1,174 matches
-
schematice și teziste, nereușind să compenseze, prin ușurința de a povesti, lipsa de autenticitate a dramelor, rezolvate neconvingător. Eseistul, în general informat și cu apetit teoretic, abordează în Analogia suverană (1975), Creație și implicare (1976), Caligrafii critice (1977), Teme și variațiuni (1979) chestiuni variate, de estetică, de teorie a poeziei, cu aplicații la literatura română și universală, dar practică și portretul literar, cronica, ambele nescutite pe alocuri de reflexe și partizanate ideologizante. SCRIERI: Azimut, București, 1971; Lăcuste și aeroporturi, București, 1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
București, 1972; Aerul de sub fluturi, București, 1974; Analogia suverană, București, 1975; Creație și implicare, București, 1976; Punctul sensibil, București, 1976; Caligrafii critice, București, 1977; Acordul cu lumea, București, 1978; Elvira și locotenentul, București, 1978; Ochiul mierlei, Craiova, 1979; Teme și variațiuni, București, 1979; Introducere în opera lui Mircea Eliade, București, 1980; Iluzia, București, 1981; Despre analogie și alte eseuri, București, 1982; Cârtița albă, București, 1984; Cămașa de mire, București, 1985. Repere bibliografice: Dan Laurențiu, „Azimut”, LCF, 1971, 10; Adrian Popescu, „Azimut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
fi reprimită la Institutul de Istoria Artei, în calitate de cercetător științific până în 1975, când se vede din nou transferată la Direcția Monumentelor Istorice. Autoare a numeroase studii de istoria artei, publicate în volumele Pictura murală în epoca lui Matei Basarab (1980), Variațiuni pe teme date în arta medievală românească (2003) sau în reviste de specialitate, semnatară a unei monografii închinate bisericii Crețulescu din București (1968), P. își lasă deoparte propriile preocupări și, la sfârșitul anilor ’70, se dedică cu devotament și pasiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288817_a_290146]
-
greu de imaginat. De la Simon Magicianul, oaia neagră a lui Pavel din Tarsus, poate la unii neînsemnați anonimi contemporani ai lui Carol cel Mare, spectrul nu acoperă o gândire omogenă, niște discursuri identice, o teorie comună. Pot fi semnalate unele variațiuni, eventual contradicții și afirmații care se exclud, dar acești bărbați și aceste femei ale căror secole de aur corespund secolelor I și II din era noastră sunt însuflețiți de o aceeași sensibilitate. în acest arhipelag, putem încerca o primă ierarhizare
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe învățăturile lui Simon Magicianul și ale lui Menandru, unul din discipolii săi. Evident, tezele filosofului zburător pe cerul Romei și cele ale lui Vasilide sunt aceleași. Ceea ce se poate pune pe seama unuia poate fi regăsit și la celălalt. Cantitativ, variațiunile nu-s suficiente pentru constituirea unor diferențe substanțiale. Atât asupra milosârdiei cât și în alte privințe. Totuși, Vasilide se distinge într-un fel particular. Faptul merită a fi relatat: Isus, zice el, a fost trimis pe pământ de către un tată
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru folosirea unei retorici care permite evitarea ori chiar eliberarea din ghearele Inchiziției și, mai apoi, reîntoarcerea la viața normală... Spiritul Liber desemnează contururile primei filosofii europene coerente. Acolo unde alții propun teze diverse, multiple sau chiar contradictorii, el efectuează variațiuni, desigur, dar întotdeauna pe aceeași temă: ființa-zeu a omului, divinitatea sa după răstignirea lui Isus a plătit pentru toate păcatele lumii, ale tuturor bărbaților și femeilor, și asta pentru totdeauna. Din acea zi, nu mai e posibilă sau imaginabilă nicio
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Dar ceilalți? Timotei? Acesta îl cinstește pe dumnezeu. Teofil îl îndrăgește. Teodidactul este instruit de el. Chrysoglotos este omul cu limba de aur. Uranus este Celestul. Sofronie - înțeleptul cumpătat. Eulal - individul care spune numai binele. Nephal? Sobrul. Deci tot atâtea variațiuni asupra temei Virtuții și Cucerniciei. Aceste nouă personaje - zece cu tot cu servitorul - preiau suplimentar și simbolistica cifrei nouă: Muzele, Corurile care-i ierarhizează pe îngeri la pseudo-Denys, principiul organizator al Eneadelor lui Plotin, numărul cerului, al Beatricei la Dante - ea însăși
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
e, așa cum a fost, astfel încât să nu ai niciodată a te bucura nici mai puțin, nici mai bine. 45. Moartea înțeleptului. Foarte de timpuriu, Montaigne se convinge că moartea este marea problemă, singura poate, unica. Că toate celelalte sunt doar variațiuni ale acestei perpetue note joase continue. Și foarte devreme, el face din ea, în cuprinsul cărții sale, ocazia arhitectonică a întregii existențe: ea este aceea care dă sens restului, colorează ansamblul, definitivează ceea ce viața a schițat doar în trăsături generale
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de sol, botul se lungește, râtul obligă la o abordare esențialmente olfactivă, deci animalică, a lumii. -3- O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema bestialității nu s-au lăsat așteptate. Legenda unui filosof monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii pregătesc terenul, ei care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
exact a părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Dipnosofiștii decât de realitate: în caz contrar, ce-i de făcut cu elogiile apăsate aduse de Epicur prudenței, cumpătării, practicării filosofiei, prieteniei, râsului, tot atâtea variațiuni pe tema bucuriei de a trăi și a purei plăceri de a exista care aduc în scenă și în joc mult mai mult decât plăcerile vulgare, animalice, triviale? în această etică exigentă, voința ocupă locul cel mai important. Prin ea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
înțelepciunea ne ispitește cumva... -8- Despre buna utilizare a durerii. Ce-i de făcut cu răul într-o lume fără zei sau, mai curând, într-o lume în care zeii sunt indiferenți la această problemă a oamenilor? Cu răul și variațiunile pe această temă: durerea, suferința, necazul, negativitatea, întristarea? De altfel, ce se ascunde sub acest termen la Epicur? Cuvântul nu apare niciodată, epicurismul nu este câtuși de puțin o filosofie prescriptivă care ar prezenta Binele și Răul, dezvoltând apoi un
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Nimeni nu se sustrage acestei evoluții firești, ea întruchipează legea. Epicur nu precupețește niciun efort pentru a evita neplăcerea și, cu aceeași ocazie, creează plăcere, tocmai în și prin această evitare. Zeii? Moartea? Frica? Boala? Suferința? Angoasa? Sunt tot atâtea variațiuni pe tema unei negativități care trebuie nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul. Cea a plăcerii? Trupul. Călăul și victima, mântuitorul și vinovatul? Trupul. El și nimic altceva - un trup redus la componentele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
libidinale sunt tot atâtea mici plăceri vinovate și imediate care vor fi plătite mâine, mai târziu, cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli ale trupului, boli cronice și genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni pe tema neputinței în viața de toate zilele... Această dialectică înrudită cu un fel de viclenie a rațiunii - negativul preferat pentru a genera pozitiv - legitimează învățătura, investițiile dureroase pe moment, dar producătoare de plăceri sublimate mai târziu: a învăța să
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
evitarea neplăcerii la Aristip, ceea ce, evident, presupune o autentică luare în considerare a viitorului la cel care este prezentat ca un descreierat copleșit doar de clipa de față. Cei doi par să ofere nu atât două concepții opuse, cât două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de natură, și nu de intensitate. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la plăceri instantanee: blândețe, prietenie, conversație, filosofia practicată, bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o mulțime de scânduri risipite, scenă a morții pentru marinarii care nu știu să înoate... Tot atâtea lecții despre eternitate, timp, moarte, spectacolul comun al mării și al capriciilor sale, dar și spectacolul nepereche al ocaziilor sale, luminile aceleași și variațiunile lor mereu altele, caducitatea, durata fragilă - ilustrări ale tematicii epicuriene... Teoria, bravo. Practica - și mai bine: această idee nu riscă să seducă în vreun fel comunitatea filosofică oficială care garantează distincția, separația, fractura dintre text și viață. Și asta, încă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cicoare... Vinuri scumpe nu există pe masa prietenilor; se bea, cel mai probabil, un vin de țară puțin alcoolizat, ușor. Bucătăria este cea locală: simplă, autentică, tradițională, modestă, mai aproape de natură decât de cultura care rafinează, elaborează și obligă la variațiuni costisitoare. Stilul de viață al lui Piso ar permite bucătari cu toată armata lor de ajutoare în permanență, sosuri sublime și rețete alambicate. Nici vorbă de așa ceva. Physis contra nomos o dată în plus, lecțiile simplității naturale contra prețiozităților artificiale excesive
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o dinamică fără nume, un suflu, o căldură, niște forțe, niște sensibilități precizate de fiecare dată și calificate cu epitetul vital îă). în altă parte, descoperim forțe creatoare, noduri vitale, principii fecundante, o mișcare eternă, o viață nemuritoare, tot atâtea variațiuni pe tema viului, celebrat mai mult ca de obicei. Este lucru știut, Lucrețiu reduce orice realitate la atomi care se grupează și se agregă în mișcare în vid. Dacă ne concentrăm atenția doar asupra particulelor, lăsăm deoparte puterea care face
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ordini colective... Un asemenea capriciu al atomilor inaugurează un antidestin. Din clipa în care niște atomi se întâlnesc, lumea se constituie. în dezordine, în haos, desigur, dar formele adecvate persistă, dăinuie. Astfel încât, în urma acestei epifanii a materiei, lumea efectuează niște variațiuni: trăsnetul, tunetul și vulcanii, germinația, reproducerea și pasiunea, foamea, setea și libidoul, sufletul, trupul și spiritul, limbajul, cuvântul și poemul, sănătatea, boala, moartea. Să nu trecem pe lângă ceea ce doar o privire pătrunzătoare ne dezvăluie: chiar și neterminat, poemul De rerum
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
5, căci se știe persoanele cu risc de boală genetică nu se pot căsători (în anumite situații). Răspunsurile 7 și 8 continuă ideea de la răspunsul 6. O nouă și originală schimbare apare la răspunsul 9. Răspunsurile 10 și 11 sunt „variațiuni pe aceeași temă” cu răspunsul 9. În plus răspunsul 11 poate fi legat și de răspunsul 3. Deci în total 3 „schimbări de direcție”, deci scorul la flexibilitatea gândirii este 3. Persoanele cu flexibilitatea gândirii scăzută (rigide în gândire) recurg
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cele mai concludente exemple care demonstrează afirmația lui Poe referitoare la faptul că nici în imaginar sau oniric nu există salvare, atunci când realitatea provoacă suferință. Visul copiază realitatea, atât la Blecher cât și la Poe. O singură temă, mai multe variațiuni. Blecher cunoaște cauza suferinței sale, Poe, nu. Imaginația, rareori, îi poate mântui pe cei doi scriitori. Analizând corespondența lui Poe, Vincent Buranelli aprecia, în același studiu, frecvența folosirii de către autorul american a cuvântului ,,impresie". Lumea lui Poe, ca și cea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
faceți o stea În cinci colțuri. Această tehnică eliberează energiile blocate În abdomen, oferindu-i o satisfacție specifică lui și Întrerupînd concentrarea atenție către delicatesa la care ați poftit. O altă modalitate de Înăbușire a poftei este să realizați o variațiune a exercițiului Scoaterea Veninului, descrisă la pontul 4 (pasul 3, pagina 261), dar pentru afirmație spuneți ceva de genul „Mă simt atît de mulțumită și satisfăcută. Faptul că slăbesc mă face să mă simt mai bine decît dacă aș mînca
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
clare”. CÎnd presați partea dreaptă ați putea spune: „Știu cum să spun Într-un mod asertiv „nu” În timp ce punctul meu de menținere a greutății devine cu aproximativ două kg mai mic decît cîntăresc În momentul de față”. SÎnt mii de variațiuni aflate la dispoziție, dar 30 de zile de exerciții Lovirea osului temporal asociate cu afirmații potrivite vot determina o reală diferență. Am văzut acest lucru Întîmplîndu-se de nenumărate ori. A fi capabilă să vă scădeți punctul de menținere a greutății
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
idei fanteziste conform cărora membrii altor națiuni ar fi genetic diferiți de noi și asta ar face ca ei să aibă un mod aparte de raportare la norme. Unitatea genetică a speciei umane este desăvârșită, diversitatea raselor fiind rezultatul unor variațiuni genetice minime. Dar dacă toți ne naștem cu același bagaj genetic fundamental, rezultat al efortului de învățare la nivelul speciei, rezultă că diferențele de comportament, de raportare la norme și la cei din jur își au originea în ceea ce învață
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
povestitorul, alocutorul complice, femeia agresată), dar povestitorul are în spatele lui un scriitor invizibil, care nu mai întreține nici un raport imediat cu alocutorul, transformat în cititor solitar. În plus, acolo unde enunțarea deocheată se mulțumește, în general, să reia, cu unele variațiuni eventuale, enunțuri deja cunoscute de comunitate (un stoc de glume, de istorisiri, de cântece sau calambururi...), povestirea pornografică pune autorul în postura de creator suveran care îi împărtășește propria lume unui cititor complice, dar inaccesibil. De fapt, dacă-i dăm
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
lasă poezia și orice alte descrieri care n-au legătură cu sexul": "Mesajul lui era "taie poezia". Sexul clinic, golit de toată căldura dragostei orchestrarea tuturor simțurilor, pipăit, auz, văz, gust; tot acompaniamentul euforic, muzică de fundal, stări, atmosferă, atmosfera, variațiuni -, îl forța să recurgă la afrodiziace literare"*. "Prefață" la Vénus erotica, 9. Această critică poate fi însă apanajul mișcărilor feministe, a căror dezvoltare a fost extrem de favorizată de industrializarea cinematografiei X. În 1976 s-a înființat, în Statele Unite, mișcarea "Women
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]