805 matches
-
peșin de naivii, căscații și bigoții care sunt siguri că în acest fel toate ticăloșiile făcute le vor fi iertate, iar ei se vor bucura și "dincolo" de un locușor călduț în Edenul utopic și atoateprimitor unde intră de-a valma alături de cei mai abjecți ticăloși de pe scoarța pământului și ființele absolut nevinovate care mor de inaniție în absența unei coji de pâine. În felul acesta, permanent sunt umplute buzunarele fără fund ale slujitorilor Domnului trăind în belșug, pe câtă vreme voi, sărăntocii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
locul ei. Și-a făcut semnul crucii și, ținându-se drept, a pășit între gealații care l-au urcat în mașină. *** Trei zile și trei nopți a durat călătoria tatei, cu trenul, într-o direcție necunoscută. Fusese aruncat de-a valma, înghesuit împreună cu alte familii din orășel într-un vagon de marfă, neîncălzit. Parcă nu erau oameni, parcă erau vite sau saci cu cartofi. Garnitura de tren înainta alene, târându-se ca un melc, prin câmpia nesfârșită, albă și înghețată. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de Mihai Rădulescu. Aceste texte au apărut într-o ediție intitulată Jocul cu moartea, îngrijită de fratele autorului, Dan Rădulescu (Humanitas, 1999). PREFAță Petre Sirin - secvențe cinematografice Paradoxal? Nicicum! Într-o lume bulversată încă, în care totul e de-a valma, în care oamenii fug care încotro, risipindu-se în cele patru vânturi, când spaima de foc și moarte naște un singur gând - supraviețuirea -, când tăvălugul unui Octombrie Roșu schimbă destine într-o clipă, atunci te poți naște român la Chișinău
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
împărțită juma-juma în sală și scenă, lipsită de culise, cu o singură ușă în fund și două ferestre laterale, din care una dădea în stradă, iar cealaltă se deschidea înspre un balcon interior îngust, pe care erau îngrămădite de-a valma toate mobilele ce serveau drept decor și pe care tot noi, hamalii, trebuia să le cărăm pe rând, cu nesfârșite sforțări, pentru a le aranja pe scena unde urma să evoluăm apoi ca actori. Bineînțeles că în aceste condiții, în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
amintim, deci, ca explicația să fie completă, de tenacitatea cu care dictatorul promova un ateism primitiv, câtuși de puțin „științific”, un asteism de 4 clase primare, incapabil să distingă, după cum am văzut, între bigot și mistic, noțiuni azvârlite de-a valma alături de altele, mai sus amintite (rasism, șovinism etc.), în oala „influențelor retrograde”. Chiar dacă Poetul ar avea dreptate (dar poate că nu are!), chiar dacă ar fi adevărat că „morți sunt cei muriți”, ordinul de a-i întâmpina afirmația scoasă din context
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
păgâni, mai ales datorită Apostolilor Paul și Barnaba. De aceasta se bucurau și creștinii din Ierusalim, dar unii farisei trecuți la creștinism criticau cu asprime felul de a fi al celor doi Apostoli, acuzându-i că-i primesc de-a valma pe păgâni în sânul Bisericii, fără să-i fi obligat mai întâi să se supună Legii lui Moise și mai ales circumciziunii. În jurul acestor disidenți, așa cum se întâmplă întotdeauna, se formase un curent care nu voia să cedeze. Problema a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
urgisită fiindcă bieții părinți nu-i Înțelegeau, iar afurisita de școală n-o mai terminau; orbiți de prestigiul Îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor Îndoielnic prin vreo foaie literară, Înghițită până la urmă de apele tulburi ale gazetăriei, de-a valma cu reporterii de fapte diverse și cu corectorii de noapte. Încredințat, prin urmare, de inexistența lui Adrian Maniu, am dat totuși drum În revistă prezumatelor sale poeme, găsindu-le, chiar și În glumă, excepțional de reușite. CURÂND, AUTORUL POEMELOR FU
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acela de a fi căzut pe poziție, cu fața spre inamic, la Zimnicea, apărând, cu un pâlc de milițieni și glotași bătrâni de sub comanda sa, invazia armatelor lui Mackensen peste Dunăre. A fost Îngropat pe loc, În tranșee, de-a valma cu tătucii lui de milițieni și glotași bătrâni, armați cu puști Martini-Henry și Peabody de la 1877. Mai bine un măgar sănătos decât un poet ofticos. Zicală din popor F. ADERCA A DEBUTAT ÎN NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ PRIN 1913, ca poet
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mare, dar deocheat prin cea mai sfruntată promiscuitate fizică și morală - mai ales fizică?... și ce vor fi gândind, oare, cei doi adolescenți, un băiat și o fată, care poartă numele bărbatului celui tânăr și locuiesc și ei, de-a valma, Într-același menaj comun, Înțeleg totul din jurul lor, deși le vine greu a crede ochilor prea inocenți?... [...] Prietenul meu X era și a rămas până acum un bărbat fru mos, chipeș, cultivat, mult talentat și de bună spiță de inte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iar bătăile sunt destul de tari, dar poarta e închisă. Mă strângi ca o haină care îmi provoacă durere! Cum pot să mai zâmbesc? De ce toate astea? Erau întrebări pe care și le punea. În mintea ei se derulau de-a valma întâmplări și imagini sfărâmate pe care nu mai dorea să și le amintească sau să le retrăiască. Ar fi vrut să spună tot ce știa despre el. Ii stătea pe buze. Era biciuită de adevărul pe care îl ținea secret
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ea lupți în alt fel, e o luptă ce înfruntă veacurile... spune el gânditor și scoate dintr-un sertar un vraf de foi legate cu sfoară pe care i le înmânează Ioane, ai aici însemnările mele: fapte, gânduri de-a valma, "câte au fost scrise în inima mea", adunate în anii blagoslovitei mele domnii... Dee Domnul încă mulți, mulți ani! înalță rugă Vlaicu. Cată în ele înțelesul adânc al acestor vremuri. Fii cronicarul timpului nostru viforos. Moaie peana în sânge și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
minte Îi reve neau iar icoanele cumplite care Îi chinuiseră tinerețea. „Doamne, cum de poți răbda atâta ticăloșie? Atâția oameni tineri cu viitorul zdrobit! De ce nu trimiți o ploaie de foc de sus, ca să ne pârjolească pe toți, de-a valma. Căci nici unul nu e mai bun decât altul! Până și pruncii cresc și făptuiesc fărădelegi...“ * * * Sus pe ziduri se auzeau zăngănit de arme și blesteme cumplite. Oamenii Îi priveau Îngroziți pe cei doi cavaleri care-și trăseseră săbiile, Încrucișându-le
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
realizate în special prin replică și automatisme de limbaj. P. a scris, în cele din urmă, niște romane populare, atât prin compasiunea pentru cei umili, nefericiți, neîmpliniți, cât și prin scriitura accesibilă. Un anumit spirit de observație culege de-a valma întâmplări, moduri de vorbire și comportament, dar acestea, nestructurate, rămân la nivelul unor simple constatări și încercări de vizualizare a acțiunii, verosimile, nu și eficiente în crearea unor situații și personaje congruente, viabile. Deși se înregistrează o oarecare evoluție a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
fragmente diferă enorm. Biblia românească a urmat versiunea masoretică, fără nici o justificare. Bilanț și verdict Mă opresc aici cu exemplele. Care ar fi constatările de primă importanță pentru ancheta noastră? În primul rînd, traducătorii/diortositorii Bibliei românești utilizează de-a valma cele două surse principale, instituind ca unic criteriu de alegere a versiunii criteriul cantității. Conform acestui criteriu, absolut nepotrivit și nefuncțional În sfera filologiei, variantele cele mai bogate au a priori câștig de cauză În fața variantelor mai sărace. În al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
procedăm În modul cel mai impersonal, scotocind mai cu seamă În tezaurul puțin exploatat al Părinților Bisericii. Nu că, printr-o manie arhaizantă, am fi uitat de precizările teologice și Îmbogățirile de după ei ori că ne-am Însuși de-a valma toate ideile pe care ei le propun: noi căutăm doar să-i Înțelegem, să ne facem ucenicii lor, pentru că ei sunt Părinții noștri Întru credință și pentru că au primit de la Biserica din vremea lor hrană din care să hrănească și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și a apărut ca în basm o măsuță mică, curată, cu un rond de servietă și două tacâmuri, m’am sculat, am trecut prin curtea mare, îngrădită de ziduri peste care nu poți vedea și în care creșteau de-a valma trandafiri sălbateci, crăițe ofilite și buruieni, grădină ce prelungea vraja de casă bătrână, părăsită. Am ieșit iar prin ploaie (și acum ploua, picura mai trist, mai insistent, mai ursuz). Am lăsat acolo nu mele tău tânăr ce suna biruitor și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
încât acum se intră direct în biserică; și Cișmigiul arată superb, atât de bine întreținut: s-a cimentat fundul lacului (bietul cavaler), parcul e splendid - verdeață, flori, totul plin de viață. [...] Și acum, Mouette, că am răspuns oarecum de-a valma la întrebări formulate sau neformulate, iată-mă singură cu cele două iubiri ale noastre exasperate și izolate ciocnindu-se tragic prin ceața prevestitoare de furtuni. Ideea, în care de altfel am crezut întotdeauna, a unei viitoare întâlniri, e din ce în ce mai estompată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fără saltea, fără o masă sau un scaun, lucruri care pe vre muri i se lăsau până și unui condamnat, a început să-mi arunce cărțile pe divanul tău: „Asta-i a doamnei, și asta, și astă laltă“, de-a valma, toate cărțile: tot ce era Zottoviceanu, Peltz (le citez pe cele mai bune!), tot rândul pe care tu voiai să-l vinzi sau să-l arunci. Bineînțeles, toate cărțile mele au plecat, fiindcă nu erau semnate, iar pe cele sem
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
materialelor folosite și a manoperei, cât și a terenului pus la dispoziție de către vecin, pentru îngroșarea zidului. B. Forma de proprietate ÎN DEVĂLMĂȘIE Este forma de stăpânire sau de folosire în comun a bunurilor aflate în devălmășie sau de-a valma. Proprietatea în devălmășie în sensul prevederilor codului civil înseamnă că dreptul de proprietate aparține în același timp mai multor persoane, fără ca unul dintre aceștia să dețină o cotă- parte din dreptul de proprietate asupra bunurilor comune. Devălmășia este reglementată în funcție de
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
beneficiază de casă și masă gratuit. Aici întâlnește pe Fănuș Neagu, Al. Căprariu, Victor Tulbure, Remus Luca, Aurel Martin ș.a., viitori scriitori. Prozatorul va prezenta mai târziu, cu umor, atmosfera din această școală bizară în care erau acceptați, de-a valma, tineri talentați, cu studiile liceale terminate, dar și femei de serviciu, proaspăt alfabetizate, „cu origine socială sănătoasă”. Este apoi redactor la „Albina” (1952), „Scânteia tineretului” (1954-1964), redactor-șef la „Amfiteatru” (1966-1968). Pentru că numele său (Ion Mihalache) seamănă cu cel al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
cu un mai vechi reflex intelectual românesc - și nu numai! - de auto-depreciere, de simț autocritic excesiv și fals, de exercițiu al unei autoironii ce se transformă iute În sarcasm și Înjosire a valorilor și a istoriei, toate luate de-a valma. Într-adevăr, dacă n-am avut, ca În țările vecine nouă, de la Nord, mișcări organizate de protest, ce au culminat cu luptele aprige ale Polonezilor prin acel „Solidarności” ce a Înfrânt președintele și securitatea de stat comunistă și dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
într-o cameră de lângă biroul meu se află aproximativ cincizeci de camere de filmat, majoritatea video clasice, dar și câteva camere și aparate de fotografiat digitale, precum și vreo două camere cu filmare lentă Super 8 uzate moral așezate de-a valma. Lângă ele este un morman de cutii pline cu casete video de două ore pe bandă de 8mm, puse una peste alta, câte cinci sute de casete într-o cutie. Folosim într-un an aproximativ paisprezece cutii, adică șapte mii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
decizie monocefală și că ignoră atât specialiștii și cercetarea aplicativă, cât și orice teorie în concurență cu național-comunismul. În viața absolvenților de facultăți apăruse stagiul obligatoriu în producție și legarea de glie. Indiferent de potențialul profesional eram trimiși de-a valma departe de cercetare, doctorate, învățământ superior, ca să nu facem mai nimic din ce am învățat și să ne ținem departe de sursele de informare „nepartinice”. Biochimiștii scriau nume de substanțe pe butoaie, inginerii dădeau învoiri și o făceau pe magazionerii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
confruntă cu realitatea faptului că nu are pregătirea necesară pentru scris, dar scrie, găsește forța de a scrie din chiar faptele de viață extraordinare pe care dorește să le relateze și, în același timp, cere ajutor și asistență. Scrie dea valma, împins de sentimente și resentimente, scrie în zori sau noaptea târziu, dobândind pe parcurs proiecția mentală despre ce ar trebui să fie o astfel de carte. Nevoia de descărcare și eliberare sufletească, poate chiar de răzbunare, își capătă satisfacție prin
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Ea ne lua la cules bureți râșcovi, opintici, primăvara viorele și în Bou pădurea din fața satului, care era a proprietarului moșiei Baea. Opream apa părăului Bogata și făceam niște știoalne 10, bălți în care ne scăldam cu toți de-a valma. Ancuța era frumoasă, dar mergea oleacă șchiopătând și-i ziceam Șchiopuța. Ea ca și noi avea o singură cămeșa însă foarte largă și când ploua, ea ridica poalele cămeșii, noi ne băgam sub cămeșa ei să nu ne ploaie. Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]