2,042 matches
-
Călărașilor, tresar la orice cucurigu mai acătării și nu mai mănânc multă vreme carne de pasăre. Și când l-am auzit pe Moshe zicându-i, la coada de la magazinul pentru lapte, prietenului său Felix, ceva în genul, măi, al naibii vagabond de mucos, ne-a păcălit și ne-a spurcat pe toți, a făcut-o pe hahamul, că dacă-l prind îi pun chelea pe băț, numai de afaceri cu evreii n-am mai avut chef, deși bancul lui Marcel îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce se uita înspre noi se albise. Lumina ce ne privea era căruntă de timp. Și ploaia cădea lin. Era numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisicuți se jucau, mititeii, cu stropi aburiți. Ploaia cădea, ploaia cădea. Un câine vagabond se izbea de pereți. Și ploaia cădea lin, înălbită. Lumina ce ne privea era albă de timp. Ploaia se desprindea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Îmi plăcea ploaia. Îmi plăcu ploaia. Șuvițele de ploaie o luară pe cărăruia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de nos vies, sans laisser des traces. Insul care se cunoaște, care cunoaște și care nu interacționează Cel ce înfăptuiește crime pentru a stăpâni moartea. Mama și veghea îmi lipsesc. Au plecat. Ce mă fac în lumea asta plină de vagabonzi sau ignoranți? Însă e bine că a plecat Acum nu îmi mai vede lacrima. Simți pericolul? Nu acel fior de gheață ce îți face trupul să suspine, ci acea avalanșă de lavă de ghiolbani? Respect. Se încălță și merse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu dezmățul, ci îi cerceta fiecare gest. Era cu ochii pe el. În acea noapte, Vlad ieși să se plimbe la lumina dulce a lunii. Poate și să mai salveze pe cineva de la ananghie, să dea vreo doi bani unui vagabond nenorocit. Da, Vlad era bogat. Din moși strămoși și prin fire se descurca frumos, fără probleme sau măgării. Dintr-o trăsură ce trecea cu viteză, cu ușile deschise larg, căzu rostogolindu-se Erickson, plin de sânge, cu haina sfâșiată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
situației. Nu era nimic dur ci potrivit de serios. Nu erau alte limite decât cele impuse de situația noastră. Spre exemplu, eram în spital. Imediat aranjase (din umbră, nici nu venise să mă vadă) cu doctorii, și îl eliminase pe vagabondul ce mă băgase acolo. Într-una din ultimele zile acolo, a ciocănit la ușă, neașteptând răspuns, intră zâmbăreț și aduce un buchet mare de flori (imens) și o jucărie (o felină) din pluș. Mă sărută, stă puțin cu mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Cum poți să spui așa? Nu vezi că toți părinții se zbat să facă din copiii lor oameni? Ce să fac eu? Să merg la școală în locul lui? Nu vezi că nu-și vede de carte, se înhăitează cu toți vagabonzii. Nu are un prieten de Doamne ajută. I-am spus să umble cu Vlăduț, cu Miron colegii lui, băieți de treabă, el merge cu al lui Pavelescu, un nărod și jumătate, care s-a lăsat de școală ca să hoinărească pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
catifelată, cu ochii negri, lucitori, cu două urechiușe ridicate semănând cu un câine lup. —Mamă, parcă e un pui de lup. Nu ți se pare? — Poate a scăpat de undeva că se vede că este de rasă, nu un câine vagabond, îl cercetează Silvia. Nu știu dacă lui tată-tău o să-i convină că l-ai adus aici. De ce să nu-i convină, că doar nu face nimic. Cine are grijă de el? —Eu. Chiar acum mă duc cu el la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
urât. Mi-aș dori să fiu și mai desfigurat, și mai respingător. Am să mă despoi de haine și am să le azvârl. Pe toate! Nu-mi mai trebuie niciun fel de eleganță. Am să umblu murdar, jerpelit, ca un vagabond. Îmi cumpăr un butoi și mă bag în el. Am să trăiesc, astfel, adevărata viață înțeleaptă, pe care a dus-o acel îndepărtat Diogene. Și n-o să-mi pară deloc rău, cu siguranță. Chiar dacă sunt cu totul convins că munca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
unui individ, ci esența însăși a vieții. În acest punct, ajungem la cel pe care vroiam să vi-l prezint ca pe un eventual pandant comportamental la tribulațiile spiritualiste ale tinerilor punk din România și de aiurea. Este profilul unui vagabond care, rămas orfan în copilărie, va găsi răspunsul la complicata chestiune a raportului dintre individ și societate și, mai ales, la aparent insolubila problemă a vieții și a morții, continuând astfel tradiția contemplativă moștenită de la Buddha. În anul 1200, într-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de asfalt peticit și de beton poros, a căror simplă pulsație de azbest anulează orice posibilitate de existență a verdelui natural. Adăugați, la toate acestea, un scuar mânjit violent de gunoaie zemoase, chiar coapte de căldura tropicală, precum și doi câini vagabonzi, de sex incert, întinși levantin la umbra pitică a unui garaj improvizat din sârmă și din carton. Ați reușit? Vedeți că, până la urmă, n-a fost chiar atât de greu. Ei bine, supunându-mă, la o lună după întoarcerea din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
picior în altul, singur ca un cuc, am ajuns în fața pădurii Verona. M-am gândit să intru în pădure pentru a-mi căuta un băț fiindu-mi necesar pentru a mă apăra în eventualitatea că voi fi atacat de câini vagabonzi. Nu am stat mult pe gânduri și am intrat în pădure. După o tăiere serioasă pădurea era în formare, peste tot creșteau tufișuri făcând-o de nepătruns, dar mă împăcam cu gândul că nu trebuie să mă afund în adâncul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
anilor 1910. Șerboianu publica atunci câteva luări de poziție împotriva unor decizii ale Ministerului de Culte, apărute, de pildă, în ziarul Epoca 68. Astfel, el critica deschis măsurile luate de acest Minister în colaborare cu Prefectura Poliției București împotriva călugărilor vagabonzi. Șerboianu îi considera pe aceștia asemănători țiganilor nomazi sau beduinilor, care nu-și găseau nicăieri locul. Prin urmare, decizia ministerială și aplicarea de către autorități era considerată o imixtiune în treburile Bisericii, dar și o nedreptate făcută acestor oameni. În opinia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
asemănători țiganilor nomazi sau beduinilor, care nu-și găseau nicăieri locul. Prin urmare, decizia ministerială și aplicarea de către autorități era considerată o imixtiune în treburile Bisericii, dar și o nedreptate făcută acestor oameni. În opinia lui Șerboianu, cei mai mulți dintre călugării vagabonzi fuseseră victimele nedreptăților diverșilor stareți ai mânăstirilor, chiar dacă aceștia i-au "slugărit" aproape un sfert de viață. Șerboianu acuza faptul că autoritățile cunoșteau acest lucru, însă îl ignorau în întregime 69. Asemenea luare de poziție, pe când Șerboianu nici nu împlinise
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Sacră). El îndemna forurile conducătoare ortodoxe să dezmintă rapid această afirmație. În acest punct, Mihălcescu îl menționa pe Șerboianu, deși nu-i dădea numele, încriminându-l fără nicio reținere: "Trebuie ca Biserica [...] să ia cele mai servere măsuri împotriva acelui călugăr vagabond, care a îndrăznit că calce în crematoriu și să oficieze slujba pogribaniei, dând prin aceasta cenușarilor putința să denatureze adevărul și să tâlcuiască minciuni fără rușinare"214. Concluzii: între două definiții ale curajului Activitatea arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aveau în 2001 nici un venit, fie câștigau echivalentul a 40 USD pe lună - D.O. Ștefănescu, M. Miroiu, 2001, p. 12). Dependența economică poate fi identificată la anumite categorii: • persoanele fără ocupație (persoanele bolnave, persoane cu diverse forme de handicap, vagabonzii); • persoanele cu ocupații care nu sunt aducătoare de venit (casnicele, elevii, studenții); • persoane ce realizează venituri foarte mici (pensionari, persoane angajate în munci sezoniere sau care muncesc „la negru”). În această categorie intră, în multe cazuri, și persoanele din familia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
spre seară. Funcționarul și Jandarmul au făgăduit, la insistența mulțimii, că vor reveni a doua zi. Vroiau să mai urce scara sute de târgoveți. Mii. Și cei din localitățile învecinate, și valurile de pelerini de aiurea, ce tot veneau; toți vagabonzii. Târfele ce vor da iarăși năvală. Tot un du-te-vino, luni de zile. Poate ani. Vreme în care gardurile ar fi puțit iar a pișat și căcatul s-ar fi întins pe după toate colțurile. Câinii ar fi lătrat turbați, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dacă hrănesc câinii fără stăpân, scrie Mediafax. Proiectul prin care se dorea amendarea cu până la 5.000 de lei a persoanelor care hrănesc câinii pe domeniul public nu a fost aprobat în cadrul ședinței de vineri, astfel, bucureștenii care hrănesc câinii vagabonzi nu vor fi amendați. La proiectul de hotărâre privind controlul reproducției câinilor în Capitală, au fost votate mai multe amendamente ce stabilesc că persoanele fizice care dețin câini sunt obligate să-i declare și să-i sterilizeze. Astfel, în cazul
Vezi ce riscă bucureștenii care nu-și declară câinii și refuză sterilizarea by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78680_a_80005]
-
marele public, că mă bagi la pușcărie ... să nu crezi că eu nu te pot amenința cu o bătaie. Bă! Te bat de zece milioane până ți-o sări c...l pe gură și pe urechi. Să vezi cu ce vagabond te pui ... eu sunt rău așa că lasă-ne în pace! Bă! Dacă nu-ți retragi ce ai făcut și să-ți ceri scuze, Slatina e prea mică, știi bine!", a scris Iulian Stroe. Directorul adjunct al Direcției pentru Protecția Copilului
Tatăl micului Hercule plănuiește o vânătoare: Te bat de zece milioane by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78763_a_80088]
-
care călătoriile erau dificile și obositoare, Vladimir Ghika a dus cuvântul lui Dumnezeu într-un periplu misonar la Sidney, Tokyo, Dublin, Buenos Aires, Manila, Budapesta, Bruxelles, Varșovia, Copenhaga, în India și în China. Papa Pius al XI-lea îl numea „marele vagabond apostolic“. Supranumit “marele vagabond apostolic” de către Suveranul Pontif de la acea vreme, Vladimir Ghika revine la București, unde deschide primul dispensar gratuit, “Bethleem Mariae”. De asemenea, pune bazele spitalului și sanatoriului Sf. Vicențiu de Paul, înființând astfel primul spital gratuit din
Principele Vladimir Ghika va fi beatificat, sâmbătă, de Biserica Catolică. Vezi povestea Sfântului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/74077_a_75402]
-
și obositoare, Vladimir Ghika a dus cuvântul lui Dumnezeu într-un periplu misonar la Sidney, Tokyo, Dublin, Buenos Aires, Manila, Budapesta, Bruxelles, Varșovia, Copenhaga, în India și în China. Papa Pius al XI-lea îl numea „marele vagabond apostolic“. Supranumit “marele vagabond apostolic” de către Suveranul Pontif de la acea vreme, Vladimir Ghika revine la București, unde deschide primul dispensar gratuit, “Bethleem Mariae”. De asemenea, pune bazele spitalului și sanatoriului Sf. Vicențiu de Paul, înființând astfel primul spital gratuit din România și prima ambulanță
Principele Vladimir Ghika va fi beatificat, sâmbătă, de Biserica Catolică. Vezi povestea Sfântului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/74077_a_75402]
-
ci psihologică, aceea indicată de Vrânceanu (care, în Memoriile sale nepublicate, explică pe larg întreaga situație). Ion Barbu era un mare naiv, așa cum îi stă bine unui matematician-poet. Revelatorie în această privință este mirarea sa la aflarea faptului că un vagabond adăpostit în sala de curs nu cunoștea noțiunea de grup: "Oricum, este o noțiune elementară!" Dar, după cum vom vedea mai jos, situația sa se complică în urma celor dezvăluite abia în anul 2000, lucruri despre care nici Vrânceanu probabil nu avea
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]
-
de minune. Un astfel de exemplu este Iulian Canaf, care se pare că, din cauza emoțiilor, a uitat versurile. Copleșit de emoții, în semifinala de la Vocea României, Iulian Canaf, concurentul care face parte din echipa Loredanei a uitat versurile piesei "Ești vagabondul vieții mele", dar s-a descurcat ca un profesionist reușind să improvizeze și să creeze astfel un moment unic. Când a început melodia, cântărețul a murmurat câteva sunete pe ritmul muzicii, totul arătând ca și cum făcea parte din regie. "Încă o dată
Canaf a uitat versurile, la Vocea României () [Corola-journal/Journalistic/67798_a_69123]
-
Iulian Adrian Mutu este desființat de un patron de club din România, care povestește întâmplări halucinante ce l-ar fi avut ca protagonist pe actualul fotbalist de la Petrolul. Patronul clubului UTA Arad, Adrian Marțian, îl numește pe Mutu "golan" și "vagabond", care "își chema numai prostituate prin camere în Italia și mă punea pe mine să i le plătesc". "Bea ca un porc și fuma ca un nesimțit pachete întregi de țigări. Nu se prezenta la antrenamente, făcea numai ce vroia
MUTU, desființat de ADRIAN MARȚIAN: "Un vagabond! Mă punea să îi plătesc prostituatele" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79197_a_80522]
-
A și vrut să-l bată unul dintre jucătorii de culoare, Zubar. L-a luat de gât la un antrenament, unde făcea numai figuri! Când Ravanelli îi punea la muncă și crea presiune, lui Mutu nu prea-i plăcea! Un vagabond! Nu-l interesau decât nopțile pierdute și băutura. Să vă mai zic una: golanul ăsta de Mutu își chema numai prostituate prin camere în Italia și mă punea pe mine să i le plătesc", a dezvăluit Adrian Marțian, într-un
MUTU, desființat de ADRIAN MARȚIAN: "Un vagabond! Mă punea să îi plătesc prostituatele" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79197_a_80522]
-
Elena Badea Silvia Ioniță și Christian Sabbagh, prezentatorii "Știrilor Kanal D", au uimit, vineri, telespectatorii emisiunii "Te vreau lângă mine" cu un duet de senzație interpretând, cu ajutorul lui Ioniță de la Clejani, romanțele: “Inima, de ce nu vrei să-mbătrânești?” și “Sunt vagabondul vieții mele”. “Cu toate că nu am ureche muzicală și nici voce, împreună cu Silvia Ioniță, am reușit să le oferim telespectatorilor emisiunii un moment special”, a declarat Christian Sabbagh. Ulterior, cei doi știriști au fost invitați de către prezentatorii show-ului matrimonial “Te
Silvia Ioniță și Christian Sabbagh au cântat la "Te vreau lângă mine" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79357_a_80682]