2,308 matches
-
în ceea ce mă privește. În cei peste 35 de ani de când scriu și public critică literară, am scris și publicat cu aproximație 5000 de articole. La început le număram cu mare înfrigurare, apoi am abandonat această preocupare, ce ținea de vanitatea vârstei. Am mai publicat 14-15 cărți de critică literară, toate consacrate literaturii române contemporane, iar cea mai recentă este Istoria literaturii române contemporane, o carte de mare întindere (aproape 1200 de pagini format mare), elogiată cu entuziasm de mulți, contestată
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
și să-l sprijine de la distanță: ca și în artă, va interpune între sine și ceilalți un ecran protector. Sentimentul deșertăciunii lucrurilor și al inutilității strădaniei spre care îl conduce noianul de amintiri, nu anihilează însă niciodată, în mereu-contradictoriul Petrarca vanitatea: el recurge cu deliberat cinism la retorică, la artificiu, pentru a nu-și știrbi faima sau avantajul - real sau presupus, uneori mitizat - față de ceilalți. Zăbovește cu gîndul nu doar asupra închistării oamenilor bisericii (ca atunci cînd își spune că "în
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
o prezentare a propriei sale geneze, ocazie de care Ștefan Cazimir profită pentru a recunoaște cu seninătate că atât selecția opiniilor critice pe care le citează, cât și aprecierile pe care le face pe parcursul cărții sunt instrumente aflate în serviciul vanității autorului. Scriitorul nu se mulțumește să renunțe la orice pretenție de obiectivitate, ci supralicitează caracterul subiectiv al autobiografiei sale: "Șiretlicul autorului e de a-și ascunde egolatria sub vălul ludic postmodernist..." (p. 256). Cititorul este încurajat să se întrebe dacă
Autobiografia ca joc by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/9985_a_11310]
-
adevărul, indiferent dacă acesta confirmă opinia exprimată la început de noi sau opinia celuilalt, iar Ťcine are dreptateť n-ar fi decît un aspect irelevant sau, în tot cazul, secundar. Dar așa, este o chestiune de viață și de moarte. Vanitatea înnăscută a omului - ușor de zgîndărit, mai ales cînd se implică în exercițiile intelectului - nu vrea să accepte cu nici nu chip faptul că ceea ce am exprimat la început s-a dovedit a fi fals, iar opinia adversarului s-a
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
fi fals, iar opinia adversarului s-a dovedit a fi corectă. În mod normal, fiecare ar fi interesat să depună, de la bun început, toate eforturile pentru a exprima judecăți corecte: adică întîi să reflecteze și apoi să vorbească. Dar la vanitatea înnăscută se adaugă, la cei mai mulți oameni, și limbuția, precum și reaua credință înnăscută. Oamenii vorbesc înainte chiar de a fi gîndit, iar dacă observă ulterior că opinia exprimată de ei s-a dovedit a fi falsă și nu au avut dreptate
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
și nu au avut dreptate, atunci măcar să salveze aparențele și să lase impresia că lucrurile stau invers. Interesul pentru adevăr - care trebuie să fi fost singura motivație în enunțarea unei propoziții presupuse a fi adevărată - cedează acum cu totul în fața vanității: ceea ce e adevărat trebuie să pară fals, iar ceea ce e fals trebuie să pară adevărat." (pp. 24-25) Fragmentul e încîntător. Ce altă mostră de descriere fățișă a naturii umane în toată goliciunea ei mai vreți? Și e îndeajuns să ne
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
-l lași să se omoare singur, tu netrebuind decît să-i pui la îndemînă capul de funie de care are nevoie pentru a se ștrangula. Restul îl face singur, încurcîndu-se în lațul propriilor elucubrații și sufocîndu-se în melasa uriașei sale vanități. Traducerea lui Gabriel H. Decuble este de o claritate cursivă și atrăgătoare, Schopenhauer sunînd pe românește neașteptat de limpede și de plăcut. Prefața traducătorului este o fină și plină de vervă introducere în filozofia neamțului, iar notele lămuritoare nu fac
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
planeze suspiciunea duplicității. Într-un cuvînt, vrem un autor care nu s-a îmbrăcat în toga servituților ideologice. Din păcate, asemenea autori sînt foarte rari. Aproape îți vine să spui că, în lumea gazetăriei românești, duplicitatea e mai puternică decît vanitatea. Așa se face că, oricît de orgolioși și de dornici de notorietate am fi, frica de a nu avea de suferit de pe urma unor imprudențe publice e mai mare. De aceea, ne mulțumim cu adevăruri tihnite și cu cunoștințe comode, dar
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
poemul meu pe dedesubtul meu viața mea și moartea mea aproape perfecte). E "zîmbetul" transcendenței care mîntuie egocentrismul, "iluminarea" acestuia. Dar ce se află în spatele egocentrismului, al cortinei sale feerice, constelate de "vise fără seamăn"? Pînă la urmă, afirma Unamuno, vanitatea este groaza de neant, de mii de ori mai înspăimîntătoare decît infernul însuși". Cum înțelege Nicolae Tzone a combate această "groază", această angoasă care, după toate probabilitățile, se găsește în fibra d-sale intimă? Mai întîi, așa cum am văzut, printr-
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
alătură efortul cotidian de a fi absent din iazma promiscuității. Începe a miji a doua realitate, dincolo, mie doar consubstanțială; realitatea știută n-are acces spre aceea în care trăiesc literalmente dematerializat și fantast" (pp. 68-69). Atitudinea estetică, egocentrismul, hedonismul, vanitatea, absența voluntară din viața socială, patetismul luminos al dragostei pentru natură (ale cărei descrieri sensibilizate la modul impresionist abundă) și înclinarea către decorativ fac din lumea lui Călin Adam un univers al feeriei cinice. Regăsim în cele două cărți două
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
asigurare în raftul eternității. Autorul dovedește o enormă abnegație esterioară ce se odihnește pe o mare valoare intimă. Cu modestia-i binecunoscută, Pascal Bentoiu a sărbătorit în acest an opt decenii de existență. Fără tamtam ori zurgălăi. Fără infatuări și vanități. Doar cu sentimentul moderat al valorii proprii. Și ce este mai virtuos decât să meriți laudele, dar să fugi de ele ? Pascal Bentoiu a respectat întotdeauna hotarele care-l despart de alții. S-a născut în 1927 la București, fiind
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
Rezultă un veritabil bestiar scriitoricesc, o galerie de personaje (ilustre ori anonime) ce palpită sub ochiul necruțător al observatorului. Efectul plastic este, cel mai adesea, obținut fie prin ambiția fără margini a grafomanului de a fi omologat critic, fie prin vanitatea nemăsurată a scriitorului adevărat care a fost deja recunoscut ca atare. Neînțeleși, persecutați, marginalizați se cred mai toți, indiferent de locul - central sau periferic - pe care îl ocupă; iar din acest val al pretențiilor și lamentațiilor auctoriale ce se îndreaptă
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
o generație în curs de afirmare. De cealaltă parte sunt criticii individualiști, capricioși, polemiști, vedetiști, tip Paul Zarifopol sau G. Călinescu. În genul celui dintâi îl avem în deceniul șapte pe Al. Paleologu, în genul celui de-al doilea au vanitatea să se creadă mulți, într-un mod nejustificat. Acestea sunt personalitățile care se văd, care se ridică deasupra unei epoci, care selectează valorile și impun o imagine în posteritate, imagine care rezistă multă vreme în canon și sinteze. O altă
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
anume grabă, de care pomeneam, nu-l desprinde, nici măcar în programele universitare, de scurta, dar atît de însemnata lui epocă, trecută, totuși, în fugă, între valul vechi și valul nou. Despre Anton Pann vorbesc, cel a cărui tresărire de cărturărească vanitate le-o prezintă părintele Oltean oaspeților lui: a cerut să se treacă numele său în coada ctitorilor școlii celei vechi, de la biserică. I s-au făcut, ce-i drept, și cadouri nemeritate, dintre care cel mai răsunător (sic!) e muzica
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
cu totul remarcabil în cartea lui Mircea Martin este această capacitate a criticului de a se desprinde de un punct fix, desfăcându-și și desfășurându-și intelectul, ca și sensibilitatea, pentru a capta note străine. Pe un teren al tuturor vanităților, lecturile lui fidele, negrăbite, aprofundate sunt cu atât mai prețioase. Autorul are ceva dintr-un traducător dotat și devotat, extrem de atent nu numai la limba unui scriitor, ci și la limbajul propriu acestuia, cu modulații fine, imperceptibile pentru alții. Grila
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
cu Parisul, care a durat cîțiva ani de zile, pînă cînd mi-am dat seama că nu ies deloc mai bogat din acea renunțare, că parcă aș mai avea ceva de scris și că, în fond, era o rană de vanitate, care mă făcea să renunț la o bogăție a curiozității și a sensibilității mele, care putea să existe în afara vanității. În momentul cînd elimini vanitatea, poți să exiști în scris, pentru că găsești alte argumente ale faptului că și tu exiști
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
bogat din acea renunțare, că parcă aș mai avea ceva de scris și că, în fond, era o rană de vanitate, care mă făcea să renunț la o bogăție a curiozității și a sensibilității mele, care putea să existe în afara vanității. În momentul cînd elimini vanitatea, poți să exiști în scris, pentru că găsești alte argumente ale faptului că și tu exiști, mai puțin vanitoase, am spus, și atunci lucrurile reintră într-o ordine mai acceptabilă. Cred că am găsit această nouă
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
parcă aș mai avea ceva de scris și că, în fond, era o rană de vanitate, care mă făcea să renunț la o bogăție a curiozității și a sensibilității mele, care putea să existe în afara vanității. În momentul cînd elimini vanitatea, poți să exiști în scris, pentru că găsești alte argumente ale faptului că și tu exiști, mai puțin vanitoase, am spus, și atunci lucrurile reintră într-o ordine mai acceptabilă. Cred că am găsit această nouă cheie, sînt mai puțin vanitos
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
putea adăuga el la imensa admirație electrizată a celor care îl ascultau? își putea permite să-și ia gloria peste picior, fiindcă și dacă ar fi împărțit-o la 10, tot i-ar fi rămas destulă pentru a satisface o vanitate în perpetuă alertă. Cred însă că adevăratul motiv pentru care nu făcea caz de sine însuși era conștiința lui că e deținătorul unui instrument uluitor pe care soarta i l-a dat în comodat. Ușurința cu care el ajungea la
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
El este ceea ce se vede, palpabil, concret, în carne și oase, expus pe de-a întregul privirilor, devorărilor, adulației, execuției. Seară de seară. Cu toată munca unei echipe în spate. Mi se pare firesc să lăsăm, din cînd în cînd, vanitățile la o parte, aerul atotștiutor, etichete fel de fel și să încercăm să interpretăm, prețuind, ce vedem. Ce ni se dăruiește. Să încercăm construcții în care să permitem ca descoperirea să se apropie de noi, să conviețuim cu ea, să
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
asupra cîmpului de luptă; mai mult încă decît Rebreanu care viza, și el, același transfer de reputație din lumea literaturii pe scena socială, Camil Petrescu intuiește cu mare exactitate regula jocului: S-ar zice că operele mari nasc dintr-o vanitate excesivă, și poate că nu greșesc mult afirmînd asta... Dealtfel la temeiul oricărei activități literare, și chiar de alt soi, este intenția imediată a publicității... Dorința ca lumea să știe cum simți și ce gîndești. Reportînd: vanitatea, orgoliul preced opera
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
nasc dintr-o vanitate excesivă, și poate că nu greșesc mult afirmînd asta... Dealtfel la temeiul oricărei activități literare, și chiar de alt soi, este intenția imediată a publicității... Dorința ca lumea să știe cum simți și ce gîndești. Reportînd: vanitatea, orgoliul preced opera de artă și în acest sens orgoliul e creator... Cred că o dovadă a mediocrității mele e că pînă acum n-am avut curajul să înfrunt ridicolul imens de a fi un geniu... De a mă comporta
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
evidente), intelectualul ar trebui să aibă modestia sublimă și naivă de a scrie poate nu un tratat întreg „despre privighetoare“, dar măcar rândurile în care cinstitul autor din veacul al XVIII-lea și-a dedicat mintea și energiile binelui public. Vanitatea intelectualului, însă, a militantului de salon, nu suportă altă vecinătate decât a teoreticienilor oficiali, propagandiști care au justificat o istorie modernă schizoidă. Atâta doar că, în sensul binelui public, „progresul“ nu trece dincolo de cosmetica subconștientului. * Nu cred că inteligența umană
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
imitată, firește, în ce are ea mai superficial: "flăcăul gospodarului, abia întors din armată, nu ține atît să petreacă pentru sine cît mai cu seamă să știe toată lumea, pînă în celalt capăt al satului, că el petrece... E în această vanitate o nuanță de cabotinaj rustic, cu totul inedit, ceva care se apropie de psihologia mardeiașului suburbian fără guler, cu ghete de lac și cu crizantemă la butonieră. Și toate la un loc sînt simptomele primilor pași ai satului românesc spre
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
materiale de istorie literară și culturală grozave. Redacția lunarului (director - Florin Rotaru, redactor șef - Ion Horea, director artistic - Mircea Dumitrescu; Georgeta Filitti, Iulia Macarie, Radu Vlăduț) e alcătuită din oameni de carte cu pasiunea lucrului răbduriu, bine făcut și fără vanitatea vizibilității (bănuim că revista are un tiraj mic). în nr. 5, ultimul pe care l-am primit, d-na Georgeta Filitti scrie: "Dacă arhivele noastre ar fi inventariate riguros, cu indici de nume ori măcar de fonduri, probabil că surprizele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]