399 matches
-
problema generală este că-i tîmpit. Efectuează dragoste cu un preot. Urinează pe Geo, probabil Într-un moment de neatenție. Adoră unsoarea. Regizorii. Prin carte nu foiesc decît tipi bogați, brokeri, manageri, oameni politici, sînt date și nume cunoscute, pentru verosimilitate, deși nici unul dintre cititori nu se-ndoiește de ceva, mai ales că multe dintre titlurile capitolelor sînt preluate sau parafrazate din cărți ori filme de adîncă cultură. Conform acestora, urmează descriere sex anal. Pupat anal. Apoi aruncă perlele la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cel de atunci (cel povestit) și cel de acum (cel care povestește), ci Între mine și ea, mai precis, Între mine și plăcerea ei de a asculta anumite fapte și anumite nuanțe ale acestor fapte. Nu mai sunt atent la verosimilitatea povestirii, ci mă preocupă un stil autentic, Întreținut de tensiunea afectivă ce nu trebuie să scadă, ci dimpotrivă. Astfel, observ că schema povestirii mă domină complet, după ce au fost schițate câteva detalii; deodată constat că nu mai sunt eu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cel care povestesc, ci povestirea mă povestește pe mine, deși nimic nu pare să nu fie neadevărat. Într-adevăr, nimic nu este „neadevărat“, dar numai În sensul adevărului povestirii, ce se instituie ca instanță supremă, adjudecându-și altfel „adevărul“ sau verosimilitatea Întâmplărilor trăite de mine. Pe măsură ce avansez În povestit, Îmi dau seama că m-am Îndepărtat, că am modificat fără să vreau unele aspecte, că am inventat altele, fără să conștientizez că le inventez. De fapt, după confruntarea cu ea (o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
audit intern, stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 31 din Legea nr. 237/2015 ; (viii) există incertitudini în ceea ce privește eficiența sistemului informatic, organizat în conformitate cu prevederile Normei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 6/2015 ; (ix) planul de redresare este incomplet și există incertitudini în ceea ce privește verosimilitatea acestuia; (x) există incertitudini în aplicarea măsurilor de redresare; d) pentru categoria 4 - risc ridicat: ... (i) asigurătorul nu deține o structură organizatoric�� și responsabilități transparente, iar separarea atribuțiilor nu este funcțională; (ii) cultura organizațională a asigurătorului este necorespunzătoare; (iii) aparatul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/269106_a_270435]
-
Se recunosc între ei și se slujesc de un fel de telepatie. Oare asta să anunțe sfârșitul omenirii în beneficiul unei etape ulterioare (și poate superioare?) de evoluție? Emergența noii posibilități de evoluție este analizată cu o mare atenție pentru verosimilitate, cu un vocabular de tip hard science foarte plauzibil, fără a sacrifica însă poezia și emoția. 7.3. Punctul pe evoluția SF-ului Această prezentare a etapelor fundamentale aruncă o lumină cu totul nouă asupra evoluției domeniului respectiv. Motivația SF
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
personaje, locuri, moduri de acțiune, de o xeno-enciclopedie care nu fac parte din enciclopedia alcătuind reprezentarea lumii cititorului. Un univers imaginar nou se poate naște din interacțiunile dintre diverșii semnificanți adăugați, care capătă în ochii cititorului, în timpul lecturii, o anumită verosimilitate grație trimiterilor, apropiate sau îndepărtate, la știință sau cel puțin la vocabularul ei, la "cuvintele-ficțiune", apărute într-o tehnocultură. Originalitatea SF-ului constă în aceea că propune, printr-o metamorfoză a trimiterilor, un decalaj în raport cu lumea cunoscută, realizat prin diverse
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
și tehnic este, din secolul al XVII-lea, o cale originală a ficțiunii. Iar SF-ul, de la originea sa, se sprijină metaforic pe cunoștințele tehnice și științifice aplicate în diversele perioade ale industrializării. Scopul său este de a crea o verosimilitate virtuală care-i permite să hibrideze referințele la vocabularul tehnic și științific pentru a crea situații imaginare, intrigi care explorează aceste noi "lumi posibile". Una dintre abordările interesante în conturarea acestui interes al SF-ului constă în a observa rolul
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
de către Damon Knight, dar l-a inspirat pe Philip K. Dick la începuturile carierei. Arthur C. Clarke (1917)143 este un autor britanic de SF, cu formație științifică. Matematician, specializat în radare, pasionat de astronomie, a fost un scriitor al verosimilității științifice în cele dintâi romane ale sale, de pildă în The Sands of Mars / Nisipurile de pe Marte (1951). A fost însă și artizanul reînnoirii SF-ului în anii '70. A inspirat, într-adevăr, marele succes al filmului lui Stanley Kubrick
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
mirajul universalității sau al "cetățeniei". Nu le interesează nici "armătura" tehnică, decât la modul metaforic, conferindu-i o funcție narativă și/sau ideologică specifică. Le Guin nu descrie vasele NASFAL, nici ansiblul*, dar simpla lor menționare creează un efect de verosimilitate în ceea ce privește comunicațiile și călătoriile galactice. E. Vonarburg nu ne propune nimic precis cu privire la locul/obiectul numit "Punte" în "ciclul Punții". Știm numai că este vorba despre o sferă și că, pentru "a călători", trupul trebuie să fie adus la gradul
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
înfățișeze un erou trecând prin anumite încercări. Acesta din urmă face ca rezultatul la care ajunge să fie astfel acceptabil și mulțumitor pentru cititor, atât pe plan ideologic, cât și afectiv, legat de ideea pe care ne-o facem asupra verosimilității și asupra celui sense of wonder care variază în funcție de epocile SF-ului. Brussolo scrie în funcție de două axe. Brodează pe temele de bază ale SF-ului, dar le face să producă efecte noi. Eroul nu evoluează, pare să fie prezent doar
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
propriul trecut. Rămânând la nivelul arhitecturii narative a romanului, nu putem să nu remarcăm utilizarea foarte largă a punctelor de suspensie. În Nuntă în cer, folosirea lor are un dublu rol. În primul rând se creează o puternică impresie de verosimilitate a faptelor povestite (prin utilizarea lor în dialogurile din trecut). O altă funcție a punctelor de suspensie este de a contribui la autenticitatea confesiunii celor două personaje. Mai ales în cazul lui Mavrodin care, după cum am remarcat deja, oscilează mereu
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
după 1990), cu precădere cea feminină. Cea a Mariei Darrieussecq - cea mai bună cred - este următoarea: “o narațiune la persoana I care se prezintă drept fictivă, dar În care autorul apare În mod homodiegetic cu propriul său nume, și unde verosimilitatea este o miză menținută prin multiple ‘efecte de viață’.” Alte definiții sînt diferite sau/și mai amănunțite. Cel mai bun studiu despre autoficțiune Îi aparține lui Vincent Colonna - Autoficțiunea. Eseu despre ficționalizarea de sine În literatură (teză de doctorat susținută
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
amplă. Traseul lor biografic este, programatic, o realizare mecanică, cu toate că etapele lui imită stațiile favorite ale literaturii clasice: lovituri de teatru aducătoare de fericire sau nenorocire sînt condensate pentru a nu depăși lungimea unui scurtmetraj. Narațiunea nu este evacuată, doar verosimilitatea ei zădărnicită. În primul rînd prin onomastica derizorie. Apoi prin repetiții de fraze care anulează astfel orice transcendență, orice submersibilitate a frazei care, În literatura clasică, nu există decît pentru a orienta privirea pe obiectele și ființele semnificate. Textul Mariei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ale descrierilor și constituie o tematică vidă determinată, în esență, de seria de postulate aparținînd autorului (veridicitate etc.) a căror funcție este înainte de toate să se evite un anumit "hiat" între descriere și narațiune, de a da conținut povestirii conferind verosimilitate rupturilor în text. Spre deosebire de Balzac, care este maestrul rupturilor descriptive brutale, Stendhal și Flaubert, cunoscînd cu siguranță stilul balzacian, preferă tehnica motivației descriptive (reveria personajului, descoperirea unui loc nou, contemplația...). 2. Suprasemnificația descrierilor în povestire Trebuie ca, mai întîi, să
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acea vreme omul trăia într-un univers "saturat de magie". Ipoteza lipsei de "valoare de întrebuințare" a științelor renascentiste trebuie îndepărtată. Ea nu reprezintă decât o explicație a posteriori a transformării spiritului științific și, ca atare, este lipsită de orice verosimilitate"162. Dar care era statutul științei în aceeași perioadă? De fapt, ceea ce noi modernii numim astăzi știință nu prea exista la acea vreme. Apariția ei este o consecință a hazardului, "interacțiunea extrem de complexă a unor forțe ideologice" cum scrie Culianu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
construcții/tipare lingvistice învechite. - Funcția stilistică a arhaismelor utilizate în proza de inspirație istorică este aceea de a crea un tablou de epocă sau de a diferenția discursul naratorului de cel al personajelor; în teatrul istoric, arhaismele creează impresia de verosimilitate prin reconstituirea limbajului vremii evocate. Registrul stilistic argotic este utilizat în literatură ca resursă de înnoire a limbajului în caracterizarea unor personaje/a unui grup social închis - elevi, studenți, militari, deținuți. - Expresivitatea artistică a termenilor argotici: creează figuri semantice (metafora
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu noroc; Patru ani trecuseră de la scena aceasta, în vremea cărora Alexandruvodă, credincios făgăduinței ce dase doamnei Ruxandei, nu mai tăiese niciun boier. - C. Negruzzi, Ale xandru Lăpușneanul). Reperele spațiale se conformează, în general, tendinței de obiectivare, accentuând senzația de verosimilitate. Personajele sunt puternic conturate, fiecare dintre episoadele narative contribuind la reliefarea trăsăturilor morale sau psihice, la detalierea comportamentului și a evoluției eroilor. Nuvela se deosebește astfel de povestire, care nu este focalizată asupra personajelor, ci asupra acțiunii. O altă diferență
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
penibilă sau îngrozitoare (banalul nu se caută). Picarescul a revenit la modă, serialele tv sunt nesfârșite, întâmplările se petrec în toate registrele (de la comedie la dramă, de la fericire la nenumărate nenorociri), fantasticul se amestecă în mod inedit cu realismul și verosimilitatea cu imposibilul; ceea ce se caută este autenticul și nu coerența sau adevărul. Adevărul nu mai interesează pe nimeni, nu mai entuziasmează pe nimeni, nu mai stimulează pe nimeni (poate de aceea și deprecierea/relativizarea sa accentuate): Pe parcursul vieții mele notează
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
reciproce. Asemenea gramatici urmăresc (adesea) amplitudinea (cuprinzînd toate narațiunile și delimitîndu-le de non-narațiuni), limpezimea (indicînd, cu un minimum de interpretare lăsată la voia partenerilor, cum se poate produce și/sau înțelege o narațiune utilizînd un set specific de reguli) și verosimilitatea empirică (acordîndu-se cu ceea ce se știe despre determinanții cognitivi și sociali). O gramatică a narațiunii s-ar putea să consiste, în ultimă instanță, din următoarele părți legate între ele: (1) un număr finit de REGULI (ALE RESCRIERII) generînd MACROși MICROSTRUCTURI
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
depinzînd de gradul în care se conformează la ceea ce se întîmplă în realitate și la ceea ce o tradiție generică anumită îi conferă statutul de adecvat sau previzibil. ¶Culler 1975; Genette 1968 [1978]; Todorov 1981. Vezi și MOTIVAȚIE, NATURALIZARE, COD REFERENȚIAL. verosimilitate. Vezi VERIDICITATE. viteză [speed]. Relația între durata NARATULUI cantitatea (aproximativă) de timp (presupus a fi) acoperit de situațiile și evenimentele povestite și lungimea narațiunii (în cuvinte, rînduri sau pagini, de ex.). ¶Viteza narativă poate varia considerabil, iar formele sale canonice
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Reprezentarea, precizează Pierre Glaudes [1999, p.XXI], este o structură de inteligibilitate: nici imitare a unui model, nici adevăr absolut, ci mediere imaginara între conștiința și lume. Pornind de la faptul ca exigenta artistică nu este exigenta de adevăr, ci de verosimilitate, reprezentarea nu dublează pur și simplu realul, dar îl interpretează în felul său153. Modernitatea nu mai ține de "prezentarea", ci de "reprezentativitatea" operei, constată Jean Borie [1999, p.202]. Conceptul de reprezentare are ca punct de plecare auto-reprezentarea omului în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
angelic” și „demonic” conduce demersul doctorandei spre nuanțări teoretice care încorporează atitudinea mentalității medievale, dar o (re)conexează de o perspectivă modernă a integrării în existență; judecarea personajului feminin demonic traversează astfel maleficitatea spre autenticitate și deplin al personalității, iar verosimilitatea și consistența personajului angelic se estompează spre inconsistent, într-o tendință de demitizare, spre care opțiunile interpretării Oanei Simona Zaharia se întorc adesea, reflectând o perspectivă de valorizare de-a dreptul modernistă. Autoarea are o atitudine bine conturată în hotărârea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
umane se vor dovedi complementare, deoarece personajul feminin pozitiv, donna angelicata, nu mai este atât de credibil, nu mai reprezintă decât imaginea abstractă a unei calități sau virtuți, pe care intenționează, didactic, să o reliefeze, devine detașat de mundan, de verosimilitate și, mai mult chiar, perfecțiunea sa fizică și morală este umbrită de unele defecte care îi știrbesc din exemplaritate. Pe de altă parte, personajul feminin negativ, donna demonicata, dobândește valențe noi, pozitive: este adevărat că trișează, poate fi concupiscent, se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a psihicului Fiammettei.”247 Deși o donna demonicata, prin trădarea de care se face vinovată, Fiammetta este mult mai bine conturată ca personaj decât membrele brigatei, devine mai complexă și mai credibilă, mai bogată spiritual și mai umană. În această verosimilitate, în autenticitatea trăirilor și în bogăția ideatică, feministă de cele mai multe ori, stă pozitivarea personajului negativ, perceput din perspectiva unei lecturi actuale ca unul mult mai modern decât ne-am aștepta. „Giovanni Boccaccio, în acest roman modern, coborând de pe piedestalul divinității
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pastoral, dar și spiritual. Donnele angelicate (Biancifiore, Fiammetta), deși excelează printr-un cumul de calități fizice, printr-o morală ireproșabilă, prin erudiție și inteligență, nu reușesc totuși să dobândească complexitate și, poate ceea ce este cel mai important pentru un personaj, verosimilitate. Sunt închise în perfecțiunea lor, menită să ofere modele didactice cititorilor, și nu pot evada într-o trăire directă, plenară, autentică a vieții. Comedia delle ninfe fiorentine (1341-1342, cunoscută în secolul al XV-lea sub denumirea, dată de copiști, Ninfale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]