391 matches
-
oaste maghiară. Litovoi a fost ucis în bătălie, iar fratele sau, Bărbat, a fost luat prizonier, fiind răscumpărat cu o mare suma de bani. Fapt ce dovedește că românii vor să se elibereze de suzeranitatea străină, să rupă relațiile de vasalitate și că se aflau într-un stadiu evoluat al organizării politice și militare. Răscumpărarea indică un potențial economic ce depășea cadrele unui simplu cnezat. Această ruptură a fost cauzată însă și de criză politică din Ungaria, izbucnită după moartea regelui
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
dăruit nepoților lui Dragoș, care au fost primiți la curtea regală.Succesul lui Bogdan se explică prin ajutorul diplomatic și probabil militar pe care l-a primit din partea lituanienilor și tătarilor.Descoperiri arheologice recente indică chiar o posibilă relație de vasalitate față de Hoardă de Aur. Procesul de unificare a teritoriilor de la est de Carpați a continuat până în timpul lui Roman I, care a reușit să adauge și regiunile sudice până la mare.
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
de materie, făcîndu-i imposibilă independența și eliberarea. Jainiștii și-au imaginat-o ca o masă de particule atomice magnetizate de sentimentele, de năzuințele și acțiunile lui "jiva". Cât timp karma rămâne în corp, sufletul se află într-o stare de vasalitate, puritatea, transcendența și strălucirea sa fiind acoperite esența karmică, întunecată și grosieră. Efectul este subminarea atributelor spirituale: balanța interioară este perturbată cauzând îndoieli și confuzie, omnipotența se anulează, natura fericită a sufletului este obscurată, ceea ce cauzează durere și suferință, puterea
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
l-au denumut "Cartea Judecății de Apoi". Tot în 1086, prin Jurământul de la Salisbury, toți oamenii liberi din regat deținători de posesiuni funciare au prestat regelui jurământ de credință. De astfel, Henric I a reimpus jurământul la fiecare ceremonial de vasalitate, iar Henric al II-lea i-a obligat pe toți vasalii din regat să presteze omagiul preferențial. Influență seniorilor a fost limitată, iar orașelor le-au fost acordate privilegii de organizare autonomă. A fost creat un aparat administrativ, judiciar, fiscal
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
sistemepolitice/economice , gradul de poluare, dezastrele climatice, corporatile, varietatemare de scenarii, mai multe civilizații cu lideri multipli și mai bine personalizați(Roosevelt sau Lincoln , Stalin sau Ecaterina, Churchill sau Victoria, Mao Zedongsau Shi Huangdi, Ghandi sau Asoka etc.), sistemul de vasalitate. Vocea actoruluiLeonard Nimoy din Star Trek se face auzită la nararea citatelor personalităților istorice de fiecare dată când cercetezi tehnologiile. Melodia principala “Baba Yetu”a încântat urechile jucătorilor. S-au implementat cinci moduri de obținere avictoriei: dominarea, cucerirea celorlalte civilizații
Civilization IV () [Corola-website/Science/313307_a_314636]
-
fiindcă papalitatea nu a reacționat imediat, iar Bizanțul i-a zdrobit pe pecenegi cu forțele proprii, multe din cele făgăduite și-au pierdut sensul și anume primii cruciați își dădeau limpede seama de acest fapt, consimțind să depună jurământul de vasalitate în fața autocratorului romeilor, și nu pretinzând contrariul. (nu este exclus faptul ca scrisoarea lui Alexie să fie un fals, fabricat de diplomații occidentali). Pentru a-i putea învinge pe pecenegi, împăratul a recurs la mijlocul cel mai sigur: aurul. Diplomații de la
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
și autoritățile bizantine erau complicate. În fața lui Alexios se aflau trei obiective: să nu admită concentrarea în capitală a turbulenților cavaleri apuseni, să preîntâmpine jafurile și să-i oblige pe cruciați să promită că vor depune în fața împăratului jurământul de vasalitate pentru toate fostele posesiuni ale Bizanțului, pe care aceștia le vor recuceri de la musulmani. Rând pe rând, populația din imperiu cu uimire, dar și cu spaimă, totodată a înregistrat venirea unor armate dinspre apus, obosite, flămânde, gata să pună mâna
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
al 13 lea apostol, nu voia să renunțe în nici un chip la drepturile Imperiului bizantin asupra unor foste teritorii din Asia Mică. De aceea, preluând o practică occidentală, familiară cruciaților, el a cerut conducătorilor de oști să depună jurământ de vasalitate în fața sa, iar în viitoarele teritorii cucerite să i se recunoască, lui și urmașilor, suzeranitatea. Pretențiile împăratului, de altfel îndreptățite, au fost întâmpinate de cruciați cu vii proteste căci fiecare, pornind în cruciadă, sperase să devină propriul său suzeran, un
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
fiecare, pornind în cruciadă, sperase să devină propriul său suzeran, un senior independent în posesia unei adevărate feude a soarelui. Cu mijloacele proprii diplomații bizantine (flatarea, lingușirea, corupția), împăratul a reușit să smulgă rând pe rând nobililor feudali jurământul de vasalitate, nu fără a provoca discuții și certuri printre aceștia. Cel mai îndârjit a fost Boemund de Tarent, care a rezistat ultimul presiunii de a se închina împăratului. Alții, mai puțin hotărâți ca de pildă Raymond de Saint Gilles, au aderat
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
acesta fusese cel mai rău pas din viața sa. Istoricul explică punerea în libertate a lui Ludovic de către Carol Temerarul prin prestigiul de care se bucura monarhul suzeran și instituția regală în ochii feudalilor, ca parte a sistemului bazat pe vasalitate, în ciuda tuturor relațiilor conflictuale. Dar, odată știindu-se la adăpost, Ludovic îl aruncă în 1469 în închisoare, într-o cușcă de fier, pe sfetnicul său, cardinalul Jean de la Balue, descoperit trădător, îi dărui în aprilie fratelui său Carol, în semn
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
Asia Mică, seleucizii au luptat împotriva armatelor Romei și Pergamului la Magnesia. Oastea romană-pergameză a câștigat bătălia, și Antioh a fost forțat să se retragă. Războiul a fost dezastruos pentru seleucizi, întunecându-i toate realizările lui Antiohie cel Mare (asigurarea vasalității Parției și regatului Greco-Bactrian; recucerirea Siriei-Coele și a unor teritorii indiene). Printre termenii tratatului de la Apamea, Antioh a trebuit să plătească 15.000 de talanți de argint, ca o indemnizație de război, și a fost forțat să renunțe la teritoriul
Războiul Sirian () [Corola-website/Science/320442_a_321771]
-
-i pe otomani să se retragă la sud de Nis. În 1388, multe trupe sârbe au fost prezente în bătălia de la Bilecia, unde forțele aliate sârbo-bosniace i-au învins cu greu pe turci. Înaintea bătăliei, Lazăr a respins legământul de vasalitate și pace și a fost hotărât să lupte până la ultimul om, deoarece nu dorea să iși trădeze poporul. I-a blestemat pe toți sârbii care nu l-au ajutat să lupte împotriva turcilor cu așa numitul "„Blestem de la Kosovo”" înscris
Lazăr al Serbiei () [Corola-website/Science/319442_a_320771]
-
1688) a fost domnul Țării Românești între 1678 și 1688. Era membru al ilustrei familii de origine bizantină a Cantacuzinilor, fiind fiul postelnicului Constantin Cantacuzino și frate al marelui cărturar stolnicul Constantin Cantacuzino. În calitate de conducător al statului muntean aflat sub vasalitatea turcilor, a participat alături de armatele otomane la asediul Vienei din 1683. A negociat însă cu imperialii trecerea Țării Românești în tabăra creștină, năzuind la poziția de protector al creștinilor din peninsula Balcanică, habsburgii promițându-i tronul imperial al unui Constantinopol
Șerban Cantacuzino () [Corola-website/Science/297414_a_298743]
-
în anumite forme, de vasaliate. Dacă domnitorii nu recunoșteau suzeranitatea regilor maghiari erau catalogați ca necredincioși, trădători și răzvrătitori, erau acuzați de complot, de încălcarea credinței și regii considerau că aveau dreptul de-ai înlătura sau pedepsi. Din pespectiva poloneză, vasalitatea Moldovei de exemplu, era recunoscută pe plan internațional prin depunerea omagiului la graniță de câte ori cerea suzeranul. Domnitorul român jură după rit răsăritean, deși regele polonez era catolic. Și boierii depuneau omagiu și semnau un act separat. Obligațiile domnitorului vasal erau
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
în luptele pretendenților pentru tronul otoman, sprijinindu-l pe Musa Celebi. Și-a extins autoritatea asupra Dobrogei cu ajutorul trupelor maghiare trimise de Sigismund. Relațiile dintre regatul Ungariei și Țară Românească s-au înrăutățit însă , după ce Mircea a declinat relația de vasalitate. Sigismund i-a luat Banatul Severinului și i-a oferit-o unui demnitar maghiar. Când trupele românești erau la sudul Dunării pentru a-l sprijini pe pretendentul otoman favorit, Mircea s-a confruntat cu presiunea militară și politică a lui
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Poloniei Vladislav II Iagello și cneazul Lituaniei, Vitold, îl susțineau pe Ivașcu, fiul lui Petru Mușat, aflat la curtea lituaniană. Alexandru cel Bun a continuat să întrețină relații strânse cu polonezii. La 12 martie 1402, și-a prezentat omagiul de vasalitate față de regele Poloniei, făgăduind slujba credincioasă, loialitate, sfat și ajutor. Tratatul a fost de multe ori reînnoit. A inițiat organizarea politică, administrativă și ecleziastică a țării. Sfatul Domnesc-organul suprem executiv, legislativ și judecătoresc a fost reconfigurat, domnitorul luând măsuri pentru
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Domnul nu avea putere absolută, ci atribuții administrative, numind dregătorii, înființând dregătorii, coordona funcționarii. Era comandantul suprem al armatei, mobiliza oastea, deși putea delega atribuții militare și unor demnitari. Declara război și pace, încheia tratate de pace, de alianța și vasalitate. Era judecătorul suprem al țării, asistat de Sfatul domnesc. Purta coroana, buzduganul în cadrul ceremoniilor de marele spătar, sceptrul. Succesiunea era ereditar-electivă, astfel, orice membru al familiei domnitoare putea deveni sau putea fi ales domnitor. Puteau să se impună fie prin
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
doua linie majoră a politicii externe a perioadei a fost de a avea liniște și eventual sprijin în lupta antiotomană din partea vecinilor mari, în acest scop încheind „pace trainică și veșnică” cu Matei Corvin, în 1475 și depunând jurământ de vasalitate și credință lui Cazimir al IV-lea, regele Poloniei, la Colomeea, în 1485. În aceeași direcție se înscrie scrisorile și soliile trimise Papei de la Roma și conducătorilor Veneției, cea mai cunoscută fiind solia lui Ioan Țamblac din 1477. Obiectivul principal
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
este atribuită prin legendă născocirea alfabetului georgian și adoptarea dialectului kartlic ca limbă oficială a regatului. Iberia a avut, ca și Colhida, relații strânse cu Grecia, Parția și cu Imperiul Ahmenid, față de care amândouă regatele se aflau în raporturi de vasalitate. În Munții Caucaz se exploata aurul, argintul, cuprul și fierul. Grecii i-au cunoscut pe georgieni mai ales ca făuritori de arme. După cucerirea Persiei de către Alexandru Macedon, în anul 333 î.Hr., regatul Colhidei și cel al Iberiei au devenit
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
fără a avea teritorii deținute direct de la tronul imperial, aceștia aveau o putere restrânsă în Sfântul Imperiu Roman. Din acest motiv, familia căuta să obțină pământuri care să poată fi clasificate ca "unmittelbar" („neintermediate”), sau deținute fără vreo legătură de vasalitate față de altcineva, ci direct de la sfântul împărat roman. La începutul secolului al XVII-lea, Karl I de Liechtenstein a fost făcut "Fürst" (principe) de către sfântul împărat roman Matia după ce l-a susținut într-o luptă politică. Lui Hans-Adam I i
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
1683 ajunsese la porțile Vienei, Imperiul Otoman, sub suzeranitatea căruia se găsea Țara Românească, a suferit un puternic recul: rând pe rând au fost pierdute de către turci în dauna imperialilor Ungaria și Transilvania, însă situația Țării Românești nu permitea înlăturarea vasalității turcești. Iorga descria situația țării astfel:„” Negocierile lui Șerban Cantacuzino cu împăratul Leopold au început după depresurizarea Vienei în 1683, dar nu au ajuns la o concluzie nici până în primăvara lui 1688; prevederile erau un tribut de 75.000 de
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
trimiși cu treburi în Țara Românească, întrucât bacșișurile plătite de domn erau foarte generoase. Brâncoveanu nu a pregetat să folosească fondurile sale personale în multe situații când vistieria statului nu putea suporta cheltuielile formale și informale pe care le presupunea vasalitatea față de otomani. Averea a fost de altfel și cauza principală a mazilirii sale, sultanul și marele vizir promițându-și mari beneficii (mai ales) de pe urma confiscării averilor mobile. În 1708, Brâncoveanu avea în stăpânire 111 sate și moșii. El avea pe
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
nepregătită”." Prin acest act Antonescu îndeplinea obligațiile pe care și le-a asumat la Berlin la 14 ianuarie 1941, când s-a dus să-i ceară ajutorul lui Hitler pentru înlăturarea legionarilor de la guvernare, aducând România într-o stare de vasalitate, în "„situația unui stat care acceptase conducerea trupelor sale de către un alt stat pentru a elibera teritoriul pro-priu”". La 10-12 iunie 1941, Antonescu a avut convorbiri cu Hitler la München. Din stenograma acestor dicuții: "„La sfârșit s-a mai abordat
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Munteniei a facut parte din marele regat dac a lui Burebista dar nu și din regatul lui Decebal. După victoria asupra lui Decebal, Traian trimite trupe auxiliare în Muntenia și sudul Moldovei pentru pacificarea regiunii. Conducătorii locali fac jurăminte de vasalitate, dar teritoriul Munteniei nu este anexat și nu devine provincie a Imperiului Roman, rămânând doar în zona de influență. În 117, după moartea lui Traian, romanii retrag trupele din cea mai mare parte a Munteniei și fixează granița de-a
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
primăvara anului 1373, Ioan V s-a recunoscut pe sine vasal al sultanului Murad I. Titlul de ,autocrator al romeilor’’ a devenit, de acum încolo, o ficțiune chiar și din punct de vedere juridic: care autocrat mai depune jurământul de vasalitate în fața unui străin! De acum, basileul trebuia să participe, împreună cu oștirile sale, la expedițiile sultanului. În Asia Mică, sub stăpânirea Imperiului mai rămăseseră doar câteva orașe izolate, pe care turcii le ocupau, pe măsura necesității. Din 1376 până în 1379, Ioan
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]