406 matches
-
face și o strategie pentru exterior. Hai să vedem ce se întâmplă de fapt cu traducerile... După Revoluție, traducerile care s-au făcut din poezia română au fost, în general, făcute aiurea. Fără nici un fel de criteriu. O serie de veleitari au parazitat scriitorii de valoare traducând și publicând scrierile lor insipide, în diverse reviste din străinătate, fie prin Belgia, fie prin Franța, unele dintre ele mai mult decât obscure. Traducerile slabe, precum și "aranjamentele" după care s-au făcut selecțiile, au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poeți scriu atât de încâlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute să nu fii înțeles de cititori? Nu cumva sub această șmecherească și repetată aserțiune se ascund cel mai bine veleitarii? Cât de mult te interesează cititorul când scrii? Poți să faci un portret (robot) al cititorului tău? Probabil vorbești de poetul Ștefan Baștovoi, a cărui poezie am urmărit-o cu interes și despre cărțile căruia am scris la timpul potrivit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
critic? El l-a recunoscut pe prozator? Primii critici i-am întâlnit în cenacluri. Puține cenacluri am frecventat, dar acolo am găsit câțiva critici buni, nu doar critici de cenaclu, aceștia fiind de obicei scriitori adevărați în devenire, dar critici veleitari. Prin 1975, la Casa Studenților din Iași, conducea un cenaclu stufos Virgil Cuțitaru, redactor-șef la Editura Junimea. Ca redactor de editură era un funcționar pe linie care-i aburea pe tinerii scriitori și-i publica la Sfântul Așteaptă, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
siguranță, dintr-un fel de instinct de conservare. Eu nu fac critică propriu-zisă. Dar, primind la redacție în medie o carte pe zi, încerc să citesc cât mai mult din ce primesc. Acum, știi și tu cum e. Cartea unui veleitar o miroși de la primele zece versuri. Ai putea-o desființa, cu argumente, cu tot ce trebuie. Dar, care ar fi rezultatul? Ți-l faci dușman pe autor și, mai rău, el nu învață nimic de aci, nu se îndreaptă (ăla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
motiv al tămâierii, că domnii critici nu-și mai bat capul cu cărțile proaste, citindu-le doar pe alea bune, lăudându-le, desigur, și lăsând citirea și critica celor proaste în seama lui Alex Ștefănescu, colecționar masochist de dușmani literari/ veleitari. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dumitru Chirilă, colaborau sistematic Doinaș, Negoițescu, colaborau scriitori de primă-mână. Ce e "Bucureștiul literar"? Eu mă gândesc că nu există o entitate unică, organică, compactă cu numele acesta. Nu există scriitorul bucureștean, există scriitori bucureșteni, mai exact există scriitori sau veleitari în București, ca și în Oradea. Nu, nu m-am simțit ca scriitor, precizez provincial în raport cu colegii "capitaliști", dar așa ca om, ca ins, m-am simțit uneori timorat de dezinvoltura, tupeul, mobilitatea, aciditatea, "savoir faire"-ul unora de pe-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poeți scriu atât de încâlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute să nu fii înțeles de cititori? Nu cumva sub această șmecherească și repetată aserțiune se ascund cel mai bine veleitarii? Cât de mult te interesează cititorul când scrii? Poți să faci un portret (robot) al cititorului tău? E o tristețe să nu fii înțeles de cititori, mă refer la cititorii de talent, nu la cei care n-au depășit instrucțiunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cititori, mă refer la cititorii de talent, nu la cei care n-au depășit instrucțiunea căpătată pe băncile școlii. M-am străduit să fiu, în ce scriu, cât mai clar și direct fără a fi simplist. Refuz să citesc pe veleitari. N-am timp. Scriu totdeauna cu gândul că textul, odată publicat, va fi citit de cineva, de acel cititor interesat de gândurile și emoțiile pe care reușesc, aș vrea să reușesc să i le transmit cât mai complet. Și acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
luciditate, drogul îi dezvoltă creația, îl ajută să fie original), fie că îl îngroapă de viu umorile, invidia, răutatea. Recunosc, eu sunt dintre cei care stau pe graniță, mă simt nu o dată un intrus în literatura română, un cabotin, un veleitar, un impostor în literatura pe care o scriu (nu mai pun la socoteală dușmăniile, jignirile publice, reaua-credință dusă la extrem, acuzarea că sunt supraevaluat, sau fără talent, sau mediocru), motiv să mă gândesc la ratare, că sunt un ratat dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
roman și îmi propui să fac din el niște nuvele? ― Păi, uite de ce, mi-a răspuns el ricanând. Și m-am pregătit să-l ascult cu o curiozitate limpede: avea ceva să-mi spună? Era critic literar, sau un simplu veleitar? Era un foarte bun critic literar! Dar avantajul creat de mine prin neacceptarea unei prietenii în stilul pe care mi-l propunea mediul literar a fost decisiv, pentru ca omul din fața mea nu m-a cruțat nici el și mi-a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
radio, redactori la agențiile de presă, editorialiști și columniști, producători și realizatori de emisiuni, ba chiar fotoreporteri și - mai nou - bloggeri.Indiferent de specializarea și de postul ocupat, aceștia se distribuie în două mari categorii. În serii sinonimice: amatori, mediocri, veleitari vs profesioniști, oameni de talent și de vocație. I-am văzut la lucru și pe unii, și pe alții: șefi de secție culturală care se pricep la toate și la nimic, redactori absolvenți de Filologie care fac cronica unei cărți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
le pună la-ncercare / și să le dea un grad mai mare.“ (Teodor Sărăcuț-Comănescu) Adevărații autori de literatură pentru copii, de la Andersen la Saint-Exupéry, se exprimă clar și nuanțat, nu se chinuiesc să adopte acest stil caraghios-peltic, prin care atâția veleitari de la noi își închipuie că se fac îndrăgiți de cei mici. Există o butadă: literatura pentru copii seamănă cu literatura pentru maturi, doar că este mai bună. Oricum, în paginile care urmează nu va fi vorba de literatură, ci de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Sgondea n-a ținut însă seama de acest îndemn. Încurajată și de complimentele lipsite de acoperire ale unui prefațator improvizat (Eugen Evu), a expediat în lume un fals mesaj, care nu face decât să mărească imensul bruiaj produs azi de veleitari în spațiul culturii. Autoarea își notează, sub formă de versuri, tot ce-i trece prin minte: „Când sufletul va elibera / catene saturate de dragoste, / D - 24 și D - 26 / atunci va fi nevoie / de un antidot cu catene / scurte și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Textele lui, excentrice și naive, nu au nici o valoare literară. Și totuși, unii le iau în serios. Unul dintre cei care le iau în serios este Ion Soare (și el un scriitor amator), care a publicat recent o... carte consacrată veleitarului din Statele Unite: Paradoxism și postmodernism în creația lui Florentin Smarandache (Adrianso, Râmnicu Vâlcea, 2000). Cartea are drept motto o frază elucubrantă, cu pretenții filozofice, emisă cândva de autorul adulat: „Interiorul unui fenomen își asumă, prin extensie paradoxală, exteriorul său. Cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
împroșcat cu următoarele „versuri“: „Decât enormitatea ta, / Înfășurată-n «banderole», / Mai bine-ai fi făcut ceva; / Ce facem noi... DUPĂ fasole!“ Citind așa ceva, nu ne rămâne decât să abandonăm cartea și să ne spălăm pe mâini, cu săpun. Scriitori si veleitari A apărut o carte cu un titlu agreabil: Dicționarul scriitorilor brașoveni și al veleitarilor de Vasile Șelaru (Șelaru, Brașov, 2008). Îți vine să crezi, înainte de-a o deschide, că este vorba de lucrarea unui cercetător, care, dând dovadă de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
făcut ceva; / Ce facem noi... DUPĂ fasole!“ Citind așa ceva, nu ne rămâne decât să abandonăm cartea și să ne spălăm pe mâini, cu săpun. Scriitori si veleitari A apărut o carte cu un titlu agreabil: Dicționarul scriitorilor brașoveni și al veleitarilor de Vasile Șelaru (Șelaru, Brașov, 2008). Îți vine să crezi, înainte de-a o deschide, că este vorba de lucrarea unui cercetător, care, dând dovadă de o largă înțelegere a fenomenului literar și de umor, a făcut un fel de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dovadă de o largă înțelegere a fenomenului literar și de umor, a făcut un fel de recensământ al tuturor persoanelor cu preocupări literare din istoria Brașovului, inclusiv al celor doar pitorești ca personaje. În realitate, autorul este el însuși un veleitar, care înțelege literatura cam cum înțelege coana Chirița limba franceză. Patruzeci de pagini din carte sunt ocupate de un studiu introductiv al lui Vasile Șelaru, în care se fac considerații de genul: „De la începuturi, criticul literar Titu Maiorescu avea să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mult mai puțin interesați de schimburi de replică nuanțate și de rafinarea propriilor relații (aceasta nu a dus decât la o prelungire artificială a împărțirii ridicole între răi și buni, cei buni uitând că exact ceea ce-i diferențiază fundamental de veleitari, intelectuali amatori de nepotisme ș.a. stă în propria lor diversitate și felul inedit în care-și pot construi personalitatea). Cert e că am căutat cu oarecare înfrigurare în aceste dialoguri ceva mai multe discuții chiar pe marginea Raportului, în acel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
este pentru d-sa mai ales o metodă și o tehnică, o știință intransmisibilă, dureros asimilată. Faza "modului interior" nu este o schimbare de valori interne, cât o revoluționare tehnică. De aceea poezia d-lui Barbu poate fi obscură, uneori veleitară, alteori strangulată în viziuni extrem subiective, fiind o continuă trudă spre cucerirea unei tehnice; niciodată n-o putem învinui de farsă, cum ne îndreptățesc atâtea produse ale unui modernism excesiv, coalizat, în ultimul timp, în reviste de hilar revoluționarism. Intelectualismul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ieșit ceva ca un abecedar - porno - dacă-ți imaginezi cum e cu antiteza asta -, îmi explica el că abecedarul ăla nu trece, asta la el însemna că nu e nici măcar de nota cinci, că ăla nu făcuse literatură, rămăsese un veleitar care se făcuse de râs în lumea scriitorilor, deși el era un mare actor. Dar n-are nimic de-a face una cu alta... Să-i lăsăm pe alții, asta e, tu, mai bine, stai acasă și scrie, că scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Își zicea, „clipa bolții“, care făcea din epoca de aur firmamentul unic al românului (veșnicia, eternitatea bolții ar fi sunat prea strident, prea evident, ar fi flatat regimul cu prea multă slugărnicie), pica bine, purta În sine avântul prefăcut al veleitarului, al tânărului utecist care privea În zare tăios, fiindcă acolo, În zarea aceea, departe, se ascundea imperialismul, capitalismul, iar privirea lui trebuia să fie oțelită, ca să Îl sfărâme, să-i dovedească inanitatea... Dar „acestea“... Licența poetică era prea căutată; În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
În gură, altfel te calcă În picioare - și o să sufere după aia și muierea, și copiii, și rudele, de o să ajungi să ceri de pomană la „Brațele de muncă“. Gândurile Îl purtau iarăși, fără să vrea, către o tinerețe de veleitar cinic, când credea că le rupe gura alor lui, țărani cu bun-simț, dacă se duce la școala de partid, unde nu aveai voie să fii nici inteligent, nici prost, trebuia doar să știi să arăți că ești viclean, adică În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
sărăcie. Urări Dintre aleșii noștri, înalți dregători S-au adresat țării în prag de sărbători. în loc să jaloneze politica economică viitoare, Au formulat îndemnuri pentru milostenii șiajutoare. Vacantă Orice salariat este beneficiar legal De un concediu de odihnă anual. Parlamentarii - renumiți veleitari - Și-au acordat, pe an, trei vacanțe mari. Ca și el LIBERTATE - „Crăiasă” mult dorită, Cu jertfe de vieți și sânge cucerită, Poporul nu poți să-l slujești... Stai, ca și el, în frig și flămânzești. Încununare Aderarea la NATO
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
însă că era extrem de riscant să-l atace pe Împărat. Se ridică și se alătură grupului. Pierdem timp, declară el deodată, și glasul i se abătu ca o lovitură de secure asupra adepților săi, antrenați într-o discuție confuză și veleitară. Romanii îl iubesc - dragostea stupidă și periculoasă a mulțimii ignorante. Își lăsă ascultătorii să se cufunde într-o tăcere umilită, apoi spuse: — Acordați-mi puțină atenție, vă rog. Adevărata sa apărare o reprezintă nu germanii, ci poporul Romei. Se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a „noului curent” este dată de un refuz al provinciei și al provincialismului artistic asociat cu o tendință de refulare (ea însăși, adeseori, provincială) a identității tradiționale. Refuzul în speță îmbracă foarte adesea formele unui mimetism snob, bovaric și/sau veleitar, afectînd un blazon inexistent. Ca atitudine, el se exprimă printr-un bovarism al noutății reformatoare (donquijotesc la Macedonski, cabotin la Minulescu), printr-o alienare cu substrat ontologic-existențial (la Bacovia), prin refugiul în „paradisuri artificiale” morbide, exotice, extravagante și rafinate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]