552 matches
-
durerile de măsele. Între timp, Celso se dusese să-l cheme pe domnul la telefon. Juan Lucas Îi porunci să anunțe că vine numaidecît. Dat fiind că doamna nu-i dăduse voie s-o muște și nu mai contenea cu vaietele, Nilda socoti că ar fi putut s-o aline aducîndu-și copilul; cine știe, poate că văzîndu-l doamna se Înveselea și mai uita puțin de durerea ei. Așa că Își făcu apariția cu odrasla ei Îngrozitoare, odorul mamei, spune sărut-mîna doamnei. Sărmana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fidelă după originalul care rămîne la dispoziția dumneavoastră la liceul domnișorului Bobby, Markham se numește liceul“ și pe urmă două mîzgălituri. dedesubtul cărora scrisese „semnătura și parafa“. Juan Lucas scoase trei ha-ha-ha sonore și-i spuse rotofeiului să Înceteze cu vaietele, că se Întorceau la Lima, „trebuie să pregătim petrecerea asta“, adăugă ironic. La Lima, simțindu-se ceva mai bine, Luis Martin Romero a aflat că Briceno nu apucase să debuteze pe arenele hispano-americane. În fond, se bucura: În felul asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de grăsime; grăsime pe care de altfel numai ei o observau, ca urmare a celor trei sau patru zile cînd, din pricina călătoriei și a Crăciunului, rar mai ridicaseră halterele În fiecare dimineață, ca pînă atunci. Parcă erau pederaști, cu atîtea vaiete din pricina unor milimetri În plus sau În minus la cutia toracică decît luna trecută, ce voinici erau!, merita să-i vezi cum Își Îngrijeau mușchii! Și pe urmă dușul! Și sucul de grepfrut! Și numărul exact de vitamine! Și numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
val ușor îi sparge Și´ ajung de fiecare dată înapoi. Parâme și otgoane se desprind de cheu Corăbiile se duc acum spre orizonturi depărtate, Mă prind de ultimul otgon, dar foarte greu Mă deslipesc de ziduri de cetate. Sfâșietor, prelungul vaiet de sirenă Mă ispitește în adâncuri ca pe Odisseu. Nu înțeleg nimic, m´afund în pernă Și fug de mine și cu mine tot mereu. Pe când la geam s´arată o lumină blândă Ce´mprăștie de zor afurisitele fantasme Îmi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93382]
-
costum verde pal și un reprezentant al Adăpostului în jeanși deșirați și cu părul, așa puțin cât îi rămăsese, prins într-o coadă de cal, începură duelul, cu brațele ca niște săbii ceremoniale și vocile înălțându-se și coborând în vaiete spectrale de Kabuki. O sită transparentă coborî asupra adunării, ca și cum Karin s-ar fi ridicat prea repede în picioare. Toată sala licărea, ca un câmp de soia în vântul de august. Oamenii ăștia se adunau aici pe când nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scrisoare, chiar dacă, Herr Doktor, scrisul e o activitate aproape imposibilă în starea în care mă aflu. Nu ți-am spus mare lucru despre mine, dar tu ai înțeles, probabil, că teoriile și eseistica de mai sus sunt un Ersatz pentru vaietele de care vreau să te protejez. Cu drag, L.M. Berna, 13 aprilie 20... Draga mea dragă, Sunt îngrijorat pentru că se apropie termenul și știu că te afli la o oarecare distanță de spital, înțeleg că ai vrut s-o ai
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
cosoarelor, a coaselor și a hangerelor. Nenorocire, numele tău poartă chipul împăratului și al Vienei! Fericirea răsare din București sau de niciunde altundeva! Așa o fi fost? Chiar așa, dovadă că la 1918 au prins trup istoric vise, nefericiri și vaiete. În paralel cu ele există istoria cealaltă pe care o pierdem din vedere și o recuperează istorici talentați și prea puțini știuți cum ar fi, iată!, reșițeanul Valeriu Leu care tocmai va edita o mie de pagini de documente din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
că nu mai vrea să meargă înainte. Lanrak se încruntă furios, dar zgomotul îi bloca gîndurile. Avea ceva animal și chiar uman în el, dar numai o mașinărie ar fi putut susține imensul țipăt strident, țiuitul, urletul animalic, bubuitul, scrîșnetul, vaietul, scîncetul, gîngăvitul, tremoloul, ciripitul și scheunatul. Se scurgea în pămînt și te izbea prin tălpi. Cu mîinile la urechi, Rima se întoarse și o luă repede înapoi, iar Lanark, după o clipă de ezitare, o urmă bucuros. La coadă staționau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
des. Nu o deranjează dacă sîntem prieteni. — Știu. Cînd i-am spus că o să te vizitez des, nu știam că va trebui să plec. Ah. Lanark simți lacrimi sub pleoape și își dădu seama că gura lui se forța scoată vaiete. Știa că ar fi groaznic ca băiatul să aibă amintirea unui tată demn de milă, și-și întoarse fața, întări mușchii pentru a reține durerea înăuntru. Alexander se întorsese spre televizor. Lanark se ridică și merse împiedicat spre ușă. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care luptă pentru salarii, declarîndu-se de partea celor dintîi. GUARDIAN Cap. 36, par. 8. Extrasul din ziar este un Plaglit trucat din raportul financiar din Washington, 9 iulie 1973. HEINE, HEINRICH Cap. 34, par. 5. „țiuitul, urletul animalic, bubuitul, scrîșnetul, vaietul, scîncetul“ etc. conține un Plagin din Rumoarea Iadului descris în cap. 1 din Reisebilder, în traducerea lui Leland. HIND, ARCHIE Epilog, par. 14. Disciplina măcelăritului vitelor și a contabilității sînt puse în scenă în romanul The Dear Green Place. HOBBES
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
A View from the Rooftops. McGRATH, TOM Cap. 48, par. 22. Seducerea lui Dumnezeu de către un circuit de android este din piesa The Android Circuit. MacNEACAIL, AONGHAS Vezi Nicolson, Angus. MANN, THOMAS Cap. 34, par. 5. „țiuitul, urletul animalic, scrîșnetul, vaietul, scîncetul“ etc. este un Plagincl al relatării diavolului despre Rumoarea Iadului, în romanul Doctor Faustus, tradus de H.T. Lowe-Porter. MAILER, NORMAN Vezi nota 6. MARX, KARL Cap. 36, par. 3 și 4. Lunga predică moralizatoare a lui Grant este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zăpușeala din cameră : cum nu se răcorea decât în zori, puteam lăsa ușa veșnic deschisă. Așa se face că într-o noapte, pe când, culcat pe spate, priveam întunericul și meditam la cine știe ce, am auzit un fel de șoaptă ritmică, un vaiet repetat la intervale fixe. După vaiet urma cu regularitate un râcâit ușor, ca de unghie. Zenobia dormea. „Tu auzi ?“, am întrebat-o (în gând, pentru că nu voiam s-o trezesc). „Petru...“, mi-a răspuns ea (vorbea în somn, n-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
răcorea decât în zori, puteam lăsa ușa veșnic deschisă. Așa se face că într-o noapte, pe când, culcat pe spate, priveam întunericul și meditam la cine știe ce, am auzit un fel de șoaptă ritmică, un vaiet repetat la intervale fixe. După vaiet urma cu regularitate un râcâit ușor, ca de unghie. Zenobia dormea. „Tu auzi ?“, am întrebat-o (în gând, pentru că nu voiam s-o trezesc). „Petru...“, mi-a răspuns ea (vorbea în somn, n-am insistat, am lăsat-o să doarmă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
devenise posac și cam însingurat, deși înainte vreme îi plăcea să râdă, să cânte și să bea. Ofta după perioada războiului din ’77, când și el, și stăpânul lui erau tineri și veseli. Uitase grămezile de morți și mai ales vaietele răniților, uitase frigul, uitase bubuiturile de tun care-l făcuseră să rămână tare de urechi pentru toată viața. Ca toți oamenii simpli, confunda tinerețea proprie cu binele lumii. Dădu deoparte draperiile de catifea și soarele năvăli înăuntru, fixându-se pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
case, răzbăteau, cu toate astea, gemete. Înainte, când se întâmpla așa ceva, se vedeau adesea curioși care stăteau în stradă, să tragă cu urechea. Dar după aceste lungi alarme, părea că inima fiecăruia se împietrise și toți trăiau sau treceau pe lângă vaiete ca și când ele ar fi fost graiul firesc al oamenilor. ÎNCĂIERĂRILE LA PORȚILE ORAȘULUI, ÎN TIMPUL CĂRORA JANDARMII FUSESERĂ NEVOIȚI SĂ FACĂ UZ DE ARME, STÂRNISERĂ O AGITAȚIE SURDĂ. FUSESERĂ DESIGUR RĂNIȚI, DAR SE VORBEA DE MORȚI ÎN ORAȘ, UNDE TOTUL SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să dea reprezentații în orașul nostru. Blocată de epidemie, această trupă se văzuse constrânsă, după un acord cu Opera noastră, să-și reia spectacolul o dată pe săptămână. Astfel, de luni de zile, în fiecare vineri, teatrul nostru municipal răsuna de vaietele melodioase ale lui Orfeu și de chemările neputincioase ale Euridicei. Totuși, acest spectacol continua să se bucure de favoarea publicului nostru și aducea mereu încasări bune. Instalați pe locurile cele mai scumpe, Cottard și Tarrou dominau un parter plin până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
reacționa cu însuflețire discretă. Abia dacă se observa că Orfeu introducea, în aria lui din actul al doilea, tremolouri care nu figurau în text și îi cerea cu un ușor acces de patetism stăpânului Infernului să se lase înduioșat de vaietele sale. Unele gesturi sincopate care îi scăpaseră, celor mai pricepuți li s-au părut un efect de stilizare care se adăuga și el la interpretarea cântărețului. A fost nevoie de marele duet al lui Orfeu și Euridice din actul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dar distinctă, în mijlocul plânsetului fără nume care nu contenea: "Doamne, scapă acest copil". Dar copilul continua să strige și, jur împrejurul lui, bolnavii se agitau. Cel ale cărui exclamații nu încetaseră, de la celălalt capăt al încăperii, și-a întețit ritmul vaietului până ce a scos și el un țipăt asemănător, în timp ce ceilalți gemeau din ce în ce mai tare. Un val de hohote de plâns s-a revărsat în sală, acoperind ruga lui Paneloux, iar Rieux, agățat de bara patului, a închis ochii, amețit de oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Trebuie să plec de-aici, a spus Rieux. Nu pot să-i mai suport. Dar, deodată, ceilalți bolnavi au tăcut. Doctorul și-a dat seama că strigătul copilului slăbise, că mai slăbea încă și că se oprise chiar. Împrejurul lui, vaietele reîncepeau, dar înăbușit ca un ecou îndepărtat al acestei lupte care tocmai se sfârșise. Căci se sfârșise. Castel trecuse de cealaltă parte a patului și spusese că s-a terminat. Cu gura deschisă, dar mută, cu urme de lacrimi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
acest Purgatoriu, vremuri când nu se putea vorbi de păcate ușoare. Orice păcat era mortal și orice indiferență criminală. Era totul sau nu era nimic. Paneloux s-a oprit și Rieux a auzit mai bine, în acest moment, pe sub uși, vaietele vântului care afară păreau să se întețească. Părintele spunea în aceeași clipă că virtutea acceptării totale despre care se vorbea nu putea fi înțeleasă în sensul restrâns care i se dădea de obicei, că nu era vorba de banala resemnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
toată lumea, săracă sau bogată, se reunea odinioară, nu mai era loc decât pentru câteva bucurii singuratice și rușinoase pe care cei privilegiați și le procurau, plătindu-le cu aur, din adâncul vreunei prăvălii jegoase. Bisericile erau pline mai degrabă de vaiete decât de rugăciuni de proslăvire. În orașul posomorât și înghețat mai alergau câțiva copii, încă neștiutori de ceea ce îi amenința. Dar nimeni nu îndrăznea să li-l prevestească pe Dumnezeul de altădată, încărcat de daruri, bătrân ca suferința umană, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
frântă, fără arme și fără ajutor pe care să le opună acestui dezastru. Și la sfârșit, singure lacrimile de neputință îl împiedicaseră pe Rieux să-l vadă pe Tarrou întorcându-se brusc cu fața la perete și dându-și sufletul într-un vaiet adânc, ca și când în ființa lui s-ar fi rupt o coardă esențială. Noaptea care a urmat nu a mai fost de luptă, ci de tăcere, în această odaie, departe de lume, deasupra acestui corp neînsuflețit, acum îmbrăcat, Rieux simțea plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a înfundat... într-o noapte ca de catran, pe la ora 2, îndoind drugii de fier de la locuința unui meșter lemnar din satul vecin, s-a trezit cu o ploaie de alice slobozite cu groază de soția meșterului... A urmat un vaiet reținut, niște umbre din fața ferestrei s-au mistuit în întunericul de nepătruns și duși au fost... Lumea șoptea cu teamă despre întâmplare... La o săptămână după cele întâmplate se aude că Gritas ar fi murit de o boală necruțătoare, autoritățile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cutia și descoperi că era încuiată. § Într-o cameră de la etaj, așezată singură la o masă de joc, Marfa Denisovna se uita își privea mâinile pline de negi. Aranja cărțile pentru o pasiență și accepta, fără plăcere, dar și fără vaiete, hazardul cărților așa cum își acceptase negii sau restul lucrurilor date de la Dumnezeu. La cei șaizeci și șase de ani, Marfa Denisovna era de-o vârstă cu secolul. Pentru ea aceasta era o coincidența convenabilă, în caz că și-ar fi uita vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mare violență, Marta a spus, Nu-l bate, Marçal a protestat, El m-a mușcat, Pentru că nu te cunoaște, Pe mine nu mă cunosc nici măcar câinii, aceste cuvinte teribile au ieșit din gura lui Marçal ca un geamăt, durere și vaiet insuportable, Marta și-a pus mâinile pe umerii soțului, Să nu mai spui așa ceva, sigur că el nu va mai repeta, nu e nevoie, sunt lucruri care, spuse o dată, rămân pentru toteauna, Marta le va auzi în minte până în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]