435 matches
-
se mai agață nimeni altcineva... Trăirea într-o altă viziune În literatura noastră, Fefeleaga lui Ion Agârbiceanu (din povestirea omonimă) este neîndoielnic unul dintre cele mai semnificative personaje în care se întrupează singurătatea. Cînd vrea să vorbească, cuvintele i se veștejesc pe buze. „- Să creșteți mari, să creșteți mari, răspunde dînsa” copiilor care-o salută în treacăt pe versantul dealului, dar „trage-ntins de căpăstru”. Nu răspunsul la salut, ci îndeletnicirea tragerii timpului înainte e mai importantă. Și repetă urarea, ca și cum
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
piperate, pe care madam Valsamaky le excomunică, lăudând, dimpotrivă, mâncările cu zahăr. Atunci Hagienuș destăinui o rețetă veche de mâncare de morcovi cu o litră de zahăr pisat și cu zeamă de la două lămâi. Madam Valsamaky o găsi extravagantă și veșteji pretenția bărbaților de a se amesteca în chestiuni culinare. Printr-o simplă deviație, fiind vorba de o slugă bătrână pricepută în anumite mâncări, de care aminti Pomponescu, trecură la tema fidelității, și de aci, printr-un salt firesc, dar totuși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu Suflețel), întărind întocmai justificarea aceluia când era acuzat a se fi dat de partea Mișcării, oferindu-le un local: - Ce legătură este între una și alta? A închiriat omul casapentru o librărie. Gulimănescu credea sincer în această formulă și veștejea din ce în ce mai violent Mișcarea, cu grija de a nu fi auzit de persoane străine cercului său. Nu tot astfel făcea Dan Bogdan, influențat de frenezia prudentă a lui Suflețel și Gulimănescu și jignit că fusese eliminat în afacerea cu închirierea. De unde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în viața civică, ci împotriva a ceea ce slăbește combativitatea ostașului. Toată lumea e de acord cu împricinatul în această privință, problema a fost dezbătută pe larg pe vremuri și autoritatea superioară a interzis regulamentar orori de acelea pe care le-a veștejit acuzatul. Să viu la nefericitul accident al subprefectului. Chestia conspirației cu boii e cu totul absurdă. Nici o minte serioasă nu poate admite că s-a putut gândi cineva să organizeze un atentat în plină zi, la o răspântie frecventată, în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din perfidie. . - Serios, n-o cunoașteți? . - Parc-am auzit vag. . - Dați-mi voie să v-o ofer. . Pomponescu lua broșură cu coperta verzuie, o răsfoia cu . aer ambetat de om copleșit de probleme grave și întreba: - Și cam ce spune? . - Veștejește curentul cubist în arhitectură, care rupe cu tradiția noastră națională. . - În general e just, comenta Pomponescu obiectiv, pentru a nu trăda vreun interes; depinde de aplicare. - Cum, domnule ministru, admiteți și dumneavoastrămodernismul? - Orice artă e modernă într-un moment dat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
țara. Am fi bănuit aceasta chiar daca n-am fi știut nimic; dar din nenorocire avem și documente istorice cari adeveresc acest prepus. Astfel cunoaștem, din întîmplare, o anaforă a veliților boieri și un ofis al lui Grigore Vodă Ghica cari veștejesc purtarea unui oarecare boiernaș dinspre Pitești, un vătaf de plai, care, împreună cu un altul, au siluit prin mâglisiri, cum zice anaforaua, și mai ales prin îngroziri, pe moșnenii Caineni să vânză moșia lor moștenească prințesei Frusina Șuțu, adică: Întâi au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ca o femeie sare deodată peste zeci de zimți ca și când nici n-ar exista, ca să se oprească asupra unuia minute sau ore în șir, lingîndu-l și pipăindu-l, făcîndu-i analize minuțioase, acuplîndu-se cu el și făcîndu-i copii, până când acesta se veștejește, se-nnegrește și cade, și abia atunci cursorul catadicsește să se deplaseze mai departe. Rezultă tot un homuncul, mai diform, mai grotesc, mai fantomatic decât cel senzorio-motor, avortonul cocoșat al vieții noastre, al sensului ei ultim și ascuns. Dar acest
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Pretutindeni foiau păianjenii, în pânzele lor atât de dese, încît păreau, prinse între străvechi pungi de făină viermănoasă și de zahăr pietrificat, niște bucăți de pâslă sau vatelină. Pe mâinile negre și uscate ale vânzătoarei (care mai avea o fundă veștejită în păr) se plimbau gândaci uleioși, atingîndu-și antenele într-un alfabet abstras. Totul era putred, totul duhnea, totul colcăia în vechea alimentară. Am ieșit cu pânze de păianjen în păr, de parcă aș fi încărunțit de tristețe, și mi-am continuat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
caiet) și de meditația moale a cărnii mele (în viața reală), dacă exista separat viața și gândirea despre viață, ceea ce se întîmplă în afara conștiinței întîmplării, și pe de altă parte câmpul gestual în care, intervenind gestul, toate celelalte creode se veștejesc, se prefac în praf și dispar. Prin filtrul tulbure al spitalului, celelalte vieți anteri-oare-ale larvei sifonofore care am fost de la naștere la doi ani și jumătate (în Silistra), de-atunci până la trei ani (în blocul de lângă garajul Floreasca) și-apoi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu ochiul stâng - e drept, mai încet decât cu ochiul drept, și incomplet-și puteam ridica din sprâncene. Câteva luni zâmbetul avea să-mi rămână strâmb, și-aveam să păstrez întotdeauna o ușoară asimetrie a feței. Lumea ochiului meu stâng, veștejit de atâta privare de umiditate, avea să fie crepusculară, întunecată, cu stranii tonuri de oliv, dar, combinată cu strălucirea culorilor din cel drept, n-avea să mă deranjeze prea mult. Dimpotrivă, lumea mea are astfel un relief special, pe care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apexul bolții un lichid sidefiu, deodată obscen și profetic, căci semăna bine fie cu sperma procreatoare, fie cu un creier topit, dar cel mai mult cu mărgăritarele vechi și bolnave ce-mpodo-besc nimburile Dumnezeilor bizantini. Atunci aerul de sub fantastica boltă se veșteji către un cafeniu cald și semitransparent, iar pereții, din galbenul de caolin de la început, deveniră pulsatili ca de pieliță și colorați într-un mozaic incert de vinișoare stacojii și albastre, pe fondul hialin al unei cărni diafane. Uitîndu-se împrejur, unora
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
doua oară. Ghemuit într-un colț, pe un palton vechi, cu Biblia lui ferfenițită alături, putea bea liniștit până-n zori. Țuica ordinară, contrafăcută, cea mai ieftină pe care-o putea găsi, îi lichefiase ficatul, îi ulcerase tot trupul și-i veștejise cu desăvârșire pielea, dar nu putuse avea nici un efect asupra ochilor lui, neschimbați de douăzeci și cinci de ani, de când urcasem prima dată în lift alături de el, pe-atunci un tânăr cu fața frumoasă, cu cei mai intenși ochi albaștri pe care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
hârtie murdărită de pastă de pix. Sânt sute de diapozitive suprapuse, fiecare pagină o secțiune din lumea ei, fiecare atât de subțire, încît prin pielița ei se văd vasele capilare și terminațiile nervoase irigând literele, care fără ele s-ar veșteji. Manuscrisul intră-n lume chinuitor de încet, fiecare pagină lăsând după ea jeturi de linii punctate ca niște mănunchiuri de raze, ca niște faruri îndepărtate după care-mi ghidez vârful de metal galben al pixului. Nu știu ce voi scrie în pagina
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
foarte mulți. 11. Mlaștinile și gropile ei nu se vor vindeca, ci vor fi lăsate pradă sării. 12. Dar lîngă rîul acesta, pe malurile lui de amîndouă părțile, vor crește tot felul de pomi roditori. Frunza lor nu se va veșteji, și roadele lor nu se vor sfîrși; în fiecare lună vor face roade noi, pentru că apele vor ieși din sfîntul Locaș. Roadele lor vor sluji ca hrană, și frunzele lor ca leac. 13. Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată hotarele țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Aveam de-acum certitudinea că, dacă Și-ar fi udat fața cu apă obșnuită, S-ar fi ofilit imediat, iar dacă ar fi cules cu degetele Ei lungi și subțiri o floare pământească de nufăr, degetele i s-ar fi veștejit pe loc, ca niște petale. Am înțeles toate acestea! Această fecioară, nu, acest înger, era pentru mine sursă de uimire și de inefabilă revelație. Ființa Ei subtilă și impalpabilă trezise în mine adorația și nu mă îndoiam că privirea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
acest înger, era pentru mine sursă de uimire și de inefabilă revelație. Ființa Ei subtilă și impalpabilă trezise în mine adorația și nu mă îndoiam că privirea unui străin, a unui om normal ar fi întinat-O și ar fi veștejit-O. Din momentul în care am pierdut-O, iar între noi s-a ridicat un zid de piatră, un dig umed, fără lucarnă, apăsător ca plumbul, mi-am dat seama că, pentru totdeauna, viața mea e inutilă și fără sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
perspectiva pe care i-o oferea câmpul, să observe păsările în tufișuri și copaci, să se uite la căprioarele din cercul de sticlă, cum pășeau seara ieșind din pădure pe ogoarele însămânțate, să fotografieze trandafirii când înfloreau și când se veștejeau. Dar făcea și ce îi recomandase Gaston D.: duminica prăjea pulpă de vițel și de oaie la grătar, și o zi întreagă arăta de parcă am fi putut s-o luăm de la capăt, înainte de a fi fost forțați de „cuvântul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
toți ziceau că că acuma e în luna lu’ septembrie, nu mai e nevoie să-i încerce, că nu se există să nu fie copți. Adevărul este că anul ăsta s-au făcut pepeni. Da. Hai, unu-doi să fie veștejiți. Vezi să nu fie bătuți! S-a zdruncinat, bre, în mașină? Și după ia venit și domnu’ Alecu. Și nevastă-sa stătea în geam să-i dea indicații. Zicea că nu poate să aibă încredere în el, trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a plecat involuntar și ochii au fixat un punct de lângă vârful opincilor sale... Un gând greu ca un bolovan îi apăsa creierul și fără voie a îngăimat -în șoaptă - ca un oftat: „Iartă-mă, Costăchele, băiatul tatii!” Nici nu se veștejise perla primei lacrimi și alta îi urmă... Era lacrima părerii de rău pe care o purta în suflet de o viață... Omătul devenise greu de apă. Un soare cu o față veselă privea din înalturi întinderea albă a câmpului... Era
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și în creștet, dar când mă trezeam îmi dădeam seama de imbecilitatea lor și mă străduiam să adorm la loc. Cam pe atunci au început acele vise care aveau să genereze prozele mele. Refulatul începea să se întoarcă, postmodernismul se veștejea către modernism, care, ca un film dat înapoi, glisa lent spre simbolismul lui Redon și Chavannes, ca să se afunde cu toate puterile în Caspar Da vid Friedrich. Regresam, scădeam în statură, coboram etajele minții mele, pierdeam stadiul sexual, involuând spre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un critic i-a întins mâna, într-un loc aglomerat, unui poet, iar acesta, distrat, n-a observat și i-a întors spatele. Timp de treizeci de ani după acest fapt divers, criticul în cauză n-a încetat să-l veștejească în nesfârșite articole, chiar și (sau mai ales după ce) poetul devenise o glorie națională. Cât de obiective, cât de impersonale păreau judecățile din acele articole!... Așa este întreaga noastră viață și lume literară actuală. în spatele oricărui entuziasm trebuie să cauți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad, și vor fi răsturnați cînd îi voi pedepsi, zice Domnul." 13. "Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine în smochin, și frunzele se vor veșteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele." 14. "Pentru ce ședem jos?" "Strîngeți-vă, și haidem în cetățile întărite ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sortește la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
corp așa de adorabil! îi spusese Sally când Eva se întorsese grăbită și se năpustise în pantalonii de pijama, ca să evite să lase la vedere gaura pe care o avea în chiloți. N-ar trebui să-l lași să se veștejească degeaba. Chiar crezi că mi se potrivesc? Dar Sally se holba în continuare, cu obstinație, la sânii Evei. — Draga de țâțoasă, murmurase ea. Eva avea niște sâni remarcabili, iar Henry spusese odinioară, într-una din numeroasele lui pase proaste, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nici dacă te-ai fi gândit o mie de ani, căci să îl rupi, cum se face de obicei, evident că nu aveai voie), nouă celorlalte ne rămânea destul timp de gândire. Flori adevărate nu aduseserăm, căci s-ar fi veștejit până la sfârșitul jocului, dar fiecare dintre noi s-a gândit la o floare și-am scris și numele celor șapte flori pe bilețele. Balena a tras zoreaua, Ada cârciumăreasa, Carmina garoafa (aici, normal, s-a râs mult), Puia floarea-de-piatră, Ester
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prin putrezirea plantei, iarăși în pământ, face așadar drumul cel mai scurt în sus și-n jos, din pământ în plantă, din plantă-ndărăt în pământ. Tot așa e pe pajiștele originare, pe cari iarba se coace-n orice toamnă, veștejește și redă pământului materia lui anorganică, și-n orice primăvară răsare din nou verdeața, hrănindu-se din rămășițele anului trecut. Altfel e însă când productul vegetabil e consumat de animale. Atunci trece în stomahul animalelor, acolo se discompune sau se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]