558 matches
-
cu poporul ăla de vreo sută de inși, compus din adolescenți pe care-i distra teribil joaca asta și vârstnici fără nici un căpătâi, mulți dintre ei având probabil pe acasă sau prin buzunare un certificat d-ăla ca al lui văru’ Laur, care oricum nu le-ar mai fi folosit la nimic acuma. Acuma ei scandează și vorbesc despre morții și răniții și arestații de ieri și alaltăieri. La o răspântie ne unim cu un grup ceva mai numeros care conduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și gaze și bastoane pe spinare, dar jertfa n-a fost zadarnică de vreme ce i-a așezat În drepturi pe aleșii poporului, care vor face de altfel permanent lumină În această chestiune, arătând ce a Însemnat moartea unora ca Hansi, Pepino, văru’ Vasile sau părințelul Andrei, Carol sau văru’ Laur, eroi ai neamului, dar În fapt niște reziduuri și niște scursuri toxice, Întruchipâmd tot ce-i mai rău din popor, restul de stricăciune ce se cere Îndepărtat și aruncat la gunoi. Poporul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
jertfa n-a fost zadarnică de vreme ce i-a așezat În drepturi pe aleșii poporului, care vor face de altfel permanent lumină În această chestiune, arătând ce a Însemnat moartea unora ca Hansi, Pepino, văru’ Vasile sau părințelul Andrei, Carol sau văru’ Laur, eroi ai neamului, dar În fapt niște reziduuri și niște scursuri toxice, Întruchipâmd tot ce-i mai rău din popor, restul de stricăciune ce se cere Îndepărtat și aruncat la gunoi. Poporul va Înțelege, sau nu va mai avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de Încheietură să mi-o rupă. Nu, n-a bătut-o Laur, da’ să nu plec, barem În seara asta să rămân aicea cu ea... M-aș fi putut frământa până mâine dimineață ca să-mi amintesc În cine a dat văru’ Laur vreodată, cât om fi mers amândoi de-a lungul și de-a latul acestui loc de verdeață ca să vindem floricele de porumb și nămol și să facem tuburi de puț și grilaje și câte și mai câte. Altminteri, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ferestre, olé-olé Ceaușescu nu mai e. Să-i fie și lu’ ăsta țărâna În ciorba copiilor și nepoților, sfinte Dumnezeule, a murit ea mămica mea Felicia, a murit tăticul meu contabilul de cursă lungă, au murit Pepino și Hansi și văru’ Vasile și atâția alții, nu se mai termină-n veci șirul morților. Ba bine că și-au luat de-o grijă și-au scăpat și de ăsta. Motănica a catadicsit să se ducă la o vecină după un ziar ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dracului de atâta urât și mizerie, strivit ca o broască sub tone de hârtie umplută cu scrisul meu mărunt, Înghițit ca un dumicat amar de toată istoria asta veșnic flămândă. Am vrut să fug și numai el m-a Împiedicat, văru’ meu bun, neamu’ meu și sângele meu, pe care l-am târât peste tot după mine ca o mortăciune și i-am dat să mănânce și l-am Învățat cum să se poarte În lume și În viață, ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trei ardei iuți murați, prin care răscolea cu arătătorul ca să-l aleagă pe cel mai tare. Nu-l atingeau câtuși de puțin ifosele fetei ăsteia zdravene, precedând scenele și scandalul maiorului Zlate, căci de-acum Îl avea lângă el pe văru’ lui bun, neamu’ lui și sângele lui... - Și mai dă-l În pula noastră de căzătură alcolistă. Nu-i așa, vere? Nu ne fute pe noi grija de maioru’ Zlate. - Corect și foarte la obiect. Văru’ Relu e poet și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
puse mâna pe bani, i se schimbă pe loc dispoziția. Îi trecu Îmbufnarea și făcu să dispară Într-o clipă borcanul și cotoarele de ardei de pe masă. - Noi ne ducem să-l căutăm pe maiorul Zlate, țuțule, s-aranjăm pentru văru’ Relu să stea aici. - Și fără cinci mii nu-l găsiți? Iar o să rămânem sărmani dacă nu ținem de bani, Laurențiule. Acuma vine iarna, Laurențiule, și de aproape doi ani o amețim așa și nu ne-am ales cu nimica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tăi ăia ca mătasea de porumb. - Ți-am spus să nu mai zici așa! Neli se strâmbă amenințător, scuturând brațul stâng și schițând un croșeu: Măi țâgane! - Hai, țuțule, că te-a scăpat țâganu’ de nămol. De mâine ies cu văru’ Relu pe plajă. Această veste Îi spori veselia. Râdea În hohote ce-i urcau sângele În obraji și făceau să-i strălucească ochii. - Nu-ți fac nici un cartof, măi țigane. Simțeam În râsul ei cât de tare se bucură că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai e nămol În magazie. Să nu uităm să aducem diseară nămol după ce ne Întoarcem cu Zlate, spuse cu un accent ușor ardelenmesc. O fi fost de prin părțile alea. Lesne Însă ai fi ghicit că și ea, ca și văru’ Laur, fugise de timpuriu de la maică-sa de acasă. Am Întrebat-o de pahare și scoase de sub masă un cârnat lung de pahare de plastic băgate unul În altul și aprecie că sunt vreo șaptezeci cu cele de pe jos. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sezonul până-n septembrie Încolo, și la fel presimțeam și eu În timp ce pândeam contrapunctul zgomotului de sticlă spartă din mijlocul melodiei. Se duse să mai ia două halbe de bere, și o pizza, tot pentru mine, s-o mănânc toată eu, văru’ lui bun, neamu’ lui și sângele lui, cât de dor i-a fost de mine, sfinte Dumnezeule, dar am reușit să-l conving s-o facem jumătate. Printre mese se răspândea un grup de fete și băieți În blugi rupți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
A Înfiat-o mă-ta, vere, și-au Încropit amândouă o fărâmă de bordel ieftin, pentru poporul amărât, cu un bogat recital de mugete și gemete. I-am spus apoi cum l-au Împușcat pe Pepino, i-am spus de văru’ Vasile, de care n-auzise că-i În Cimitirul Eroilor Revoluției, vere, ăsta-i neamu’ nostru, iar el și-a amintit că s-a găsit astă primăvară În Germania cu părințelul Andrei. E stabilit acolo, are un atelier de sudură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Mooor! Oaaag, mor... Adu ligheanu’ Nelo, că vomit... Oaaag!... - Du-te, Nelo, și omoară-l dracului odată. Se trezea greu Neli. Bombănea și lovea pe Întuneric cu pumnii și genunchii pe cine se nimerea În pat lângă ea. Eu sau văru’ Laur, amândoi eram la fel de vinovați că-i strică somnul spurcăciunea și mortăciunea aia. - Da’ du-te odat’, Nelo, și liniștește-l! Du-te, c-ai să-l ai pe suflet! Se urnea greu, dar Îndeobște nu se sustrăgea de la sarcina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care-o văd pe el și săptămâna viitoare vor pleca Împreună acolo la el În America. Mi-a arătat, și-a pus și viza și și-a cumpărat bilet de avion, toată afacerea-i ca și aranjată. Se aranjase, eh, văru’ meu, neamu’ meu și sângele meu. Îmi lăsa tot ce avea și-mi spuse că pot s-o păstrez și pe Nela. Da’ vezi să n-o defectezi, Îmi mai spuse, ori să nu te defecteze ea pe tine. Râse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
uși și geamuri, repară pereții, pune noi podele și dușumele, construiește și-o anexă. Adevărată fericire. Schimbă mai multe echipe de muncitori. Lasă-te păcălit și terorizat de echipa lui Ciprian, pe urmă pune-ți nădejdea În domn Culiță și văru’ său, apoi În alții și alții. În fine, ajungi la un oarecare liman. Le vezi pe toate (aproape) cum ai visat. Stai pe balcon și meditezi. La toate bazaconiile de la serviciu, la micile ciorovăieli dintre colegi, la ce mai ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
privești mai mult, cu-atît se-nvîrte mai repede. Roata aia avea vulgaritatea de coșmar a mozaicurilor aztece, coșmarul sîngeros și vulgar, inima pulsînd În soarele dimineții, nuanțele de roz și albastru țipător ale scrumierelor, cărților poștale și calendarelor suvenir. Pereții erau văruiți În negru și pe unul era desenat cu lac roșu un personaj chinezesc. - Nu știm ce-nseamnă, a zis ea. - Cămăși la treiș’unu de cenți, am sugerat eu. Mi-a adresat surîsul ei rece, inexpresiv. A-nceput să vorbească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
A-nceput să vorbească despre Jack. - SÎnt nebună după Jack, a zis. Își dă silința ca hoț la fel ca-n orice meserie. Venea noaptea acasă și-mi dădea pistolul lui: „Dosește-l!” Îi place să lucreze prin casă - vopsește, văruiește, face mobile. În timp ce vorbea, se mișca prin casă, aruncîndu-se dintr-un fotoliu În altul, picior peste picior - cînd unul, cînd celălalt - aranjîndu-și furoul În așa fel Încît să-mi ofere o imagine În rate a anatomiei ei. Mi-a povestit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nu acoperi case ori edificii în zi de vineri, că-și fac cuiburi în ele paserile. Cînd se intră în casă nouă, se pune în costoroabe* la toate patru cornuri cîte-un ban, ca să aibă casa noroc. Casa nouă nu se văruiește toată, ci se lasă un petec nevăruit, ca să nu moară cineva. Să nu se înnădească casa nouă de alta veche, căci e rău de moarte în familia acelor case. Cînd pocnește în casă nu-i a bine. Să nu te
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Să nu lași pirostriile pe foc, că-ți moare soacra. Se crede că dacă clădește cineva o casă nouă trebuie să moară cineva din familia lui. La casă nouă, păretele de din dos nu-l lipești bine și nu-l văruiești pînă peste doi-trei ani, ca să nu moară cineva. Se crede că dacă se adaugă la casă veche ceva nou, apoi trebuie să moară cineva din acea casă. Să nu te măsori cu trestia, că mori. Cînd îți moare copilul dintîi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pui curpeni* de fasole pe foc, atunci se fac ploșniți. Dacă-și fac lăstunii cuib sub streșina casei, se fac ploșnițe în casă. Spre a se cotorisi de ploșniți, este bine a afuma în casă cu pipăruș* și apoi a vărui păreții cu un var amestecat cu terpentină. De ploșniți scapi dacă grijești casa și o văruiești în lună nouă, în zilele de post, văruind-o îndărăpt și molfăind ceva, precum coji de pîne, mălai etc. Scapi de ploșniți dacă o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
streșina casei, se fac ploșnițe în casă. Spre a se cotorisi de ploșniți, este bine a afuma în casă cu pipăruș* și apoi a vărui păreții cu un var amestecat cu terpentină. De ploșniți scapi dacă grijești casa și o văruiești în lună nouă, în zilele de post, văruind-o îndărăpt și molfăind ceva, precum coji de pîne, mălai etc. Scapi de ploșniți dacă o afumi în Vinerea Paștelui cu colivă furată. Poamă Vara, cînd încep să se coacă poamele, să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a se cotorisi de ploșniți, este bine a afuma în casă cu pipăruș* și apoi a vărui păreții cu un var amestecat cu terpentină. De ploșniți scapi dacă grijești casa și o văruiești în lună nouă, în zilele de post, văruind-o îndărăpt și molfăind ceva, precum coji de pîne, mălai etc. Scapi de ploșniți dacă o afumi în Vinerea Paștelui cu colivă furată. Poamă Vara, cînd încep să se coacă poamele, să nu mănînce cineva pînă mai întîi nu împarte
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
te uiți prin sită, că faci bube. Sîmbătă Sîmbăta să nu începi nici un lucru, că nu ajungi să-l isprăvești. Sîmbăta să nu se mănînce de dimineață, căci în această zi se împărtășește îngerul. Sîmbăta nu se unge, nici se văruiește, căci la din contra, s-ar unge cu lut gurile morților. Sîmbăta să nu zici nimănui, văzîndu-l îmbrăcat cu straie noi: „Porți sănătos!“, că-i dorești moartea. Dacă sîmbăta se croiește ceva, tot în acea zi să se și isprăvească
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
un alt mod de a trăi, o altă stare de spirit, alți oameni, altă atmosferă: ”Drumul trece peste Pârâul-Doamnei, lăsând în stânga casa lui Alexandru Pop-Glanetașu. Ușa e închisă cu zăvorul; coperișul de paie parcă e un cap de balaur; pereții văruiți de curând de abia se văd prin spărturile gardului... Căldura picură mereu din cer, îți usucă podul gurii, te sugrumă. În dreapta și în stânga casele privesc sfioase din dosul gardurilor vii, acoperindu-și fețele sub streașinile știrbite de ploi și de
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
băgat. Bătrîna pe care am îngrijit-o nu provenea din neamul proprietarilor în mod direct. Dar din care familie provenea? Din a securistului care a devenit proprietar. Rămîn uimit. Nu atît de situație, cît de faptul că acesta n-a văruit casa, n-a reparat-o, n-a făcut nimic pentru a o face mai locuibilă. Povestea este încîlcită, continuă avocatul. Securistul era una din oile negre din ramurile colaterale ale sculptorului. Un calic, slugă la neamurile sale bogate și cultivate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]