3,613 matches
-
PĂSĂRILOR Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR A fost odată, cum nu a mai fost niciodată, o împărăție a păsărilor. Ele trăiau în căsuțe colorate care împânzeau pământ, văzduh și ape, fără să fie deranjate de nimeni pentru că aveau un împărat tânăr și bun care le purta de grijă ca nimeni altul. Cu toate acestea, păsările duceau o mare povară în sufletele lor: împăratul păsărilor nu dădea semne că
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
-i săriră toate penele. Asta nu le potoli însă supărarea. Balul nu mai avu loc, zânele plecară supărate în ținuturile lor, iar înaripatele își luară zborul să-și caute împăratul în cele patru vânturi. Singurul care nu putea căuta din văzduh era un rățoi bătrân care avea o aripă frântă. Cu toate acestea, dornic să fie de ajutor, el porni pe jos să caute ceva urme după care ar putea să-l găsească pe împărat. Cu toate că nu vedea prea bine, i
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
Rămas-bun, Mira, măcăi rățoiul. Înainte de a se întoarce în întunecimea copacilor, fata se ridică pe vârfuri și îl sărută pe Petruș pe obraz. Împăratul o urmări prostit cum își pierde urma prin frunziș. Nu trecu mult și păsările care împânzeau văzduhul în căutarea lui se repeziră să îl însoțească la palat. După nici trei zile de la întoarcerea lui, la poartă se prezentă o solie a supușilor, condusă de bufniță. - Măria-ta, Petruș-Împărate, nu vrem să te superi pe noi și nici
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
adevărate simfonii pirotehnice, care amenință cu falimentarea fondurilor publice ale municipalității, administrația Valenciei se conformează fără a clipi. Clipim doar noi, gură-cască adunați ciorchine în piața din fața Primăriei, intimidați de compoziția sonoră monumentală, vestita „mascletà”. Mai întâi se avântă spre văzduh o rachetă răzleață, vestitoare timidă a spectacolului care va veni. Îi urmează un evantai de durduieli consecutive, ca un staccatto, amintind de Bach. Apoi un tunet prelung din mai multe guri de foc, sincronizate perfect. Nu degeaba e nevoie aici
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
perioadă. Cititorul va remarca faptul că doream atât de tare să-mi stăpânesc discursul liric încât am pus punct după fiecare din ultimele șase versuri: Nici amintirea vântului nu bate Pe orizonturi de ocean deschis. Oprită-i nava de singurătate. Văzduhul stă ca-n pleoapa unui vis. Carne și lemn așteaptă galeș zorii. Sirenele de nicăieri nu vin. Adorm pe vâsle lungi navigatorii. Legat sunt de catarg ca de-un străin. În sonetul ŤHomo magicusť, fac un salt în preistorie, spre
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
și al morții este implicit, ubicuu și transmisibil între cer, pămînt și ape, cuvintele, ființa, elementele naturii fiind amprentate de cenușa și hidoșenia mărginirii: La Ottawa porumbeii stau pe o rază de soare / întrebându-se ce este vîntul și-unde / văzduhul i se închină. Lacul cu apele lui pof-ti-cioase par o fațadă a lumii. Un ocean / prizonier între margini tot mai hidoase // Noi venim tot mai rar din istorie / din urme adânci ce nu se mai știu. Din cuvinte / Răsucite-n
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
la apropierea umbrei tale, zugrăvind un orizont de trepte ridicate-n calea ta, egale. Cumpănă de anotimp, blocată, de-aș clinti un gest ori o privire frunzele din arbori dintr-o dată s-ar porni să cadă în neștire. Frunzele-n văzduhuri să aștepte, arborii să pară de metale! Lumea-i scrisă doar cu linii drepte la apropierea umbrei tale. Las de-o parte alte poeme demne de atenție, neavând răbdarea de a le prezenta. Iată, totuși, unul din aceeași perioadă, "Oră
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
auzi zgomotul motoarelor turate, vezi elicele rotindu-se tot mai puternic, simți în nări mirosul de benzină. Închizi ochii și te afli din nou în carlingă, fiecare comandă îți este familiară, avionul răspunde așa cum te aștepți, te înalți maiestuos, stăpânești văzduhul. Ești în lumea ta, puternică și liniștită, tot mai departe de meschinăriile și mizeria de pe pământ. Mariana Drăgescu, Nadia Russo-Bossie și Stela Huțan-Palade sunt trei dintre "vedetele" Escadrilei Albe, unitate de aviație înființată la 25 iunie 1940 și botezată astfel
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
alege iar domnia. // Sînt apele în tremurare / de frunze atinse / stinse astre / din ceruri cad iar pe pămînt / ca petecele dintr-un sfînt vestmînt). E mîna mea moale aripă / ca ploaia care-n abur se ridică / încet din albii în văzduh; ca puiul paserii din stuf / divinizat: în Veșnicie / el a-ncarnat această Clipă".
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
mișcare... Dar serile satului meu, cînd luna se ridica asupra părului și cumpăna fîntînei se părea ca un cocostîrc cu pliscul întins... ce sări sănine! într-amurgul se apropia, cîrdurile aducînd miroasele cîmpurilor cu ele; fumul stuhului se împrăștia în văzduh cu mirosul teilor ce venea de la pădure" (Amintiri). Pregnanța detaliului material și capacitatea de a alcătui din detalii o atmosferă inedită atestă de pe acum virtuțile strict descriptive ale pașoptistului. Starea de spirit proprie și permanentă a lui Alecu Russo a
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
pe punctul de deveni o vitimă sacrificială. Mobilizarea întregii populații de Who și puiul de cangur care iese din marsupiu pentru a culege la timp floarea pe care se află particula salvează lumea lui Who. Interesant este că vocea din văzduh nu generează idolatrie, un cult al salvatorului, ci o mare prietenie între dimensiuni. Invizibilul Horton nu este zeul, ci prietenul care ne ascultă și ne ajută și care este mare pe măsura afecțiunii lui. În concluzie, avem un film minunat
Elefanții și particulele elementare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8408_a_9733]
-
invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente. Iar cum în spatele acestei geometrii, permanent a fost Cuvîntul, atunci Paul Neagu a scris: Prag despic Forfeca văzduh Huma apelor Impărțeala Grația formală Buzele mierii Păstaie de salcîm Delfic dans Cuțit Trans-val Peștele Pragul trecea Etosul apei Descînta Londra, 4 septembrie 1987 IV Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate formele preexistente în realitatea
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
calde cu nămol, iar Marioara făcea băi regulate în imensul lac și în mare. Într-o zi urcarăm cele 260 de trepte ale farului de la Tuzla, de unde o priveliște măreață ni se prezentă ochilor. Uriași nori de furtună pluteau în văzduh, iar marea de o culoare de plumb topit mi se așternea la picioare, luna se ridica enormă de culoarea aramei. Nici un zgomot, totul pare că îți ținea răsuflarea în așteptarea furtunii. Fără să vreau îmi răsunau în ureche preludiuîn si
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
ieșit pe ușă/ înfundându-și/ jobenul pe ochi". Strada, ca domeniu public, comun, al maximei vizibilități, devine scena pe care oamenii, vântul, iarba și norii se manifestă prin agitație bezmetică și ridicări neștiutoare din umeri: Semințele își trimit/ tulpinele în văzduh/ și din disperare oamenii/ își frământă mâinile în aer./ Aleargă pe străzi și strigă:/ Umbra cărui trup e sufletul?/ Da, umbra cărui trup e sufletul?// Vântul ridică din umeri,/ și iarba și norii, la fel./ Nimeni nu vede,/ nimeni n-
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
cauți ce mai fredonezi bătând măsura pe geamuri ? Viitorul pe care mi-l dăruiai a fost, a trecut am jucat - am pierdut Dar tu vii cu fidelitățile tale de câine ud te ridici din oraș, din aburul pietrelor încinse din văzduhul văratec din verdele lumii și mă înhați de talie și mă valsezi prin odăi o, ridicolă bucurie a ploii, amăgitoareo, ascultă-mă viitorul a fost, a trecut am iubit - am pierdut Elegie amară, amară osmoză, tu moarte copacul vinelor e
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
Calistru, îi călăuzește pînă la vizuina unui urs, căreia îi pecetluise intrarea după ce animalul intrase în hibernare. Pădurarii deschid peștera și încep a-l îmboldi pe urs cu ajutorul unor țepușe. Fiara iese din vizuină, prințul indian trage două focuri în văzduh, boierul alte două, rănindu-l doar pe urs, care se repede spre ei. Atunci moș Calistru se dezbracă de cojoc și îl azvîrle ursului. "Ursu-l prinde-n labe și începe a-l farma ș-a-l flocăi, iar pe
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
îmi risipesc ideile înfrunzite/ peste pământul împietrit și plin de pietre desțelenite/ pe care se depun uneori încremenind deodată/ sedimente de sentimente sentimentale/ printre acele linii întrerupte prin dezintegrare/ în care materia își caută orbită atomii celulari/ pe toate străzile văzduhului bătătorite mereu/ de picioarele sugestive ale vreunui dumnezeu/ mergând cu mâinile pierdute în buzunarele rupte/ de atâta purtat și purtare pe căile vieții/ a picioarelor îndumnezite și creatoare/ iar acum gropile nu se mai văd acoperind o stradă/ cu numele
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
dar unde neliniștea pîndește: "E zi de Duminică, grînele sunt strînse și duse, pusta și șesul în lung și în lat e o pustie deșară, închisă din toate părțile între valuri de apă, ridicate de arșița soarelui de miazăzi în văzduh. Pe ici, pe acolo se ivesc, mai pe aproape, mai pe departe, cîte un copac, cîte o cumpănă de puț, cîte o casă, cîte un turn de biserică, năluciri neastîmpărate cufundate acum în apă, întoarse apoi cu susul în jos
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
luat pulsul organului... organismului social", a fost mica gafă a lui Mihail Neamțu, care și-a continuat discursul citând din poezia scrisă de Radu Gyr: Nu pentru o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine. Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!".
Gafa lui Hașotti pe tema ”Neamțu și poezia legionară” - VIDEO by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/80820_a_82145]
-
pământ, într-o zonă de tranziție către un rai promis. La un moment dat am avut senzația cutremurătoare că Dumnezeu și-a săvârșit doar pe jumătate lucrarea. Că înălțarea la cer s-a poticnit. Copacul însuși, suspendat cu rădăcinile în văzduh, un simbol a unui timp-netimp, sau al unui timp înțepenit, trăiește, în chiar împietrirea lui, teroarea așteptării lui Godot. De ce acest supliciu? Poate pentru ca să-și ispășească vina (păcatul) de a fi îngăduit Evei să rupă frunctul oprit și să-l
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
mișcare... Dar serile satului meu, când luna se ridica asupra părului și cumpăna fântânei se părea ca un cocostârc cu pliscul întins... ce sări senine! Într-amurgul se apropia, cârdurile aducând miroasele câmpurilor cu ele; fumul stuhului se împrăștia în văzduh cu mirosul teilor ce venea din pădure..." Este partea literară a memorialisticii, cum se întâmplă și în tabloul de moravuri Iașii și locuitorii lui la 1840, o, zice autorul, "preumblare pitorească pe capitalei Moldovei", cu expresivități voluntare și involuntare. Când
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
succesul pe care Vuia l-a obținut la Montesson, Franța, când avionul conceput și pilotat de el s-a ridicat de la sol folosind doar propriile mijloace de bord. Era o dovadă că aparate mai grele decât aerul puteau să cucerească văzduhul. Dintre manifestările omagiale propuse la nivelul județului Timiș le amintim pe cele de la Făget, unde vineri, 10 martie, ora 10, la Liceul Traian Vuia va fi vernisată o expoziție documentară. În aceeași zi, la Casa de Cultură se va organiza
Agenda2006-10-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284834_a_286163]
-
germinație, pulsația accelerată a existenței, mișcarea grăbită a elementelor, toate acestea se fixează în grila esteticii expresioniste. „Și oameni după garduri se furișă -/bivolii grei când vin de la păscut/ calcă-n asfalt, se culcă sau se pișă,/ cu coarnele-n văzduh ca la-nceput.// Și iarba crește prin podele, prin/ ziduri crăpate, sparge bolovanii,/ și măselarițele cu venin/ s-au nărăvit să biruie cu anii.// Pământul iese-n față, se strecoară,/ crește-n spărturi, se cațără prin zid,/ și, gras, se
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
iese-n față, se strecoară,/ crește-n spărturi, se cațără prin zid,/ și, gras, se-ntinde pentru-a doua oară,/ peste asfaltul biruit. [...]/ Pe sticle sparte se prăjesc șopârle,/ din pomi greoaie fructe cad în vânt -/de parcă-o mână de văzduh azvârle/semințe noului pământ.”//(Provincie, III) Sau această imagine a verii dogoritoare, personificată, care se scaldă, după ce a trecut prin codru, prin zmeuriș și pelinițe: „Pe după grâu,/ ascunsă după luncile de lozii,/ vara se scaldă, goală, în pârău.[...].//(Alte priveliști
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
limbajul metafizic prigonit din toate părțile de la optzeciști încoace. Vlad Moldovan nu se sfiește să facă uz, în ultima lui carte, de cuvinte și expresii de care colegi de generație s-ar feri ca de ...Dumnezeu: „ontic”, „Empireu”, „Bucuria Eternă”, „văzduh”, „noian”, „păsările Domnului” ș.a.m.d. sunt, azi, cuvinte de-a dreptul licențioase în poezie. Și, cum asta n-ar fi de ajuns, nu lipsesc nici insolențele metafizice în cel mai pur stil arghezian: „Ceva măreț/ vreau ceva măreț coborât
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]