511 matches
-
îndrăznește să se pronunțe. Dacă unu e monada, tatăl, doi e mama și trei triada ce dă naștere lumilor, patru e rădăcina tuturor lucrurilor, fântână a naturii și singurul număr perfect, heptada rezultată din unirea utimelor două, e numărul religiei, venerarea celor șapte spirite celeste de către om, număr al vieții pentru care cei născuți prematur pot supraviețui doar la șapte luni. 7 e Fecioara care nu avea copii deoarece se născuse nu dintr-o mamă ci din coroana sau capul tatălui
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cuprinde rugăciuni, cărțile sfinte pe altar, preamărirea divină și libertatea de a practica religia individuală. Din momentul în care Biblia nu a mai fost monopolul clerului, din acel moment practicile preoției, slujbele, imnurile, celebrarea ceremoniilor, procesiunile, grija de proprietățile bisericii, venerarea sfinților, devoțiunea și adorarea relicvelor, paginile despre sfinți și miracolele lor, multe acumulate în anii de întuneric ai istoriei creștine s-au separat de vechile învățături pe care marii profeți și Isus Cristos le-au considerat adevăr și lumină sfântă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și palatul său. De aceea, în acest context, mandala [s.n.] este temeiul [sau temelia] care susține calitățile supreme și se înfățișează ca întrupare a spr ijinului întru totul pur și a celui [ce este] sprijinit.“ 4. Practica circumambulării, constând în venerarea unui loc sau a unui obiect cu semnificație religioasă aparte, prin înconjurarea acestuia, mergând în sensulacelor de ceasornic (sau invers); practica poartă în hinduism numele de parikrama (san., „calea care înconjoară“) sau pradakshina (san., „către dreapta“); în budis mul tibetan
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
primă treaptă de autoritate spirituală imediat după Moise. Dimpotrivă, răspunsul lui Aaron este elocvent: el consimte să supervizeze făurirea vițelului din cele mai de preț podoabe oferite, la cererea lui, de către oameni. Mai mult, reiese clar faptul că se dorește venerarea aceluiași Dum nezeu, din cuvintele rostite de Aaron: „Israele, iată dumnezeul tău [ele eloheikha], care te-a scos din țara Egiptului.“ Este evident vorba despre Dumnezeul lui Moise, nefiind la mijloc nici o trădare. Mai mult, Aaron adaugă: „Mâine va fi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
mijloc nici o trădare. Mai mult, Aaron adaugă: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului [hag la YHWH]!“ Utilizarea tetragramei, cel mai înalt nume divin descoperit oamenilor, cu referire la sărbătoarea vițelului de aur indică aceeași echivalență, eronat construită, între venerarea Domnului și venerarea Domnului prin întruchiparea vițelului de aur. „Domnul [YHWH]“ este cel care mai departe îi vorbește lui Moise, spunându-i să se întoarcă. Subliniez, așadar, că acuzația de „idolatrie“ îmi pare cu totul neîntemeiată în acest caz. Poporul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Mai mult, Aaron adaugă: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului [hag la YHWH]!“ Utilizarea tetragramei, cel mai înalt nume divin descoperit oamenilor, cu referire la sărbătoarea vițelului de aur indică aceeași echivalență, eronat construită, între venerarea Domnului și venerarea Domnului prin întruchiparea vițelului de aur. „Domnul [YHWH]“ este cel care mai departe îi vorbește lui Moise, spunându-i să se întoarcă. Subliniez, așadar, că acuzația de „idolatrie“ îmi pare cu totul neîntemeiată în acest caz. Poporul nu „recade“ prin
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
inadecvare subtilă și dificil de redat, constând nu într-o trădare prin întoarcerea către alte practici, străine, ci într-o trădare prin întoarcerea la modurile proprii, limitate, de înțelegere și sălășluire în relația cu Domnul, exprimate la nivelul practicilor de venerare printr-o regresie către înclinația nepermisă de a-laduce și întruchipa pe Dom nul în forme materiale. Această „trădare de sine“, această „recădere“ în modurile proprii de întruchipare poate fi numită „idolatrie“, însă, subliniez din nou, nu prin incri minarea altor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
În faptul că europenii nu mai trăiesc ca pe ceva viu, real, autentic, propria lor religie și identitate națională. Există anumite semne exterioare, clasice, istorice, ale manifestării apartenenței la o națiune. Aceste semne se află acum într-o vădită criză: venerarea regilor, abordarea drapelului național, intonarea de sărbători a imnului, asumarea eroismului istoric, cultul eroilor. Totul s-a schimbat, lumea este alta, iar valorile clasice ale creștinismului devin pentru anumiți europarlamentari relative. Articolele publicate pe această temă invocă un fapt social
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
a idealismului neoplatonic; icoana, al cărei prototip a fost imaginea lui Dumnezeu întrupată și astfel vizibilă, este de fapt o imagine vie, proiectată și reprodusă pe vălul cu care Sfânta Veronica i-a șters fața lui Iisus. Pornindu-se de la venerarea figurii christice, concretizare a sacralității divine, se va ajunge, prin raționamentul similiudinii, la venerarea și a altor imagini, ale celorlalte personaje sau ale unor ipostazieri sacre (Théotokos, Fecioara Orantă, Sfântul Ioan Botezătorul, Răstignirea etc.). Venerarea, ca act religios, era pregătită
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
astfel vizibilă, este de fapt o imagine vie, proiectată și reprodusă pe vălul cu care Sfânta Veronica i-a șters fața lui Iisus. Pornindu-se de la venerarea figurii christice, concretizare a sacralității divine, se va ajunge, prin raționamentul similiudinii, la venerarea și a altor imagini, ale celorlalte personaje sau ale unor ipostazieri sacre (Théotokos, Fecioara Orantă, Sfântul Ioan Botezătorul, Răstignirea etc.). Venerarea, ca act religios, era pregătită dogmatic încă din secolele precedente (Tristan 318-28, 331-39, 410-21). Paralel cu puternicul curent iconoclast
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lui Iisus. Pornindu-se de la venerarea figurii christice, concretizare a sacralității divine, se va ajunge, prin raționamentul similiudinii, la venerarea și a altor imagini, ale celorlalte personaje sau ale unor ipostazieri sacre (Théotokos, Fecioara Orantă, Sfântul Ioan Botezătorul, Răstignirea etc.). Venerarea, ca act religios, era pregătită dogmatic încă din secolele precedente (Tristan 318-28, 331-39, 410-21). Paralel cu puternicul curent iconoclast raționalist, se deschide în creștinism era unei noi estetici a imaginii sacre, pe care arta bizantină o va continua și o
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
arta bizantină o va continua și o va rafina timp de alte câteva secole după Marea Schismă. Se va ajunge la forme variate de idolatrie, prin mariolatrie, cultul moaștelor, cultul pluralizat al virtuților sacre, care, în timp, dau credinței − și venerării, până la urmă −, un caracter mai degrabă "politeist", în comparație cu monoteismul rigid derivat din ebraism și din filosofia platoniciană. Totodată, această viziune va genera o pluralitate de teme și motive iconografice, care au dus în occident la transformarea totală a canonului bizantin
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
spre adevăr. ...Cum Legea ce ne-a fost transmisă prin Moise dă naștere formei adevărului și aceasta este sfântă; sfânt într-adevăr este adevărul, adică Cristos, sau taina sa. Însă [Iulian] ne acuză că nu considerăm superioară și mai bună venerarea care are loc în umbre și figuri față de cea adevărată care are loc în spirit” (IX, 969 BC). Încă o dată, ca în cazul lui Celsus și Origen (cf. aici în vol. I, pp. ???-???), două modele de religie se confruntă și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
contradicțiilor dintre anatematisme și scrierile precedente ale lui Chiril, în special scrisoarea adresată călugărilor din Egipt și epistola pascală nr. 17, unde Chiril folosise expresii de tipul celor pe care acum le condamna (de exemplu, symproskineô, pentru a indica atât venerarea omului cât și a divinității în Cristos); și îi reproșa imprecizia și ambiguitățile de limbaj. La Anastasie Sinaitul (Hodegos 22) s-a păstrat totodată un lung fragment al lui Andrei în care îl combate pe Chiril (posterioară confutațiunii celor douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestor procese. Ele urmăresc sublinierea creșterii pericolului războiului, adîncirea luptei dintre clase și atitudinea ce trebuie adoptată în această împrejurare. Dincolo de aceste procese, strategia stalinistă tinde să instituie un cult al URSS-ului și al călăuzitorului său. În mod cert venerarea țării revoluției din octombrie nu este o noutate, dar se poate vorbi despre o adulație organizată, începînd cu sfîrșitul anilor patruzeci. Punctul culminant este reprezentat de sărbătorirea celei de a șaptezecea aniversări a lui Stalin în 1949. Savant cu o
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Această concepție se află la baza Renașterii. Umanismul nu dă naștere numai unei mișcări științifice autentice. În ciuda prăbușirii sistemului aristotelic, care inspirase întreaga știință medievală în raport cu arta, științele nu sînt considerate decît un mijloc secundar de cunoaștere a misterelor naturii. Venerarea exagerată a autorilor Antichității și neîncrederea față de lumea materială, căreia i se preferă cunoașterea esențelor ideale, frînează cercetarea științifică. Descoperirea armoniei dintre natură și gîndirea divină stimulează mai mult pe savanți decît experiențele științifice și atunci cînd pare că există
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Michael J. Curley, op. cit., p. XX-XXI, Jan M. Ziolkowski, op. cit., p. 3. 44 La conciliul In Trullo de la Constantinopol (692), canonul 82 interzicea folosirea simbolului mielului pentru Iisus, impunând reprezentarea acestuia sub forma unei figuri umane. Pericolul era acela al venerării animalului de către creștinii simpli, neobișnuiți să aplice o interpretare simbolică. Vezi Jacques Voisenet, Bêtes et Hommes dans le monde médiéval: Le bestiaire des clercs du Ve au XIIe siècle, Brepols Publishers, Turnhout, Belgium, 2000, p. 289. 45 Sfântul Augustin, De
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Michael J. Curley, op. cit., p. XX-XXI, Jan M. Ziolkowski, op. cit., p. 3. 240 La conciliul In Trullo de la Constantinopol (692), canonul 82 interzicea folosirea simbolului mielului pentru Iisus, impunând reprezentarea acestuia sub forma unei figuri umane. Pericolul era acela al venerării animalului de către creștinii simpli, neobișnuiți să aplice o interpretare simbolică. Vezi Jacques Voisenet, Bêtes et Hommes dans le monde médiéval: Le bestiaire des clercs du Ve au XIIe siècle, Brepols Publishers, Turnhout, Belgium, 2000, p. 289. 241 Sfântul Augustin, De
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un rol în modelarea civilizației europene, că ele pot contribui astăzi, printre alte repere, la dezbaterea chestiunilor etice, la inițiativele umanitare, la căutarea unei identități a noii Europe. Dar posibilitatea de a te raporta la divin prin spectacolul public al venerării sale, prin conformarea la o normă socială de inspirație religioasă a scăzut drastic sau a dispărut. Abordarea divinului prin exterioritate, prin numele lui afirmative, prin aspectele lui manifestate s-a diminuat. Ceea ce putem contempla astăzi în spectacolul societăților laice este
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
evreiești”. Nota bene: regimul sovietic din perioada existenței URSS-ului, a aprobat cu maximă parcimonie cererile evreilor de emigrare în Palestina sau Israel și de aceea ne miră marea dragoste a evreimii față de acel regim, în loc să caute vreun locșor de venerare a „marilor prieteni, Gheorghe Gheorghiu Dej și Dr. Petru Groza”, după cum îi pomenea cu nesfârșită duioșie și adorație Moses Rozen, fostul rabin-șef al cultului mozaic din România, în lucrarea sa „Primejdii, încercări, miracole”. La punctele 4 și 5, evreimea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
permită existența noastră, pisici și oameni. Un motiv Între multe ca să privim noul mileniu așa cum o spune Malroux: religios ori de fel. Dar cu o conotație metaforică, adică venerând nu un zeu Închipuit, ci prezența pretutindeni a Naturii mame. Fără venerarea Naturii, nu vom putea venera nici zeii. „Meridian“, 29 decembrie 2000, ora 12,50 13. Aghezmuială Mica vrăjitorie prin care am Încercat să apropii ceva omăt m’a transformat din negru, Într’un pisoi de zăpadă. Iar acum, la căldura
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care adesea le sunt fatale. * * * În orice grup destul de mare de experți pe politică externă se vor găsi câțiva care cred că dreptul internațional este singura speranță a civilizației și alții care îl percep ca pe un idol a cărui venerare cultivă complacerea și care poate duce într-o zi la distrugerea noastră. Scepticii avertizează că este naiv să te bazezi, în scopul protecției, pe așa-zisele norme globale, care pot fi respectate de majoritatea dintre noi, însă ignorate de teroriști
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
este corect s) afirmi, așa cum spune George Steiner, c) sionismul a fost creat de naționaliștii evrei care s-au inspirat de la Bismarck și au adoptat un model prusac. Evreii nu au devenit naționaliști pentru c) și-au tras puterea din venerarea a ceva sem)nând cu germanicul Blut und Eisen*, ci pentru c) numai ei, dintre toate popoarele lumii, nu au beneficiat de dreptul natural de a exista f)r) a fi contestați pe p)mântul pe care s-au n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
noțiunii, dar cum altfel s) o numim? Ruskin Îi spunea autovenerare. El afirmă c) „proastă guvernare general)” crease o uriaș) mas) de oameni simpli În Europa, iar pe alte continente una și mai mare, care a tr)it În „propria venerare”. „Nu poți nici s) vezi ceva frumos În jurul ei, nici s) concepi ceva virtuos mai presus de ea; fâț) de tot ce este bun și m)reț, nu simte altceva decât ceea ce simt creaturile inferioare - team), ur) sau foame...” Aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
acestor scopuri omul poate alege o metodă (yoga) din mai multe: calea iubirii și a devotamentului, calea acțiunii drepte, calea meditației, calea înțelepciunii. Prin practicile religioase, oamenii încearcă să simtă prezența lui Dumnezeu și să obțină binecuvântarea zeităților. Forme de venerare a divinității sunt ofrandele de mâncare, apă sau flori; ritualurile includ aprinderea unor lumânări, sunete de clopoței, mișcări delicate de evantaie, melodii cântate la instrumente tradiționale și meditația. Locurile de rugăciune sunt templele, la care hindușii merg în special cu
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]