608 matches
-
limbii și credinței străbune, rezistând mai mult valului cotropitor de înstrăinare. Chiar atunci când unii răzeși, forțați de împrejurări vitrege, și-au pierdut limba, totuși și-au păstrat conștiința românească, mărturisind-o mereu cu dârzenie. Tocmai neamestecul lor instinctual cu țărănimea venetică din jurul lor i-a păstrat mai mult în limba, legea și datinile românești”(Constantin Loghin: „Societatea pentru cultură și literatură română în Bucovina” la 80 de ani - istorie și realizări, Cernăuți 1943, Editura „Mitropolitul Silvestru”, Piața Unirii nr.3, pagina
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
La capitolul Golgota neamului românesc atrag atenția studii și articole ca acestea: „32 de ani ascuns de frica bolșevicilor” de Dragoș Tochiță, „ Ne-au dus păgânii la moarte”, de Aurora Bejan, „Păgâni au fost și de-ai noștri, nu numai veneticii” de Procopie Meglei, „Am fost suspectați în 1941, nu suntem crezuți nici acum” de Vasile Plăvan, „Amintiri din lagărul de la Vadul Siretului” de Dragoș Hahon. După fiecare material citit din „Golgota neamului românesc” ai parcă chemarea să te întorci și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ca acești valahi, cu sărbătorile lor ciudate, să fie adevărați fii ai patriei, ei trebuie să fi fost doar acceptați cândva, ca niște străini, pe pământul acesteia. Iar consecințele practice ale situației respective sunt pe măsură: fiind vorba de niște venetici, obiceiurile și sărbătorile lor nu pot fi tolerate decât În măsura În care nu tulbură liniștea fiilor țării, nu contaminează, În ultimă instanță, obiceiurile, moravurile și identitatea localnicilor. Cei care celebrează alte sărbători nu pot fi, funciarmente, decât niște străini. Fără să luăm
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
asemenea crudelități. Cu toate aceste terorismuri, românii rămân români. Și ce s-a Întâmplat, vina e a noastră șa liderilor revoluționariț, că noi am comândat pace poporului român, cugetând că acum suntem În seclul libertății și că doară și În veneticii de unguri și secui va fi intrat spiritul european. Dară ne-am Înșelat și ne-au dovedit cu fapta că ei sunt tot aceia care veniră din Mongolia. Cu atât mai rău pentru dânșii, că noi vom trăi Încă politicește
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În lumina imaginii negative referitoare la maghiari, ca și a autoimaginii românești pozitive. El servește la enunțarea unor generalități cu privire la felul de a fi al maghiarilor și al românilor. Comportamentul barbar al maghiarilor se explică prin faptul că aceștia sunt „venetici”; ei nu sunt „europeni”, precum românii. Europenitatea unei națiuni este, În primul rând, o chestiune de conduită politică, definită prin atașamentul față de valorile politice democratice, prin respectarea drepturilor omului, a idealurilor libertății și egalității. În același timp Însă, europenitatea este
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și șapte kilometri ai graniței, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă, un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri, A Opta Minune a Lumii, nu au putut opri tot felul de venetici să încerce să pătrundă ilegal pe teritoriul Noului Eldorado. Așa că, incoruptibili și mereu vigilenți, grănicerii vűndűni au fost siliți să împuște (fără somații inutile) 2.384 indivizi care, ca și muștele excitate de gustul mierii, au încercat să pătrundă fără
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
țăranii, zglobii și râzăreți, cărora le cam arde de șotii, atunci când nu se iubesc suav, grațios, ca într-o pastorală. O înduioșătoare, ireală concordie îi ține înfrățiți pe boieri și pe săteni (Nunta țărănească, Cinel-Cinel), toate relele fiind puse pe seama veneticilor, arendași și cămătari. O piesă reprezentativă este Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului (1844). Este ilustrat aici un conflict între două generații arbitrat de un moderat, care nu-i altul decât purtătorul de voce al autorului. Indecis la început
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
începutul secolului XX (ibidem, § 2059)”. Istoria, cimitir al aristocrațiilor § 2053. Aristocrațiile nu durează. Oricare ar fi cauzele, este incontestabil că, după un anumit timp, ele dispar. Istoria este un cimitir al aristocrațiilor. Poporul atenian constituia o aristocrație în raport cu restul populației, venetici și sclavi. A dispărut însă fără a avea urmași. Diversele aristocrații romane au dispărut și ele. Aristocrațiile barbare au dispărut. Unde sunt, în Franța, urmașii francilor? Genealogiile lorzilor englezi sunt foarte exacte: mai subzistă foarte puține familii coborâtoare din gentilomii
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Franța, la TVR. De ce nu vine Emil Cioran, ales în Franța ca membru al Academiei, să fie în frunte la noi, căci a scris că tare ar dori să vadă meleagurile natale de la Rășinari (...). Numai când vor veni toți acești „venetici” ce au fugit de prigoana comunistă să-și salveze viața și au creat o cultură românească în Europa exilată; luptând alături de oamenii de cultură din țară, va fi unire între toți românii pentru salvarea neamului, dând poporului model de solidaritate
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
și administrației locale, cu prilejul acordării unor distincții pentru merite și activități deosebite, de care s-au bucurat deja unii dintre elevii și discipolii mei. Dar voi continua să am încredere în posteritate, care va ști să aprecieze strădania unui venetic de pe malurile Sabarului ce... și-a găsit Bacăul. Din păcate, nu sunteți singurul în această situație, așa că să lăsăm posteritatea să ne judece. Întorcându-ne însă în timp, de când datează preocuparea dumneavostră pentru literatură? Am avut șansa ca să fiu singurul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
realizat de B.P. Hașdeu, Studii asupra iudaismului. Industria națională, industria străină, industria evreiască față cu principiul concurenței (1866)"590 sau cel al lui D.P. Marțian 591 care aduceau numeroase "argumente" împotriva emancipării politice a evreilor, numiți zarafi, lipitori și precupeți, venetici neproductivi, corupți etc. Toate acestea erau doar câteva expresii din paleta larg folosită la adresa reprezentaților unei etniii de la care statul român pretindea fidelitate 592. Privite în ansamblu, toate aceste decizii administrative și politice, împreună cu luările de poziție amintite contribuiau, în
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
evreilor din România 1866-1918. De la excludere la emancipare, București, Editura Hasefer, 1996. I.C. Brătianu, Acte și Cuvântări, publicate de George Marinescu, București, Editura Cartea Românească, 1936. I.C. Brătianu, Viața și faptele sale (1821-1891), f. l., Imprimeriile Independența, f. a. Ioncioaia, Florea, "Veneticul, păgânul și apostatul. Reprezentarea străinului în Principatele Române (secolele XVIII-XIX)", în Identitate, alteritate în spațiul cultural românesc, volum îngrijit de Al. Zub, Iași, Editura Universității "Al. I. Cuza". Ionescu, Virgil, Mihail Kogălniceanu. Contribuții la cunoașterea vieții, activității și concepțiilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
care se făcea o incursiune în istoria românilor pentru a demonstra că evreii avuseseră diferite libertăți încă din perioada anterioară anului 1848. Vezi J.B. Brociner, Chestiunea israeliților români, Partea I, până la 1848, București, Tipografia Horia Carp, 1910. 548 Florea Ioncioaia, "Veneticul, păgânul și apostatul. Reprezentarea străinului în Principatele Române( secolele XVIII-XIX)", în Identitate, alteritate în spațiul cultural românesc, volum îngrijit de Al. Zub, Iași, editura Universității Al. I. Cuza, p.168. 549 Baronul Kreuchely era cel care relata despre acest incident
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
generalului xe "Rădescu"Rădescu, În care vorbea de „cei fără neam și fără Dumnezeu, așa cum i-a botezat poporul, șcareț au pornit să aprindă focul În țară și s-o Înece În sânge. O mână de inși, conduși de doi venetici, Ana xe "Pauker"Pauker și ungurul Luca, caută prin teroare să supună neamul. Vor cădea striviți”2. Afirmația a avut un anume rol politic, mai mult prin felul În care a fost recepționată, decât prin cel În care a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Lise, femeia descoperă că, de fapt, bărbatul pe care îl iubea era chiar acest monstru. Ucisă de Lise, în timpul agoniei, credincioasă legilor sătenilor, nu dezvăluie numele ucigașilor, lasându-și întreaga avere, după obiceiul țărănesc, lui Buteau, și nu soțului ei, un venetic. Hyacinte este un prenume des întâlnit în Arabia, provenind de la substantivul comun ”hiacint” care desemna un mineral, ”o piatră semiprețioasă de culoare roșie”. Personajul Hyacinte este poreclit Jesus-Crist, Iisus, ca o ironie la adresa Divinității pentru că personajul este un zeflemitor, un
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
de asemenea o sarcină esențială. O soluție care ar fi putut avea rezultate pozitive era aceea de arendare a moșiilor către tovărășiile sătești. Dar aceasta ar fi fost posibilă doar cu măsuri care să protejeze la licitație țăranul de arendașii venetici, care aveau mulți bani și astfel erau în măsură să îi exploateze pe ceilalți. Până la urmă se îndreaptă către țintă și spune că ar trebui făcută o naționalizare a terenurilor, conștient de reacțiile ce nu au întârziat să apară. Ca
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
siluirea istoriei naționale prin eliberatori (armata sovietică de ocupație, introducerea OBLIGATORIE a surogatelor impuse de noii stăpâni de sclavi de la răsărit, cei care vor sta în țara noastră până în august 1958. În acest prea lung interval de 14 ani, acești venetici fără Dumnezeu și fără scrupule, ne-au distrus economia, finanțele, credința dar și clasa de mijloc, împotriva căreia îi asmuțiseră pe noii „politicieni democrați” proveniți din rândurile celor care vor accede, nu peste mult timp, la puterea absolută. Vom cita
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
discuta cu doi martori ai morții celor 8 nemți. Toate detaliile ne-au fost povestite de Lucreția Ciocan (77 de ani) și Apostu V. Ioan (74 de ani). De fapt, lui nea Ion i-a povestit soția, deoarece el este venetic pe aici, de loc fiind din satul Viișoara (fostul Băsăști). Lucreția Ciocan avea 13 ani în 1944 iar nevasta lui nea Ion, 9. Stăteau ascunse, împreună cu alți copii, în spatele unor boscheți aflați cam la 200 de metri distanță de tragedia
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
, Nicolae, spătarul (1636-1708), cărturar. Viața lui Nicolae, fiul lui Gavril - boier de mijloc, un venetic de altfel, macedoromân, se zice pripășit în Moldova, unde își agonisise o moșie la Milești, în ținutul Vasluiului -, a fost plină de „drumuri” făcute pe îndelete sau sub semnul precipitării. S-a numărat întâi printre elevii Colegiului de la „Trei Ierarhi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
parte I. E. Torouțiu și Barbu B. Theodorescu. Orientarea publicației, aflată sub zodia tradiției, reiese chiar din articolul inaugural, unde se afirmă dorința apropierii „de căminul românesc, de familia românească, de sufletul românesc”. Sunt respinse categoric importurile literare: „Grădinari vicleni și venetici au adus însă de aiurea cactee țepoase și le înfățișează aici drept minunate rarități, cerând să fie admirate, în vreme ce ele, acolo, în țara lor de origine, nu sunt decât niște spini netrebnici, parazitari printre zidurile căzute în ruină.” Rubricile obișnuite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287023_a_288352]
-
a se reproduce și răspîndi) și propice reculului critic. Dar raționalismul laic, cel al Luminilor, nu este ocupantul natural al compartimentului audiovizualului, în care profeția inspirată își regăsește autoritatea în cetate, individualismul critic revenind în miezul cetății audiovizuale, în rolul "veneticului" mai mult sau mai puțin tolerat sau integrat. Nu există concordanță între locurile de evoluție intelectuală și stadiile de dezvoltare mediologică. Progresul tehnic are drept revers permanenta posibilitate a unei regresii culturale. Cu asta, în treacăt fie spus și cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în Franța, ca și cel chinez ori vietnamez. Propulsat de polițiștii-Gribouille, vînat de peste tot, doar așa a putut bătrînul socialism să străpungă frontierele și să se purifice prin eterogenitate. Să devină acest produs pur al culturii europene, sînge amestecat și venetic. Viena sfîrșitului de secol. Avînd drept leagăn austromarxismul, acest mozaic de influențe încrucișate,a apărut Mittel Europa iudaizantă de dinainte de război. Chiar în Franța există amestecuri culturale multilingvistice care domină în Germania, Rusia, Spania sau Italia; Herr, Andler, Lavrov, Lafargue
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sursă de căldură unde să ne adunăm la palavre. Care sursă în acest caz e caloriferul. Ulița satului își găsește echivalentul în culoarul pe care ieși precum Moromete să vezi care mai trece pe drum și cu ce treabă, care venetic s-a mai internat - și să-i faci o primire cum se cade. Ar fi și o groază de ritualuri de inițiere. Simplul fapt că ți se cere un foc. Îmi povestea cineva cum s-a pregătit în izolare totală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
când intri pe teritoriul cuiva, trebuie să saluți. E bine de știut. Adică, scara era teritoriul lui, era proprietar acolo. La țară, ulița e o extensie a casei, un hol ceva mai măricel, stăpânit în devălmășie de toți sătenii. Și veneticii trebuie să dea vamă când se nimeresc pe holul ăsta comun. Care intră trebuia să-și arate respectul. Stima și considerația. La mulțumirile mele, individul a rămas blocat. De fapt, problema lui nu era că nu i-am dat bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
flecuștețe. Că i s-au rupt nădragii e doar o chestie colaterală. Important e că toți suntem niște corcituri. Ce-i aia autohton în București. De ce sunt bucureștenii jigodii. Concluzia fusese că în mare parte bucureșteni veritabili nu există. Doar venetici alogeni, care n-au o viață personală. Singurele lor contacte umane se întâmplă la serviciu. Serviciul, singura legătură cu lumea. Așadar, dacă dau chix până și aici, legătura lor cu lumea e compromisă. Ieșirea lor din umanitate. Și de-aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]