368 matches
-
ține de mania asociațiilor erudite sonore, faptul că s-a căutat peste hotare originea viziunii spațiale infinite eminesciene, viziunea cosmică a autorului Luceafărului. În realitate, această origine nu se află nici în Estetica transcendentală din Critica rațiunii pure nici în Vedele sacre. Filozofia kantiană a spațiului și timpului precum și gândirea veche indiană, impregnată de spiritul incomensurabilului, au venit în consonanță cu viziunea cosmică a poetului. La Eminescu perspectiva spațio-temporală nu reprezintă un fundal inert, un decor neparticipant, ci orizontul necesar, activ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
au stins, dar simbolica mitului lui Ghilgameș rămâne peren, cultura greacă s-a înnemurit în cultura europeană prin mituri precum Apollo, Orfeu, Dionysos, prin ideea de "secțiunea de aur" sau "proporțiile divine", iar presocraticii au fundamentat întreaga filozofie ulterioară occidentală. Vedele indiene au creat viziunea unui întreg popor, întruchipată în operele lor culturale poezia, sculptura, pictura, arhitectura. Configurația spirituală a popoarelor este o neonatură în natură, așa cum proclama Kant. * Și dacă vorbim în limbajul unor deschideri ale modernității, poezia își creează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spre nările tremurânde, ca și cum valuri de miresme veneau din aceleași nevăzute depărtări ale neatinsului, îi împurpurau obrajii și lăsau ochilor lumina aceea de sfârșeală când minunile văzute se pierd în vălătucii năzăririlor, când privești toropit ceea ce niciodată nu vei mai veda, când îl vezi gonind pe cel care nu va mai sosi niciodată, când venirea lui viitoare învolbură aerul, despică lumina, sfâșie straturile ascunsului și-ți biciuie privirea cu molatece atingeri, sfâșiindu-ți puterea de a privi și lăsându-ți doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ieftene, când nu este în stare de-a ajunge spiritele adânce pe acest teren, căci lucruri pozitive ș-așa nu are de predat. Pentru această treabă se potrivește însă mai bine un filolog, care să cunoască bine sanscrita (pentru imnele vedelor), grecește pentru filozofia greacă și latinește pentru filozofia evului mediu și a Renașterei. Atunci aceste teorii au cel puțin valoare istorică și formează un curs de gimnastică a minții, care-i ferește pe elevi de-a crede cu ușurință și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
suficient un scurt excurs cronologic: în 1200 î.Hr., Zarathustra primește revelația și sunt compuse Cânturile divine G³tha, Yasna Haptanghaiti și altă literatură avestică: din secolul al XIII-lea avem primele atestări ale lui Moise, profetul și legiuitorul evreilor; 1100-500: Rig Veda este așternută în scris; 563-483: primele atestări ale lui Buddha, fondatorul budismului; 551-479: apariția doctrinei lui Confucius, fondatorul confucianismului; 549-330: existența primului imperiu ahemenid, a cărui religie oficială este zoroastrismul. Arda Viraf, o scriere compusă la mijlocul secolului al III-lea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prin 860) precizează că vestitul stâlp este "coloana Universului, pe care se sprijină aproape toate lucrările" (universalis columna quasi sustinens omnia). Aceeași imagine cosmologică se regăsește la romani (Horațiu, Ode, III, 3), în India antică, cu skambha, Stâlpul cosmic (Rig Veda, I, 105; X, 89, 4 etc.), dar și la locuitorii insulelor Canare și în culturi foarte îndepărtate, precum cea a populației kwakiutl (Columbia britanică) ori nad'a din insula Flores (Indonezia). După credința populației kwakiutl, un stâlp de aramă trece
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
într-o lume totală și organizată, într-un Cosmos. Un Univers ia naștere începînd din Centru și se întinde pornind de la un punct central care poate fi asemuit cu un "buric". Așa se naște și se dezvoltă Universul, după Rig Veda (X, 149): pornind de la un nucleu, de la un punct central. Tradiția evreiască este și mai explicită: "Cel Prea Sfânt a făcut lumea ca pe un embrion. Tot așa cum embrionul crește pornind de la buric, Dumnezeu a purces la Facerea Lumii de la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
astfel chiar în "Centrul Lumii".24 Pe de altă parte însă, actul punerii temeliei repetă actul cosmogonic: înfigînd țărușul în capul Șarpelui spre a-l "pironi", omul imită gestul primordial al lui Soma ori al lui Indra, care, spune Rig Veda, "a lovit Șarpele în adăpostul său" (VI, XVII, 9) și "i-a retezat capul" cu fulgerul (I, LII, 10). Am spus mai înainte că Șarpele este simbolul Haosului, al amorfului, a ceea ce nu s-a manifestat. Decapitarea lui echivalează cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
localnici, iar acest sentiment de sorginte cosmică depășește cu mult solidaritatea familială și ancestrală. După moarte, dorința noastră este să fim îngropați în ținutul natal, spre a ne întoarce în Pămîntul-Mamă. "Tîrăște-te spre mama ta, Pămîntul!" se spune în Rig Veda (X, xviii, 10). Pe tine, care ești țărână, am să te pun în Pămînt", stă scris în Atharva Veda (XVIII, IV, 48). "Carnea și oasele să se întoarcă din nou în Pămînt", se rostește în timpul ceremoniilor funerare din China. Apoi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să fim îngropați în ținutul natal, spre a ne întoarce în Pămîntul-Mamă. "Tîrăște-te spre mama ta, Pămîntul!" se spune în Rig Veda (X, xviii, 10). Pe tine, care ești țărână, am să te pun în Pămînt", stă scris în Atharva Veda (XVIII, IV, 48). "Carnea și oasele să se întoarcă din nou în Pămînt", se rostește în timpul ceremoniilor funerare din China. Apoi, la romani, inscripțiile de pe morminte dovedesc teama ca nu cumva cenușa să fie îngropată în altă parte și mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cosmogonic este mitul exemplar prin excelență, slujind drept model pentru comportamentele oamenilor. Căsătoria dintre oameni este socotită așadar o imitație a hierogamiei cosmice. "Eu sânt Cerul, spune soțul în Brihadara1yaka Upanishad (VI, II, 20), iar tu ești Pămîntul!" În Atharva Veda (XIV, II, 71), soțul și soția sânt asimilați Cerului și Pământului. Căsătoria Didonei cu Enea are loc în timpul unei puternice furtuni (Eneida, IV, 165 și urm.); unirea lor este asemenea unirii elementelor; Cerul își îmbrățișează soția, trimițând pe pământ ploaia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Pământ. Omologarea Pămînt-Femeie este însă mult mai complexă la agricultori. Femeia este asimilată gliei, semințele înseamnă semen virile, iar muncile câmpului, unirea conjugală. Femeia aceasta a venit precum un ogor viu; semănați într-însa sămânța, bărbați!" stă scris în Atharva Veda (XIV, II, 14). "Femeile voastre sunt pentru voi precum ogoarele" (Coran, II, 225). O regină stearpă se jeluiește: "Sînt ca un ogor pe care nu crește nimic!" Într-un cânt din secolul al XII-lea, Fecioara Maria este slăvită însă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Moților 67. 750. Bratoloveanu N., 9 apartamente, București, Calea Ferentari 80, 88, 147, 136, str. Popa Ștefan 44. 751. Boba Margareta, 10 apartamente, București, str. Uranus 105, str. Semicercului 2. 752. Bratoloveanu Ion, 13 apartamente, București, str. Ferentari 149, str. Vedei 5. 753. Boianovici Arthur, 5 apartamente, București, str. Anul 1821 nr. 7, str. Meteor 25. 754. Budeanu V. C-tin, 2 apartamente, București, Intrarea Urali 2, str. Av. M. Zorileanu. 755. Bitter Herman def. prin Mayer Bitman, 6 apartamente, București
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
variabilele care ar putea aduce unele lămuriri cu privire la acest fenomen: cartea și preotul. 15.2. Cartea și bibliomanția Să spunem dintru început că există numeroase izvoare istorico-literare, dar și etnografice care prezintă explicit o valorizare de tip magico-religios a cărții. Vedele, Tora, Biblia, Coranul sunt scrieri emblematice și au construit în jurul lor religii puternice, religii ale cărții. Ele (cărțile) își depășesc materialitatea prezentându-se ca hierofanii. Sunt întrupări ale logosului divin. Cuprind în paginile lor realități pe care mintea nu le
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
strămoșești ne pot fi de mare trebuință și scrieri- le în sanscrită ale vechilor aryas din India, neamul nostru răzlețit către soare răsare prin secolul XXVll î.e.n. cît și unele texte persane unde apare Mitra ca divinitate solară. În textele Veda, Mithra era un zeu al luminii, invocat împreună cu cerul, purtînd uneori și numele de Varuna; în morală era recunoscut drept protectorul adevărului și înțelepciunii, potrivnicul falsității și erorii, cel ce era invocat în jurămintele solemne, cel ce îi pedepsea pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ce apărea la răsăritul soarelui pe vîrful munților, urmează cursul cerului într-un car strălucitor tras de cai, este protectorul regilor și aduce biruință armatelor cam așa cum era cunoscută religia creștinismu- lui arimin sau mitraismul în imperiul roman! Atît în Veda cît și în tradițiile religioase persane vechi, Mithra era participantul la ritualul de înmormîntare cît și judecătorul ceresc al faptelor mortului așa cum apare pe medalionul lui Gordian lll ca un cabir protector și călăuzitor al sufletului celui decedat. Atunci, cînd
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
infinitate și este nimic. Astfel, India, o societate ce analiza intens conceptele de neant și infinit, l-a acceptat pe zero. Noua reprezentare a lui zero În cele mai timpurii veacuri ale zeilor, existența s-a născut din nonexistență. RIG VEDA Matematicienii indieni au făcut însă mult mai mult decât să îl accepte pe zero. Ei l-au transformat, modificându-i rolul din simplu substituent în număr. Această „nouă reprezentare“ i-a dat lui zero puterea pe care o deține astăzi
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Shastra - lui Vișnn, pentru a conduce această operațiune; dar Vedele, aceste cărți mistice, a căror lectură pare să-i fi fost indispensabilă lui Vișnu înainte de a-și începe opera, care cuprindeau, pesemne, unele sfaturi practice pentru tinerii constructori, ei bine, Vedele zăceau în fundul apelor; de aceea, Vișnu s-a incarnat într-o balenă și, cufundîndu-se astfel în adîncuri, a salvat cărțile sfinte. N-a fost oare acest Vișnu un balenier, așa cum un om care călărește pe-un cal e numit călăreț
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Manea, Silviu Purcarete, Dan Micu, Cătălina Buzoianu, Petrika Ionesco... Îmi rămâne însă ca idee în dezbatere raportul genetic între opera de artă și autorul ei în care coexistă confruntându-se două viziuni: inspirația și expirația, credința, cunoașterea și revelația tainei (Vedele indiene, textele sacre veterotestamentare și evangheliile). De remarcat în mod special în conceptul său artistic este faptul că exercițiul spectacular este un mijloc și nu un scop, este coaja și nu miezul, este stratul din față, cum ar zice Nikolai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
moral], diversele concepte etice și deseori schemele morale concurente s-au dezvoltat și conturat în perioadele urm]toare, devenind ceea ce putem numi tradiția etic] „hindus]”. Etică brahmano-hindus] Vom începe cu trei observații concrete în leg]tur] cu societatea brahman]. 1. Vedele, colecția textelor canonice, sunt autoritatea suprem]. Nu exist] un „Deșt]inuitor Suprem” care s] constituie sursă scripturilor. Conținutul lor este pur si simplu „v]zut” sau „auzit” (shruti); iar principiile invocate sunt întrupate în zei, care reprezint] modelul conduitei umane
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sistem și dețin sursă puterii. Se dezvolt] o moral] care susține viața, dar rigid autoritar]. Din aceast] cauz], Max Weber acuză Vedele c] „nu conțin o etic] rațional]” (Weber, 1958, pp. 261, 337). 3. În ciuda existenței unei opinii generale c] Vedele ar fi, per ansamblu, ritualiste, ele conțin totuși imnuri care laud] anumite virtuți umaniste și idealuri morale, cum ar fi sinceritatea (satya), d]ruirea (dana), abținerea (damă), austerit]țile (tapas), afecțiunea și gratitudinea, fidelitatea și evitarea r]nirii sau himsa
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
gratitudinea, fidelitatea și evitarea r]nirii sau himsa oric]rei ființe (Rigveda 10; Atharvaveda 2.8.18-24; cf. Kane, 1969, I.1:4). Etică hindus] clasic] Autoritatea vedic] devine normativ] în urm]toarele perioade; în afar] de imnuri și ritualuri, Vedele sunt invocate că surse sau simboluri ale eticii. Apare o institutie important], ashrama, si dou] concepte semnificative din punct de vedere moral, dharma și karma, ele culminând cu conceptele etice de purusharthas (sfârșituri), care devin centrale pentru etică hindus] clasic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în parte. De exemplu, soția unuia „n]scut a doua oar]” (primele trei clase sociale superioare) poate participa la anumite rituri vedice, dar un shudra (sclav) ar putea riscă o pedeaps] fie și numai dac] ar auzi o recitare a Vedelor - nemaivorbind despre cei care nu sunt incluși în ordinea clas]-cast] sau despre str]ini asemenea nou]! (Manu, 2.16, 67; 10.127). Dharma este invocat] în mod frecvent că posibilitate obiectiv], când, de fapt, ea ofer] o form] general
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Aparent, dharma aproape c] nu mai este necesar]. Așa cum spune virtuosul Yajnavalkya, justificându-și astfel hoț]rărea pripit] de a renunța la averea și la cele dou] soții ale sale: Nu de dragul soțului, soției, copiilor, s]n]ț]ții, zeilor, Vedelor, al st]rii de brahman sau de kshatriya etc. sunt acestea prețioase, ci de dragul Eului, toate acestea formeaz] Eul, Eul știe tot... Muncă nu poate spori său s]r]ci m]reția acestei cunoașteri (Upanișada Brihadaranyaka 5.5.6-7; 4
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
1973). Sogani, K.C.: „Jainia Ethics and the meta-ethical trends”, Studies în Jainism, ed. P.M. Marathe et al., (Poona: Indian Philosophical Quarterly Publication, No.7, 1984), pp. 234-47 Upanișadele, The Principal; ed. And trans. S. Radhakrishnan (New York: The Humanities Press, 1974). Vedele, The Vedic Experience Mantramanjari, Ăn anthology; compiled and trans. R. Panikkar et al. (London: Darton, Longman and Todd, 1977). Weber,M., Religia Indiei, Free Press, Illinois, 1958 Bibliografie suplimentar] Bilimoria, P.: „Gandhian Ethics of nonviolence”, Prabuddha Bharata, Vol. 93, (Calcutta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]