406 matches
-
cu o dorință înfocată și cu o energie de necrezut investită în plecare, singura noastră ieșire din situația de atunci. Acest gen de energie poate de asemenea să zdrobească viața celor care au trăit vreme de ani întregi cu speranța veleitară într-o ipotetică plecare. Am cunoscut oameni care s-au împotmolit în această formă de rezistență incertă, așteptarea plecării. De aceea îmi este greu să vorbesc de experiența noastră personală fără s-o leg în linii mari de ceea ce au
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de care vorbea Paul Valéry. Cititorul sau ascultătorul inteligent și cultivat, alias: consumatorul de media, coautor al atîtor produse mediatice, nu poate fi înșelat de presa de estradă. Receptorul de media este cel care-i poate persifla și ignora pe veleitari și impostori, cel care ne salvează iluziile și credința în cuvînt, după cum tot acesta vestește izbînda și mîntuirea noastră prin cuvîntul viu, dușmanul de moarte al prostiei deghizate și stilisticii de lemn. Dar cînd banalitățile presei vor depăși destinul prozaic
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
din cauze și condiționări istorice precise, o mare tradiție la noi. Și nici un mare prestigiu. A sta cinci, zece, douăzeci de ani, în miezul unei probleme, irită, sperie, pare multora o adevărată monomanie. Acest stil de a lucra umilește pe veleitarul publicist, îi dezvăluie incompetența și incultura, pune în umbră și chiar elimină textele improvizate zise ușor accesibile. Cultura implică și o anume dificultate și rezistență la facilitate, încă un truism, desigur. Necesar a fi reamintit totuși. Am putea da citate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
este lipsită și de mari riscuri. împrăștierea forțelor în publicistică, în cazul de față, perpetuează de fapt fenomenul semnalat încă din 1844 al ziarelor fără ziariști (p. 149). Vreau să spun al existenței ziarelor... proaste, cu mulți colaboratori de ocazie, veleitari, nepregătiți etc. Puținele noastre forțe publicistice reale sunt solicitate simultan în prea multe direcții. Evident, cele mai multe publicații nu pot fi, tocmai din această cauză, bune. Dar a te izola complet, absorbit numai în proiecte strict personale și de mare sinteză
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pe dedesubt, adept discret al invitațiilor și deplasările plătite de alții. Este definitiv convins că doar el consacră, selectează, introduce în Europa valorile românești. Mica sa mitomanie narcisistă, la limita imposturii, îl face să fie curtat de tot felul de veleitari culturali din țară și străinătate. De unde o infatuare scrobită, o morgă afectată, diplomatică. Ceva între Quai d'Orsay și State Department, doar ros vizibil în coate și fără bani de taxi. Din care cauză, el tapează pe cine poate, cu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ne exprimăm astfel. Modelul arhetipic este și rămâne Cântarea României. Imbatabilă încă, în felul său, deoarece corespunde din plin mentalității ruralist folclorice dominante. Plus seducția irezistibilă a țuicii și mititeilor tradiționali. Marele embleme naționale, cartea noastră de vizită externă... Mulți veleitari obscuri confiscă și organizează pretinse congrese ale Românilor de pretutindeni, idee bună în sine, dar degradată iremediabil prin festivism și exhibiționism provincial sub-mediocru. O preselecție a unor astfel de organizatori este însă, în condițiile actuale, practic imposibilă. Iar pe criteriile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
răsturnat. Situația se verifică din plin și după 1989. într-un sistem democratic, pluripartinic, acest om de cultură cu soartă etern ingrată, dificilă nu-și găsește de fapt locul, nici în această zonă. Pare adesea un intrus, un concurent, un veleitar. Ce mai caută și ăsta? Vrea să ne ia locul? Nu de puține ori cei ce fac astfel de reflecții vigilente sunt vechi membri P.C.R., unii chiar și secretari B.O.B. etc. Toate grupările și regrupările civico-politice ale intelectualității
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
298. Alegerea deliberată a individului ratat, logoreic - Gavrilescu este un Iancu Gore mai cult299 - este demonstrativă pentru o anumită tipologie umană, ca și gesturile excesiv de politicoase, locvacitatea față de necunoscuți, cu tendința spre confesiune, faptul că se recunoaște a fi un veleitar ratat, compensat de reverie 300. În acest sens, Onofrei din Podul spune: "Uneori la anumiți oameni, sub aspectul celei mai stridente banalități, ți se revelează structurile profunde ale realului. Structuri care, altminteri, rațional, vreau să spun, ne sunt inaccesibile"301
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
poate și pentru că una dintre ideile lui s-a înfipt adânc în memorie: Când ești fericit, nu prea ești conștient de ceea ce te înconjoară. Faptul de a fi conștient reprezintă nefericirea". 65 Oare cum mai pot fi azi spulberate tendințele veleitare? Cineva care ar avea abilitatea pătrunderii mai adânci în substanța vieții ar spune că încă sunt soluții. Prin pilde, parabole, apelul la sentințe și maxime celebre, povești cu tâlc. Nu prea cred în asemenea posibilități pentru că veleitarii, și cam toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
azi spulberate tendințele veleitare? Cineva care ar avea abilitatea pătrunderii mai adânci în substanța vieții ar spune că încă sunt soluții. Prin pilde, parabole, apelul la sentințe și maxime celebre, povești cu tâlc. Nu prea cred în asemenea posibilități pentru că veleitarii, și cam toți cei care au afinități cu ambițiile prostești, sunt o "subspecie morală și culturală", cu alte cuvinte oamenii aceștia sunt "sub" în mai toate privințele. Dacă am lua politicienii și am continua cu semidocții sau cu cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Cum să se prindă de un sol sărac orice formă de cultură? Scara valorilor, formată în timp, este zdruncinată din toate părțile, nu-și mai poate ține echilibrul, încât cel care încearcă s-o urce riscă repede căderea. În schimb veleitarii și toate speciile înrudite cu ei profită cu orice prilej de scara care nu urcă cu adevărat, e cea care asigură stabilitatea numai până la o joasă înălțime și mai ales este cea care nu se clintește când impostura se ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
estetice ale poeziei politice. În reviste, rareori se aduc în discuție diversitatea și valoarea poeziei politice de astăzi, iar cărți de critică în această direcție aproape că nu apar. Până și antologiile pe teme politice sunt invadate de mulțimea "producțiilor" veleitarilor, pentru că mai totdeauna sunt întocmite și prefațate en passant, de oameni care nu depășesc nivelul unor comentatori ocazionali. Un fenomen ce ține de sociologia artei trebuie adus numaidecât în prim-plan: există prea mulți autori care, scriind à la Bolintineanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dimpotrivă. Atît de multe festivaluri de poezie ca acum n-au fost niciodată. Nu există oraș din România în care să nu existe unul, să nu se dea premii, ba chiar să se scoată și reviste care să acopere poftele veleitarilor locali. Deși în plină criză, inflația de astfel de manifestări este în floare. Astfel de inițiative apar dintr-un paralelism al unor inițiative, adică din dorința de imitație și de preluare a unor idei și proiecte în forme adaptate, forme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de un juriu național și pentru că poeții care l-au primit sunt nume mari ale poeziei românești a devenit cel mai important și rîvnit premiu literar care se acordă în România. Pentru asta merită să lupți și să nu lași veleitarii să preia frîiele. A.B.Chiar daca s-ar putea sa fiți subiectiv, aș dori să vă întreb ce a însemnat și înseamnă revista "Hyperion" pentru cititor și, în special, pentru lumea literară românească. Ce viitor va avea această revistă. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
reviste în România care merită să existe, chiar dacă ploaia de reviste stă peste cerul literelor românești, cu tot felul de nori și intemperii. Nu este rău să existe multe reviste, rău este că foarte multe sunt proaste și dau drumul veleitarilor să iasă în lume și să atace pe toate căile și să-și ceară drepturile de creatori în vogă. Revista Hyperion este deschisă tuturor talentelor adevărate. Nu mai vrea să facă rabat și de aceea, pe plan local cel puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pic de abilitate (când coadă ursului nu se mai ajunge, e bine să o înnădești cu coadă vulpii), pe nesimțite, colegiul director a devenit "exclusiv responsabil" de refuzul promovării în revista a unor năzbâtii scrise de unii așa-ziși scriitori (veleitari notorii) sau de inși care se compromiseseră în regimul comunist, compunând, la comandă politică, ode și epode cuplului bicefal ceaușist. Lui Mircea Horia nu-I pasă deloc în acei ani că unii dintre ipochimenii respectivi îl agresau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
respectabilă, căutată și apreciată în toate cercurile vieții literare. Târgovistea, încă fără nicio instituție profesionistă de cultură în 2000, avea totuși una, pe care însă nu a știut să o păstreze... Fără să fiu deloc drastic, încăput pe mâna unor veleitari de periferie, animați mai curând de resentimente decât de generozitate și altruism, cu un juriu de mică literatură, condus de Mihai Cimpoi (istoric literar stimabil, dar necunoscător al svungului literaturii române actuale), după 2003, Concursul a degenerat într-un fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
albe pentru eliberarea lui Marian Munteanu. Ei, cine a ieșit atunci din casă, după mineri, are de ce să fie mândru... CĂ Piața Universității fusese cam mondenă pentru gustul meu, deși am fost destul de des acolo... Și cu tot felul de veleitari care se voiau la microfon. Sigur că a fost bine, ca un exercițiu de libertate. Dar cei care au ieșit după mineri, când se știa care este riscul, au reprezentat nucleul din care a por‑ nit Alianța Civică și, după
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a rezista în fața tăvălugului ideologic. Cu trecerea anilor, nu se mai poate vorbi de un exil unitar, ci de exilați, metamorfoză negativă provocată, pe de o parte de infestarea cu iscoade ale netrebniciei împresurătorii, secondați, "printr-o ironie nefastă, de veleitarii care-și închipuie că exilul începe cu ei; pe de altă parte, timpul și trecerea lui au cristalizat insulele de puținătate morală și intelectuală". Virgil Ierunca își motivează prietenia care îl leagă de Mircea Cismărescu, prin cele cîteva obsesii comune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au „aplicat” cu fervoare comandamentele de tip bolșevic, potrivnice tradiției și valorilor românești. Un Mihail Sadoveanu (Mitrea Cocoră, un P. Dumitriu, un T. Popovici și, parțial, Eugen Barbu sau Marin Preda, deoarece „nocivii”, spunea Manolescu, nu au fost impostorii și veleitarii momentului, ci scriitorii de talent! (Pentru o simplă comparație, În aceeași perioadă, stalinistă, În Polonia, Iwaszkiewicz, un Sadoveanu polonez, scrie Maica Ioana a Îngerilor!Ă. Și În cazul „celor doi”, Titus Popovici și P. Dumitriu - acesta din urmă, În opurile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sponsorizării!Ă; iar aceste tone de producție literară, neselectate de o critică ezitantă și improvizată - criticii de mare prestigiu absentând de la post! -, nu fac decât să mărească confuzia criteriilor și valorilor. Câmp favorabil, cum o spuneam, pentru ambițioși, noii oportuniști, veleitari, impostori etc.! Ar fi fost o prostie și o pierdere de timp, dar și de prestigiu, să mă amestec În această problemă a „falselor ierarhii de valori!”. Nu e treaba mea și apoi ar fi apărut ca o prestație pro
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
problemei, o sub-specie a ei, care afirmă că nu a existat, În această jumătate de secol de care vorbim, sub comunism, o reală „rezistență prin cultură”! Această afirmație se Înglobează iute În cele afirmate de „noii oportuniști” sau de „noii veleitari”, grăbiți să se instaleze pe scaunele pe care le consideră goale, dar rimează și cu un mai vechi reflex intelectual românesc - și nu numai! - de auto-depreciere, de simț autocritic excesiv și fals, de exercițiu al unei autoironii ce se transformă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
criteriile - cum se Întâmplă cu ofensiva acerbă care durează de vreo două decenii și ale căror origini se află la Paris, În grupul Monicăi Lovinescu, cu Întreg siajul ei de la București, În frunte, Încă o dată, cu dl Grigurcu sau cu veleitarul literar G. Liiceanu - și se afirmă o directă injoncțiune a moralei În creația vie și reală a mai multor decenii. Au fost „condamnați” În trecut și un Maiorescu sau Eminescu pentru „moralitate discutabilă”, sigur din alte puncte de vedere; azi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
varianta în engleză a poemelor. Să nu ne scape, care cumva, mesajul. Totul a fost prevăzut. Îl aplaudăm pe bătrân - semn că l-am acceptat în breasla scriitoricească. E fericit și ne strânge cu gratitudine mâna. Scena îmi amintește de veleitarii culturali, cu mulți bani, de la noi, care, dacă le zgândări puțin orgoliul artistic nămolos, sunt în stare să comită gesturi de caritate: sponsorizează editarea unei cărți sau plătesc câteva chefuri pentru scriitorii (presupuși adevărați) care „i-au recunoscut”. Câte asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nini” și Matei. Existau, cum sper că există și azi, grupări, grupuri de tineri, care se adună după afinități nu totdeauna clare, având în centru, în permanență, literatura și dorința de a publica. Am mai spus-o, există și tineri veleitari singurateci, dar e un fenomen mai rar, pentru un reușit debut literar e nevoie de curaj și ajutor; curaj moral, curajul consecvenței pentru a aborda o profesiune atipică, cu o evoluție de ani și de decenii, curaj dat, cel puțin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]