1,109 matches
-
renascentiști din secolul al XVI-lea care, fiind în majoritate trimiși ai Sfântului Scaun, au călătorit în Țara Românească, Moldova și Transilvania. Astfel, Tranquillo Andronico notează în 1534, că valahii „se numesc romani”. Francesco della Valle scrie în 1532 că valahii „se denumesc romani în limba lor”. Mai departe, el citează chiar și o scurtă expresie românească: „"Sti rominest?"”. După o călătorie prin Țara Românească, Moldova și Transilvania, Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se numesc pe ei
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
în centrul localității și formând un singur pârâu, Vitioara care se varsă în râul Teleajen în localitatea Gura Vitioarei, de unde provine și denumirea acesteia. Subcarpații au luat naștere din tectonizarea sedimentelor din zona terminată în faza a doua a orogenezei valahe. Așa se explică existența zăcămintelor de petrol și gaze naturale. Solurile aflate în aceasta zonă sunt podzolice și brune podzolite. Solul brun-galbui de pădure reprezintă 40%. Bogațiile solului din aceasta zonă constau în petrol scos la suprafață de sonde amplasate
Poiana Copăceni, Prahova () [Corola-website/Science/301710_a_303039]
-
de Dobromir cel Tânăr din Târgoviște, în 1564, împodobesc pronaosul; din 1732, executate de echipa Ranite Grigorie, în naos, repictată în frescă de Dumitru Diaconu, în 1766; aici s-a nevoit și înduhovnicit Cuviosul Nicodim de la Tismana (1406), de neam valah. Actuala biserică este o construcție mult schimbată din anul 1855, clădită în stil romanic, cu elemente de decorație neogotică. "Sfântul Nicodim" era de neam valah din sudul Dunării, după mamă înrudindu-se cu domnitorii Basarabi și după tată, înrudindu-se
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
în 1766; aici s-a nevoit și înduhovnicit Cuviosul Nicodim de la Tismana (1406), de neam valah. Actuala biserică este o construcție mult schimbată din anul 1855, clădită în stil romanic, cu elemente de decorație neogotică. "Sfântul Nicodim" era de neam valah din sudul Dunării, după mamă înrudindu-se cu domnitorii Basarabi și după tată, înrudindu-se cu cneazul Lazăr al Serbiei. Din dorința de a-și dedica viața lui Dumnezeu, la 16 ani părăsește în ascuns casa părintească din Prilep (acum
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
mișcare numeroși valahi și sârbi. În anul 1086, când pecenegii au acceptat să-l susțină cu trupe Travlos, acesta a declanșat ostilitățile. Împăratul Alexius a trimis o armată sub comanda lui George Pacurianus dar acesta a fost bătut de paulicieni, valahi si pecenegi langă Veliatovo. O altă armată a lui Alexius a reușit în final să zdrobească pecenegii și paulicienii. Comunitatea din Bulgaria a supraviețuit până în vremurile moderne, marcându-și prezența la anumite evenimente istorice, ca de exemplu ca participanți în
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
s-a născut în 1443 la Cluj, ca al doilea fiu al lui Ioan de Hunedoara (vezi Familia Huniade) în casa lui Jakab Méhffi socrul lui Stefan Kolb. Ioan de Hunedoara a fost un renumit conducător militar, descendentul unui cneaz valah (român), pe nume Voicu, sau cuman, care a întreprins în calitate de regent al Ungariei o serie de campanii militare reușite împotriva Imperiului Otoman, lăsând fiului său un regat sigur și stabil. Mama lui Matia a fost Erzsébet Szilágyi "(Elisabeta)", dintr-o
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]
-
Despre valahii din Vozia apreciază că Menționarea confesiunii (pe care o deduce din felul în care i-a văzut pe români făcîndu-și cruce) era probabil menită să deosebească pentru cititorii jurnalului său pe băștinași de italieni, dat fiind că numele valah a avut un sens larg în limbile multor popoare și nu era suficient pentru a identifica etnic pe români. În secolul al XVIII-lea, teritoriul a intrat, treptat, sub stăpânirea țaristă. Recensământul efectuat de către ruși în această regiune a dezvăluit
Oceac () [Corola-website/Science/309327_a_310656]
-
Pișcari, localitate în comuna Terebești, județul Satu Mare, este atestată în anul 1326, cu numele de possesio Piscarcos, numele schimbîndu-se destul de des, după cum urmează: Potrivit celor relatate de Szirmai Antal în "Szatmar Varmegye", carte apărută în 1810 la Budan, Piskarkos, sat valah, adica românesc, cu biserică și preot, cultiva grâul, orzul, ovăzul, avea păduri, iar piețele erau situate la Sătmar și Carei. Cartea amintește de o serie de proprietari ai terenurilor începînd cu anul 1370 și pînă în 1660. Din relatările lui
Pișcari, Satu Mare () [Corola-website/Science/301769_a_303098]
-
deoarece aceștia se aflau în conflict militar cu valahii (blacii) de la hotarul cnezatului. Peste o jumătate de secol, la 1326, aceeași blaci împreună cu ruteni și lituanieni au participat la o campanie militară poloneză împotriva markgrafului de Brandenburg. Despre un voievod valah de "peste pădure" (de la răsărit de Carpați), „domn peste ceilalți” voievozi se vorbește încă în 1307-1308. Un cronicar polon de la începutul sec. al XVII-lea preciza că "polonii, și prin urmare, de asemenea autorii din acest neam, numesc Valachie partea
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
acesta pentru a fi sigur ca va fi ascultat cerea și iscălitura acestora pe același hrisov sau pe unul negociat separat. În anul 1387 Petru I Mușat a depus omagiu de vasalitate regelui polon atât în numele său propriu, al „cetăților valahe” („valahie castra”) cât și a boierilor „pământeni ai Valahiei” („terrigenarum terre Valachie”). Țara Moldovei era percepută de regatul polonez ca o entitate duală constituită prin unirea Moldovei cu Valahia nordică, de unde și insistența ca ambele părți ale țării să le
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
păstrat de Manela Profeta, apare în 1994, la editura "Dacia" în două volume. Subiectul îl reprezintă exploatarea, fără scrupule, a uraniului de către sovietici din localitatea Băița de lângă orașul Ștei, jud. Bihor, în perioada 1945-1955. Colecția de povestiri "Epihia în stil valah", scrise după 1990, radiografiază moravurile românilor stabiliți în America, într-un demers romanesc original și tulburător. "Anotimpurile unei țigănci" este un roman picaresc, cu suficiente elemente tipice unui roman parabolă, care prezintă viața unei țigănci (un alter-ego al scriitorului), supusă
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
a scăpat cu zile din cumplitul accident rutier de ieri, 16 ianuarie 2009, accident întâmplat ori pus la cale, la câțiva kilometri de Chișinăul Basarabiei noastre cea de toate zăpezile...! Dă, Doamne, s-aud că Poetul de Serviciu al Națiunii Valahe a rămas în viață, c-a avut tărie să traverseze noaptea câlțoasă, gordiană, dintre 16 și 17, c-a avut putere să se smulgă din căngile Găii de Chișinău, ce mănâncă de-o vreme doar creiere, doar suflete de genii
Editura Destine Literare by Ion Pachia Tatomirescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_238]
-
s-o resusciteze prietena-i roșie, Gaia-Fotograf, angajată de președintele Cioară să supravegheze drumul dinamitat pe care duc de două milenii fotonii pașilor făcuți de-a noastră Națiune Pelasgă, adică, mai pre limba-ne primenită, de-acum, zisă și Națiune Valahă, spre re-Unire, între absolutele hotare ale Daciei reînviate-n anul 258, de Făt-Frumosul-strămoș, Regalian...! Timișoara, sâmbătă, 17 ianuarie 2009, h. 1:09*. * Poetul Grigore Vieru s-a stins din viață în dimineața zilei de 18 ianuarie 2009, într un spital
Editura Destine Literare by Ion Pachia Tatomirescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_238]
-
a genului epic - de „a se deghiza“ în spațiile lirico-dramatice, cultivând trinomul baladesc: 1. lamentația (eroului cu fruntea pe-o limită tragică: "Lamentația Ioanei d’Arc pe rug, Lamentația poetului pentru iubita sa, Nocturnă, Pistolul, Tristețe înainte de luptă, Un cneaz valah la porțile Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune: "Baladă studențească, Buffalo Bill, Douăsprezece umbre, Fata cu vioara, Regele visător, Trandafirul și călăul, Trenul fantomă, Turn înecat, Vraja vrăjilor" etc.) - 3. dramaticul eroic (adică "Balada
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
aur, Răzbunarea șarpelui, Sfatul țării, Spada regelui" etc.). Criticul Nicolae Balotă sublinia faptul că «balada nu e pentru Radu Stanca un pretext istoric sau nu devine - pe plan tematic - o narațiune, ci un lied scenic; poetul se închipuie "Un cneaz valah la porțile Sibiului", atât de vrăjit de coralul fecioarelor cetății, încât nu simte cum un dușman îl înjunghie; în alt poem ascultă un cântec misterios de orgă, transpus la 1707; într-o baladă studențească își bănuiește sfârșitul cântând moartea unui
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
românilor). Puține scrieri din evul mediu dau lumina pe această temă probabil pentru că regiunea a dus lipsă de organizare administativă până în secolul XII și pentru că invaziile mongolilor au distrus evidențele scrise odată cu invazia și prăduirea zonei în 1241. Poporul Român (valah) apare pentru prima dată în documente în secolul al-X-lea când era deja creștinat, creștinismul fiind adoptat mai devreme în aceste ținuturi, sub influență latină. Cu toate acestea, românii medievali vor adopta treptat, ca și majoritatea popoarelor din Balcani, Ortodoxia răsăriteană
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
în rangul de baron al Boemiei cu incolat, apoi, la 26 iulie 1816 tot acolo, ca baron maghiar, consilier privat, de asemenea consilier și conferințiar de stat. Generalul a fost onorat intre altele cu: Baronul a cumpărat in 1806 comunitatea valahă Cadăr (maghiara:Kádáreste ) pe Pogăniș în județul Timiș, la trei mile în sud de castelul Timiș. La aceasta se referă predicatul Kádár în nobilirea din 1808. Cei 748 de locuitori au trăit în 134 de case și au fost predominant
Petru Duka de Kádár () [Corola-website/Science/330749_a_332078]
-
iulie al aceluiași an, 1395, o altă expediție maghiară condusă de însuși regele maghiar, probabil secondat de Mircea cel Bătrân, nu reușește decât să ia cetatea Turnu lasând o garnizoană fidelă regelui, fapt ce l-a deranjat pe aliatul său valah. Pe tot parcursul anului următor, 1396, luptele pentru înlăturarea lui Vlad, sprijinit de turci, continuă, fiind întrerupte doar de participarea regelui împreună cu vasalii săi, printre care și Mircea cel Bătrân, la cruciada soldată cu severa înfrângere de la Nicopole. Pe timpul acestei
Vlad I Uzurpatorul () [Corola-website/Science/298642_a_299971]
-
multor subiecte și, după ce a prezentat rezultatele Academiei, a mers în Transilvania, cea mai mare subregiune a Austro-Ungariei locuită de români. A cercetat arhivele din Bistrița, Brașov și Sibiu, a făcut un progres major prin stabilirea adevăratului autor a cronicilor valahe nesemnate, Stolnicul Cantacuzino, un literat și agitator politic din secolul al XVII-lea, ale cărui cronici au servit ca surse istorice primare pentru mult timp. A publicat mai multe cărți în 1899: "Manuscrise din biblioteci străine" (două volume), "Documente românești
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
sentem di sânge Rumena”". Autori români ai secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea că Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino, sau Dimitrie Cantemir tratează amănunțit problematică etnonimului „român”, a originilor și semnificației sale, precum și a diferenței dintre exonimul „valah” și endonimul „român” în istoriografia străină și autohtonă. Documentele istorice conțin două grafii: "„român”" și "„rumân”". Până în secolul al XIX-lea ambele forme sunt folosite în mod nediferențiat, uneori chiar în cadrul aceluiași text. În Evul Mediu denumirea etnolingvistica "„rumân/român
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
de fiica autorului, Nadia Marcu-Pandrea, constituie o nouă secțiune din acea monumentală Patetică valahă la care visa neostenitul și prolificul scriitor, cum ne informează prefațatorul Ștefan Dimitriu, de fapt, al nouălea volum apărut dintr-o lungă serie: 1. Memoriile mandarinului valah (2000), 2. Reeducarea de la Aiud (2000), 3. Helvetizarea României (2001), 4. Garda de fier (2001), 5. Crugul mandarinului (2002), 6. Călugărul alb (2003), 7. Turnul de ivoriu (2004), 8. Soarele melancoliei (2005), 9. Noaptea Valahiei (2006). El are un conținut
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
piese dintr-un vast atelier pe care editoarea a considerat că e bine să le facă publice. De aici, o seamă de repetiții, de reluări ale unor idei importante, exprimate cursiv și coagulat mai ales în primul volum Memoriile mandarinului valah. Sigur, informația se îmbogățește, pe vechea schemă, dar se și diversifică, depășind, repet, sfera memorialisticii propriu-zise. Marele avocat Petre Pandrea se autodefinește încă o dată ca "medic de leproși morali și politici", un temerar, care i-a apărat și pe comuniștii
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
să reflecteze asupra ei și să ajungă tardiv la concluzia că reprezenta cea mai sângeroasă dictatură. Dictatura, va spune el, a profitariatului, nu a proletariatului. Comuniștii au stilul lor "brigand", îi apar acum lipsiți de scrupule și omenie. Toți paukeriștii valahi erau fiii stalinismului satrapic, asiatiac"; "erau niște febrile păsări răpitoare". Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, deveniți un adevărat laitmotiv, "aveau o mentalitate tribală de polinezieni". Ei alcătuiau un "trio tribal". Pe Ana Pauker a cunoscut-o pe parcursul anilor 1936-1956
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
cizmele și la bătaia cu ghioagele. Ar fi fost puși să bea urină și să mănânce fecale, așa cum s-a practicat la noi, în lagărul meu de la Ocnele Mari, la Pitești și Gherla." Cunoscutul portretist, foarte caustic, din Memoriile mandarinului valah e de regăsit și aici, atras iarăși de mai vechii "clienți": Sadoveanu, "licheaua nr. 1 a României și a Republicii Populare Române", Arghezi, "licheaua de presă", care nu punea mare preț pe convingerile politice, căutând redacția care-i oferea onorariu
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
acord că Mehmed Cuceritorul a fost inițial interesat de cucerirea Ungariei și extinderea în Europa, dar a fost împiedicat de înfrângerea de la Belgrad și oprit de puterea militară a regelui Ungariei, Matei Corvin, ca și de rezistența aprigă a vasalilor valahi. După cum declară Florescu și McNally, sultanul "a plănuit să lovească stâlpii civilizației europene și s-o aducă sub controlul său." Victoria lui Huniade la Belgrad și efectele de lungă durată ale deciziilor sale politice (atât Vlad Țepeș cât și Ștefan
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]