373 matches
-
o subțiere neașteptată a organului vorbirii? Cum toate păreau la locul lor și În bună funcție, se lăsă În voia mișcării somnoroase pe care o comanda trupul fierbinte și plin al doamnei Roșu care se lipise de el ca o ventuză. 38. Cain strâmbă din nas. Abia acum dădu dreptate celor care cereau capul lui Edu. Bătrânul hingher Pipey se oferise “să-l gate” pe gratis, “âi dau cu șprei domnu' Cain, ca la om ori la țânțari. Să mă trăznească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mie că se plângea mă-ta, când o luam la făcăleț, cât de cu scamele ești în sânge... Cum naiba să fie o cană goală așa de... frumoasă? Căutând să-i cârmească prietenește una, negriciosul fu gata să-și desfacă ventuzele palmelor și genunchilor lipite de fațadă și să se prăbușească în gol. Dar nu-i cârmi și nici nu căzu. În hăul șanțului de la baza clădirii, i se răsturnă numai clopul. Descoperindu-se, de sub calota clopului îi răsări (adulmecînd nemișcat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cică din moment ce tot sîntem deja așa bolnavi, să facem măcar economie de pingele, când o fi să mergem până acolo, în prăpădenia de cimitir. Unii, deja, acolo își citea ziarele, acolo ăștia de la noi din cartier își halea bulinele, încălzea ventuze și-și cufundau labele grisinelor în niște ligheane cu pământ clocotind de râme, cum fac ăi de vor să-și obișnuiască țurloaiele cu apa fierbinte. Într-un cuvânt, Omoroaica ne schimbase cartierul în iadul și raiul de pe pământ - pițigăie glasul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scrtzchk!) pe marginea căzii. Dezlipesc un maiou Barbie Întărit, pe jumătate uscat, care a Început să miroase a ceva care seamănă cu mirosul de mormoloci, din câte Îmi amintesc. Apoi, Încep să dezlipesc dintr-un colț covorașul antiderapant ale cărui ventuze cedează cu un râgâit indignat. Apoi devastez dulăpiorul În căutarea unui ulei de baie relaxant - levănțică, castravete de mare, bergamotă -, dar cum mereu mi se termină aromele relaxante, mă mulțumesc cu o chestie care face spumă, se numește Vitality și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
frunza sunătoarei, habar n-ai ce să faci cu ea! Și se burzului: Zău, credeam că ești mai deștept! Am să te duc la baba Aglaia să te învețe cum se scoate junghiul cu foarfecă! Uite, pui pariu că nici ventuze nu știi să pui! Chiriașul tăcea. - Ei, de ce nu vorbești, grăiește, știi sau nu știi? - Nu știu. - Păi să te învăț eu! Da pentru asta trebuie să răcești zdravăn o dată! Trecuse timp destul, trebuia să plece. Și-a adus aminte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai Întortocheate și mai Înșelătoare decât cele de la Vira. În vânătoarea noastră reciprocă de oameni foloseam pistoale cu arc care lansau cu o forță considerabilă bețe lungi cât niște creioane (de pe ale căror vârfuri de alamă scosesem cu Îndemânare micile ventuze protectoare). Mai târziu au apărut diverse tipuri de puști cu aer, care Împroșcau alice de ceară sau mici sulițe cu ciucuri, având consecințe neletale, dar deseori foarte dureroase. În 1912, impresionantul revolver Îmbrăcat În sidef, cu care venise Iuri, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dată aceeași poveste. În locul tău m-aș fi plictisit. ― Am să încerc, dar nu contați. ― Nici o discuție! La 8 ești la noi! ― Să văd cum am să mă simt mâine dimineață. În realitate, și Mirciulică e cam gutunărit. ― Pune-i ventuze! Uite, Melania, în frigider așteaptă o cremă de zahăr ars, iar Șerbănică îmi dă zor că ar mânca un ștrudel cu mere. Dacă știu că nu vii, nici nu mă apuc. Ce zici? ― Doar nu-l poți refuza pe Șerbănică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
într-un sanctuar tot felul de fleacuri rătăcite de Florence: o floare, un etu gol de ruj, o jartieră... Adică nu! E prea pudic pentru o jartieră... Bilețele în care-i solicită mici servicii, sau îl sfătuiește să-și pună ventuze. Bunica îți povestea mereu de primul ei flirt, un domn foarte bine din Rîmnicu Vâlcea, care să dădea în vânt după canotiere și scordolea de raci. Asta se întîmpla imediat după războiul cu turcii. Odată ți-a arătat fotografia. Ioniță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sau, cu o descriere mai amănunțită, instrument înregistrator de fenomene fiziologice al căror grafic se obține electric pe o foaie de hârtie umedă impregnată cu iodură de potasiu și amidon. Conectat la aparat printr-un păienjeniș de fire, brasarde și ventuze, pacientul nu suferă, trebuie doar să spună adevărul, tot adevărul și numai adevărul și, acuma, să nu creadă, tocmai el, în aserțiunea universală care, de la începutul veacurilor ne tot asurzește urechile cu sloganul că voința poate tot, iată aici, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și adevărul dumneavoastră. Agentul se uită la femeie, care zâmbea, se uită la tehnician, care se străduia să-și ascundă zâmbetul, și spuse, Foarte bine, o dată e doar o dată, consimt să mă supun experienței. Tehnicianul legă firele, strânse brasardele, aplică ventuzele, E gata să înceapă, când doriți. Femeia inspiră adânc, reținu aerul în plămâni timp de trei secunde și slobozi brusc cuvântul, Alb. Nu ajungea să fie o întrebare, nu era mai mult decât o exclamație, dar acele se mișcară, trasară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
E ca și cum aș fi cufundată Într-un vis captivant și cineva mă trezește brusc cu un pumn și mă aduce la realitate. Poate că sînt nedreaptă. Doamna Oprișan e foarte săritoare, dar uneori mă exasperează cu atențiile. Are ceva de ventuză, vrea să mă absoarbă cu totul, făcînd din mine un fel de secreție a ei. Mă cutremur de scîrbă la gîndul că aș putea deveni - poate că și sînt - o parte din mirosul, din obrăznicia, din limbajul, din osînza ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
senzației mele de amețeală. Era mic - poate de douăzeci de centimetri, poate de lungimea unei griji care nu te trezește de tot din somn -, un pește conceptual primitiv. M-am tras încet îndărăt. Creatura avea o gură rotundă, ca o ventuză, mărginită de zeci de îndoieli și nepotriviri mici și tăioase. O simțeam cu puțin înaintea mea în derularea evenimentelor și întâmplărilor din lume, unduindu-se la înălțimea capului, păstrându-și poziția, înotând cu mișcări puternice și neîntrerupte împotriva mișcării timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aici, atâția, cu justificări felurite. Politica și arta, când rămân un protest, nu pot fi decât apropiate. — Și iubirea, probabil... îl întrerupe, de data asta, interlocutoarea. Zâmbetul sarcastic pe care l-a tot amânat doar mijește, privirea rămâne obturată de ventuzele negre ale ochelarilor. Dar iată, cu totul surprinzător, nu-i dă răgaz. — Așa sunt trenurile. Duc tot felul de răzvrătiți. De la neveste sau slujbe, de la părinți, de la școli. Prietenului nostru i-ar plăcea să audă asta... A vorbit potolit, dar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fusese scos și el zăcea pe podea Într-o băltoacă fierbinte de sânge care se tot lățea. — Pune-ți șervetul peste rană și ține-l strâns. Eu mă duc după doctor. Trebuie să-ți oprești hemoragia. Ne-ar trebui o ventuză de cauciuc. Văzuse că asta foloseau În arenă. — Te-am atacat direct, spuse Enrique plângând. Am vrut doar să-ți dai seama cât e de periculos. — Nu-ți fă griji, spuse Paco cu un glas care părea că se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de inima reginei care aștepta? Femeia avea gleznele legate" Efecte de regie au fost în dezmățul de dimineață, desenat într-o vibrație nervoasă de nerăbdare. La amiază era obosit de marginile amenințătoare în care a intrat năuc. Soarele arde, mici ventuze ciupeau de-a lungul umerilor încovoiați de greutatea aripilor care au uitat să zboare. În amurg, un cer desprins din Chagall dezvăluie lumini roșii dintr-o altă lume, aduse în forme stranii; perdele de grădini, intrate în ogrăzi, stau îmbrățișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
printre cadavre ținîndu-ți carnetul de note În mîinile Întinse drept Înainte, fata de la opt, un examen pierdut, divorțul cuiva, un disc de vinil, Chopin, o zi ploioasă, un președinte de stat, gîndul nobil de a-l Împușca, primul pistol, cu ventuze, antrenamentul cu ventuza, pe ușă o poză c-un laureat Nobel care rîde, un cadou neașteptat, o rentă care n-a venit, prinderea mîinii În ușă, o sală de gimnastică, hotărîrea de a face ceva nemaivăzut În cartier, Crăciunul, Îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
carnetul de note În mîinile Întinse drept Înainte, fata de la opt, un examen pierdut, divorțul cuiva, un disc de vinil, Chopin, o zi ploioasă, un președinte de stat, gîndul nobil de a-l Împușca, primul pistol, cu ventuze, antrenamentul cu ventuza, pe ușă o poză c-un laureat Nobel care rîde, un cadou neașteptat, o rentă care n-a venit, prinderea mîinii În ușă, o sală de gimnastică, hotărîrea de a face ceva nemaivăzut În cartier, Crăciunul, Îngerul de hîrtie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
buricul dezgustător de gras”, multe chiară cu agiutoriul lui Dumnezeu nu Înțelegem, de se miră și cucoana, zice „mă mir că nu-ți sugi și degetul mare de la piciorul drept”, ce trebuință ar avea? Poate pentru că alții „sînt Înzestrați cu ventuză să sugă de să rupă marea țîță”. Marea țâță pare-a fi Țara și multă minunăție mai e și știința slovei, ca dentr-un izvor curgând den mințile Mitroaiei ce foamea de istov am auzit că-și stinge pântre niamuri negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scurt și decis, central, țiuind pe la vreo 10 000 de hertzi, dublă flatulență Însoțită de suptul unei carii surround, zgomotul irevocabil al căderii unei balegi pe iarbă, În fața blocului, printre petunii, aburul ei, tumultul pompei de desfundat canalizarea, zgomotul unei ventuze, zgomot de muci, apoi zgomot neprecizat, un fel de du-te-vino vag, limfatic, dar pe care dacă-l identifici primești drept premiu o casetă cu manele finale ori un tampax muzical, din nou o vomă irezistibilă, În jet, răspîndindu-se În cîmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
făcu loc să intre, trăgându-se repede la o parte. Poftiți, scuzați deranjul, e greu singur, nevasta mea, Dumnezeu s-o ierte, m-a părăsit de câțiva ani, nu mi-am mai refăcut viața (asta ar fi fost culmea, vroiai ventuze sau ce?, e mai simplu cu telecomanda... Plus că nu te mai bate nimeni la cap, poți să uiți să lași colacul wc-ului după ce urinezi, chestii de-astea), mă rog, înțelegeți dumneavoastră. Atunci când stai o viață alături de cineva este foarte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o scobitură strâmtă Între ei și un neg negru ce mă inhibă brusc; mă Întind lângă ea În patul imens, coapsele tari luminând albe de sub furoul transparent; are un abdomen sculptural, ce se lasă, se ridică aritmic, respiră viclean, o ventuză enormă la pândă, nu spune nici un cuvânt, doar gesturile; acolo e fusta aruncată pe jos, bluza de mătase pe pernă, părul despletit În dezordine, ochii semideschiși; nu se mișcă, nu scoate nici un sunet, respiră precipitat, o venă i se umflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gărzilor patriotice” (1980-1984) și ca secretar de redacție la Editura Militară (1958-1960). P. face parte dintre cei câțiva (Aurel Baranga, N. Țațomir, Nina Cassian, Marcel Breslașu, Stelian Filip) care au scris fabule în ultima jumătate de secol XX. În volumul Ventuze (1977) figurația alegorică nu mai este animalieră, ci sunt puse să dialogheze baionete, ranițe, gloanțe, cătări, flinte, pistoale, centuri, lopeți, tunuri. Ca și în culegerea Fabule (1982), textele se adresează cu precădere tinerilor și mizează pe o morală care face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288891_a_290220]
-
și în folclor.” De altfel, cele cincizeci și cinci de dialoguri sunt inegale ca importanță, fie ea numai documentară, deoarece, cum spune Cornel Ungureanu, „prea mulți sunt autori de mâna a doua, veleitari care dau sfaturi și fac plângeri”. SCRIERI: Ventuze, București, 1977; Perimetru sentimental. Dialoguri cu scriitori olteni, Craiova, 1980; Fabule, București, 1982; Cartea cu fabule, București, 2003. Repere bibliografice: Grigore Beuran, O culegere de fabule: „Ventuze”, TR, 1977, 26; Laurențiu Ulici, Rime și ritmuri, RL, 1977, 29; Ștefan Luca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288891_a_290220]
-
autori de mâna a doua, veleitari care dau sfaturi și fac plângeri”. SCRIERI: Ventuze, București, 1977; Perimetru sentimental. Dialoguri cu scriitori olteni, Craiova, 1980; Fabule, București, 1982; Cartea cu fabule, București, 2003. Repere bibliografice: Grigore Beuran, O culegere de fabule: „Ventuze”, TR, 1977, 26; Laurențiu Ulici, Rime și ritmuri, RL, 1977, 29; Ștefan Luca, „Ventuze”, F, 1979, 9; Șerban Cioculescu, Oltenia literară, R, 1981, 1; Cornel Ungureanu, „Perimetru sentimental”, O, 1981, 7; Aurel D. Câmpeanu, „Fabule”, ST, 1983, 10; George Zarafu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288891_a_290220]
-
București, 1977; Perimetru sentimental. Dialoguri cu scriitori olteni, Craiova, 1980; Fabule, București, 1982; Cartea cu fabule, București, 2003. Repere bibliografice: Grigore Beuran, O culegere de fabule: „Ventuze”, TR, 1977, 26; Laurențiu Ulici, Rime și ritmuri, RL, 1977, 29; Ștefan Luca, „Ventuze”, F, 1979, 9; Șerban Cioculescu, Oltenia literară, R, 1981, 1; Cornel Ungureanu, „Perimetru sentimental”, O, 1981, 7; Aurel D. Câmpeanu, „Fabule”, ST, 1983, 10; George Zarafu, Fabulele lui Nicolae Pop, ARG, 1984, 2. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288891_a_290220]