495 matches
-
în "Cântecul nibelungilor" prin asociere cu o bătălie din secolul al V-lea dintre huni și burgunzi. Unii susțin o posibilă etimologie a numelui lui Arthur din galezul "arth", "urs", și consideră că regele-urs gal este precedentul pentru legendă, deși venerarea lui Artio nu e atestată în Britania. Documentele istorice din acea perioadă sunt puține, așa că un răspuns definitiv pare improbabil. Mai multe locuri au fost identificate ca "arthuriene" începând cu secolul al XII-lea, dar arheologia nu poate descoperi nume
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
răspândii civilizația, o civilizație bazată pe credințe mitice în care armonia relațiilor dintre oameni, natura și zei era esențială. Limba oficială a imperiului era Quechua, deși erau vorbite peste șapte sute de limbi locale. Se întâlneau mai multe forme locale de venerare însă liderii Încă încurajau venerarea propriilor zei, cel mai important dintra aceștia fiind Inti, Zeul Soare. Incașii aveau trei mituri ale originii. În unul din ele Ticei Viracocha din Colina de las Ventanas în Pacaritambo și-a trimis cei patru
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
pe credințe mitice în care armonia relațiilor dintre oameni, natura și zei era esențială. Limba oficială a imperiului era Quechua, deși erau vorbite peste șapte sute de limbi locale. Se întâlneau mai multe forme locale de venerare însă liderii Încă încurajau venerarea propriilor zei, cel mai important dintra aceștia fiind Inti, Zeul Soare. Incașii aveau trei mituri ale originii. În unul din ele Ticei Viracocha din Colina de las Ventanas în Pacaritambo și-a trimis cei patru fii și cele patru fiice
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
evenimentele activiste în altă locație. Cu dorința arzătoare de a îi elibera pe iobagi, a decis să renunțe la viața sa de moșier în favoarea celei de muncitor al pământului. În concepția sa, în aceasta constă tolstoismul - nu în ritualuri de venerare și de confesiune tipice religiilor, ci în traiul simplu și cinstit, ca fermier sau muncitor. Un exemplu al acestei filozofii a fost detaliat în povestea populară "„Doi bătrâni”". Astfel, pentru a sluji din tot sufletul divinitatea, mai degrabă decât de
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
și rugăciunilor către Dumnezeu este vremea ("kairos") rugăciunii de la miezul nopții. Prin ridicarea din somn în acest scop, simbolizăm mutarea din viața înșelăciunii întunericului către vața care este, după spusele lui Hristos, liberă li luminoasă, iar prin această rugăciune începem venerarea lui Dumnezeu. Pentru că este scris: Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare și voi cei ce locuiați în latura umbrei morții lumină va străluci peste voi." (Isaia 9:1." Starea generală a acestei slujbe este una de pocăință
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
protagoniștii provocării acestui dezastru. În această luptă vor pieri o parte din zei, giganți și monștri, dar și aproape tot universul. În războinica societate vikingă, moartea în luptă era o soartă de admirat și acest fapt a fost transpus în venerarea unui panteon în care zeii înșiși vor fi într-o bună zi răsturnați la Ragnarok. Se știe exact cine cu cine va lupta și care va fi soarta participanților la această bătălie din baladele și poeziile popoarelor nordice. Voluspa (profeția
Ragnarök () [Corola-website/Science/299811_a_301140]
-
ofițerii șefi ai noii Republici. (Marcus Junius Brutus, care mai târziu avea să-l asasineze pe Gaius Iulius Cezar, a revendicat descendența sa din acest prim Brutus.) Consulii timpurii au preluat rolurile regelui cu excepția înaltului său statut de preot în venerarea lui Jupiter Optimus Maximus la templul sacru de pe Colina Capitoliului. Pentru această îndatorire romanii au ales un "Rex sacrorum" sau „rege al lucrurilor sfinte”. Până la sfârșitul Republicii, acuzația că un om puternic ar fi vrut să se facă rege a
Lucius Tarquinius Superbus () [Corola-website/Science/299872_a_301201]
-
datorită simbolismului artistic. Aceasta ar fi adus beneficii analfabeților. Vezi http://touregypt.net/godsofegypt/ pentru informațiile oferite de Ministerul Egiptean de Turism despre zeitățile egiptene Există puține documente scrise despre vechile regilii finlandeze; de lângă asta numele zeităților și practicile de venerare s-au schimbat din loc în loc. Urmează un rezumat al celor mai importante și larg venerate zeități. Vezi și: Demizei, Driade, Fates, Erinyes, Graces, Horae, Muzele, Nimfele, Pleiadele, Titanii. Unii dintre cei mai importanți Deva: Vezi și kachina În plus
Listă de zei după zona geografică () [Corola-website/Science/299875_a_301204]
-
așezare canaanită ce împărtășește aceeași moștenire culturală și lingvistică semitica cu cei care au venit mai tarziu. "Lahmu" era zeul acadian al fertilității. Venerat de către canaaniți(fenicieni) că "Lahamu", în al treilea mileniu î.e.n. aceștia au ridicat un templu pentru venerarea zeului pe dealul cunoscut astăzi că Dealul Nașterii Domnului. Orașul era cunoscut ca "Beit Lachama", ceea ce înseamnă “Casa lui Lachama”. William F. Albright arată că pronunția denumirii a rămas aproape identică după 3500 de ani, dar cu înțelesuri diferite: "'Templul
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
nu are asemănare în zonă.” În 1009 în timpul domniei celui de al șaselea Calif Fatimid Al-Hakim bi-Amr Allah, Biserica Nașterii a primit ordin să fie demolată, dar a fost cruțata de musulmanii locali, deoarece foloseau ei înșiși ca loc de venerare o parte a acesteia. Biserică Nașterii Domnului și „Drumul de pelerinaj” din Betleem au fost înscrise în anul 2012 pe lista patrimoniului mondial al umanității UNESCO.
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
Dumnezeu"). Conform definițiilor dogmatice adoptate de acest sinod ecumenic, la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit în lume și mântuirea. Maria a fost denumită de aceea "noua Evă". Venerarea Mariei ca fecioară joacă un rol important deopotrivă în bisericile ortodoxe, cea catolică, cea anglicană și cele orientale. Un număr foarte mare de biserici și catedrale îi poartă numele, inclusiv spre exemplu 70% din catedralele franceze. Principala sărbătoare a Mariei
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]
-
i-a vestit că fără să cunoască bărbat, va da naștere unui fiu, care va fi Mesia așteptat de popor. Încrederea în Dumnezeu și modestia Mariei sunt trăsături scoase în evidență în Evanghelia după Luca și au stat la baza venerării Mariei în mediile creștine de mai târziu. Cu ocazia prezentării pruncului Iisus în templul din Ierusalim, bătrânul Simeon i-a proorocit Mariei suferințele pe care le va trăi (). Doar evanghelia lui Ioan o menționează pe Maria în mod expres ca
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]
-
apoi răscumpărată de către cruciați atunci când musulmanii le-au predat orașul Acra în 1191. De asemenea, aveau în posesie capul Sfintei Eufemia din Calcedon. Subiectul relicvelor a fost abordat și în timpul Inchiziției templierilor, deoarece câteva documente ale proceselor se referă la venerarea unui anumit idol, menționat în unele cazuri drept o pisică, un cap bărbos sau uneori drept Baphomet, probabil o greșeală franțuzească de ortografie a cuvântului Mahomet (Mahomed). Așa-zisa venerare a idolilor a fost inclusă în acuzațiile aduse împotriva templierilor
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
Inchiziției templierilor, deoarece câteva documente ale proceselor se referă la venerarea unui anumit idol, menționat în unele cazuri drept o pisică, un cap bărbos sau uneori drept Baphomet, probabil o greșeală franțuzească de ortografie a cuvântului Mahomet (Mahomed). Așa-zisa venerare a idolilor a fost inclusă în acuzațiile aduse împotriva templierilor și a condus la arestarea acestora la începutul secolului al XIV-lea. Această acuzație de venerare a idolilor adusă împotriva templierilor a contribuit și la credința modernă a faptului că
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
drept Baphomet, probabil o greșeală franțuzească de ortografie a cuvântului Mahomet (Mahomed). Așa-zisa venerare a idolilor a fost inclusă în acuzațiile aduse împotriva templierilor și a condus la arestarea acestora la începutul secolului al XIV-lea. Această acuzație de venerare a idolilor adusă împotriva templierilor a contribuit și la credința modernă a faptului că unii templieri practicau vrăjitoria. Exista în timpul Cruciadelor un interes particular față de mitul Sfântului Graal, care a fost rapid asociat templierilor, încă din secolul al 12-lea
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
celor care au murit pentru El, iar mormintele pe care se ține slujba erau întotdeauna ale unor martiri. Absida acestei cripte a dispărut, cripta fiind modificată în secolul al XIII-lea, însă din perioada paleocreștină au rămas numeroase urme ale venerării: stâlpi decorați, sculpturi, încrustații ca figuri biblice, monograme ale lui Iisus. Sfântul Casian a murit în anul 435.
Marsilia () [Corola-website/Science/297834_a_299163]
-
zeului ce ghida spiritele morților în lumea de dincolo. Acesta este supranumit „Zeul Ținutului Sfânt” și al lui "Khentamentiu" (un zeu precedent lui Anubis). Deoarece egiptenii credeau că Valea morților se află spre vest, aceștia îl denumeau și „Regele Vestului”. Venerarea lui Anubis pare a exista din cele mai vechi timpuri ale Egiptului Antic, fiind posibil chiar mai veche decât cea a lui Osiris - acest fapt fiind confirmat de asocierea sa cu Ochiul lui Horus și de către textele inscripționate în mormântul
Anubis () [Corola-website/Science/297861_a_299190]
-
acest lucru a fost negat de către guvernul chinez pentru mai mulți ani istoria literaturii se referă la evoluția artei scrisului din momentul apariției primelor texte literare și până în zilele noastre cu toate acestea nu a fost cultivat pe scară largă venerarea cu caracter idolatru a acestui templu a fost preluată de islamici de la hanifi primii monoteiști arabi influența celtă nu a fost atât de puternică precum în nordul celtiberic sau demoni nocturni care fură copii și cauzează boli un exemplu de
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
ani. Leon, deși iconoclast (care nu venera icoanele), a urmat o politică de moderație către iconodulii (cei care au venerat icoanele), dar politicile sale au devenit mult mai dure în august 780, când mai mulți curteni au fost pedepsiți pentru venerarea de icoane. Potrivit tradiției, el a descoperit icoane ascunse printre posesiunile Irinei și a refuzat să împartă patul conjugal cu ea ulterior. Cu toate acestea, atunci când Leon a murit pe 8 septembrie 780, Irina a devenit regentă pentru copilul lor
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
nu i se acceptase excluderea altora) și bineînțeles că au apărut (pe fondul indiferenței faraonului avînd chiar un teren propice) facțiuni subterane ce erau nemulțumite de noua ordine. Akhenaten a creat și impus o religie monoteistă axată pe Aten, interzicând venerarea celorlalți zei. Relația dintre introducerea monoteismului de către Akhenaten și personajul biblic Moise, care este localizat în Egipt într-o perioadă similară (deși nu neapărat identică), este neclară și controversată. Un nou curent a pătruns în arta vremii, mai natural, o
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
deci nu ar fi vorba de reprezentări stilizate. Spre sfârșitul celei de al șaptisprezecelea an al domniei, Akhenaten și-a luat un co-regent, Smenkhkare (considerat de unii fratele său). Doi ani mai târziu, odată cu moartea lui Akhenaten, se revine la venerarea vechilor zei (de fapt venerarea acestora nu încetase decât oficial). Smenkhkare a murit după doar câteva luni în urma lui fiind încoronat un băiat. Acesta nu era pregătit pentru presiunea conducerii, sfătuitorii lui luând toate deciziile. Numele său era Tutankhaton, dar
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
de reprezentări stilizate. Spre sfârșitul celei de al șaptisprezecelea an al domniei, Akhenaten și-a luat un co-regent, Smenkhkare (considerat de unii fratele său). Doi ani mai târziu, odată cu moartea lui Akhenaten, se revine la venerarea vechilor zei (de fapt venerarea acestora nu încetase decât oficial). Smenkhkare a murit după doar câteva luni în urma lui fiind încoronat un băiat. Acesta nu era pregătit pentru presiunea conducerii, sfătuitorii lui luând toate deciziile. Numele său era Tutankhaton, dar, odată cu revenirea cultului zeului Amun
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
unui cult al Sf. Olaf predatând mijlocul secolului al XII-lea. În această perioadă încep să apară referințe la "Veșnicul Rege al Norvegiei". În martie 1152, Nidaros este separat de Lund ca arhiepiscopie de sine stătătoare. Se prea poate că venerarea formală sau informală a lui Olaf (căci nu putem fi siguri de natura acesteia) care ar fi existat de mai înainte în Nidaros, să fi fost accentuată și eventual formalizată cu această ocazie. În timpul vizitei legatului papal, Nicholas Brekespear (mai
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
la ruperea prieteniei cu John Stuart Mill, printre alții, și la răcirea relației cu Ralph Waldo Emerson. Credința sa în importanța conducerii eroice și-a găsit forma în cartea sa „"On Heroes, Hero-Worship, and the Heroic in History"” („"Despre eroi, venerarea eroilor și eroicul în istorie"”), în care a comparat diferite tipuri de eroi. Ca unul dintre puținii filozofi care au fost martori ai revoluției industriale, dar și-au menținut viziunea transcendentală, non-materialistă asupra lumii, Thomas Carlyle a încercat să realizeze
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
de la eternul „nu” la eternul „da” nu se găsește în „Centrul de Indiferență”, ci în Supernaturalismul Natural, o filozofie transcendentală a divinului care se regăsește în viața de zi cu zi. Bazându-se pe faptul că Goethe a numit creștinismul „Venerarea amărăciunii”, precum și „religia noastră cea mai înaltă, pentru Fiul Omului”, Carlyle a adăugat, interpretând : „"there is no noble crown, well worn or even ill worn, but is a crown of thorns"” („"nu există nici o coroană nobilă, bine sau chiar rău
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]