883 matches
-
afirmă în "Descriptio Moldaviae" (Berlin 1714) că moldovenii vorbesc aceeași limbă cu valahii și transilvănenii. Cantemir este primul care introduce ideea că anumite cuvinte românești au rădăcini dacice. Karl Marx și Friedrich Engels spuneau la mijlocul secolului al XIX-lea că „valahii și dacoromânii constituiau masa principală a populației teritoriului între Dunărea de Jos și Nistru” și că „țării vechi și noi ai Rusiei” se tem să recunoască acest lucru și obligă prin forță moldovenii să se rusifice. Autoritățile țariste, spre deosebire de cele
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
lor l-au părăsit. Astfel, avem păstrat un document de la Gabriel Mindszenti, cronicarul lui Ioan Zapolya, ce precizează că mulți nobili au regretat cinstea care i-a fost făcută lui Mailat de către Zapolya, care a donat moșii și dregătorii acestui „valah nemernic și nenobil”. Putem observa că în acest moment se face referire la românitatea lui Mailat, care deși era nobil și catolic, era privit ca român „de origine obscură”. De altfel, Ștefan Mailat nu și-a ascuns niciodată originea. Mai
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
De unele popoare, romii au fost numiți în funcție de caracteristici sociale sau fizice. De exemplu, belgienii și olandezii i-au considerat „lipsiți de sentimentul religios” și le-au dat numele de "getoufte heiden" („păgâni botezați”), în Serbia sunt numiți "karavalahi", adică „valahi negri”, „români negri”, iar spaniolii, portughezii și englezii au crezut că etnia venea din Egipt și le-au dat numele de "gitano" sau "gypsy". Dorin Cioabă, fiul regelui autoproclamat al romilor Florin Cioabă, a propus în 2009 să se utilizeze
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
Artistul și libertatea” - „Progres”, „Problemă”, „Temă”, „Tehnica”, rubrica „Dicționar” - „Cărți despre grădini” - «Coup d'œil sur Beloeil» - «L'Architecte dans la cité», note 1932 - „Ceramica la români”, 12 mai. - „Geografia artei românești”, 2 iunie. - „Maestrul de altădată” (despre meșterul Drăghici Valahul), 30 iunie. - „Valea Oltului”, 16 iulie. - „Tradiționalism și modernism”, 23 iulie. - „Valea Prutului”, 11 august. - „Icoane și iconostase”, 22 septembrie. - „Fântâni, cumpene și popasuri”, 13 octombrie. - „Hanurile”, 10 noiembrie. 1933 - „O biserică moldovenească”, 21 ianuarie. - „O biserică moldovenească”, 21 ianuarie
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
de Dunăre. În accepțiune mai largă, termenul român se referă și la cetățenii români de alte naționalități decât cea română. În istorie, până în sec. XIX, românii au deținut endonimul de rumâni (termen istoric învechit) și exonimul de vlahi, "olahi" sau "valahi" (care în limbile popoarelor înconjurătoare însemna români : în Bulgaria, precum și în unele regiuni din Serbia (Timoc), Grecia, Macedonia și Cehia, exonimul acesta este utilizat încă astăzi). Refuzul multor istorici străini de a folosi substantivul « "" » sau adjectivul « "române" » pentru a desemna
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
Dunăre în iarna 1461-1462. O întinsă regiune, de la Oblucița la Novoe Selo și de la vărsarea Dunării în Marea Neagră până la Rahova, a fost devastată. Mai mult, cetatea Nicopole fiind ocupată prin vicleșug, peste 20.000 de turci au pierit sub armele valahilor, numărul celor uciși fiind indicat de însuși Vlad Țepeș într-o scrisoare adresată lui Matei Corvin. Tot în această scrisoare, expediată din Giurgiu la 11 februarie 1462, Vlad îi solicita în mod insistent sprijin regelui ungar. Deși l-a asigurat
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
Mirvât sau M.rdât = moravienii, locuitorii Moraviei Mari, iar Madjgharî = evident, maghiarii, cărora le corespunde și ocupația de pescari. Singul etnonim care a stârnit controverse este cel al (V.)N.nd.r.-ienilor. I. Perciun a identificat M.rdât cu valahii din Moldova de azi în urmă comparării datelor geografice iar N.nd.r cu valahii din Transilvania . Expresia "în direcția slavilor" e un neam de Rûm arată că nu nu este vorba de slavi ci de alt popor. Identificarea cu
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
și ocupația de pescari. Singul etnonim care a stârnit controverse este cel al (V.)N.nd.r.-ienilor. I. Perciun a identificat M.rdât cu valahii din Moldova de azi în urmă comparării datelor geografice iar N.nd.r cu valahii din Transilvania . Expresia "în direcția slavilor" e un neam de Rûm arată că nu nu este vorba de slavi ci de alt popor. Identificarea cu românii este făcută printre alții de Kunik în Izvestiya al-Bakri, îi, 16, si de Niederle
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
fus”), "aurari" sau "baeši". În Serbia, acest grup etnic este cunoscut sub denumirea de "banjaši", "lingurari", "kašikari" (de la "kašika" „lingură”) "koritari" (de la "korita" „albie”) sau "rudari". Tot în Serbia se mai folosește și termenul "karavlasi" (singular "karavlah", cuvânt turcesc însemnând „valah negru”). Această din urmă denumire este generală în Bosnia și Herțegovina. În maghiară denumirea lor este "beások" (singular "beás"), iar în Croația "bajaši" și "ludari", cele două etnonime reprezentând grupuri diferite prin grai. În Slovacia sunt denumiți "bajáši", "bjaši" sau
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), "Încercarea labirintului", urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, "Ieremia Valahul", Lao-tse, "Tao te king", Gabriel Marcel, "Dreptate și Adevăr", Ștefan Lupașcu, - partea de "Trialog" din "Omul și cele trei etici ale sale". Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin radio „Europa Liberă”. În 1983 a
Doina Cornea () [Corola-website/Science/299207_a_300536]
-
Secsany. Localitatea s-a format din reunirea mai multor cătune, care apar menționate în documentele medievale: Secianiul Mic, Secianul Mare, Macova și altele. Despre înființarea satului, Nicolae Ilieșu scrie că a existat din secolele XIII-XV, „pe un loc defrișat de valahi”.[2] La 1582 se menționează că aici locuiau și câțiva sârbi, dar aceștia fie au plecat, fie în parte s-au românizat. Acest lucru se cunoaște și din faptul că numele satului a fost sârbizat: Mali Szecsan (Secianul Mare) și
Seceani, Timiș () [Corola-website/Science/301396_a_302725]
-
frontiera retrasată, rămânând pe loc o seama de funcționari români pentru a fi încadrați de autoritățile maghiare în posturi din localitățile românești. Noile autorități maghiare găsesc motive să nu-i încadreze pentru că ” În serviciile statului maghiar nu au ce căuta valahi”. Prin orice mijloace, molestări, percheziții, chiar și de către persoane fizice, intelectualii sunt determinați să plece în România. Rechizițiile de alimente se țin lanț, acestea se distribuie numai pe tichete, iar tichetele le obțin cei cu funcții. Cei rămași fără funcție
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
din Fundul Vădesii pleacă să-și vadă mama retrasă în satul Măriuș din județul Satu Mare. Detașamentele secuiești organizate în guerile află de sosirea locotenentului și patrula trimisă să-l aresteze îl împușcă în timp ce încerca să fugă prin grădină, exclamând ”un valah mai puțin”. În toamna lui 1944 o coloană ce se retrăgea spre Ungaria se oprește la hotarul satului Căpâlna la pârâul Cormanelor unde se găsea casa lui Mîrza Gheorghe. Chemat afară din casă, un subofițer ungur din coloană îi pune
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
Mintiu a stârnit nemulțumirea vechilor locuitori ai târgului, care au adresat un protest autorităților comitatense, arătând că strădaniile protopopului greco-catolic de a înălța o biserică și o clopotniță în perimetrul așezării ar constitui "un abuz nemaiîntâlnit" fiindcă religia "grecilor, rutenilor, valahilor și sârbilor" nu beneficiază de statutul de religie receptă. La plângerile venite atât din partea comitatului, cât și din partea beneficiarilor privilegiului de a se așeza în Sătmar și Mintiu, împăratul Leopold a răspuns la 20 iulie 1686 printr-o circulară adresată
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
București, 1969). Actul de unire din 1697 a fost remarcat de la început de mediile politice și religioase din Transilvania, indiferent de poziția acestora față de unire. Johannes Filstich, rectorul gimnaziului săsesc din Brașov, a notat că „în anul 1696 (!) Teofil, episcopul valahilor, părăsi cu o mare parte a neamului valah credința grecească și trecu la cea romano-catolică” (Arh. Naționale Brașov, mss.). Martin Felmer, rectorul gimnaziului săsesc din Sibiu, repetă afirmația spunând că episcopul valahilor a făcut unirea propusă (Martin Felmer, "Schriften", ed.
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
a notat că „în anul 1696 (!) Teofil, episcopul valahilor, părăsi cu o mare parte a neamului valah credința grecească și trecu la cea romano-catolică” (Arh. Naționale Brașov, mss.). Martin Felmer, rectorul gimnaziului săsesc din Sibiu, repetă afirmația spunând că episcopul valahilor a făcut unirea propusă (Martin Felmer, "Schriften", ed. Adolf Armbruster, București, 1974, p. 165). De asemenea pastorul lutheran din Sebeș, Andreas Gunesch, a notat că în luna mai 1697 „Valachici nostri ab Ecclesia graeca et orientale deficientes transeunt ad romano
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
orice”. Dieta Transilvaniei s-a opus sistematic memoriilor lui Inocențiu Micu. In plus, Inochentie Micu avea să constate că se urmarea în continuare convertirea și asimilarea românilor la calvinism, inclusiv a celor uniți. La sinodul din 1742 se observă că valahii uniți sunt impinși în continuare spre calvinism și maghiarizare. Observând acest proces, prin acest sinod din 1742 s-a încercat ca să se zădărnicească trecerea uniților la alte religii recepte. O nouă dietă a Transilvaniei a hotărât, în 1744, ca nobilii
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
răspândit în Basarabia din cauza predominanței limbii ruse (de exemplu în expresia "a atîrna de..." în loc de "a depinde de...") și, din 1991 încoace, în România odată cu înmulțirea traducerilor de lucrări străine (de exemplu prin folosirea exonimului "Valahia" pentru Țara Românească sau "Valahi" pentru Români înainte de 1859, conform tradiției din istoriografia străină care folosește cuvintele "Wallachians", "Walachen", "Valaques" ș.a.m.d.). Calcul substitutiv nu îmbogățește o limbă, ci o modifică.
Calc (lingvistică) () [Corola-website/Science/317870_a_319199]
-
și în cadrul relațiilor dintre sutan și voievozii români: plata tributului în schimbul protecției, ajuotrul militar dat de vasal suzeranului sau, alinierea acțiunilor externe cu cele ale partenerului de alianță etc. Pe lângă acesta, mai era păstrate și cutume bilaterale. Între turci și valahi/moldoveni/transilvăneni existau astfel de cutume: pentru a apăra autonomia, pentru a amarca serie de practici otomane instituitie și în relațiile dintre sultan și voievozi, pentru a sublinia anumite obligații politice. Pe langă plata unor anumite sume, participarea la război
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
avut un rol important în alungarea pe uzilor din teritoriile dintre Nistru și Carpați, în 1060,la sud de Dunăre în Imperiul Roman Într-o saga din secolul al XII-lea, "Miracolul Sfântului Olaf", se pomenește despre "Blokumannaland" sau țara valahilor. Lângă localitatea Nufăru (fostă Prislav, jud.Tulcea) au fost identificate ruinele unei așezări fortificate care a fost pentru scurt timp (968-971) reședința varegilor conduși de Sveinald (Sviatoslav în Cronica lui Nestor) fiul lui Ingvar (Igor) În săpăturile arheologice de lângă Nufăru
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
doi ani anteriori orașele Poloțk (1579) și Velikie Luki (1580), au apărut la zidurile Pskovului la 18 august 1581. Această acțiune a izolat complet forțele rusești de pe teritoriul Livoniei. Forța invadatoare principală (31.000 de soldați: polonezi, lituanieni, maghiari, boemi, valahi și germani) a asediat orașul în perioada 24-26 august. Prințul Vasili Skopin-Șuiski a fost responsabil cu apărarea orașului Pskov, dar prințul Ivan Șuiski a fost cel care s-a ocupat efectiv de acest lucru. Acesta din urmă a avut la
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
termenul: "Florești". La recensământul din 2002 populația satului se ridica la 481 de lecuitori. Dintre care s-au declarat : 316 (65,7%) Români, 163 (33,9%) Țigani, și 2 Maghiari (0,41%). Originar din Vireag a fost "Mihail Volach" (Mihai Valahul), unul din cei cinci căpitani ai lui Antal Budai în cursul Răscoalei de la Bobâlna din anul 1437. Într-un protocol încheiat la 10 octombrie 1437 apare menționat ca "Mychael Volach de Wyragosberk", alături de "Johannes Mester de Cluswar". "Monumentul Eroilor Români
Florești, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300876_a_302205]
-
fără să renunțe la valorile educative, pune accentul pe divertisment și preia fără reticențe metodele filmului de capă și spadă, colorându-l cu vopsele naționale. Titlul cel mai semnificativ este Haiducii, un serial de mare popularitate, povestind bravurile unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia
Răpirea fecioarelor () [Corola-website/Science/309267_a_310596]
-
o populație de 27.857 locuitori (în 2011), aflat în sudul Poloniei. Este cunoscut drept un oraș al unei minorități cunoscute sub denumirea de "munteni" (gorali). Originea lor este una controversată, dar în general este acceptată ideea că sunt descendenții valahilor care au migrat aici până în secolul al XVI-lea, când s-au încheiat marile deplasări de populații păstorești din Carpați. Așezările întemeiate de păstorii români erau conduse potrivit dreptului valah (jus valachicum), de un "wajda" (în polonă, starostele unui sat
Zakopane () [Corola-website/Science/297820_a_299149]
-
ocupat mai mult de această ipoteză, considerând-o întemeiată. Teoriile lui Neagu Djuvara sunt puternic contestate și critica este bine documentată, zeci de argumente se opun cu ușurință studiului sumar lingvistic al numelui. De exemplu Djuvara precizează că în comunitățile valahilor sedentari se practica de câteva veacuri obiceiul de a-și alege ca apărători șefi barbari războinici” ("Criticilor mei", p. 79). Însă, de câte ori este menționată “legea românilor” (Lex Valachorum), atât în Croația cât și în Polonia, se precizează că ei, românii
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]