731 matches
-
profesor Cu tare intră de obicei târziu la oră.“ Numai unul singur, poate, sau doi din profesorii noștri de la Sf. Sava merită amintirea acestor rânduri, printre care lene șul boier oltean, bun latinist și ratat profesor de liceu (fiindcă, având veleități de profesor universitar, se deochease pe urma unui scandal cu o servitoare violată), conu Mișu Calo ianu, care intra În clasă cu joben În cap și cu șoșonii descheiați, totdeauna cu o jumătate de ceas după sunetul de intrare, și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tipografie, În tovărășia plăcută a câtorva oameni de gândire și de condei, m-am găsit, prin 1919, cel mai aferat și mai aplicat spre realizări de ordin, oricum, mai Îngust decât ale prietenilor mei de pe atunci, cu vocații, ambițiuni sau veleități altfel afirmate și mai cu spor, pentru persoana lor, realizate. Emanoil Bucuța, Nae lonescu, Virgil Madgearu, Dim. Gusti, Ion Răducanu și Încă alții erau și ei Înhămați la acea Întreprindere de amatori cu pretenții de realizatori (s-ar zice că
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
șI CA șEF DE STAT-MAJOR AL ARMATEI A II-A, l-am Întâlnit pe colonelul Ion Manolescu, cu aparențele de om prea cumsecade, să nu te supere nici cu atâtica, și o figură cunoscută printre acei ofițeri ai noștri cu veleități așa zicând de scriitori, de luptători pentru cultură, neam și țară, nu numai pe câmpul de bătaie, și poate mai puțin pe câmpul de bătaie cât pe acel, mult mai comod, al scrisului și al cuvântului. Nu părea prea absorbit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zelos, de amabil și de curtenitor și, de aceea, dubios, mai ales când Îl priveai cu de-amănuntul; nedat la rândea, dar cu pretenții, prost disimulate, de șef spi ritual al cercului nostru de tineri intelectuali Întorși din război cu veleități de reformatori și În căutare de relații noi - și care, e drept, nu prea știam ce vrem, hărțuiți când Într-o parte, când Într-alta de cei mai isteți dintre noi, de „cărturarii“ cei mai guralivi, precum exoticii Hurmuz Aznavorian
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
persoanei lui Închipuite, totul exprimat emfatic și lăbărțat; amestec bizar de pretenții și de naivități proprii vârstei, dar și contradicției dramatice a aces tui scriitor cu suflet Încă ardelenesc, Ardealul popilor, al Învă țătorilor și al notari lor, și cu veleități bruște Înspre rafinamentele Apusului, fără a poseda Însă subtilul intermediar istoric al Bizanțului și al Fanarului din complexul sufletesc al scriitorului regățean. Apariția lui Emil Isac a fost totuși de un oarecare interes de noutate, măcar prin inconformismul scrisului său
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acum, de curând, mă puteam Încă fuduli că n-am solicitat pentru mine niciodată și nimic, nărăvit fiind să fiu solicitat; iar când acceptam o situație, să nu Întreb cu cât voi fi răsplătit pentru munca mea de om fără veleități sau avere de nici un fel, decât numai brațele astea și capul ăsta nededat pentru cine știe ce pricopseală. Când - ca să mai spun? - bancherul Levy din fața Sărin darului oferea țigări, din cutia larg deschisă la ghișeu, tuturor clienților nevoiți să se Împrumute sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
români, și complinește Ideologia..., aprofundând una dintre coordonatele gândirii lui Heliade - acest „jidov rătăcitor al spiritualității române” -, al cărui tip de personalitate e definit astfel: „Cu structura lui sufletească, Heliade, pelerin al ideii de mai bine, nu-și putea manevra veleitățile sale revoluționare decât între umanitarismul biblic și pacifismul fourierist. În felul acesta, poezia lui socială, care cuprindea prea mult cer și prea mult viitor, era ursită să nu fie niciodată ceea ce ar fi trebuit să fie poezia socială: o poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
meu), cea mai bună prietenă a mamei atunci, singura persoană care se interesa de „creațiile“ mele literare, citindu-mă cu răbdare, comentându-mă, îndrumându-mă. Numai ea mă înțelege pe lume - gândeam eu: părinții mei nu-mi luau în serios veleitățile literare, socotind că, cu timpul, „o să-mi treacă“... Destul de grăsuță în amintirea mea, „tanti Victorița“ avea ochii negri, profunzi, magic-misterioși, iar obrajii i se îmbujorau violent, întreaga ei ființă emana dăruire, participare, împlinire sufletească, paciență transcendentală. Eram încă prea copil
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la atât. Nivelarea vestimentară dă glas tendințelor nivelării sociale, dar procesul în sine are resorturi mai profunde și aspecte mult mai variate. Puterea sporită a banului, care trece înaintea privilegiilor de castă, erodarea vechilor rânduieli și ierarhii, manifestările de mimetism, veleitate și impostură - fiecare în parte și toate împreună construiesc un tablou cu linii mobile, în care imaginea de astăzi nu se acordă cu cea de ieri, iar cea de mâine o va contrazice pe cea de astăzi. Despre mutațiile care
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și ierarhii“, „nostalgia timpurilor apuse“, „forme de imitație care în esență nu atacă sistemul, mulțumindu-se a-i primeni beneficiarii“, „fenomene de juxtapunere și divergență, amestecul cotidian al vechiului cu noul“, „fenomene de coexistență și forme hibride“, „manifestări de mimetism, veleitate și impostură“, „fenomenul permeabilizării structurilor sociale și al ascuțirii instinctelor de parvenire“ etc. ne proiectează de la sine în prezentul cel mai acut. Dar lectura generează și un alt sentiment, al „invidiei“ față de românii veacului al XIX-lea, care au beneficiat
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
inevitabil, a fost rezultatul prezenței simultane, atât temporale cât și spațiale, a unor factori de natură endogenă și exogenă. Szeleny se referea la declinul economiilor socialiste, la criza ideologică manifestată în rândul elitelor comuniste (care erau divizate între reformatorii cu veleități tehnocrato-meritocratice și vechea gardă aservită dogmelor staliniste), la dizidența intelectualilor și a mișcărilor muncitorești și la decizia lui Gorbaciov de a abandona Europa Centrală și de Est. Acest argument poate fi folosit și în cazul României. Diferența este, însă, prevalența
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
diplomației. Evident, sorții nu au îngăduit verificarea acestei aserțiuni, o dau ca o convingere personală. Interesant e că, dacă eroilor săi favoriți, adică hipostazelor sale bovarice, le conferă aura renunțărilor și dédain-ului, Mateiu îi atribuie lui Gore Pirgu propriile sale veleități : șefie de cabinet, însurătoare profitabilă, prefectură, deputăție, carieră diplomatică etc. E drept că, dacă în privința șefiei de cabinet, Pirgu, bizuindu-se pe sprijinul lui Pașadia, a mizat greșit, căci acesta a avut grijă să-l „lucreze”, în rest, prin alte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de a salva spiritul de la particularitățile care-l mutilează”. Demersul eseistului include și o reacție anticioraniană, chiar dacă neexplicită: misiunea intelectualilor din țările/culturile mici este de a susține și proteja „ideea de cultură”, de a opta pentru „perspectiva solidarității în locul veleităților imperialiste pe care în mod nejustificat intelectualii acestor țări le afirmă astăzi”. Demonstrația-pledoarie este reluată concret prin exemplul Franței, cu o fervoare în care G. Călinescu a văzut „o continuare anacronică a spiritului nostru vasal”, iar Cioran, într-o scrisoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
o liniște adâncă. Pe măsuța de lângă caloriferul tău, fotografia ta, tristă, cu ochii plecați peste enigma zilelor viitoare. Eu obosită, extrem. Parcă s’au topit zilele de Manga lia cu toată splendoarea ce o dau chiar oamenilor bătrâni, cu toată veleitatea de împuternicire în care m’au făcut să cred. Cine aude că ai putut pleca spune: „Ce fericită trebuie să fii“. Așa ar trebui, dar nu sunt. Nu pot nici să-mi analizez, să definesc starea mea generală. Pare că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
descurcat unele încurcături. Totul s’a terminat cu bine. Sunt acum cu sufletul mai ușurat, după o încordare pe care o bănuiești. De la tine tot nu primesc nimic. Și peste mine s’a lăsat ca înghețul peste frunze tomnatice, cu veleități de viață, o depresiune care iar m’a dat înapoi cu toate kilogramele câștigate la Mangalia. Cu copiii am început să mă obișnuesc, dar sunt bucuroasă când vine seara și rămân singură în biurou. Două seri m’am refugiat în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îl voi schimba să-l găsești nou -, dar acum, cu tonalitatea lui de frunză din Luxembourg, e melancolic, nostalgic, cu tonuri șterse de aur vechi îngropat. Iubita mamei, mi se rupe inima de dor, dar viața o duc vitejește, cu veleitatea de a mă păstra teafără la trup și la minte. [...] Și totuși, Monica dragă, ce bine-i că tu ești acolo; când va trece și iarna friguroasă cu bine peste tine - cine știe ce va fi trecut și peste mine - voi fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Uite baba! Scumpa mea, am crezut că i se face rău. Acest adevăr, aruncat brutal în față, a descumpănit-o. Totuși a fost în stare să-i răspundă: „Da, drăguță“. Noroc că era cu mine. Nu că ar mai avea veleități, dar sigur s-a gândit la Mica. Am consolat-o spunându-i că băiețelul ar fi putut să se adreseze atât ei, cât și mie. Dar n-am fost în stare s-o conving. [...] c. p. 8 iunie [1950], joi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu m-a indignat: de la o anume vîrstă, lipsa de caracter e iremediabilă! Dar la întoarcerea acasă m-a cuprins sila și tristețea. Insesizabilă de către cei din afară, dificultatea de a conduce o redacție compusă din inși care au, fiecare, veleități de șefi, mi-apare din ce în ce mai apăsătoare. * În timp ce eram la simpozion („Funcțiile culturii în socialism”, titlu de la care m-am abătut, pentru a nu spune ceea ce majoritatea auditoriului știa), Sergiu s-a dus cu șpalturile la „tovarășul Toma”. Avertizat de Filioreanu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zac (am răsfoit azi două, în timp ce așteptam să intru la doctor) pe măsuțele din holurile dispensarelor și policlinicilor. Deși utile, cu informații minime și sfaturi lesne de înțeles despre igienă și medicație, ele nu mi-ar satisface cîtuși de puțin veleitatea de „autor”. Mai mult, cred chiar că firea mea nu se împacă deloc cu scrisul publicitar. Am, prin urmare, un motiv serios să mă felicit pentru ceea ce consideram a fi prima și cea mai dureroasă ratare din viața mea. *Zvonul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ochilor". Am reținut dintr-o recentă apariție a fostului ministru Ștefan Andrei (pe care-l apreciez ca diplomat) la un canal de televiziune că, el fiind plecat într-o deplasare externă, "sinistra academiciană", care în ultima perioadă își descoperise și veleități diplomatice, împreună cu Aurel Duma, Nr. 2 din externe, și cu alți "siniștri" din conducerea de partid, au decis reducerea cu 30% a personalului MAE (deși Ștefan Andrei afirma că el acceptase doar 8 %). După câte știu, Ștefan Andrei nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în iulie, la întoarcerea de la Rio, în apartamentul rezervat primului-colaborator, de la etajul 1, compus din trei camere și dependințe, plus o terasă mare spre curtea interioară, care ne bucura cel mai mult, fiind locul unde ne puteam pune în practică veleitățile noastre de horticultori și peisagiști. Din informații, știam că voi avea colegi diplomați tineri, secretari III sau II, și că personalul tehnico-administrativ era și el "verde", adică oameni de 35-45 de ani. În pregătirea plecării la Madrid, mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Girimea îl incorporează și pe frizerul anonim din Un artist. Detaliile amenajării locuinței lui Nae sunt recuperabile din felul în care este decorată locuința frizerului din Un artist, în galeria de kitschuri distingându-se o operă „originală” a frizerului cu veleități artistice. „În această mică galerie, se află și o operă originală a artistului meu. Nu este lucrată cu penelul, e țesută în fire de păr de toate nuanțele posibile : ea înfățișează un munte depărtat în fund ; pe vârful lui stă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
confesională ortodoxă întemeiată și susținută până la 1905 de parohie când s-a înființat școala de stat ungurească. Iar la 1912 a luat ființă grădinița de copii. Până în anul 1878, dascăli au fost cantorii bisericii și diferiți fruntași ai obștei fără veleități și fără fără vreo pregătire pedagogică. După 1878 au apărut învățători cu atestate între care avem cunoștință de Pavel Monea, despre care am mai vorbit, Trandafir Dragomir, Dumitru Solomon, Moise Câlțea, Adrian Udriște, Petru Tarcea. În timpul primului război mondial învățătorul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
-i aurul cel mult,/ Cu sabie de trei coți/ Să taie ungurii toți (subl.În orig.)”. Cenzorul sugerase redacției eliminarea ultimului vers dar, „Aceasta a renunțat la Întreg textul citat”. Probabil, zicem noi, din cauză că printre harnicii ziariști nimeni nu avea veleități lirice ca să-și spargă capul cu ele. Multe dintre intervențiile cenzorilor Îi transformau pe aceștia mai degrabă În corectori ai textelor ce așteptau să fie publicate În paginile ziarului „Vremea nouă”. Unele greșeli pot stârni ilaritatea În zilele noastre, un
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cunoască lucruri din țară. Dorea, în special, să știe care era situația fiului său, Mihai; mai precis, dacă rușii îl vor tolera, pe tron, multă vreme. Am avut impresia că preocuparea pentru soarta lui Mihai era sinceră! Se lecuise de veleități. Nu m-a întrebat de nici un om politic din țară. Nu mi-a vorbit nimic despre el. S-a interesat dacă Messerschmidt, ambasadorul Statelor Unite, mai este la Buenos Aires. M-a rugat să-i transmit salutările lui. Vorbirea lui era monotonă
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]