727 matches
-
în „România literară”, nr. 49/1970, p. 5 Datcu, Iordan - Vladimir Streinu - cenzurat, în „România literară”, nr. 25, iulie 2002, p. 1617 Jebeleanu, Eugen - Poetul, în „Contemporanul”, nr. 49, 4 decembrie, 1970, p. 1, 3 Manolescu, Nicolae - O istorie a versificației moderne, în „Contemporanul”, nr. 21, 27 mai 1966, p. 3 Manolescu, Nicolae - Vladimir Streinu: „Ritm imanent”, în „Contemporanul”, nr. 4/1969, p. 3 Manolescu, Nicolae - Schiță de portret, în „România literară”, nr. 39/1984, p. 9 Vasilescu, Emil - Poezia lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
sau „inițiativa cuvintelor”, în „Familia”, nr. 4/1989, p. 8 142 CUPRINS ARGUMENT ............................................... ............................... .. 3 I. Coordonate preliminare ............................................... ............ .. 5 II. Dominante ale demersului critic ............................................... ............. 16 III. Criticul literar ............................................... ......................................... 22Scriitori clasici ............................................... .............................. 24 - Scriitori contemporani ............................................... .................. 44 - Incursiuni în literatura universală ............................................... . 72Istoricul literar ............................................... .............................. 78 - Versificația modernă ............................................... .................... 84 IV. În oglinzile criticii și istoriei literare ............................................... ..... 86 V. Portret final ............................................... ........................................... 122 VI. Bibliografie ............................................... .......................................... 129 EDITURA ȘI TIPOGRAFIA PIM Șoseaua Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 4, Iași - 700497 Tel.:0730.086.676; Fax: 0332.440.730 www
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
etc.) ale căror enunțuri, cu toate că sînt orale, sînt fixe pentru că sînt destinate a fi repetate la nesfîrșit. În societățile tradiționale exista chiar o întreagă literatură orală de o mare stabilitate; în acest scop, profesioniștii dezvoltau tehnici de memorizare foarte sofisticate. Versificația juca un rol esențial în munca de stabilizare a textelor; în același mod, sloganurile publicitare actuale, pentru a fi amintite, se supun adesea unor constrîngeri poetice ("Coca-Cola, c'est ça"18, "On est fou d'Afflelou"19, "Vas-y Wasa, vas-y
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
conținutului, înscris în aria simbolismului, prin exclusivismul selecției textelor și prin minusculele semnalări promoționale pe ultima pagină, la rubrica „Note”. Astfel, în planul experienței formelor și ca barometru al stării de spirit, S. ilustrează stadiul târziu al curentului, conjugat, în versificație și maniera descriptivă, cu parnasianismul, dar și cu unele elemente „modern style” - Jugendstil. Apar însă și manifestări de saturare a formulei, care tinde spre ruperea grilei. Cea dintâi dintre ele este tematica dominantă a textelor - poezie, proză sau traduceri, critica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
poeziei lui, ci în originalitatea extrem de rafinată a „formulei”. În pofida „modestiei” aparente, a caracterului „insignifiant” , așa-zis mărunt, anodin și intimist al tematicii, a candorii angelice a liricii sale, B. ocupă în tabloul poeziei românești postbelice un loc important. Excelența versificației, frumusețile lexicului, consistența imaginii nu explică în sine și întru totul importanța incontestabilă a poetului. La originalitatea și valoarea liricii sale participă substanțial inteligența temperatoare a hedonismului pătimaș, autoironia, „parodia” omniprezentă și afectarea hâtră, candoarea - mimată și efectivă, într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
prizonier la turci). Dezvăluind gustul pentru senzațional al autorului, cât și înclinația sa de a supradimensiona personaje și întâmplări, plăsmuirea, cu țesătura ei de fapte pe cât de grozave, pe atât de neverosimile, ia o turnură de naivă și ușuratică legendă. Versificația, chiar dacă avariată pe alocuri de rime forțate, e în genere corectă, tacticoasă, în contrast flagrant cu patimile mari (ură, iubire, dor de răzbunare) care se agită. Prolixă este drama în cinci acte, în versuri, Dorin (1883), din care un crâmpei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
printre contemporani: „La Tibru m-ai trimis să gem/ Cu lut aprins de o minune”. El caută „aticul fior, sunet divin”, „himerica splendoare” a mitului. Figurația antichizantă sau mitologică, ezoterismul imprimă un aer livresc poemelor. Imagistica sculpturală, cultul formelor fixe, versificația sonoră, impecabilă, trimit la parnasianism, de care O. se distanțează totuși prin accentul liric imprimat versului, expresie a eului „avid de reurcare”, dar și printr-un „danț pe-abise”: „Tu vei danța în negrul șir/ Pe drumul spre metamorfoze” (Flori de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
a unei femei dornice de aventuri duce o familie în pragul destrămării (Furtuna, 1937). Gratuit și lipsit de substanță e „poemul dramatic” Iluzia (1944), unde o fată se lasă sedusă de un bărbat pe care îl luase drept altcineva. Deși versificația e armonioasă, construcția dramatică e artificială, iar situațiile, potențial semnificative, sunt fals imaginate. Mai târziu S. va aborda subiecte „grele”, dar de pe poziția păgubitoare a omagiului convențional, ba chiar conjunctural. Ovidius (1958) și Hyperion (reprezentată la Constanța, în 1965) sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
în practică de maestru și a subliniat faptul că acesta anticipase trecerea de la vers și strofa la proza: Ce a făcut Leopardi? Păstrând versurile tradiționale a înlocuit strofa cu frază.101 Din seria puseurilor de revoltă împotriva limitărilor impuse de versificație, autorul românului Moară de pe Pad a mai menționat renunțarea la rimă și jocul rafinat, tipic leopardian, bazat pe enjambamenturi. Venerația membrilor grupului pentru proza antecesorului s-a manifestat îndeosebi în numărul intitulat Testamentul literar al lui Giacomo Leopardi din anul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
războiului care continuă să-l bântuie pe poet mulți ani. Deși influența bacoviană se poate sesiza cu ușurință, există aici o pierdere într-un ținut al groazei permanente care depășește universul obsesiv al lui Bacovia. În cazul acestuia din urmă, versificația tradițională din primele volume, muzicalitatea voită conturau o tonalitate melancolică, un ritm care nu sugera doar monotonia unei astfel de existențe, ci o anumită voluptate a damnării. La Caraion, fiecare vers este scrâșnet de fiare, materie în descompunere, disonanțele, ruperea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
General al Literaturii Române, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005. Siugariu, Ion, Viața poeziei, Editura Marineasa, Timișoara, 1999. Spiridon, Monica; Lefter, Ion Bogdan și Crăciun, Gheorghe, Experimentul literar românesc postbelic, Colecția 80, seria Eseuri, Editura Paralela 45, Pitești, 1998. Streinu, Vladimir, Versificația modernă. Studiu istoric și teoretic asupra versului liber, Editura pentru literatură, București, 1966. Tatomirescu, Ion Pachia, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Timișoara, Editura Aethicus, 2003. Thibaudet, Albert, Fiziologia criticii. Pagini de critică și istorie literară, studiu introductiv, selecție
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o vreme când limba țării era prea puțin folosită ca mijloc de exprimare literară și artistică. C. este și autor al unui mic îndreptar de prozodie, Meșteșugul stihurilor românești, în cuprinsul căruia se arată interesat de conținutul și de tehnica versificației. Semnează, singur sau în colaborare, primele comedii culte din istoria literaturii române, având ca obiect al demonstrației satirice aspecte din realitatea vremii sale, considerată critic sub raport social și moral. Aceste texte, care „nefiind teatru, s-au giucat la păpușării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
abateri, nu au fost mișcări continue, fără articulații. Ele sunt mai degrabă supuse unui principiu organizator activ”. În teoria poeziei ritmul are o influență puternică asupra versului până la sfârșitul secolului al XIX-lea când, după apariția liricii non-prozodice, intervine criza versificației. Criza ritmului apare ca o consecință directă a promovării versului liber și favorizează eliberarea de convențiile prozodice, oferindu-i o importanță pe care inițiatorii, contestatarii și revoluționarii vechii metrici n-au anticipat o. Teoreticienii post-crizei se străduiesc să construiască imaginea
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
lui P. este aceea de a decela frumosul autentic în opera literară. Nu reproșurile și obiecțiile precumpănesc la el, ci dorința de a sesiza și așeza în lumină acele elemente în virtutea cărora o lucrare intră în sfera literaturii. În articolul Versificație și poezie, preciza că unul dintre scopurile majore ale demersului său este acela de a găsi „bobul de perlă rătăcit în cine știe ce scoică”, adăugând: „Este, într-adevăr, unul din exercițiile cele mai pasionante și una din satisfacțiile rare, aceea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
să exprime cât mai adecvat tematica abordată cu atari mijloace poetice”. Cu deosebire inovator este ultimul capitol, Încercare de sinteză, în care sunt dezbătute chestiuni precum cronologizarea folclorului, relația folclorului românesc cu mitologia greacă și cu cea latină, sistemul de versificație al poeziei populare românești, zonarea acesteia. Cu privire la Eseu despre dansul popular românesc (1982), autorul însuși afirmă că este elaborat de un „nespecialist”, totuși coreologii l-au primit cu interes pentru caracterul lui incitant. Proza lui B. din Urme pe piatră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
consacrat lui Eminescu nu doar cea mai întinsă parte a cursului general de istoria literaturii române, ci și mai multe cursuri speciale, din care au rezultat lucrări ca Izvoarele poemei „Luceafărul” (1926), Personalitatea lui M. Eminescu (1926), O problemă de versificație românească (1937), Simbolurile lui Eminescu (1939), și două volume compacte, Arta cuvântului la Eminescu (1938) și Creativitatea eminesciană (1943). Prin acestea, ambițiosul critic își propunea - și nu se îndoia că a și reușit - să revoluționeze eminescologia. Fapt e că, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
1927; Izvoarele lui G. Asachi, București, 1928; Lenore. O problemă de literatură comparată și folclor, București, 1929; Opera lui Mihai Eminescu, București, 1931-1932; Balada poporană română, București, 1932-1933; Istoria literaturii române moderne. Epoca Renașterii ardelene, București, 1934-1935; O problemă de versificație românească, București, 1937; Prolegomena argheziană, București, 1937; Arta cuvântului la Eminescu, București, 1938; ed. îngr. Nina Apetroaie, introd. Ion Apetroaie, Iași, 1980; Simbolurile lui Eminescu, București, 1939; Semnificația lui Titu Maiorescu, București, 1940; Le Préromantisme de G. Asaki, București, 1940
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
au integrat fără reținere aceste elemente, influența devenind modelatoare. (De rerum natura, lucrare filozofică în versuri realizată de latinul Titus Lucretius Carus, preia, de exemplu, filozofia lui Democrit și, la fel, este preluată gîndirea filozofilor sceptici și stoici, modelele de versificație, unele teme literare etc.). Analizînd mai atent lucrurile, s-ar putea spune că mai degrabă elementul influențat (și mai puțin influențatorul) face ca înfluențarea să fie preponderent modelatoare sau preponderent catalitică, în funcție de nivelul și de specificul culturii și al limbii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în fine ca profesor la Universitatea „Tibiscus” din Timișoara. Și-a luat doctoratul în filologie în 1979, cu o teză despre structurile prozodice românești. Debutează în 1972 în „Limbă și literatură”, cu un articol despre rimă, primul lui volum fiind Versificația românească. Perspectivă lingvistică (1980), în care, pe baza unui material excerptat din scrierile a numeroși poeți, de la Dosoftei până la Mircea Ciobanu, sunt identificate „legile” care ordonează elementele fundamentale ale versului: ritmul, rima, măsura, cezura. Cercetătorul descoperă în prozodie structuri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
multe perspective: lingvistică, estetică și tehnică. Ca eseist, se ocupă de stilul și originalitatea unor editorialiști români (Mircea Dinescu, Octavian Paler, Ion Cristoiu ș.a.), precum și de aventura cuvântului în epoca totalitarismului, de compromiterea limbajului și a oamenilor prin limbaj. SCRIERI: Versificația românească. Perspectivă lingvistică, Timișoara, 1980; Hermeneutica editării, Timișoara, 1992; ed. (Al. Macedonski. Hermeneutica editării), Timișoara, 1995; Editorialiști români, Timișoara, 1996; Eseuri lingvistice antitotalitare, Timișoara, 1998; Principii și norme de tehnoredactare computerizată, Timișoara, 1998; Mihai Eminescu. Lecturi infidele, București, 2001. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
Timișoara, 1980; Hermeneutica editării, Timișoara, 1992; ed. (Al. Macedonski. Hermeneutica editării), Timișoara, 1995; Editorialiști români, Timișoara, 1996; Eseuri lingvistice antitotalitare, Timișoara, 1998; Principii și norme de tehnoredactare computerizată, Timișoara, 1998; Mihai Eminescu. Lecturi infidele, București, 2001. Repere bibliografice: Olimpia Berca, „Versificația românească”, O, 1980, 14; Doina Uricariu, „Versificația românească”, LCF, 1980, 15; Al. Graur, Poetică lingvistică, RL, 1980, 16; Florica Dimitrescu, Exegeze universitare de poetică, „Forum”, 1981, 7-8; Adrian Voica, „Hermeneutica editării”, RITL, 1993, 3-4; Tania Radu, „Al. Macedonski. Hermeneutica editării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
Al. Macedonski. Hermeneutica editării), Timișoara, 1995; Editorialiști români, Timișoara, 1996; Eseuri lingvistice antitotalitare, Timișoara, 1998; Principii și norme de tehnoredactare computerizată, Timișoara, 1998; Mihai Eminescu. Lecturi infidele, București, 2001. Repere bibliografice: Olimpia Berca, „Versificația românească”, O, 1980, 14; Doina Uricariu, „Versificația românească”, LCF, 1980, 15; Al. Graur, Poetică lingvistică, RL, 1980, 16; Florica Dimitrescu, Exegeze universitare de poetică, „Forum”, 1981, 7-8; Adrian Voica, „Hermeneutica editării”, RITL, 1993, 3-4; Tania Radu, „Al. Macedonski. Hermeneutica editării”, LAI, 1996, 2; Nicolae Savin, Metodă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
de Științe Sociale, al cărei secretar de redacție a fost), „Aradul cultural”, „Paralela 45”, „Limbă și literatură”, „Cercetări de lingvistică”, „Banatul”, „Clio”, „Analele Universității «Tibiscus»”, „Transilvania”, „Lumina” (Novi Sad) ș.a. Este prezent cu studii în culegerile colective Limbaj poetic și versificație în secolul al XIX-lea (I-IV, 1977-1981), Stilurile nonartistice ale limbii române literare din secolul al XIX-lea (I-V, 1982-1986), Text, figură, coerență (1987), Semiotică și poetică (1992), La Terre et l’Écrit. De la découverte archéologique au texte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290606_a_291935]
-
Caracostea, Critice literare, II, București, 1944, 199-210; V.G. Paleolog, Viziunea și audiția colorată sinestezică la Alexandru Macedonski, București, 1944; Baconsky, Poeți, 57-76; Micu, Literatura, 223-238; Bote, Simbolismul, passim; Adrian Marino, Viața lui Alexandru Macedonski, București, 1966; Negoițescu, Scriitori, 65-90; Streinu, Versificația, passim; Adrian Marino, Opera lui Alexandru Macedonski, București, 1967; Manolescu, Metamorfozele, 7-12; Adriana Iliescu, „Literatorul”, București, 1968, passim; Tomuș, 15 poeți, 46-61; Nicoletta Corteanu Loffredo, Alexandru Macedonski - perspettive critiche di ieri e di oggi, Napoli, 1969; Mincu, Critice, I, 58-75
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
versuri la cenaclul de la „Apoziția” din München. După 1989 editează cu asiduitate, impenitent, în țară și peste hotare, mai multe jurnale și cărți de poezie. Placheta Formule pentru spirit relevă dispoziția romantică a lui S., familiarizat cu tehnicile moderne ale versificației: „Melancolia unui apus / mă învăluie / în unde palide, / simțurile coboară lin / din Înalt / ca îngerii galbeni” (Apus); „Un marș funebru mână / burnița târzie. / Sunt frunzele mânjite / cu melancolie / Și vremea crește pe morminte...” ( Moartea va rămâne vie). Se întrevăd, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]