2,974 matches
-
cântări ale codrilor. Nopțile se fac din ce în ce mai lungi și zilele din ce în ce mai scurte abia s-a crăpat de ziuă, că și începe să se întunece. Astfel, nici nu bagi de seamă când a trecut toamna și vine imediat Crăciunul cu un văl de brumă argintie în barba-i posomorâtă și rară. Mădălina Grecu, clasa a VI-a C Anotimp rodnic Vara a fugit departe. E cald încă, dar pe lângă trupurile copacilor umbra se face cât mai mică. Nici văzduhul nu se mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
groase și mai călduroase. Mamele cântă doine și spun povești copiilor la gura fierbinte a sobei. Copiii jucăuși se trag cu săniuțele pe derdelușul lunecos și se bat cu bulgări de zăpadă. În păduri, copacii s-au îmbrăcat cu un văl de promoroacă. Ei s-au împodobit cu o ghirlandă de buchete. Prin crengile cochete anină flori de marmură. Plopii sunt ca niște umbre solitare, niște fantasme albe îngrozitoare. Doar câteva vrăbiuțe zgribulite mai caută de mâncare în frigul iernii. Animalele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vedeam casele care, înecate în fumul dimineții, se legănau amețite de somn. Deodată pământul s-a desfăcut în două și eu am căzut în ruptura ce s-a format. Înaintea mea a apărut un tunel. Pereții erau acoperiți de un văl negru ce te înfiora. Apăreau numeroase portrete, figuri legendare ale unor voievozi care au domnit cu mulți ani în urmă. Pe un ecran mare ce se afla pe peretele stâng, erau dinozauri, animale care au trăit cu multe milioane de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
rămîi țărancă-n Dorobanț, să coci plăcinte ca preoteasa de bunică-ta. Și ce-i cu peruca aia? Pe dracu' naibii, du-te la toaletă și fă-o să dispară. Puțin îmi păsa, atunci, de felul cum arătam. Îmi explic vălul kabul. Cu Iordan, eram sclava mahomedană a bărbatului. N-aveam ochi, timp pentru altcineva; mă aflam dincolo de timp. Îmi duc buzele peste zimții fotografiei, cu el în blugi și-n haina de la frac: " Uite suma contradicțiilor tale, Iordan. Fracul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fost iertare-uitare. Punct și de la capăt, dar pentru unii. O să-ți demonstrez cu zeci de exemple, altădată, cum am fost induși în eroare. Cîte forme de manipulare s-au folosit. Cîte tricsuri, cîte trișerii. După '89, s-a preferat învăluirea, vălul protector al ambiguității. Nu-ți convine realitatea, istoria, o denaturezi cum îți place. Ce ne-o fi găsit (are dreptate încășiîncășiîncă Paul Goma) să iertăm-uităm, c-așa scrie-n legile omenești? E mai simplu să exiști dincolo de bine și dincoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ascultam atent la schiurile lui cum sfârtecau zăpada sau torceau lin în urma mea. Apoi ajungeam la un fel de trecătoare, unde adesea ne abăteam de la pârtie și exploram niște pereți uriași, verticali, unde zăpada stătea prinsă de stâncă ca un văl de lumină. Exista o porțiune pe care aveai senzația de coborâre în abis, pârtia nu se mai vedea, era ascunsă de un perete uriaș și gheboșat de stâncă. În fapt, nu părea să fie niciun pericol, căci, imediat sub acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din ce în ce mai clară, ca o peliculă ce apropia un obiectiv. Iată acum în prim-plan fețele informe ale celor trei; cei din părți nu aveau urechi și erau muți, orbi și surzi, iar cel din mijloc avea fața acoperită de un văl și îi atingea pe ceilalți doi cu mâinile, descriind tot felul de curbe și puncte. Mâinile lui se mișcau febril, fără oprire, alergând pe trupurile ce-l străjuiau lateral. Erau trei oameni ce foloseau în comun doi ochi, o limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
comun doi ochi, o limbă și două urechi. Desfășurătorul visului visa cum îi întâlnea pe acești oameni și cerea celui din mijloc să-și spună numele, ce de fapt era numele lui. Omul de la mijloc și-a împins cu mâna vălul într-o parte și atunci desfășurătorul visului și-a văzut propriul chip ca în oglindă. În felul acesta, omul din vis, cel ce stătea cu spatele la ea și cu fața în oglindă, și-a aflat numele. Din acea zi va ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tău. Apus de soare în Abadiania. Semnele anotimpului De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" poți urmări miracolul apusului. Printre straturile de nori, soarele strecoară arteziene de lumină. La limita orizontului, lumina devine roșiatică; soarele cade lent ca un balon. De sub vălul subțire de nori i se reliefează globul perfect, ca o eclipsă. Pare că se ridică lent deasupra lui, luminând dintr-o dată zarea, apoi coboară pentru ca să se înalțe iar deasupra norului, crepuscul lent și incert, presărat cu răsărituri și întoarceri; ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru.“ (Stela Brie) „Mă nasc sub curcubeul celor șapte culori, / Care mi pune în palmă lumina purpurie, / Pe malul calm, albastru, întins ca o câmpie, / Al mării ce mă cheamă spre viața nouă-n zori. /.../ Destinul mă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru.“ „Ca oriunde, în satul cu salbe de păduri și izvoare cristaline, vacanțele școlare erau adevărate poieni ale timpului, în care florile voioșiei răsăreau din candoarea și zburdălnicia copiilor. Totodată erau și zile rodnice prin ajutorul dat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aceeași melodie. Trist sau vesel, apatic sau entuziast, George I. Nimigeanu învârte la manivela retoricii lui, din care răzbate un discurs liric grandilocvent apodictic, needificator și neemoționant: „Rememorând Tiparul Prim - lumina / - când sufletul în calea ei se-așterne - / ridică oare vălul îndoielii? // Ce tâlcuire-n legea ei ne cerne? // Că ntre nedumerire și-ntrebare / vecia putrezește înflorind / Încât pustiul semne de mirare / dă pe furate și răstălmăcind // cu apa vieții mele adăpându-și / oazele-n vis... dintr-un izvor ceresc / în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
iluzia unei vieți de secole. Din Tătărași descopăr vuietele hoardelor tătărăști, din Țuțora aud concertul de muzică cultă, susținut de orchestra adusă de țarul Petru cel Mare, venit în Moldova lui Cantemir. Seara se lasă o pîclă albicioasă, ca un văl care ascunde taine, peste șesul comun al Bahluiului și murdarei Nicolina. Luminile se aprind succesiv și lămpile prind puteri cu încetul. Marginea pădurii se deslușește tot mai greu și fantasmele ies la iveală pentru cei cu imaginația bogată. Închid ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Vocea blândă, cu reverb : Mergi, mergi... (drumul se luminează din nou : copaci plini de flori roz, atmosferă de primăvară; printre copaci, departe, un castel roz-alb-auriu, care strălucește în toate culorile curcubeului. Pe marginea drumului, o zână, îmbrăcată în roz, cu văluri roz...ca o zână) Zâna : Bine ai venit ! De când te aștept ! Să mergem împreună! Ai să alergi și ai să culegi flori și ai să te joci cât poftești ! Tot ce vrei ai să găsești aici ! Acolo, sus, sunt cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de umărul lui Gruia. ― Când m-am văzut lângă copac și nu am dat de nimeni, am rămas mut! Mă Întrebam: „Cine a dat acel semnal luminos, dacă nu căpitanul, Însoțit de doi cercetași, cum ne-a fost Înțelegerea?” Din vălul de ninsoare Însă s-au aruncat asupra mea două umbre, punându-mi țeava automatului În piept, cu somația șoptită: „Malcite!”... În secunda următoare Însă, două lovituri Înfundate i au pus la pământ pe cei doi nechemați. Era opera lui Păpădie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
chipul bosumflat al pisicii pe care o onora cu același gest, se reașeza în fotoliu, făcându-mă să caut un nou echilibru de poală, și, verificându-și vocea cu un ei, ei, ei, ia să vedem ce avem aici, arunca vălul de pe vis... Da. Avem o mică problemă. Fata simte un pericol real pe care nu i l-a mărturisit mamei. Mama bănuiește acest pericol, dar nu îndrăznește să discute deschis cu draga ei copilă. Faleza pe care fata se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vedea luând forme, sau pur și simplu existând, ca o perdea. Cerul este sublim. Marea este întinsă. Cerul este înalt. Marea este adâncă. Însă într-o zi cele două s-au întrepătruns și s-a creat lumea de azi, un văl de fum al unei țigări pe terminate. Și se găsi echilibrul. Trandafiri întunecați și roze pustii lucesc în noapte. The story of a young lady " Clarissa Harlow" by Samuel Richardson, "Muncile lui Persiles și ale Sigismundei" de Miguel de Cervantes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să ți se întâmple nimic rău" se știe, însă faptul că nu o spune menține spontaneitatea, elementul surpriză. Pe drum ne distrăm minunat, ca la început sau ca la sfârșit (pentru că nu implică nimic). Eram sexy implicit. Era ca un văl de sinceritate peste tot. Peste noi. Când zâmbeam, când aveam probleme, el mă ajuta, fără să mă întrebe, fără să-l cheme cineva. Pentru că așa era mișto. Pasiunea era din joc. Un joc fain al nostru, al situației. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
făcându-l, astfel, să vadă cu totul diferit și cu neputință de comparat lumea din jurul său și sensurile sale, iar eu, mai sceptic din fire, nu pot spune limpede dacă acela a fost momentul când i s-a aruncat un văl negru pe ochi, sau, dimpotrivă, dacă acela a fost momentul când i-a fost tras de pe ei. Oricum ar fi, însă, concepțiile mistice nu își găsesc locul în creația mea, căci eu stau 1 Frământare continuă a sufletului (în limba
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lui, o subjugase pe femeie necurmat. Totuși, nimic nu era prea clar încă pentru ea. Adriana se mai îndoia în privința aceasta și era curioasă și confuză încă, căci ea abia acum Istorisiri nesănătoase fericirii 123 începea să-și dea jos vălul întunecat al nepăsării de pe ochi, ce o făcuse întreg timpul, până atunci, să privească totul anapoda și în defavoarea fericirii ei. Pas cu pas, ea începea să înțeleagă cam ceea ce se petrecea cu ea din ce în ce mai mult și mai bine, și nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
colo cu floricele galbene de păpădie privea cu bucurie la tot ce se întâmplă în jurul lui. Și cum stătea el cuminte, dintr-o dată, din valea ce se desfășura prin fața ochilor săi, se ridică o femeie diafană. Era îmbrăcată într-un văl larg și lung de culoare alb-roziu și avea părul desfăcut care valsa pe umeri. Aceasta se îndrepta spre el și, ca să nu-l sperie pe băiat, de la distanță i-a strigat: -Norocel, parcă așa te chemă, nu pleca, vreau să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a fagului, am învățat că lumea este nemărginită și necunoscută, de aceea nu trebuie să mă grăbesc pentru a o cunoaște. În fiecare duminică el era nelipsitul din strană, participând cu suflet la toate slujbele. Fără să mă-ntrebe de ce vălul tristeții predomină existența mea, într-o zi mi-a zis: -Nepoate, nu lăsa tristețea să-ți macine sufletul crud. Deși n-am înțeles atunci tâlcul vorbelor unchiului meu, am negat cu vehemență. -Dumnezeu o să te ajute, a continuat el cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
regăsise rostul pe lume. Poate că așa și trebuise să se întâmple totul, să uite de Arm, ca să renască într-o nouă viață, și poate că asta fusese chiar dorința ei?... Da, da, da... Acum i se lua de pe ochi vălul acela greu și opac care îl împiedicase să vadă bine adevărul: că Arm îl readusese pe linia de plutire și că, atunci când ea socotise că el putea din nou să-și asume toate dificultățile și riscurile existenței, luase decizia de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
sociale. Dintr-un anumit punct de vedere, noțiunea de "pasager clandestin" și analiza critică a școlii Public Choice ar putea conduce la a nega orice capacitate a oamenilor de filantropie și altruism. Democrația nu este decît un mit, redescoperit de vălul pudic al umanismului. 4.1.2.1. De la homo oeconomicus la homo contractor, sau de la utilitate la reducționism metodologic În tradiția economiei neoclasice, actorii economici sunt asimilați cu niște ființe raționale și care calculează, care caută în orice împrejurare, într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sugestiv stările sufletești ale personajelor, înțelegând cu subtilitate intențiile coregrafului pe care le-a redat cât mai aproape de atmosfera libretului. S-au folosit numeroase procedee moderne de transpunere coregrafică, efecte de lumină și cromatică care creează stări dramatice, este impresionant vălul roșu cu valoare simbolică de la finalul baletului, ilustrând un râu de sânge în care se contopesc trupurile balerinilor. Introducerea în final a copilului ca semn simbolic de reiterare a figurii revoluționarului Doramas ni se pare excelentă. Mă bucur, dragă Gelu
Reîntâlnire cu Gelu Barbu by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6999_a_8324]