658 matches
-
avea? Păcat de rochii, totuși. — Și de aceea, dacă există vreun om care știe vreo cauză dreaptă pentru care ei nu se pot uni prin sfânta legătură a cununiei, să vorbească acum sau gura lui să fie pecetluită în vecii vecilor. Întotdeauna îmi place momentul ăsta la nunți. Toți stau cu mâinile sub ei, de parcă s‑ar teme să nu cumva să liciteze din greșeală pentru un tablou de Van Gogh. Ridic privirea să văd dacă există vreo persoană care vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai ales: mirosul iute, violent și dulce, sălbatic și de-al nostru (cei care, și noi am fost cândva cai), de cal și de pielărie de hamuri și de balegă - o anume balegă, a numai cailor acelora (și-n vecii vecilor). Am ieșit În drum. Și am pătruns În lumea marilor: nu pot vedea mai sus decât Înălțimea-mi; nu ajung cu cătarea nici măcar până la șei, necum să ating chipurile cavaleriștilor. Printre femeile care Îl Înconjoară - și de sub streașina aceea - văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de pe jos și a ieșit. — Înainte să pleci, îți mai dau un subiect de gândire, a adăugat Sofia relaxată. Luca își adoră copiii și-o să-i adore întotdeauna. Iar tu o să vii întotdeauna pe locul doi. Și niciodată, în vecii vecilor, n-o să poți să-i dai ceea ce i-am dat eu - primul băiat. Pentru el, asta a fost o experiență magică. Iar ca mamă a ambilor lui fii, cât timp o să respir..., a spus ea punându-și o mână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i facă pe tuaregi să-și descopere chipul. în cele din urmă, convinși că aceștia nu vor renunța niciodată la văl, ajunseseră, probabil, la concluzia că nu-i vor deosebi pe unul de altul după glas sau gesturi în vecii vecilor și renunțaseră complet la această speranță. Nici Malik, nici ofițerul, nici acei soldați care dădeau nisipul la o parte cu lopețile nu erau francezi, dar semănau cu ei în privința ignoranței și a disprețului lor pentru deșert și locuitorii săi. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-l privească: — Ce vrei să zici? — Ce-am zis, răspunse sergentul cu naturalețe. Mașinile noastre nu pot coborî în salină. Chiar dacă am găsi o pantă potrivită, ne-am scufunda în sare. Și pe jos n-o să-l prindem în vecii vecilor. Locotenentul Razman înțelese că avea dreptate, întinse mâna și apucă receptorul radioemițătorului: — Sergent! strigă. Sergent Malik! Mă auzi? Aparatul scoase un șuierat, mormăi, tuși și în sfârșit se auzi clar glasul lui Malik-el-Haideri. — Vă aud, domnule locotenent. — Suntem în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe părinții lor să-i mai mulțumească lungile plimbări de zile și săptămâni pe întinderile pustii fără grabă și fără grijă, conștienți că locul unde trebuiau să ajungă se află acolo, la capătul drumului, și acolo va rămâne în vecii vecilor, ori cât de încet ar merge. Acum, printr-o ciudată ironie a destinului, el, Gacel, care ura și disprețuia atât de mult obiectele și simțea repulsie față de orice vehicul mecanic, se afla acolo, culcat alături de unul din ele, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și că, în curând, vor intra în marele naos pustiu, ca să-și așeze acolo tabăra în tihnă, așteptându-l să se decidă să-i însoțească. Nu voia să se întoarcă cu ei în deșert; nu voia să rătăcească în vecii vecilor prin „pământul pustiu“ din Tikdabra și le șopti încetișor, pentru că nu avea putere să strige, să plece fără el. în cele din urmă, dormi trei zile lungi. Când se trezi, pătura era îmbibată de transpirație și sânge, dar sângele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din vinul tămâios de Soghdiana, ci pentru a pândi du-te-vino-ul trecătorilor sau pentru a se lua de cine știe ce băutor cherchelit. Omul este atunci târât prin pulbere, Împroșcat cu insulte, sortit unui iad al cărui foc Îi va aduce În vecii vecilor aminte de lucirea roșiatică a vinului ispititor. Dintr-o asemenea pățanie avea să se nască manuscrisul Rubaiatelor, În vara anului 1072. Omar Khayyam are douăzeci și patru de ani și se află de puțină vreme la Samarkand. Se Îndreaptă oare anume către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de vedere gramatical, dar și cu ceea ce, În lipsă de ceva mai bun, unii obișnuiesc să numească conținut, alții substanță, alții, mai pământeni, miez. Dacă n-ar fi fost așa, mătușa nemăritată n-ar fi fost În stare În veacul vecilor să pună pe picioare acea frază atât de frumoasă comentată mai Înainte, Ce va spune vecinătatea când Își va da seama că nu mai sunt aici cei care, fără să moară, pe pragul morții se aflau. După ce am Îndreptat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
public să Întrebe cu ce bani se gândea țara să plătească, peste vreo douăzeci de ani, pensiile milioanelor de oameni care s-ar afla În situația de pensionari de invaliditate permanentă și care ar rămâne În această situație În veacul vecilor și la care se vor adăuga implacabil alte milioane, indiferent dacă progresia ar fi aritmetică sau geometrică, oricum tot vom avea garantată catastrofa, va fi confuzie, dezordine, bancruta statului, scapă cine poate, și nimeni nu va scăpa. În fața acestui tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
spun, cu mâna pe inimă, omulețul ar fi în stare să usuce somiera de pișălău, la soare, șapte-opt zile și să o păstreze, chit că nu s-ar mai odihni decât el și cu Big Sile pe ea, în vecii vecilor. Nu te descuraja. Mergi și fă-ți treburile. Găsești singur privata. Forța fie cu tine! Acestea fiind spuse, Poetul se decide să ia în sfârșit loc la masa pătrată și dezgărdinată, din mijlocul încăperii, pe unul din cele patru scaune
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
preotului și-l conduse în odaia mortului. ― Of, Doamne, Doamne, amară soartă ai hărăzit omului! bolborosi preotul, punîndu-și patrafirul, după ce s-a uitat o clipă la cadavrul boierului Miron. Ascunse sunt cărările tale, Doamne, blagoslovit fie numele tău în vecii vecilor, amin! Sosirea preotului nu stânjeni deloc fierberea țăranilor. Câțiva se uitară după el până intră în casă, apoi își continuară sfătuirile. În timp ce unii mai urlau în neștire sau umblau să mai găsească ceva de luat, cei mai mulți, grupuri răzlețe, vorbeau numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Noi ne-am obligat moralmente să le dăm concursul pentru potolirea dezordinilor. Trebuie să ne respectăm angajamentul! Noi nu putem fi murdari și criminali cum au fost ei! ― Bine! făcu Roșu. Știam anticipat. Drapelul e condamnat să vegeteze în vecii vecilor! Peste câteva zile Titu, prezentîndu-se regulat la Drapelul, găsi pe Roșu mai negru ca totdeauna. Crezu că a avut vreo neplăcere particulară și-l lăsă în pace, așezîndu-se să fabrice articolașele anodine cotidiene pe care se obișnuise acuma a le
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că există fantome. Seara sîntem strînși iar În sala de mese. Un lucru e cert: omul s-ar putea să dispară la un moment dat din peisaj, dar mirosul de varză fiartă nu va ieși din acești pereți În vecii vecilor. Din spate, de la bucătărie, se aude zornăind vesela de inox. Sala de mese e o Încăpere lungă, cu multiple Întrebuințări. Acum o folosim pentru ora de informare ideologică. Ofițerul de serviciu ne spune fără chef cîteva lucruri despre ce face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
oțelul, prins Într-un act de pasiune singuratică, că are musafiri ori pur și simplu ca să gonesc șobolanii. Dar mă tem că toate astea nu Înseamnă nimic În fața acestei situații noi: probabil că n-o să mai pot intra În vecii vecilor Într-o cabină de duș, pentru că o să am În față imaginea cîtorva zeci de trupuri goale și Întunecos- lucioase, scoțînd zbierete muzicale. Dar șovăiala nu durează mult; pentru că trebuie să mă despart de jegul de pe mine, mă spăl și eu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care Își imaginează că ar putea fi ales altcineva, vreunul care poate face diferența Între Partid și Stat. Pentru noi, la vîrsta asta, ambele Înseamnă un singur lucru: Ceaușescu. Pentru că Întotdeauna a fost așa. Și va fi așa În vecii vecilor, nimeni nu-și imaginează că Ceaușescu poate să moară. Pentru noi nu există noțiunea de altcineva, de altceva - e ca și cum ne-am fi născut cu o infirmitate care ar putea fi corectată, dar cu un efort pe care nimeni și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
viitor, asta e clar. Titluri scrise cu roșu despre cum se va reface economia țării În urma dezastrului ceaușist, despre reorganizarea politică, nelipsită de intrigi și dispute - se pare că fantoma acestui monstru care a fost (și dus e În vecii vecilor! credem noi) Partidul Comunist Român face Încă umbră. Articole despre noua societate liberă și democratică și drepturile ei fundamentale care vor fi garantate de o nouă Constituție. SÎnt cuvinte mari, sînt fenomene necunoscute și stranii și de bun augur. — Maestre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un tufiș, Bobbie Benning, care până atunci se îmbibase ca un burete, simți că i se face rău. Își repeta întruna: „Nu sunt bun de nimic, trebuie să renunț la slujbă. Și alta n-am să mai capăt în vecii vecilor, am să ajung șomer și asta o s-o dea gata pe mama“. Peter Blaekett povestea oricui îl putea auzi: Imaginează-ți, am oferit unui tip un pahar cu vin și după aceea mi-am dat seama că era George McCaffrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de porci domnești”. Sau: bunurile cumpărate de înalții prelați puteau fi vândute. La prețuri mai convenabile, se înțelege. Ori: toți cei care nu se supuneau rânduielilor impuse, dintr-un motiv sau altul, cădeau sub strașnic blestem și afurisenie, în veacul vecilor. Gestul iertării păcatelor, amplu desenate de slujitorii Domnului, nu intra în obicei. Numai Dumnezeu avea drept de iertare... Din foarte multe motive - și puncte de vedere - și această carte a lui Vasile Ilucă are un vădit caracter polemic, manifestat, în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de ceva străin, un fel de bâz exogen Lumii de Sus, necum ozenistic, necum necum. Cutremurat de viziunea apocaliptică și de urmările care puteau să urmEeze, Acachie scăpă smochina din gură. Urmă gestul, acțiunea care avea să fie în vecii vecilor evocată de apologeți. Citat: “Ca un Leu neînfricat, Cuviosul Acachie ridică palma sa binecuvântătoare și iluminat își trase o scatoalcă pe dea dreapta obrazului său. Aici se eterniză pour toujour nenorocita de muscă, semn indubitabil al biruinței binelui asupra răului
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
școlare, o societate omenească cu țărani robiți, cu țărani mai înstăriți (după mintea fiecăruia), cu țărani împușcați, cu arendași haini și boieri patrioți, cu oameni de bine cu gândul la asigurarea unei posterități, care să le slăvească numele în vecii vecilor, cu trupe de tot felul vestejind iarba noastră de acasă, cu dureri naționale, cu dureri individuale, cu petreceri aniversare și uneori zâmbete amare sau dulci. Dincolo de intenția ei documentară, autorul zugravește o adevarată frescă a unei Românii, mai apucată încă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
Mitropoliei noastre via care se află între Socola și Bucium pe care am cumpărat-o cu propriii noștri 60 de zloți gata...cu heleșteul care se află la Bucium, în hotarul Iașului... Acestea să fie neschimbate și neclintite, în vecii vecilor...” februarie 6977(1469) Am terminat de citit și, cu sufletul la gură, am îndrăznit să-l privesc pe măritul Ștefan în față...Cu ochii mijiți și cu un bob de lumină în ei, vodă arăta ca și cum ar fi ascultat o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Le iscă semne de întrebare și incertitudini. Ei au în inima lor icoana mereu vie a regilor Carol I și Ferdinand I spre care au îndreptat în onoare înțelegerea și luciditatea copiilor ca asemenea icoane să rămână vii în vecii vecilor asemenea lui Ștefan cel Mare și Sfânt, a lui Constantin Brâncoveanu și al atâtor voievozi care i-au apărat sufletul și raiul ambiental. Nelegiuiri în Basarabia Se spune că-n anume situații de intensă trăire, memoria derulează-n timp record
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
După ce n-am să mai merg/Urmele mele se șterg/ Le-așteaptă vremea și vântul/ După ce-mi va cânta cucul. Interesantă viziunea stării de moarte în care poetul trage peste dânsul plapoma veșniciei, atât de grea, încât „în vecii vecilor nu mă voi putea scula.” Dumnezeu rânduiește lumea la trecerea Styxului, ca să nu se îngrămădească, iar tot ce mișcă în lume: „Se-nvârt toate/Întrun cerc/Toate iau forme rotunde/ Ca pământul ce senvârte.” În lupta cu trecerea timpului nu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
veșnic tânăr și bogat! Am semnat și un contract cu el! Nu știu dacă am făcut bine! VRACIUL: Ați făcut cea mai mare greșeală! Sufletul domniei tale nu-și va găsi liniștea și va fi chinuit în Iad în vecii vecilor! Și acest lucru nu te va afecta numai pe dumneata, ci întreg Universul, pentru că sufletul dumitale este parte din Sufletul lui Dumnezeu! Murind sufletul dumitale, va pieri și o parte din sufletul lui Dumnezeu! (se mai gândește puțin) Dar mai
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]