacă o să se arate sau nu. L-am auzit pe Gilbert intrând, și văitându-se în gura mare lui Titus, pe urmă am auzit cheia răsucindu-se în broască. Am aprins o lumânare, am tras perdelele, deși afară era încă lumină și o lună uriașă, de culoarea brânzei de Wensleydale. Era prima dată când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-ți dădea cât putea de puțin... V-au bătut în timpul anchetelor? Da, la Galați ne scoteau la anchetă și noaptea și ziua, până recunoșteai. Iar acolo băga în celula ta un microbist de al lor, adică un turnător, care se văita că el are 2 ani di zile... Îi povesteai ca fraieru’, îi povesteai tot cum s-a întâmplat, cum s-a bătut, și după aceea îl scotea pe el și îl întreba... Și el zicea: Uite, mă scoate și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
au nimic de împărțit îi dau tot ce-i mai bun, din ce n-au, unui nepot sau unei nepoate preferate. Carlota însă nu are rivali. „Măcar de-ar ține-o în ritmul ăsta“, a continuat ea să mi se vaite de departe, de foarte departe, din una dintre odăile palatului moștenit în Florida. „Dacă încep să moară câte două pe an sunt terminată.“ „Carlota - i-am zis -, scuză-mă că sunt indiscret într-un moment atât de delicat pentru tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prima oară ca pe un ins diferit de cei cu care a purtat discuția asta de multe ori și niciodată cu nădejdea unui ajutor. Discuțiile despre o slujbă adevărată - nu-i așa? - le porți fiindcă toată lumea e nemulțumită și se vaită. Dar la cincizeci și patru de ani, cine-i nebunul care să mai vrea să muncească? „Ce de băgăcioși mai sunt pe lume!“, gândește paznicul. „Tu îi vorbești frumos că ai lucrat într-un teatru și că leafa de paznic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
scrisoarea cu celelalte o sută paisprezece primite până atunci de la Bush și a decis că totul era în regulă. Scrisoarea era exact la fel ca toate celelalte o sută paisprezece. Când pensionarii din parc, care nu-i știau secretul, se văitau că nimeni nu ia aminte la soarta lor, domnul Frecea Marin îi privea cu înțelegere și le spunea că, undeva, cineva mare de tot era la curent cu această problemă. Oamenii se gândeau că acel cineva de undeva era probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nordul Moldovei) la Începutul secolului XX : „Baia geme de lume. În timpul anului, În ajunul oricărei mărunte sărbători, vin oamenii bătrâni cu nepoții la feredeu. [...] În preziua Anului nou [= Roș Hașana] râură săpunul pe băncile de la baia de aburi, bătrânii se vaită de plăcere, asudă și se bat cu măturici de stejar, stau claie peste grămadă. Prin aburii usturători de- abia se văd oamenii care mișună, cu cofele de apă rece În mâini. [De Yom Kippur], Țalic Își duce băieții la feredeu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
măritată, este gospodină, cu copilul În brațe ; o frumusețe de privit pe copilă cu copilul la pept, ca pe o floare Îmbobocită. Și ori cât de mulți copii va avea, cam În genere Între 8 și 12, ea nu se vaită despre aceasta, este mulțumită de poziția ei și puțin Îi pasă de restul lumii, de măguliri, aspirații, dorințe și plăceri. Nu se gândește la despărțenii sau la alt viitor, pe când geloasa româncă, azi se mărită, mâine se desparte : «Azi popa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de câini” <endnote id="(184, p. 163)"/>. Într-o altă snoavă populară, publicată În 1893, este luată În derâdere „viteaza” armată evreiască, ai cărei soldați „trăgeau cu pușca și, când auzeau pocnind, tot ei cădeau jos, strigându-și părinții și văitându-se că au murit” <endnote id="(184, p. 50)"/>. Pentru imaginarul colectiv, evreul este un negustor tipic și un soldat atipic. Ca atare, el nu se va lupta „soldățește”, ci „negustorește”, cum cântă personajul evreu Bercu, la colindatul mascaților din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe fratele meu: se zvonise că „nemții” vor deporta pe toți băieții mai mari, cine știe unde, iar fratele meu avea aproape 16 ani. În timp ce mama le făcea bagajele lăcrămând, eu umblam din cameră în cameră și dădeam din colț în colț, văitându-mă cât mă lua gura că trebuie să plec și eu la Iași: „Mă iau nemții dacă rămân! Mă iau nemții!” era leit-motivul gemut printre suspine și lacrămi. Nu știu dacă era la mijloc numai teama (se zvonise nici mai
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Pentru noi mai aveau timp puțin seara, când se adunau acasă. Cu toate acestea, am primit o educație excelentă; am avut în jurul nostru căldura iubirii și a înțelegerii necondiționate, sprijin moral, spiritual și material cât i-au ținut băierile. Se „văita” tata, râzând, că i s-au lungit mâinile de atâtea pachete cărate la poștă și mama râdea și ea. Nu mai erau bogați, lăsaseră tot „dincolo”, dar erau bogați în iubire și muncă. Îngerul nostru păzitor, în absența lor de-
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
cu năduf de cimentul din fața ușii. Își șterge degetul de turul raiaților săi noi, care arată deja boțiți și prăfuiți În ultimul hal, da’ cu dada Leontina știu că te-nțelegeai bine: ea te trăgea de curent și tu o văitai că cine-o mai fute-o și pe biata Leontina. Să-ți fi făcut pomană cu ea. După cum eram io cu Viorel, mai rămânea să se-mbârlige văru' Relu cu moșu' și-am fi domnit-o acolo În familie, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu mai prinsesem apă caldă, iar frigul dă În foame și foamea-n somn și somnul iarăși În frig și tot așa. Sărmanele oasele mele bătrâne care n-au mai fugit și tot s-ar fi odihnit, și care se văitau din toate Încheieturile și scârțâiau și parcă tânjeau după demisolul meu din Bariera Vergului, În timp ce mă Îngrămădeam cu Andrei și Florinel În livingul cu saltele, Învelindu-ne cu te miri ce și Înghesuindu-ne unii În alții de frig și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
totul pe dinafară și nu vede nimic din ce se petrece sub ochii ei. Vameșul pendula tacticos Între cele două femei, insinuând un soii de pact tacit cu Steluța și Pepino, din care ăștia or fi tras un profit oarecare văitându-se când și când cu brotacul lor În brațe și având nas să bată la ușa vecinilor de sus să-i lase să se folosească de butelia lor, după scandalul mutei de săptămâna trecută. Peste toate astea, ei veniseră cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
neîndoielnic pe milogeală. Avea pe la șaizeci de ani, părul alb și o față rozalie, cu pielea netedă. Matty era peste tot prin salon: vorbea cu toată lumea, punea Întrebări directe, fără menajamente, și-și descria În detaliu simptomele abstinenței. Nu se văita niciodată. Nu cred că era capabil de autocompătimire. Bob Riordan l-a-ntrebat cu ce se ocupă și Matty a răspuns: „SÎnt doar un tîmpit de hoț”. A spus o poveste despre un bețiv adormit pe o bancă, pe peronul de la metrou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]