2,765 matches
-
pe care au găsit-o devreme. Pe care o au în gesturi, în privire, în atenția pe care și-o acordă unii altora fără efort și fără încetare. Pe scenă și în afara ei. Nu vreau să fac clasificări, să dau verdicte, să pronunț nume, să fac speculații. Deși tentația e mare. Pe urmă, s-ar putea să fie și o capcană. Ei au fost foarte bine studiați de profesorul lor. Nu știu cum ar apărea în alte situații, sub alte baghete. Ipostazele singulare
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
cărora le va da naștere. "Particularizare" însemnînd: orice undă sau orice particulară elementară ce ia naștere în univers. Suntem în plină paradigmă platoniciană: genul suprem se particularizează în specii, iar speciile în indivizi. Exact așa se întîmplă și la Heisenberg. Verdictul lui este univoc: particulele nu sînt decît formele locale de manifestare a unei forțe ubicuitare al cărei nume este cel de cîmp energetic. Universul se scaldă într-o baie de energie. Cînd efectuăm experimente, noi exercităm asupra cîmpului niște constrîngeri
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
origine, simple bucăți destinate publicării în presă. Mulți ar putea cădea, de altminteri, în plasa editorială pregătită de Cartea Românească luând drept proze autentice niște, de pildă, cronici de film. Și n-ar face, prin asta, decât să dea un verdict de esență și să confirme o butadă de succes. Anume că recenziile lui Răzvan Petrescu sunt, în fond, proze de cea mai bună calitate. Din stilul cărora au ce învăța și criticii, dar și - mai ales - scriitorii. Pentru că, lucrul se
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
blamul acesta demn de mânia Sfinților Părinți nu-i va cădea neapărat în spinare tânărului Dan Sociu, ci - poate - vreunui autor mai exersat într-ale prozei, dintr-un alt contingent de creație. Ceea ce n-ar știrbi însă nimic din netezimea verdictului expediat de Răzvan Petrescu. Fascinat de hazardul pe care orice jurizare îl impune, comentatorul din paginile acestea tergiversează, de fapt, orice soluție previzibilă și instituie, în interval, o imensă scenă ritualică. Ca toate dansurile de societate, Foxtrot-ul acesta e
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
sensul de mergere înainte: lumea se schimbă, dar nu poți spune dacă se schimbă în bine sau în rău, căci îți lipsește criteriul de apreciere). Iar dacă diferențierea e condiția obligatorie a evoluției, atunci unisexul înseamnă non-sex, de aici și verdictul încurajator că diferențele dintre sexe nu numai că nu vor putea fi abolite, dar nici nu e de dorit să se întîmple asta. Discriminarea fiziologică, ca deosebire constituțională a sexelor, e un dat inexorabil. Desființarea ei ar fi ca o
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
secționări ale conținuturilor. În sfârșit, pe poziția a treia s-ar părea că se află tendința acaparatoare, de arhivă, holistică a criticii literare. Se discută, deja, ansambluri. Cea mai tolerantă cu nuanțele și cea mai strictă când vine vorba de verdict. Cea mai apropiată, adică, de pragul canonizării. Nefiind cronologică, succesiunea acestor grile de lectură nu e nici previzibilă, nici stabilă. Dosarul de receptare include, în dreptul acelorași critici, situări diferite, într-o ordine mai curând dictată de un anume hazard statistic
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
cum folosim cuvintele "geniu" și "genial". În relație cu spiritul artiștilor mari și liberi, contemporani, care provoacă analize serioase, studii, apariția unor cărți-document, care neliniștesc prin propunerile lor, prin performanțele actorilor lor, care ne provoacă să ieșim din etichete și verdicte, care ne stimulează mintea, reîntoarcerea smerită la textul lui Shakespeare, la valoarea limbii, la trezirea simțurilor, la clocotul spiritual interior. Acesta este un exercițiu fundamental. Care, cred și mai sper, ar putea să dilueze suficiența, mediocritatea, paranoia, ideea periculoasă că
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
cap. Cînd nu e de-a dreptul tabuizată, tema e sortită unei tratări unilaterale, cu o puternică, pînă la deturnare, tentă afectivă, cu o concluzie dinainte stabilită, ilustrînd o poziție politică sau alta : "Ori ne așezăm obstinați în raza unor verdicte obtuze și simplificatoare, ori alunecăm într-o simpatie frenetică și nostalgică, o simpatie care, mărind neașteptat proporțiile fenomenului, împrumută un ton elegiac de prohod istoric. În ambele situații, distanța optimă în fața temei dezbătute e ratată. Perspectiva lipsește, iar putința de
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
prin urmare, să se limiteze la a schița premisele intrigii, fără a depăși paginile de început ale cărții. E despre dragoste sau e despre un tânăr jurnalist rus - acestea sunt detalii suficiente. Critica nu povestește, critica valorizează. Cântărește, judecă, dă verdicte." Acum, ne putem întreba, prietenește, dacă excesul de verdict nu semănă un pic cam mult cu o poveste despre sine - în ipostază de super-erou - pe care comentatorul o livrează, pe nepusă masă, publicului său. Și dacă nu cumva există o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
intrigii, fără a depăși paginile de început ale cărții. E despre dragoste sau e despre un tânăr jurnalist rus - acestea sunt detalii suficiente. Critica nu povestește, critica valorizează. Cântărește, judecă, dă verdicte." Acum, ne putem întreba, prietenește, dacă excesul de verdict nu semănă un pic cam mult cu o poveste despre sine - în ipostază de super-erou - pe care comentatorul o livrează, pe nepusă masă, publicului său. Și dacă nu cumva există o sumedenie de cărți nu tocmai demne de admirație care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
oferi o carte de strictă și aridă alură lexicală - cum este cea a lui Jean-Luc Marion - încît să existe un public cultivat care s-o guste? Orice tentă malițioasă trebuie lăsată la o parte. Nu e vorba de a rosti verdicte sarcastice pe seama disciplinelor speculative, ci de a intui ce se petrece în mintea unui om care le îndrăgește. Oricît de desprins de realitate ar fi un amator de filozofie, el rămîne o ființă profund egoistă: își urmărește interesul cu încăpățînare
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
Îmi aduc aminte de imputarea de altădată, care îl irita pe Breban, că tensiunea continuă care exprimă climatul natural de viețuire a eroilor ar contrazice, prin aglomerarea de excese, verosimilul. Din nou subliniez în ripostă la aceste interpretări strâmbe că verdictul de neconcordanță e eronat. Spas-mele, violența, nerăbdarea sunt atribute ale unei lumi care solicită alte măsurători. În perimetrul ei extravaganța are o justificare psihologică și artistică. Ce ne spune cu lux de detalii Nicolae Breban? Că în constituția psihică umană
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
primul an de facultate, la Cluj, printr-o tânără de aceeași vârstă, studentă la matematică, violonistă talentată, dar care trecuse prin antecedente de extremă atrocitate la Auschwitz, unde îi degeraseră mâinile, drept care George Enescu, ascultând-o cântând, i-a dat verdictul necruțător: niciodată nu va mai ajunge solistă. Lunile petrecute împreună m-au marcat profund; au contribuit la maturizarea mea, ca bărbat și ca om. În ce măsură crezi că suntem produsul accidentelor noastre biografice? Punându-ți această întrebare, iartă-mă că îți
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
cu concepte, tendințe și controverse este aerul pe care îl respiră cu aceeași ușurință cu care alții nu înțeleg nimic din el. Spuneam că Tismăneanu își desfășoară demersul sub deviza "fermității și a moderației". Asta înseamnă că politologul nu dă verdicte, ci caută explicații, iar cînd totuși emite judecăți tranșante nu o face decît atunci cînd cazul e flagrant. De pildă, cazul lui Adrian Năstase: "Adrian Năstase este un Gargantua arghirofil. În loc să se îndoape cu mîncare, se îndoapă cu proprietăți. Situația
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
Dan Constantinescu: Concert pentru pian și orchestră de coarde, Livia Teodorescu-Ciocânea: Lebenskraft - Concert pentru pian și orchestră nr.2, Frank Stemper: Secrets of War. Judecători: un public alcătuit din păcate în majoritate din muzicieni răzleți și, cel mai regretabil, subiectivi. Verdictul: se amână pentru o dată neprecizată (sau neprecizabilă) încă. "The Pearls Before Swine Experience" din Stockholm nu numai că nu aruncă mărgăritarele la porci, dar chiar încearcă să recupereze într-un stil degajat, cu impact imediat asupra asistenței, acele scoici deținătoare
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
din decriptarea jocului scenic al personajelor lui Beckett, cel din Sfârșit de partidă ? Nu alta e situația câtorva - deloc puține - dintre cărțile profesorului Paul Cornea. Observația nu e numai-decât nouă. Ea se regăsește, infiltrată difuz sau notată explicit, în toate verdictele publicistice care au încercat, timid, în timp, să depășească faza obligatorie a conspectului. Restrictivul dosar de presă care însoțește, de pe ultima copertă, această ediție secundă din Originile romantismului românesc e o dovadă de necontestat. Mircea Anghelescu, Nicolae Manolescu, H.-R
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
șnururile de pe picioarele obosite și prăfuite." (pag. 21) Știind acestea, felul necruțător - deși, din fericire, histrionic - în care-și va trata propriile volume, nu va mai apărea atât de șocant. Asupra debutului, Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână, verdictul cade tranșant: "un titlu prea lung și stupid, care ar fi trebuit, ca și poemele din carte, să exprime viața de student, inventasem, de fapt, totul, pentru că eu nu ieșisem încă din oraș, rareori ieșeam din cartier, foștii mei colegi
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
lucra intens la câteva Contribuții la arta interpretării muzicale ce se doreau un corolar la procesul de tălmăcire al actului creator. Schița acestui text a circulat pe la o serie de mari compozitori și profesori de la Conservator, în speranța obținerii unui verdict de tipar. Așa s-a născut eseul inedit al pianistei Cella Delavrancea (1954), pe care maestrul Dimitrie Dinicu mi l-a încredințat să-l lecturez într-o formă dactilografiată, când eram profesor la Liceul de Muzică nr. 1 (astăzi „Dinu
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
două cronici pe care le dedică, în timp, volumelor semnate de Constanța Buzea. De la Roua plural (1999) la Netrăitele (2004), adică de la o antologie la o carte autonomă, minuțioasele analize evoluează, egale cu ele însele, către, până la urmă, același, plauzibil, verdict. Privit în perspectivă istorică, faptul e grăitor. Schimbarea, absolut explicabilă, a sensibilității poetice reprezintă, în logica mea, nu mai mult decât un alibi pentru lipsa de mobilitate teoretică a receptării. Mutația valorică pare să opereze astăzi, luată la bani mărunți
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
-și îngăduie să încline balanța într-o parte sau alta. În fața acestei mostre de rectitudine analitică, întrebarea pe care ți-o pui este: cum putea Monica Lovinescu, în anii î60-70, să fie atît de lucidă? Și atît de nepărtinitoare în verdictele pe care le dădea? Cum de nu s-a lăsat molipsită de indulgența mioapă cu care francezii au privit decenii de-a rîndul catastrofa comunismului? Cînd respiri zeci de ani în psihologia colectivă a metropolei franceze, e ușor să împrumuți
Etica intransigenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7780_a_9105]
-
nu e nici estetică, nici politică, ci, într-o măsură numai, mentalitară. Corporalitatea e ridicată, atunci când e cazul, la statutul de obligație, iar, din această raportare, o nouă exigență se instituie aproape natural. Apoi fiindcă, dacă verificăm statistic, multe dintre verdictele virtuale pe care analizele de aici le conțin, se suprapun peste convențiile, de suprafață sau de adâncime, ale investigației estetice. Ceea ce rezultă, ca metodă, nu e, prin urmare, dictat de legile concurenței, ci de acelea ale analogiei. Faptul că, de
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
Adriana Babeți, Mircea Mihăieș, Mircea Nedelciu), Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita (Adrian Oțoiu), Pupa Russa (Gheorghe Crăciun), Orbitor (Mircea Cărtărescu), Exuvii (Simona Popescu) și Fric (Ștefan Agopian) candidează tacit, cu drepturi egale, la un număr neprecizat de poziții canonice. Verdictele, în această perioadă tulbure ca și în aceea aparent mai cristalină dintre războaie, sunt, uneori, contrariante. Inserate, însă, într-o minuțioasă textură analitică, ele nu participă, totuși, la construirea vreunor ierarhii. Aplicațiile pe text sunt, nu o dată, fermecătoare. Câteva ar
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
L-am ascultat, am dialogat, l-am întrebat, mi-a răspuns. Ne-am respectat reciproc părerile politice, simpatiile. Deși atunci, chestiunea aceasta nu era cel mai la îndemînă lucru din lume. Clipele de confesiune nu au însemnat nici judecată, nici verdicte. Nimic din toate acestea. Poate așa a fost cu putință să crească o punte între generații. Între noi doi. Între clipe de viață. Între putințele și neputințele din fiecare. Între forme ale cedării și forme ale rezistenței. Între cărțile citite
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
că fizicienii sunt supuși erorii în aceeași măsură ca ceilalți oameni, și astfel jubilăm pe ascuns închipuindu-ne că big bang-ul este o confirmare a tezei creștine cum că universul a fost creat de Dumnezeu din nimic. Din nefericire, verdictul fizicienilor e revoltător: potrivit legii conservării energiei, e absurd să spui că din nimic apare ceva, motiv pentru care singura ipoteză admisibilă este să admiți că la început a fost un punct de densitate infinită, acea singularitate stranie căreia îi
Marele cîrpaci by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7988_a_9313]
-
avut de-a face, e resortul menit a declanșa tresăririle acelea interioare cărora le dăm în mod convențional numele de "judecată morală". Pe scurt, ne judecăm moral semenul în funcție de impresia ne-morală pe care ne-a lăsat-o. Și oricîte verdicte vom rosti pe seama lui, la oricîte malițiozități îi vom supune numele sau, dimpotrivă, cu oricîte elogii îi vom înconjura imaginea, toate aceste verdicte, malițiozități sau elogii vor putea fi reduse la vibrația de fond a aceleiași impresii de bază. Și
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]