734 matches
-
de elevi sunt: 1. să identifice sentimentele eului liric, cum sunt ele exprimate, și mărcile acestuia în text; 2. să găsească diferite tipuri de imagini artistice în discursul poetic ; 3. să precizeze figurile de stil; 4. să numească elementele de versificație specifice acestei poezii; 5. să comenteze semnificația titlului. După ce grupele de „experți” rezolvă sarcina primită, echipele inițiale se întrunesc și fiecare membru le va explica celorlalți la ce concluzii a ajuns. Fiecare echipaj va realiza compunerea prin care va demonstra
Metoda mozaicului. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Bojoga Ramona-Petronela; Zaharia Oana-Simona () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1137]
-
1994), Marele Premiu al Inspectoratului Județean pentru Cultură Timiș (1994), Marele Premiu al municipiului Timișoara (1995), Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002). În Studii de stilistică eminesciană T. abordează într-o primă secțiune lexicul, structura gramaticală, stilul și versificația liricii de tinerețe a lui Mihai Eminescu, iar în a doua aspecte stilistice ale creațiilor din perioada maturității poetului. Acest tip de studiu va fi continuat în Expresia artistică eminesciană (1975), unde sunt analizate poemele de inspirație folclorică (vocabularul, polisemantismul
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
limbajul aluziv, mijloacele stilistice ale participării, mecanismele declanșării comicului, precum și în Arta evocării la Sadoveanu (1979), care conține comentarii stilistice asupra lexicului, cu deosebire asupra sinonimiei. În Dincolo de cuvânt (1976), volum alcătuit, de asemenea, din studii de stilistică și cu privire la versificație, T. face un excurs teoretic despre sinonimia, omonimia și tectonica textului poetic, pentru ca secțiunea a doua să cuprindă analize referitoare la limbajul poeziei lui Ion Budai-Deleanu, Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, V. Voiculescu, Nicolae Labiș. Ultima secțiune are în vedere
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
un excurs teoretic despre sinonimia, omonimia și tectonica textului poetic, pentru ca secțiunea a doua să cuprindă analize referitoare la limbajul poeziei lui Ion Budai-Deleanu, Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, V. Voiculescu, Nicolae Labiș. Ultima secțiune are în vedere probleme de versificație, domeniu în care autorul este un deschizător de drumuri prin distincția pe care o propune între schema „ideală” sau „teoretică” și cea „reală” sau „practică” a ritmului și prin formularea conceptelor de „ritm dominant”, „substituiri ritmice”, „ritm secund”. Cu mize
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
și sensibilitatea minoră, efeminată, repartizată egal - „la tot ce suferă sau de-abia mai mișcă” -, indiferent de obiectul ei, trăsătură remarcată și de Tudor Arghezi. Prin componenta livrescă excesivă, în care simbolul vizează întotdeauna cultura, și prin forma naivă a versificației, poezia lui V. este de un marcat anacronism. SCRIERI: Vieața și scrierile lui Q. Valeriu Catul, Iași, 1884; Un studiu asupra vieței și a principalelor scrieri ale celor doi poeți germani: Goethe și Schiller, Iași, 1891; Poesii, [I-]II, București
VANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]
-
țării (1954). Prezența lui V. pe tărâmul beletristicii propriu-zise e mai puțin caracteristică, putând fi semnalată mai ales la început, cu schițe și povestiri despre și pentru copii, și, mult mai târziu, cu eseul-pamflet Scapă cine poate (2000) sau cu versificații satirice și agreabil nostalgice adunate în Șprițul minim garantat (2003). Deschideri către spațiul literarului se remarcă în reportaje, distingându-se cele din Zece porți chinezești (1987), și în volumele de convorbiri cu scriitori ori de antologare tematică a unor pagini
VANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290426_a_291755]
-
exprimându-se „vocile” tuturor făpturilor de sub soare. Aspirând la captarea „euritmiei”, V. scrie, cu începere de la Întoarcerea lui Don Quijote (1972), o poezie a bucuriilor vieții trăite sub raza luminii astrale („stea”, „ghețar”, „goelanzi” sunt vocabule esențiale). Fără a face concesii versificației „angajate” și „militante” cerute de ideologia comunistă, el exaltă figura artistului fantast, donquijotesc, „târând în zare cerul pe pământ”, aducând la sol „azurul fântânilor cerești” și palpând stările germinale inefabile („Închinător la morile de vânt,/ am privit ceea ce nu avea
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
22-33; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 178, 272-273; Munteano, Panorama, 205, 266-268; Călinescu, Ist. lit. (1941), 811-812, Ist. lit. (1982), 896-897; Vianu, Arta, II, 226-231; Felea, Dialoguri, 250-260; Streinu, Pagini, III, 28-30; Mihail Petroveanu, Studii literare, București, 1966, 139-148; Streinu, Versificația, 193-194, 197; Călinescu, Eseuri, 86-104; Georgescu, Polivalența, 241, 243-246; Arghezi, Scrieri, XXVII, 440-441; Manolescu, Metamorfozele, 58-60; Tomuș, 15 poeți, 200-209; Vinea - 5 ani - Remember, TR, 1969, 30 (semnează Ștefan Aug. Doinaș, Ion Oarcăsu, Ovidiu Papadima, Dumitru Micu, V. Fanache); Ardeleanu
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
cea mai mare parte a textelor e reprezentată de poeme luminoase, în care se atinge echilibrul între idee și expresie. Ultimele trei culegeri, Sonete (1969), Lăsați vulturii să zboare (1975), Asemeni lucrurilor (1977), includ sonete care surprind uneori prin încălcarea versificației și prin impresia de ușoară domolire a fanteziei. Totuși, sensibilitatea, delicatețea, melodicitatea rămân caracteristice, multe poezii având aerul unor romanțe. SCRIERI: Către țara ochilor mei, pref. Victor Papilian, Cluj, 1938; Murmură tăcerile, București, 1940; Dar de nuntă, Sibiu, [1944]; Nopți
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
tălmăcire din Mark Twain (Poșta redacției), însemnările apărute sub titlul Săptămâna ș.a. Iscălindu-și publicistica politică mai ales cu litera X, directorul, G. Panu, scrie și cronici literare sub inițiala G. El se arată interesat de evoluția formelor poetice, a versificației, dar urmărește și actualitatea, în primul rând discuțiile în jurul așa-ziselor plagiate ale lui George Coșbuc. Beletristica din Z. îi aparține lui N. G. Rădulescu-Niger. Se mai tipărește o traducere a nuvelei Vrăjitoarea de Karl Emil Franzos. R. Z.
ZIUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290743_a_292072]
-
Memorii, II, Craiova, 1932, 226-229; Călinescu, Cronici, II, 308-311; Șuluțiu, Scriitori, 386-396; Petru Comarnescu, Sistemul de estetică al profesorului T. Vianu, RFR, 1935, 2; Papadima, Creatorii, 469-472; Chinezu, Pagini, 228-229; Streinu, Pagini, I, 230-235, IV, 212-224, V, 310-313; G. Călinescu, Versificație academică, ALA, 1935, 758; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 61-62; Vrabie, Gândirismul, 322-325; Călinescu, Ist. lit. (1941), 828-829, Ist. lit. (1982), 912-913; Lovinescu, Maiorescu post., 371-377; Cioculescu, Aspecte, 716-717; Baltazar, Evocări, 283-286; Petru Comarnescu, Humanism și istorism în gândirea lui
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
fost jucată la Teatrul Național din Cluj în același an. În 1974 reia, în ediție bilingvă, poemul La Chanson de Roland, care va fi transpus după un manuscris descoperit la începutul secolului al XIX-lea, aflat la Oxford. T. respectă versificația alexandrină ce a înlocuit de-a lungul timpului dispunerea decasilabică, dar în gruparea liberă medievală, renunță la asonanța originală în favoarea rimei, conformă exigențelor cititorului modern care, în absența acompaniamentului muzical, cum se proceda în secolele XI-XV, ar percepe cu dificultate
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
căpătase un renume uriaș 4; după ce copilul învăța scris-cititul acasă cu un praeceptor, urma această școală unde studia „cele opt părți de vorbire” (nume, verb, participiu, articol, pronume, prepoziție, adverb, conjuncție), ortografia (neinfluențată de intonațiile limbii vorbite), metrica și prozodia versificației clasice și marile texte juridice și istorice 5. „Școala gramaticului” reușea să confere o vastă cultură generală, punând bazele formării paideutice 6. Tânărul absolvent urma, apoi, Școala retorului - o școală de nivel înalt, cu discipline neseparate prin granițe severe, dar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o concepție panteistă, uneori în tonalitate whitmaniană, totdeauna vitalistă și umanitaristă. Începând cu poeme de avangardă cuminți, ca în Alfabet (1939), sau cu poezii foclorizante, ca în Leroi-ler (1941), va trece după 1944, și pentru că avea o mare ușurință a versificației, către poezia epică festivistă, lozincardă: Tuturor (1948), Neobosita laudă (1969) ș.a. Cu un simț critic notabil și cu o conștiință lucidă a uzurii în timp, poetul se antologhează parcimonios în volumul Poeme. 1931-1965 (1965) și mai ales în Puterea iubirii
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
își fac locul de îndată. „Meșter” neoparnasian într-ale prozodiei, P. încearcă să se sincronizeze cu mai tinerii emuli ai lui Miron Radu Paraschivescu, inovând în sensul lui Ion Caraion sau al lui Geo Dumitrescu, adoptând și el disimetria în versificație și mai ales expresia violent prozaică, ca în Baladă a dimineților cenușii, dedicată filosofului Ion Petrovici: „La cinci și jumătate precis, / Ceasornicul mă dă afară din Paradis./ Pe străzi, trec tramvaie cu scrâșnet de fier,/ Sirena fabricei aleargă înnebunită prin
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
dar se deosebește de aceasta prin alcătuirea lui metaforică. P. se exprimă prin propoziții sau prin fraze întregi, concise, uneori eliptice, cu o accentuată stereotipie sintactică. Pentru a-i spori valoarea, se folosesc comparații, metafore, alegorii și uneori elemente de versificație, ritm sau rimă. Chiar în cazul p. metaforice, plasticitatea se realizează printr-o anume simetrie a frazei, prin concizia și selecția termenilor („Cine se scoală de dimineață departe ajunge”). Intonația și accentul sunt folosite pentru relevarea sensului. Un procedeu care
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
François Coppée, Paul Verlaine, Francis Viélé-Griffin și Edmond Rostand. Balanța se înclină oarecum în favoarea simbolismului în ciclul Studente, ce reține atenția prin surprinderea atmosferei de un exotism sublimat, intelectualizat, a lumii amfiteatrelor. Originalitatea temei, buna utilizare a sugestiei și stăpânirea versificației nu compensează total deficitul de forță lirică. Însușirile artizanului, familiarizarea îndelungă cu spiritul culturii medievale, răbdarea de giuvaergiu în cizelarea poeziilor cu forme fixe vor face însă din R. un tălmăcitor de excepție al vechilor lirici francezi, nu o dată versiunile
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
potrivit criteriului cronologic (mai cu seamă pentru antume), dar urmărește și dispunerea operei pe genuri (articole teoretice, poezie, proză). Capitole speciale sunt consacrate ecourilor din Lamartine în nuvela Sărmanul Dionis. Demersul pornește de la analiza „elementelor formale” (titlurile, numele proprii, lexicul, versificația) și ajunge la nivelul imaginilor și al expresiilor poetice, cu deschidere spre viziunea existenței. Eminescu și Alecsandri (1936) urmărește comparativ teme, motive și vocabular care îi apropie pe cei doi poeți, autorul fiind tot timpul preocupat să argumenteze temeinicia afirmațiilor
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
de măghirani”, dar sunt criticați și G. Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu. Spiritul critic al contestatarului nu e dublat, din păcate, de umor și nici susținut de o dimensiune estetică demnă de luat în seamă. Poetul, care stăpânește totuși arta versificației, are un lexic obosit, de pașoptist întârziat. În versurile cu pretext social el arborează un aer de tribun, printre îndemnuri și regrete răzbătând influențe ușor detectabile din Mihai Eminescu și Octavian Goga. Și publicistica din revista ,,Chemarea” - gazetă pe care
REVENT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289178_a_290507]
-
în realitate conținând și versuri de caracter contemplativ, elegiac, prima carte a lui M., și în măsură sporită cele următoare, procură bucurie estetică mai ales prin proiecția iconografică. Declamațiile de orice fel, patriotice, morale, filosofice, erotice, sunt aproape comune în pofida versificației impecabile, în schimb memoria reține „tablouri” ca acela, nocturn, al cetății fără viață din Pustietate („În hlamida nopții, stropită cu aur și foc,/ Cetatea-și îmbracă cuprinsul sub farmec de lună;/ Străjerii dau zvoană, strigând din soroc în soroc/ În
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
e produs de o sensibilitate în care dominanta este o molcomă melancolie, tipic moldovenească, colorată și individualizată de o doză discretă de intelectualitate și care exclude tot ce depășește măsura, exhibarea, disonanța, insolitul. În același sens pledează și fidelitatea față de versificația clasică, grija pentru expresie și recursul intermitent la virtuțile „cugetării”. Astfel N. putea fi revendicat și de curentele tradiționaliste, iar N. Iorga îl apreciază aproape în termenii folosiți de E. Lovinescu. Mai modern pare a fi impresionismul poetic întâlnit în
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
somație lăuntrică. Ea se desfășoară în nota conformismului din anii ’60-’70, printr-un fel de mimetism susținut de o certă îndemânare tehnică și, din câte se pare, alimentat de credința că obscuritatea și bizareria ar ridica valoarea poeziei. O versificație armonioasă e compromisă frecvent de rupturi și dizarmonii, voite a fi șocant-expresive. Metaforele și construcțiile alegorice rămân însă opace, indescifrabile, iar o coerență de fond, fie ea și abil criptată, pare să nu existe. Astfel, sensul câte unui poem (sau
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
spre tradiționalismul clasic, cu năzuința de a broda tabloul idilizat al „cătunului bătrân” într-o comuniune totală cu natura și cerul. Întrucâtva caracteristic în Scrisori de primăvară este tonul luminos, optimist, trimițând la George Coșbuc, urmat pe alocuri și în versificație. Curând, în Amintiri și în Depărtări, se întrevede și tensiunea dintre satul părăsit, veșnic țintă a dorului și a nostalgiei, potențate tocmai de imposibilitatea întoarcerii și a regăsirii timpului pierdut, copilăria, și orașul ce rămâne mereu străin, sursă de angoase
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
autoarea intenționând aproape în mod declarat să ofere „lecții” de interpretare, ceea ce pare că reduce substanțial devierea spre fantezie, spre metafora critică. Tot în linie didactică se așază mai multe volume cu structură de dicționar dedicate teoriei literaturii, esteticii, stilisticii, versificației: Curente literare (1992), Figuri de stil (1992), Genuri și specii literare (1993), Metrică și prozodie (1995), Teoria literaturii (1996). Aceste cărți, de o mare utilitate pentru elevi, studenți și profesori, se sprijină pe o bibliografie impresionantă. Autoarea nu se rezumă
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
Să secere holdele mele?” - Chiot pe câmpie - sau „Ce strămoș aprins de sete/ Sorbi paharul până-n fund?” - În cârciuma bucuriei). Notă distinctă conferă și faptul că sunt folosite, cu parcimonie totuși, lexicul regional („acioi”, „natră”, „obic”, „bașbuzuci”, „parâng”, „zdroncănesc”), o versificație ce se refuză fluidității și melodiei și o imagistică uneori voit apoetică („din sufletul meu și-a făcut pernă /Un străbun”, „casele s-au legat la cap cu prosoape/ Ca oamenii când au migrenă și vor să scape”). Pe acest
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]