3,120 matches
-
grec, pentru a-l răsplăti pentru bunele lui servicii și în curând ea se aflî în cele mai bune relații cu el. Între timp, la Constantinopol, Manuel, întărâtat mereu de aventura Filipei, fulgera împotriva seducătorului și trimitea tuturor ofițerilor și vasalilor ordinul să-l prindă oriunde l-ar găsi și săți scoată ochii "pentru a-l pedepsi de răscoalele lui și de purtarea imorală față de familie". Spre norocul vinovatului, un exemplar din ordinul imperial ajunse în mâinile reginei Teodora: ea îl
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
Ducatul Burgundiei () a fost un ducat medieval, vasal al Franței. Teritoriul ducatului crespunde în mare parte cu acela al regiunii administrative franceze actuale omonime. Înființat în 880, a fost condus de o succesiune de duci mai mult sau mai puțin dependenți de regele francez. În secolele XIV și
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
ducatul fiului său cel mai mic, Filip. Prin căsătoria acestuia cu fiica unică a Contelui de Flandra, Filip devide unul dintre principalii seniori ai regatului, deținând pe lângă ducatul Burgundia și Flandra și Comitatele Artois și Franche-Comté. Acesta din urmă fiind vasal al Sfântului Imperiu Roman, îi permite lui Filip să joace un rol important în conflictul dintre Franța și Anglia. Fiul acestuia, Ioan fără frică îi urmează în 1404. În perioada nebuniei regelui Carol al VI-lea, Ioan este șeful unei
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
căruia s-a aflat Robin Hood (zis și "Robin al Codrilor"), Richard își reia tronul și îl atacă imediat pe regele Franței. După ce a construit la frontiera de sud a Normandiei celebrul Château-Gaillard, moare într-un asediu împotriva unuia dintre vasalii săi trădători, contele de Limoges. La ultimul asediu din viața sa, Richard este lovit de o săgeată. Rana nu era mortală dar a fost prost îngrijită și după o săptămână s-a instalat septicemia care a provocat moartea. A fost
Richard Inimă de Leu () [Corola-website/Science/300744_a_302073]
-
dictat un testament numindu-l pe regele Ludovic al VI-lea al Franței tutorele ei. William a solicitat regelui să aibă grijă atât de domenii cât și de găsirea unui soț potrivit pentru ducesă. Regele, bucuros de moartea unuia dintre vasalii săi cei mai puternici și având disponibilitate asupra celui mai bun ducat din Franța, a decis să-și căsătorească moștenitorul cu ducesa ca să aducă Aquitania coroanei franceze, crescând astfel foarte mult puterea și proeminența Franței și a Capeților. La 25
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]
-
de vedere militar se afla un grup de cavaleri bine antrenați, care conducea deplasarea cruciaților, așa cum era viitorul cronicar Fulcher din Chartres și Gautier Sans-Avoir (Gautier cel Fără-de-Avere). Acesta din urmă era un cavaler sărăcit, fără lord protector și fără vasali, dar cu o bogată experiență războinică. Cuvintarea lui Urban al II-lea, care a reamintit despre fabuloasela fertilitate a paminturilor din tarile orentului, i-a instigat si pe tarani, care sperau la o viata mai buna si la libertate. Călugărul
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
și cu cea burgundă și a stat în fruntea armatei regale în luptele îndelungate desfășurate în fața cetății Pontoise între 5 iunie - 19 septembrie. În 1443 și-a dirijat trupele împotriva lui Jean al IV-lea de Armagnac, unul din marii vasali răzvrătiți. Mai apoi a primit însărcinarea de a izgoni din țară bandele de așa numiți «routiers » sau «écorcheurs», luptători rămași fără solde, și care se îndeletniceau cu jafuri. Gonindu-i în Elveția vecină, la 26 august 1444 , Ludovic a câștigat
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
izbutit acelaș lucru cu ajutorul pateului, a cărnii de cerb și a vinului de calitate. Văzând cu mare supărare succesul lui Ludovic în raporturile cu Anglia, Carol Temerarul porni la noi expediții militare în scopul asigurării supunerii unora din marii săi vasali. Astfel în 1472 el a invadat iarăși Picardia. De data aceasta asediul Beauvais-ului și a altor orașe de către Carol Temerarul a eșuat și acesta fu nevoit până la urmă să ceară pace. Philippe de Commines a trecut în tabăra regelui, unde
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
criticat reformele lui Wang. În timp ce guvernul central Song a rămas divizat politic și s-a concentrat pe treburile interne, noile evenimente alarmante din nord, din statul Liao, au ajuns în cele din urmă în atenția politicienilor curții. Jurchenii, un trib vasal al Imperiului Liao, s-a răsculat împotriva kitanilor și au format propriul lor stat, dinastia Jin (1115-1234) . Oficialul Song Tong Guan (1054-1126) l-a sfătuit pe împăratul Huizong (1100-1125) să formeze o alianță cu jurchenii, iar campaniile militare comune au
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
dinastia Jin, în 1205 și 1209, angajându-se în mari raiduri în afara granițelor sale, iar în 1211 au strâns o enormă armată pentru a invada Jinul. Dinastia Jin a fost forțată să se supună și să plătească tribut mongolilor, ca vasali, dar atunci când Jin a mutat brusc capitala de la Beijing la Kaifeng, mongolii au socotit acest lucru ca pe o revoltă. Sub conducerea lui Ögedei Khan (d.1229 -1241), atât dinastia Jin cât și dinastia Xia de Vest au fost cucerite
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
câțiva ani mai înainte și care, în fapt, era în mod înverșunat pro-german și anti-bizantin. Atunci când Gisulf a fost depus și înlocuit din funcție de către vărul lui Pandulf, Landulf de Conza în 973, Pandulf l-a restaurat pe Gisulf ca vasal al său. Cînd același Gisulf a murit fără a avea moștenitori în 977 sau 978, Pandulf a succedat în Salerno, potrivit unei înțelegeri anterioare dintre cei doi. Politica bizantinilor s-a dovedit un eșec, iar Pandulf (alături de aliații săi germani
Pandulf Cap de Fier () [Corola-website/Science/324614_a_325943]
-
dintre regii acestor cetăți - Bera al Sodomei, Birșa a Gomorei, Șinab al Admei, Șemeber al Țeboimului și un rege al cărui nume este necunoscut al Belei sau Țoarului - au pornit la război împotriva lui Kedarlaomer al Elamului și al aliaților / vasalilor săi Amrafel al Senaarului, Arioc al Elasarului și Tidal al Gutimului (Facerea 14:1-2), după 12 ani de vasalitate. Cele două tabere s-au întâlnit în valea Sidim, unde Kedarlaomer a învins și a luat toate bogățiile Sodomei și Gomorei
Sodoma și Gomora () [Corola-website/Science/311241_a_312570]
-
îl apere cu succes. Însă abia victoria de la Lucka din 31 mai 1307 le-a adus celor doi frați liniște, iar regele Germaniei, înainte de a aduna o nouă armată, a încetat din viață. După moartea fratelui său Diezmann din 1307, vasalii au prestat omagiu doar lui Frederic, dat fiind că Albert renunțase la stăpânire, în schimbul unor subsidii anuale. Doar orașele se mai opuneau la acel moment lui Frederic. Ca urmare, Erfurt a fost supus pe calea armelor, iar Frederic deja se
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
a Regatului Ungariei, principala structură defensivă maghiară. După înfrângerea maghiarilor în Bătălia de la Mohács, regatul s-a cufundat în haos. După atacurile asupra capitalei Buda în 1526 și 1529, Suleiman Magnificul a acceptat să considere Regatul Ungariei drept aliat și vasal și să nu îi anexeze teritoriul la imperiu. În 1541 însă, Suleiman a hotărât să-și consolideze poziția și să atașeze regiunea orașului Buda la imperiu. După alungarea armatei austriece comandate de Wilhelm von Roggendorf care asediase Buda, otomanii au
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
susținerea ducelui Marin al II-lea de Neapole și a ducelui Manso I de Amalfi. Însă vecinul său, Pandulf "Cap de Fier", concomitent principe de Benevento și de Capua, l-a restaurat pe Gisulf, cu condiția de a-i deveni vasal. Deși a fost căsătorit cu Gemma, Gisulf a murit fără a avea urmași la sfârșitul anului 977 (sau poate în 978), Salerno fiind moștenit de către Pandulf "Cap de Fier".
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
Mongolii au avut nevoie de un an pentru a învinge rezistența bulgarilor de pe Volga, kipciakilor și alanilor. În noiembrie 1237, Batu Han și-a trimis ambasadorii la curtea lui Iuri al III-lea al Vladimirului cerându-i să se recunoască vasal. O lună mai târziu, hoardele asediau Riazanul. După șase zile de lupte sângeroase, orașul a fost cucerit și distrus. Alarmat de veștile primite, Iuri și-a trimis fiul să-i țină în loc pe invadatori, dar mongolii au fost victorioși din
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
din apropiere, "Tadamasa Mizuno". În 1547, tatăl său care ceruse ajutorul lui "Yoshimoto Imagawa" împotriva lui "Nobuhide Oda", l-a trimis pe fiul său împreună cu alți 50 de tineri samurai drept ostateci la Suruga, conform obiceiurilor vremii. În timpul călătoriei, un vasal al lui Hirotada, un anumit "Norimitsu", a oprit alaiul și l-a predat pe micul Tokechiyo în mâinile lui Nobuhide, care l-a predat la rândul său familiei "Katō" din "Atsuta" (provincia "Owari", actualmente în prefectura Aichi). Nobuhide i-a
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
este cunoscută astăzi. La vârsta de 12 ani va purta pentru prima dată tunica, iar doi ani mai târziu, în cadrul ceremoniei "genbuku" (atingerea majoratului), va primi numele de "Motonobu". În 1558 se va căsători cu fiica lui "Chikanaga Sekiguchi", un vasal al lui clanului Imagawa, primind la scurt timp după aceasta permisiunea de a se întoarce în propria provincie, unde își va schimba numele în "Motoyasu". Cu tatăl său, Hirotada, decedat în 1549, Motoyasu era acum șeful clanului, și după scurt
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
din Coreea, și îl face, împreună cu ceilalți generali, să jure loialitate fiului său (al lui Toyotomi), "Hideyori". Dar doi ani mai târziu, Ieyasu își va încălca jurământul și va forma o alianță cu alți 4 generali. "Mitsunari Ishida", unul din vasalii lui Toyotomi, bazându-se pe promisiunile de ajutor ale unor clanuri, îi declară război lui Ieyasu. Bătălia decisivă va avea loc la Sekigahara pe 21 octombrie 1600, și se termină cu o victorie clară a lui Ieyasu, care conduce o
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
lungul întregii sale stăpâniri asupra Nocerei, Iordan s-a aflat în foarte buni termeni cu mănăstirea de Cava. În diplomă din septembrie 1111, el a confirmat proprietatea abatelui Petru asupra acelui teritoriu, delimitând hotarele cu precizie și, împreună cu unii dintre vasalii săi, a luat inițiativa apărării acestora. Câteva zile mai târziu, în prezența lui Sergiu de Sorrento, printre alții, Iordan a jurat să protejeze persoană abatelui și câteva fortărețe aflate în proprietatea abației, inclusiv castelul strategic de Sant'Adiutore. În martie
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
fost promovată ca ducat în 976, o nouă marcă de Carintia a fost creată, devenind ulterior Marca de Stiria. În 745, Carantania, un principat slav independent, pe măsura creșterii amenințarii avarilor, s-a supus ducelui Odilo de Bavaria, el însuși vasal al francilor. Prin aceasta, frontiera Bavariei s-a extins, iar fiul lui Odilo, Tassilo al III-lea de Bavaria, a început creștinarea triburilor slave de dincolo de râul Enns. În 788, Carol cel Mare a integrat cu totul teritoriul Carintiei (Carantaniei
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
același an, Boleslav a inteprins o expediție împotriva fratelui său Zbigniew. Motivul era acela că Zbigniew nu a urmat ordinele lui Boleslav și nu a ars fortul Kurów. Un alt motiv a fost faptul că Zbigniew nu deținea datoria de vasal și nu a oferit ajutor militar pentru stăpânul său, Boleslav, pentru o campanie împotriva Pomeraniei. În iarna anului 1107-1108, cu ajutorul Rusiei și a aliaților unguri, Boleslav a început o campanie finală, pentru a scăpa de Zbigniew. Forțele sale au atacat
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
Bavaria, aria de dominație a lui Henric acoperea peste două treimi din Germania, de la Alpi până la Marea Nordului și la Marea Baltică, transformându-l în cel mai puternic conducător din Europa centrală. Împăratul Frederic I Barbarossa și aliații săi, mulți dintre ei vasali și foști susținători ai lui Henric Leul, îl înfrâng pe acesta din urmă. În 1180, Frederic Barbarossa îl deposedează pe Henric de ducatele de Saxonia și Bavaria. În 1182, Henric Leul și soția sa, Matilda Plantagenêt, fiică a regelui Henric
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
în peste 2.000 de ani, dominația regională în Asia de Est s-a mutat din China în Japonia și de prestigiul dinastiei Qing, împreună cu tradiția clasică în China au suferit o lovitură majoră. Pierderea umilitoare a Coreei ca stat vasal a declanșat un protest public fără precedent. În China înfrângerea a fost un catalizator pentru o serie de revoluții și schimbări politice conduse de Sun Iat-sen și Kang Youwei. Aceste tendințe se vor manifesta mai târziu în Revoluția Xinhai (1911
Primul Război Sino-Japonez () [Corola-website/Science/326249_a_327578]
-
Bretania, a început extinderea influenței sale din zona Rennes. Robert a montat o campanie majoră împotriva vărului său Alan al III-lea. Alan a apelat la unchiul lor arhiepiscopul Robert de Rouen, care a intermediat pacea dintre Ducele Robert și vasalul său Alan al III-lea. Cu metresa sa Herleva de Falaise, el a fost tatăl lui: Cu Herleva sau altă posibilă concubină el a fost tatăl:
Robert I, Duce de Normandia () [Corola-website/Science/334070_a_335399]