873 matches
-
suntem întotdeauna, cu toți cei pe care-i iubim, și în viață, și în moarte, tot noi, noi înșine, pentru totdeauna fiindcă numai viața, bucuria și iubirea durează pentru totdeauna. Vezi tu, mamă, am prins picioarele timpului ! Mama : (ia cu venerație crucea, face gestul Namaskar al indienilor și o pune deasupra capului, în prosternare) Te iubesc... ...te iubesc...te iubesc...(tăcere, apoi -deodată) Dar cum Îl cheamă pe cel care, murind pentru noi, a oprit roata timpului ? Pe Fiul Lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nici o frecare, comportându-se ca un lichid. Ca o apă. Iar Duhul Atotputernic al lui Dumnezeu, se purta pe deasupra apelor originare. Așa scrie în Biblie, în Cartea Facerii! Vezi? Aum se rostește, de mii de ani, cu respect și cu venerație, la începutul și la sfârșitul fiecărei Vede, ca o manifestarea a Divinității pro forma. Este vibrația esențială Trinității hinduse, Trimurti: Brahma Shakti, Creația, Vishnu Shakti, Conservarea și Shiva Shakti, Distrugerea și Eliberarea! Morfologic, Cuvântul-antidot despre ne-au înnebunit afurisiții de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
totuși, era așa de plăcut! Jennifer mi-a povestit odată despre un templu hindus într-o zonă îndepărtată a Indiei de sud pe care ea îl vizitase când era studentă. I se păruse fantastic - imposibil - ca asemenea scene exotice de venerație să aibă loc pe aceeași planetă cu viața ei prozaică din Barnstaple. Înapoi în Anglia, de câte ori se gândea la femeile îmbrăcate în sari care intrau în apa întunecată a bazinului de la templu și aprindeau bețișoare pentru Ganeșa, era pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
În mână tocul unui strălucit elev al ei, viitorul profesor Marin Foiște, căruia Îi Împărtășise și din priceperea ei de a amesteca feluritele culori și de a le așterne pe carton sau pânze. Profesorul Îi păstrase toată viața o adâncă venerație, alimentată și de faptul că Învățătoarea lui nu făcea parte decât Întâmplător din clanul de oameni pe care, nici el nu se putea prea bine lămuri de ce, nu izbutea să-i Înghită, deși, de fiecare dată când se Întâlnea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al chestiunii românești, când afirma că „o revoluție e mai tare decât litera tratatelor, și ceea ce se petrecea acum în Principate era, ca să zicem astfel, o revoluție naționalistă. Pentru Cuza și pentru compatrioții acestuia, cuvântul «autonomie», care le inspira atâta venerație și pe care Convenția le-o garantase, era ceva foarte asemănător cu independența. Încetul cu încetul, pe măsură ce se ivea prilejul, ei aveau să scuture toate restricțiunile impuse suveranității lor, până ce aveau să iasă la lumină ca un stat neatârnat“22
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dificultate rezultă din chiar dubla accepție a termenului literatură: 1) totalitate a ceea ce este scris, tipărit sau publicat; 2) beletristică sau litere frumoase, texte cu pretenții estetice. Dintre aceste două sensuri, ultimul a fost mereu privilegiat, ca urmare și a venerației aproape religioase pe care educația școlară ne-a insuflat-o pentru opera de artă și pentru artist. Într-o încercare de-a dreptul eroică, Heinrich F. Plett (1983) a încercat să fundamenteze o „știință a textului”, plecând de la premisa că
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
devotament și dragoste față de profesie, exemple de tact și măiestrie pedagogică, de dragoste și înțelegere față de elevi. Este, credem noi, cel mai înalt țel pentru un dascăl să devină un model, o "icoană vie" la care să se raporteze cu venerație foștii săi elevi; se poate afirma că în Planul de învățământ pentru școala normală nu există discipline importante și dexterități. Privite din perspectiva finalității școlii normale, toate obiectele contribuie la conturarea unei personalități armonioase a viitorilor învățători și educatoare. Ancheta
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
excesiv simpatia pentru «tătucul popoarelor»! Wilhelm Furtwangler, deși achitat de către un tribunal de denazificare, nu a putut da niciodată concerte peste ocean, în timp ce fiecare apariție a lui Ilya Ehrenburg sau a lui Evgheni Evtușenko, ambii panegiriști obraznici ai comunismului, suscită venerația” (Brzezinski, 1998, p. 358). Alt exemplu, în mod deosebit revelator: „Pe 21 ianuarie 1998, Duma «democratică» a Rusiei a ținut un moment de reculegere în memoria fondatorului Gulagului, în timp ce la oarecare distanță, în inima Moscovei istorice, cadavrul primului mare asasin
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lui Maxim Gorki traduse pe atunci, Printre străini și Pe coastele Italiei - așa cum menționează în autobiografie (doar și I.C. a trăit printre străini; și el a fost pe țărmurile Italiei). știu însă că în familie vorbea adesea cu o adevărată venerație despre Lev Nicolaevici Tolstoi, despre care în A.d.p. nu amintește. De altfel, la vârsta de 88 de ani se confesa că, elev fiind, „voiam neapărat, potrivit lecturilor pe care le aveam, să cunosc două lucruri: mai întâi Iasnaia Poliana
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cine este Ștefan cel Mare, spune: „Un Napoleon român” (III, 87). Are, deci, nostalgia lui Napoleon, dar îl admiră, cum știm, pe Talleyrand. De fapt, neputând să-și ierte trecutul, nu-și poate ierta tocmai dependența, adică „admirația maladivă” sau „venerația morbidă” pentru ceea ce-i dădea impresia forței brute, nesofisticate și a unei angajări constructive. „Admirația maladivă pe care am purtat-o Germaniei mi-a otrăvit viața”, spune el, pentru a continua: „Dacă sunt lecuit de vreo boală, cu siguranță asta
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și reinterpretat argumentul anselmian în filosofia analitică. 4.3. Reluarea argumentului ontologic în filosofia analitică Unii filosofi s-au îndoit de relevanța construcției lexicale "acel ceva decât care nimic mai mare nu poate fi gândit". Findlay a considerat că obiectul venerației religioase nu trebuie să acopere numai teritoriul actualului, ci și teritoriul posibilului. Și nu numai că existența altor lucruri este imposibilă fără Dumnezeu, ci chiar propria-i inexistență trebuie să fie considerată în orice circumstanță inimaginabilă. "Și în acest fel
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Cea mai competența expresie este cea spontană, chiar dacă are limite; cel mai bine în cazul tabuurilor; dezvăluiri ale vieții private Inautentice când abandonează principiile sau mediocritățile comunicării Inautentice când se conformează presiunii sociale, inhibiției Vocabularul prototipic al emoțiilor include simpatia, venerația, nostalgia, indignarea și morală Vocabularul prototipic al emoțiilor iclude furia, iritarea, dezgustul, surpriză, frica și excitarea Conform diferențierii de orientare a emoțiilor, aceeași emoție poate avea semnificații diametral opuse. Jonathan H. Turner și Jan E. Stets (2005, 34Ă consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
o stare de laudatio, căci nu aparțineau întru-totul acestei lumi, natura lor fiind indicibilă, umanul le era metamorfozat prin virtute, aduceau liniște și aspirația spre o iubire ideală, dezgolită de păcat, o dorință de a accede spre înalt și purificare. Venerația pentru Beatrice este generală, colectivă, amintind de cultul Fecioarei Maria. După moarte, Beatrice și 581 Francesco De Sanctis, op. cit., p. 322. 582 Dante Alighieri, Sonete, traducere, studiu introductiv, note și comentarii de Leonida Maniu, Editura Institutul European, Iași, 1997, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și mai posibilă. Capitolul 2 CONCEPTUL DE CREATIVITATE Michele Shea 2.1 Istoric al conceptului de creativitate Misterul creației a fascinat spiritul uman din timpuri imemoriale. Secole de-a rândul apropierea de universul creației s-a făcut cu sfială și venerație. În trecut, individul creativ era perceput ca un vas gol pe care ființa divină îl umplea cu inspirație, pentru ca el să își reverse ideile pline de grație cerească. Se considera că produsul creației prin originalitatea sa nu își avea germenii
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
are un dublu sens: pe de o parte, anticii trebuie tratați precum modernii, fără idolatrie, iar pe de altă parte, prin cumulul de cunoștințe față de Antichitate, modernii sunt, desigur, superiori. Cu toate acestea, contemporanii săi, deși poate vor beneficia de venerația urmașilor vor fi totodată și inferiori acestora căci "aceeași prejudecată ne înjosește într-o epocă spre a ne ridica în alta, astfel, mai întâi, suntem victime pentru ca apoi să devenim zeități."71 La Fontenelle istoria evolutivă a omenirii este comparată
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la perfecțiune. Totodată, Pope asociază imitarea naturii cu imitarea celor vechi: "Învață de a respecta regulile anticilor / Căci a copia natura-nseamnă, de fapt a-i copia pe ei"153 Se concentrează aici, prin exprimarea inspirată a lui Pope, justificarea venerației pentru opera anticilor, venerație care a constituit unul din pilonii de bază ai clasicismului. Redirecționarea inspirației către scrierile Antichității presupune până la un anumit punct o subscriere a acesteia în zona livrescului căci "Acele reguli descoperite în vechime / Sunt tot natură
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
asociază imitarea naturii cu imitarea celor vechi: "Învață de a respecta regulile anticilor / Căci a copia natura-nseamnă, de fapt a-i copia pe ei"153 Se concentrează aici, prin exprimarea inspirată a lui Pope, justificarea venerației pentru opera anticilor, venerație care a constituit unul din pilonii de bază ai clasicismului. Redirecționarea inspirației către scrierile Antichității presupune până la un anumit punct o subscriere a acesteia în zona livrescului căci "Acele reguli descoperite în vechime / Sunt tot natură, dar natură-organizată"154, preferându
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de fiul răzvrătit). Într-o atare perioadă de restriște, C. trebuie să se fi aflat deja instalat în „bojdeucă”, împreună cu mai tânăra decât el, cu peste zece ani, Tinca Vartic. Și imaginea acesteia rămâne neclară: n-a meritat, se pare, venerația cu care nu o dată fusese privită de M. Sadoveanu. Sfârșitul anului 1872, anul 1873, începutul anului 1874 constituie o perioadă mai obscură a existenței lui, înghesuită în bojdeucă și în tutungerie. La 7 aprilie 1874, în fruntea ministerului ce cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
care au cunoscut o cvasicirculație încă din perioada interbelică se referă la stilul eminamente scriptic al prozatorului publicistic (Vianu, Cioculescu). Lipsa de spontaneitate semnifică, și în actul gazetăresc, preocuparea obsedantă pentru rescriere, pentru elaborare meticuloasă și responsabilă, ca expresie a venerației în fața Cuvântului. Referindu-se la "schițele de portret" argheziene, Cioculescu semnalează idiosincraziile pamfletarului, stimulate de percepția sa consecvent-deformatoare asupra unor personaje ale căror merite și calități sunt totuși public recunoscute (V. Alecsandri, N. Davidescu, Iorga, Crainic, Brătescu Voinești, Pompiliu Eliade
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de mai sus, cercetătoarea Irina Achim, în Monumente de cult creștine în provinciile Scythia Minor și Moesia Secunda (sec. IV-VI p.Chr.), considera prezența criptei, element compozițional al planului bazilicii, vrednică de luat în considerație, fiind o expresie a venerației față de martiri, cripta este plasată mai în toate cazurile în presbyterium, fără să fie însă o prezență obligatorie pentru existența unui locaș de cult cel puțin pentru primele secole ale erei creștine. Abia în secolul al VI-lea p.Chr
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
întrucât cercetările nu s-au finalizat încă, nici una dintre toate aceste. Cripta, ca element compozițional al planului bazilicii, este o încăpere subterană, acoperită de boltă, existentă de obicei sub altarul unor bazilici paleocreștine (secolele IV-VI), ca o expresie a venerației față de martiri. În criptă se păstra corpul întreg al unuia sau a mai multor martiri creștini ori relicve ale acestora, fapt verificabil în secolul VI, când existența moaștelor (chiar dacă nu depuse într-o criptă) este o condiție esențială pentru fundarea
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
măsură a lucrării poate fi interpretat similar, un argument suplimentar în acest caz reprezentându-l prezența indicațiilor tenuto care marchează sunetele superioare ale octavelor). II.2. Hommage à Rameau (Omagiu lui Rameau) Hommage à Rameau este un gest de adâncă venerație adresat peste veacuri maestrului francez față de care Debussy a nutrit un sentiment de profundă admirație. Aceeași creație reprezintă, deopotrivă, mărturia spiritului patriotic ce l-a animat pe Debussy în demersurile sale militante în scopul promovării valorilor culturii naționale. Astfel, în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cu folosirea surdinei pe parcursul următoarelor două măsuri, expunând rezonanța aceleiași armonii de vor facilita crearea unui amplu efect de ecou, cu accepțiuni profunde la nivelul imaginii conceptuale. Astfel, proiecția acestuia în finalul preludiului ne apare ca un gest de adâncă venerație ce răzbate peste veacuri, adresându-se unei culturi de o incomensurabilă valoare. III.2. Voiles (Pânze) Instabilitatea acestei viziuni ce pare să-și preschimbe la nesfârșit conturul formelor își găsește un „medium” adecvat în sfera lipsită de gravitație a gamei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
lungul secolelor, imaginea materială a crucifixului, tridimensională, bogat ornată, cu figura crucificatului suferind și sângerând, ținta unor devoțiuni pasionale. Indice emoțional, scop de pelerinaj, purtat în procesiune publică: de fapt un idol, dar suport al unui cult popular, trecând dincolo de venerația recomandată pentru a atinge adorația taumaturgică. Schimbarea creștină, subversiune în subversiunea iconofobă a începuturilor, dovedește, poate, o fatalitate (cum se numesc necesitățile care nu ne plac): victoria Bisericii ca trup asupra Evangheliei ca spirit sau inevitabilele concesii făcute de spiritual
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ar scădea o dată cu inflația simbolurilor ei. Cultul artei, această ieșire religioasă din religie, ultima credință a necredincioșilor, seamănă cu o evlavie sceptică; iar muzeele noastre cu niște sanctuare pentru agnostici. Stranie combinație, dar care convine acestei religii în secret disperate. Venerația artistică înșeală foamea spirituală, fiind o ultimă transcendență permisă de eclipsa transcendențelor (cult, etnie, partid, teritoriu, națiune și arta însăși). Să ne amintim că acest cult de substituție a apărut la noi în Renaștere, odată cu prima contestare radicală a tradiției
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]