435 matches
-
De fapt, ecuația este exact invers. Criza ca semn al bolii, ,,deschide" perspectiva transdisciplinară către un alt ,,nivel de percepție" a spațiului. Boala este cea care ne determină să percepem altfel viața. Parcul în care ,,aerul încins de soare tremură vaporos ca aburii transparenți ce plutesc peste un lichid care fierbe", malurile înalte ale râului cu pereții ,,abrupți și plini de iregularități fantastice" în care ploaia ,,sculptase șuvițe lungi de crăpături fine ca niște arabescuri, însă hidoase ca niște plăgi rău
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mai atentă a componentelor acestei formule, relativitatea lor, în pofida adverbului cu semnificație categorica réellement. În ciuda atașamentului realiștilor și naturaliștilor, portretul Parizienelor în românul secolului al XIX-lea nu insistă asupra prozopografiei; el este, de regulă, foarte vag, reprezentând o ființă vaporoasa, purtând amprenta unui tablou impresionist: "Mme Arnoux părut. Comme elle se trouvait enveloppée d'ombre, îl ne distingua d'abord que să tête" [Flaubert, L'Education sentimentale, p.80]. Farmecul Parizienei ascunde, în sărăcia detaliilor care o caracterizează, un mister
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nymphe Echo. La question des costumes fut beaucoup plus laborieuse" [Zola, La Сurée, p.340]. Unele abuzează de posibilitatea de a se decolta și devin ridicole. În goana după senzații, costumul lor depășește conveniențele. Îndrăzneață Renée apare într-un costum vaporos, aproape de cel al Evei biblice, fapt ce scandalizează publicul 249. Dansurile la modă sunt: "Leș polkas, leș valses, leș mazurkas alternèrent avec leș quadrilles" [Zola, La Curée, p.368], dar dânsul prin excelență este valsul. Dânsul reduce femeia la statutul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
56]. "Îl faisait déjà chaud, un parfum pénétrant montait de ces tulles légers, de ces chiffonnages de satin et de soie, où leș épaules nues pâlissaient, sous leș notes vives de l'orchestre" [Zola, Nana, p.393]. Chiar dacă, aparent, "statutul vaporos al parfumului contesta valoarea de reprezentare", el poate fi considerat "un atribut al distincției și valorizării" [Bohanțov, p.413, 411]: "Un parfum léger s'envolait du peignoir, le parfum frais de la toilette récente. Et Duroy cherchait à deviner, croyait voir
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
un autoportret din profil, în aceeași manieră Art Nouveau, însoțind poezia lui Mircea Demetriad, "Unicei", o Paparudă, portretul lui L. Bachelin, plasat într-un chenar floral, un profil de fată și un alt chenar cu un pustnic visând siluete feminine vaporoase, evanescente, iar în fundal, departe, dublând parcă insolitarea, un turn. Hors-text-ul care însoțește poezia lui Mircea Demetriad ilustrează un elan dionisiac, un lanț de trupuri goale, Menade și Koribanți intoxicați erotic, însuflețiți de zeița Astarte, care se desfășoară într-un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mușcătura vitriolantă a acvaforte-urilor eroticii ropsiene. El nu depășește niciodată o anumită frontieră, cea care desparte mondenitatea frivolităților ușoare de creaturile damnate ale limburilor mondenității ropsiene. În La oglindă (pastel, 45,5 x 38 cm, 1911) avem un nud vaporos, așezat vertical și reflectat într-o oglindă care face posibilă și vederea din spate a personajului feminin. Aici totul devine vizibil, însă pictorul atrage atenția nu asupra imaginii integrale a corpului nud, cât asupra procedeului, a jocului specular care oferă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
naturii. Așa cum reiese mai ales din lirică, feminitatea a reprezentat întotdeauna pentru Eminescu o posibilitate de autodefinire. În opera eminesciană, ea este prezentă în două ipostaze majore: există în primul rând o feminitate carnală, demonică, dar există și o feminitate vaporoasă, de legendă. Dimensiunea care prevalează este însă cea mitică, dimensiune în care este depășită imaginea civică a feminității. Iubirea carnală este subminată în cele din urmă de dimensiunea ei legendară. Imaginea ambivalentă a feminității, așa cum se conturează ea în creația
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
care tronează acolo parcă de veacuri. Orice mișcare pare amenințătoare, orice apariție vie pare a perturba neclintirea peisajului. Imaginile dinamice prind contur treptat, inducând cititorului senzația de ireal. Fantasticul este vag conturat, și se insinuează treptat, tocmai prin imaginile acestea vaporoase, fără contur, care vor domina obsesiile ulterioare ale eroului. Silueta căpitanului Ortiz, conturată pe celălalt versant al văii, este una dintre „aparițiile” care întrețin o atmosferă situată la limita dintre fantastic și real, atmosferă construită prin acumulări permanente și estompări
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Brenva, după care chiar ghețarul, acoperit de pietre și noroi [...]. Pe-al treilea rînd se întindea, nemăsurată, grandioasă, înaltă de 3500 de metri, creasta din Penterey, cu Vîrful Negru, această piramidă înfricoșătoare străbătută de tuneluri negre, apoi dantelăria Englezoaicei, ireală, vaporoasă, amețitoare; pe urmă zveltul și maiestuosul Vîrf Alb, o coamă tivită cu bîrne amenințătoare [...]. R. Frison-Roche, Premier de cordée (41) Ieșisem din Rouen și înaintam în galop pe drumul care duce la Jumièges. Trăsura zbura, străbătînd cîmpiile. Apoi calul o
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
învăpăiază văzduhul; și apa fără valuri, scînteietoare de lumină și împreună cu cerul, a ajuns să fie nemărginită ca și acesta, ba mai curată chiar, mai subțire și mai străvezie, mai frumoasă. Liniștea ei uimește, limpezimea-i amăgește, frumusețea fără seamăn, vaporoasă, transparentă, pe care ea o repetă ca un ecou, pare să-i sporească adîncimile; iar la poalele acestor munți despărțiți de glob și parcă suspendați în văzduh descoperi, la picioarele dumitale, golul tăriilor și imensitatea lumii. Ai acolo un răstimp
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fi ea, cu adevărat, "în realitate"165. Nu întâmplător, portretul femeii apare stilizat la extrem, în maniera canonică a erminiilor bizantine, pentru a sugera, prin figurația sa abstract-hieratică, impresia unei purități virginale, de imaterială și neliniștitoare frumusețe: "un trup mărunt, vaporos și gingaș; mîini subțiri cu degete străvezii; un chip de fecioară cu licăriri de opal și luminat de doi ochi mari negri de dedesubtul unei bolți încununate de suluri răzvrătite de păr strălucitor". Într-adevăr, ca "om al trecutului" (cum
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu mai rămăsese din trăsăturile ei gingașe și fragede, din zâmbetul ei plutitor și fericit: o biată figură brăzdată de durere și un trup frământat sub biciuirea unei puteri lăuntrice". Ce forță bizară declanșase oare cumplita transfigurare, făcând din făptura vaporoasă, cu aer feciorelnic, o harpie răzbunătoare? Îl va fi iubit Mab atât de mult pe acel bărbat, încât suferința ei din amor să atingă intensități patologice, la limita nebuniei, aducându-i "pete de sânge în ochi"? Nici vorbă. De vină
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
P. și Choay F., Dictionnaire de l'urbanisme et de l'aménagement, PUF, Paris, 1988). Orașul se extinde înspre sat, modul de viață urban se difuzează spre mediul rural. Acest spațiu periurban este interfața orașului și satului, frontierele devenind mai vaporoase, incerte, reajustate continuu. În acest spațiu se poate observa cel mai bine polarizarea. Cunoașterea acestui spațiu și a problemelor emergente nu se poate realiza doar citind cărți, fiindcă nici nu există prea multe cărți pe această temă. Ar trebui studii
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
doua de rege și de prințul de Wied; întregul cortegiu s-a îndreptat spre Peleș. De la poarta castelului pînă la intrarea în incintă și de-a lungul coridorului se aflau aliniați domni în haine negre și tinere fete îmbrăcate în vaporoase rochii albe. Prințul de Wales, în uniformă de amiral al Marinei Regale, îi oferise, galant și protocolar, brațul reginei. La orele 19.00 s-a servit cina de gală pentru întreaga suită, compusă din 28 de persoane oficiale; printre ei
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
22" Î n weekendul dinainte de prima ei plecare la Singapore, Darcey intră în panică pe motiv de garderobă și dedică o întreagă după-amiază cumpărăturilor. Cu toate că arșița verii nu prea ajunsese încă în Dublin, vitrinele magazinelor erau deja pline de rochii vaporoase cu modele florale și în culori pastelate, în timp ce sandalele luaseră locul cizmelor și bocancilor. Darcey o luă în sus pe Grafton Street și se întrebă cum ar fi să-și cumpere din nou o rochie subțire înflorată. Nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îi spuse ea rece lui Mercedes. Restul sunt prostii. Credeam că ești jurnalist de modă. — Ce este în neregulă cu ele? întrebă Mercedes, cu un calm neașteptat. Nu există ironie. Nici contrast. Astea, spuse ea indicând către pozele cu rochiile vaporoase, ar fi trebuit făcute într-un peisaj urban. Aceleași fete, cu aceleași costume și aceleași fețe murdare, dar de data asta urcându-se în autobuz sau luând bani de la bancomat sau folosind un computer. Sună la biroul de presă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-au adunat în jurul lui Dani, în timp ce Lisa își enunța ideile. Deși Niall declara că sunt „geniale“, Ashling și Trix au făcut un schimb de priviri neimpresionate, până când Dani a fost gata. Era îmbrăcată cu una dintre creațiile nebunești și vaporoase ale lui Frieda, machiată cu urme de noroi pe față și avea paie în părul lung și negru, apoi a fost așezată pe o canapea arămiu cu alb. O pizza pe jumătate mâncată se afla lângă ea și în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ar fi apucat să meargă. Era pentru prima dată atunci că-mi simțeam inima, eu aveam revelația a ceva mistic, cu totul străin și cu totul nou. Eram invadat de sentimente infinite, de o mare tandrețe; eram legănat de imagini vaporoase, nedeslușite; eram cel mai generos și cel mai trufaș una după alta. Iubeam. După ce a descoperit acest nou sentiment al iubirii, adolescentul Flaubert, cu o precocitate bolnăvicioasă, nu se fixează prea mult la prima etapă a educației sentimentale și descoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
talent literar. Paradoxul e că amândoi, deși au intenția de a oferi jurnale ale unor ființe de excepție, se păstrează fără voie pe o linie comună și, În loc să apară ca individualități irepetabile, devin tipuri: adolescenta veșnic patetică, pierdută după idealuri vaporoase, respectiv junele veleitar (filolog), tânjind după celebritate... M. mai cu seamă e victima unui puternic complex de superioritate: Își tratează de sus colegii și profesorii (drept pentru care A. ajunge să scrie În jurnal: „În lumea noastră, ceea ce ești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
după întâlnirea de ieri cu redactora șefă, era convinsă că făcuse impresie bună — dar redactorii ăștia de la reviste erau imprevizibili. Nu cum fusese îmbrăcată o neliniștea pe Adriana (ce femeie normală la cap n-ar aprecia contrastul dintre o rochie vaporoasă Chloe, pantofi Sigerson veritabili și un cojocel supărat foc care se închidea strâns în talie?) sau cum decursese întâlnirea (amândouă au băut apă Pellegrino și au schimbat păreri despre cei mai buni chirurgi plastici din oraș); se tot întreba de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lungul multor generații într-o familie „cu vechime“ - căreia i se subțiaseră nervii și pielea îi devenise transparentă. Această piele transparentă și nervii atât de sensibili nu se poate să nu fi simțit, în timp ce mâna i se odihnea pe tulul vaporos al perdelelor, șocul descoperirii rustice a ruralității în care nimerise. Și mama sta, aproape acoperită de perdea, pe marginea ferestrei, în timp ce în ea pătrundeau izlazul, livada, colinele împădurite și prin fața ferestrei treceau câmpurile înzăpezite și drumul, brăzdat de care. Obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fi dorință. În apropierea ei păleau toate culturile vechi pe care le tot cercetam, se decolorau în fața prezentului, singurul care mi se mai părea demn de a fi râvnit, de fapt, nu prezentul, ci prezența ei, care era un sentiment vaporos, ca o spumă, dar s-a făcut greu ca plumbul când fata a plecat și nu i-a mai rămas decât numele și o amintire: Carla Lombardi, nici o fată n-o să mai fie asemenea dumneavoastră, și nici una nu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
voite: „...Cu ața încolăcită și subțire a peniței, nu se poate țese nici una din nopțile Vienei de altă dată... În mine a rămas o jurubiță de mătase argintie, ca un miez dintr-un cocon aurit. Din el vibrează o melodie vaporoasă ce mă va legăna mereu. Din vraja acelor nopți, păstrez cascada sprintenă de râsete voioase, trupurile legănate în ritmul unui vals de Strauss, și mai cu seamă, acel ciripit de exclamații în clinchet, pornite ca din castaniete de cristal, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu neputință de lucrat. În odaia de alături tăifăsuiau Montenegro și Miss Bilham. N-am Închis ușa, de teamă să nu o jignesc pe Miss Bilham și să nu mă asfixiez. Cealaltă ușă a odăii mele dă, după cum știți, În vaporosul patio vecin cu bucătăria. Am auzit un strigăt, dar nu din odaia ocupată de Miss Bilham; mi s-a părut că recunosc vocea nepereche a doamnei Mariana. Străbătând coridoarele și scările, am ajuns pe terasă. Acolo, În amurg, cu sobrietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
publică, bănci, turf, cler, de cele mai reputate centre estetice și gastronomice, ca și de Paul Éluard. Fondurile colectate n-au Îngăduit ridicarea a două busturi, iar dalta a trebuit să se rezume la o singură efigie, care aglutinează artistic vaporoasa barbă a unuia, nasul cârn al amândurora și laconica statură a celuilalt. O sută douăzeci de pilule neînsemnate dau acestui tribut o notă de prospețime. O dată expediați ambii ideologi, iată-ne acum În fața marelui sacerdot al bucătăriei pure: Pierre Moulonguet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]