411 matches
-
să coincidă inițierea Giuliei cu expunerea didactică a unor forme diferite de activitate sexuală: de la masturbare la scenele cu mai mulți parteneri. Totul se încheie cu o listă cu 44 de poziții sexuale. Este vorba de o schemă canonică, pentru că verosimilitatea psihologică și coerența didactică urmează un crescendo care corespunde cu ceea ce se întâmplă în fiecare scenă, pe măsură ce excitația sporește tot mai mult. Schema de învățare are avantajul de a construi o intrigă cu mijloace minime. Ea operează totodată un fel
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
caz, că va reveni peste câteva pagini. Îndepărtându-se pentru o clipă de scene, păstrează controlul, trăiește frustrarea la modul aparent. "Umplutura" dintre scene permite, în plus, să se pună accentul pe caracterul instantaneu, adică magic, al declanșării lor. Constrângerile verosimilității implică supunerea față de un principiu de realitate pe care pornografia trebuie să-l ignore. A ști că, în orice clipă și în afara oricărei constrângeri sociale sau psihologice, poate avea loc o scenă este unul dintre resorturile esențiale ale lecturii unor
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
de a bulversa multitudinea de granițe sociale și psihologice care structurează relațiile sexuale efective. Neverosimilitatea narațiunii pornografice nu trebuie considerată un defect, ca și cum autorii n-ar fi știut să ridice nivelul scriiturii: este o condiție a funcționării ei. Totuși problema verosimilității nu se pune chiar în același mod în toate narațiunile. Dacă este vorba despre fantasme exhibate ca atare, are loc o ținere în suspans principială a oricărei verosimilități. În acest caz, cuvântul devine strict performativ. A spune înseamnă a face
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
să ridice nivelul scriiturii: este o condiție a funcționării ei. Totuși problema verosimilității nu se pune chiar în același mod în toate narațiunile. Dacă este vorba despre fantasme exhibate ca atare, are loc o ținere în suspans principială a oricărei verosimilități. În acest caz, cuvântul devine strict performativ. A spune înseamnă a face. Lucru care se întâmplă și în următorul pasaj din Le Roi des fées: "Peșterilor le-au urmat, după mult timp, castelele, pentru scene mai intime. Erau saloane întunecoase
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Gradația aceasta elementară permite dispunerea scenelor în funcție de un grad de excitare crescând și o îndepărtare din ce în ce mai importantă de practicile sexuale curente. Scena dintre soție, soț și amantă presupune o dorință existentă între cele două femei, dorință care irumpe în lipsa oricărei verosimilități psihologice. Cele două fac o plimbare pe munte: "Mă cățăram sprijinindu-mă de ea. Era deci cât se poate de firesc să ne găsim dintr-odată una în brațele celeilalte (sic). Respirațiile noastre se amestecaseră într-un suflu în care
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
fiind cel al lui Raphaël, dar fără putința de a ajunge la sanctuar"*. pp. 117-118. Metafora țesută cu privire la sacrilegiu (maltratări sexuale = sacrificiu religios) permite înlănțuirea desemnărilor voalate. La un prim nivel, această eufemizare generală se poate justifica prin preocuparea pentru verosimilitate: când își povestește nenorocirile, inocenta victimă nu folosește un vocabular tendențios care ar presupune complicitatea ei cu lumea desfrânaților. Este aici o problemă de ethos: prin modul ei de a vorbi, Sophie trebuie să-și dovedească nevinovăția. Dar, la cel
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
săi călăi“ ca într-o frumoasă familie. Prins în lanțul acestor iubiri mostruoase, Martin simte uneori nevoia să se retragă în „zdrențele demnității“ sale. Un roman straniu, o comedie de moravuri, un roman al intrigilor, un roman care forțează limitele verosimilității. În finalul romanului, pe scenă rămân doar două personaje, Martin și Honor, soțul înșelat de tot universul și sora incestuoasă, „cavalerul eternei umilințe“ și „capul retezat“ din romanul lui Iris Murdoch: „Eu sunt un cap retezat din categoria celor pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
umană, tulburînd ordinea limbajului... Limba este principalul instrument al refuzului omului de a accepta lumea așa cum este."53 Percepția comună asupra realității creează și o limbă comună. Ea se constituie prin continuitate și coerență, dar și printr-o aparență de verosimilitate (necesară dispariției îndoielii). În multe instituții, dialogurile dintre membrii ei par de neînțeles celor din afară, pentru că fac referiri la situații numai de ei știute și definite într-un anumit mod. Limba comună îi face pe oameni să vadă realitatea
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
așadar în corespondență cognitivă cu un obiect pe care nu l-a fabricat. Argumentul teleologic, referitor la un Arhitect divin care, doar el, poate proiecta ordinea complexă a universului, nu și-a pierdut puterea de persuasiune, ba, mai mult, nici verosimilitatea științifică. La baza structurilor noastre de gîndire par să se mențină, de neînlăturat, întrebarea, ipoteza, nevoia privitoare la un reper transcendent. Presupusă ori respinsă, tema transcendenței persistă discret, îngropată mai adînc decît pătrunde conștiința curentă și decît acceptă comuna definiție
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
1 2 În cazul rangurilor fracționare, coeficientul de concordanță va fi: ( ) ∑−−= i iTmkkm sW 32 12 1 (3.4) unde: ( )∑ −= j jji ttT 3 12 1 În care tj este numărul acelorași ranguri j În ordonarea de ordin i. Aprecierea verosimilității coeficientului de concordanță se face de obicei cu ajutorul criteriului χ2 care se determină cu expresia: Wkm ).1 .(2 −=χ (6.5) pentru un nivel de semnificație P = 0,95 și numărul gradelor de libertate f = k - 1. După aprecierea punerii
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
1 2 În cazul rangurilor fracționare, coeficientul de concordanță va fi: ( ) ∑−−= i iTmkkm sW 32 12 1 (3.4) unde: ( )∑ −= j jji ttT 3 12 1 În care tj este numărul acelorași ranguri j În ordonarea de ordin i. Aprecierea verosimilității coeficientului de concordanță se face de obicei cu ajutorul criteriului χ2 care se determină cu expresia: Wkm ).1 .(2 −=χ (6.5) pentru un nivel de semnificație P = 0,95 și numărul gradelor de libertate f = k - 1. După aprecierea punerii
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
și se mișcau în felul francez”(Clarly Clerc: Le genie du Paganisme, p. 273 ). Fie că e vorba de virtuți franceze cu pseudonime grecești, fie că e vorba de virtuți creștine cu pseudonime păgâne, drama clasică franceză e lipsită de verosimilitate, e artificială și penibil de hibridă. Ea constituie un model de cum nu trebuie utilizat trecutul în artă. Și nimeni n-o urmează, cu toate că, în virtutea inerției comode, e dată ca exemplu în toate școlile din orice țară, unde se studiază literatura
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
așadar în corespondență cognitivă cu un obiect pe care nu l-a fabricat. Argumentul teleologic, referitor la un Arhitect divin care, doar el, poate proiecta ordinea complexă a universului, nu și-a pierdut puterea de persuasiune, ba, mai mult, nici verosimilitatea științifică. La baza structurilor noastre de gîndire par să se mențină, de neînlăturat, întrebarea, ipoteza, nevoia privitoare la un reper transcendent. Presupusă ori respinsă, tema transcendenței persistă discret, îngropată mai adînc decît pătrunde conștiința curentă și decît acceptă comuna definiție
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
da o judecată definitivă și completă despre cazul Noica este, în încheiere, încă dificil. Trei aspecte ni se par totuși destul de bine stabilite și pot fi reținute, de pe acum, drept concluzii provizorii. Dar cu un mare grad de justificare și verosimilitate. Toate acestea la capătul unei analize încă destul de incomplete, dusă însă fără fanatism, fără spirit partizan, sine ira et studio, cum se spune. Spiritul critic își cere însă mereu între onformism și libertate drepturile. El a fost suprimat la noi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
semnificații numelui și semnificații textuali ai personajului care-i poartă, dar și că, în fapt, cratilismul romanului este un aspect particular al legii generale a motivării din literatură; motivarea onomastică îndeplinește aceleași funcții ca și motivarea generală a povestirii. Despre verosimilitate afirmă că primează asupra motivării, ancorarea realistă a apelativului constituie primul grad al exactității sale: fiind evreu, Bloch trebuie să aibă un nume evreu ( În căutarea timpului pierdut). Citând din Arta poetică a lui Boileau - "adevărul poate uneori să nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
realonim/simbonim pe care Mariana Istrate o utilizează în cazul antroponimelor se dovedește funcțională și în situația toponimelor pe care dihotomia spațiu real/ficțional le clasifică în reperabile, atestate și inventate. Toponimele contribuie la "crearea spațiului ficțional, întărind autenticitatea și verosimilitatea acestuia"164. În cazul antroponimelor atestate definite ca "toate acele nume proprii care, deși sunt sunt construite în conformitate cu sistemul de denominație existent în limbă, sunt utilizate într-o operă literară fără a trimite la un prototip omonim, sau despre care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fundătură în actul raționării. Cu numele actual, de paradox, a intrat în limba comună mai târziu (Ibidem, p. 9). 30 Într-adevăr, sensul de bază al termenului "paradox" nu coincide cu cel al "antinomiei". La origine, el însemna "părere contrară verosimilității opiniei comune" (Athanase Joja, "Adevăr formal, contradicție și sofisme în istoria logicii", în op. cit., p. 12). 31 Solomon Marcus, op. cit. pp. 14-15. 32 În volumul Roland Posner, Hans-Peter Reinecke (eds), Zeichenprozesse: Semiotische Forschung in den Einzelwissenschaften, Athenaion Wiesbaden, 1977, pp.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
înălțării crez - III, p. 328). Personajele pun, așadar, sub semnul întrebării legendele în care sunt ele însele implicate. S-ar zice că Eftimiu complică mereu acțiunea inspirată din mai mulți autori greci și pentru a avea ocazia de a contesta verosimilitatea faptelor înfățișate de Homer, Eschil sau Euripide. Efectul este oricum unul de subminare implicită a dimensiunii mitice. Corul antic este și de data aceasta eliminat, iar rolul de comentator al evenimentelor revine acelorași personaje secundare, slujitorii Than și Li. Implicați
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o națiune. „Complice” cu propria-ți națiune aflată o jumătate de secol în barbarie civică înseamnă „a nu minți”! A nu minți în operă, când vă aflați împreună sub teroare, a îndrăzni a scrie texte în limitele nu numai ale verosimilității, dar și ale adevărului civic și apoi a avea forța și răbdarea, tenacitatea de a le publica, atunci, sub tirania comunistă, trecând de numeroasele cenzuri dure și perfide ale puterii, dar și înfrângându-ți dorința, „ispita”, firească poate, de a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dimensiunile unui lungmetraj. De aceea, a spune despre el că este neverosimil e un larg eufemism (la un moment dat, personajele fac un ”salt” din canalele Târgoviștei unde se pregăteau să-l salveze pe Ceaușescu ! la Constanța, pe promenada Cazinoului ) : ”verosimilitatea” sa este cea a clipului publicitar. Filmul s-ar mai fi putut chema : România teroristă de la Dracula (facem un popas și la Castelul Bran !) la Ceaușescu, versiune dezvoltată a unui digest rudimentar : România, copii abandonați, Revoluție, procesul lui Ceaușescu, Securitate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
schilodește membrele ca să le integreze într-o figură decorativă”. Rezultă un roman „naiv”, naivitate însemnând melanj al destinelor după legile hazardului, în care și autorul, si eroii săi sunt „bile într-un joc de biliard”. Principiul de articulare încalcă cronologia verosimilității, frânturile de viață din epoci diferite fiind expuse fortuit (unul din anii ’70, altul din „obsedantul deceniu”, al treilea surprins în perioada interbelică etc.), după care urmează, la fel de amestecat, continuarea povestirilor biografice. Astfel, textul suporta o lectură atipica, putând porni
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
-și da sufletul, găsește puterea de a ține un discurs, christic în intenție, dar arid, emfatic. Negru pe alb este o proză mai izbutită, folosind drept artificiu compozițional motivul scrisorilor găsite. Aproape toată nuvela e alcătuită din epistole. Naturalețea exprimărilor, verosimilitatea și viața ce se degajă dau acestor pagini un parfum aparte. Dar T. înregistrează cele mai multe reușite în textele confesive, ca în Efimeridele (I-II, 1930-1937), scriere memorialistică și roman despre formarea sa spirituală și intelectuală. Între paginile de evocare pe
THEODORIAN-CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290162_a_291491]
-
este aceea de a experimenta în sensul ficțiunilor arborescente, al complicațiilor narative, al spiritului ludic, parodic și autoironic. De asemenea, sunt evidente calitățile prozatorului de a construi - în special pe o tematică rurală - în spațiul realismului canonic, de a da verosimilitate unor atitudini, scene, psihologii, personaje, fire epice. Pastișând subțire stilul cronicăresc ceremonios și afectat, nuvela Potop (1948) e o fantezie narativă care pretinde, cu haz cvasidetectivistic, a reconstitui după unele hrisoave condițiile în care un papă din secolul al XV
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
după 1990), cu precădere cea feminină. Cea a Mariei Darrieussecq - cea mai bună cred - este următoarea: “o narațiune la persoana I care se prezintă drept fictivă, dar În care autorul apare În mod homodiegetic cu propriul său nume, și unde verosimilitatea este o miză menținută prin multiple ‘efecte de viață’.” Alte definiții sînt diferite sau/și mai amănunțite. Cel mai bun studiu despre autoficțiune Îi aparține lui Vincent Colonna - Autoficțiunea. Eseu despre ficționalizarea de sine În literatură (teză de doctorat susținută
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
amplă. Traseul lor biografic este, programatic, o realizare mecanică, cu toate că etapele lui imită stațiile favorite ale literaturii clasice: lovituri de teatru aducătoare de fericire sau nenorocire sînt condensate pentru a nu depăși lungimea unui scurtmetraj. Narațiunea nu este evacuată, doar verosimilitatea ei zădărnicită. În primul rînd prin onomastica derizorie. Apoi prin repetiții de fraze care anulează astfel orice transcendență, orice submersibilitate a frazei care, În literatura clasică, nu există decît pentru a orienta privirea pe obiectele și ființele semnificate. Textul Mariei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]