1,533 matches
-
scris, eu ce puteam face? Obișnuit să produc în serie imagini seci, lucioase, fără suflet, ce puteam să desenez ca să devină o capodoperă? Cu toate acestea, mă simțeam invadat de entuziasm și pătruns de o ardoare intensă: era ca o vervă, ca o inspirație singulară... Voiam să fixez pe hârtie acești ochi care se închiseseră pentru totdeauna, pentru a le perpetua amintirea. M-am lăsat antrenat de acest impuls. De fapt, n-aveam nici un control asupra mea și, când ești închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
apărut ceva nou? — Ieri-dimineață, În parc, Kuznețov a mângâiat un cocker spaniel. Asta-ți spune ceva? — Nu. — Atunci, la revedere. Ceva nou Însă tot apăruse. Când m-am reinstalat la postul de pândă, l-am regăsit pe Kuznețov Într-o vervă de zile mari. Scria la foc automat, iar prin desișul de pe figură i se ițea codița de șoarece a unui zâmbet. Mai mult, pentru prima oară de când Îl urmăream, l-am văzut destupând o sticlă de șampanie și turnându-și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
va deveni un acerb critic al ei, aidoma unor Arthur Koestler, Leszek Kolakowski, Alexandr Soljenițîn, cînd va constata oripilanta-i degradare în forma practicilor staliniste. în ultimele decenii de viață, Sîrbu s-a manifestat ca un adversar virulent, plin de vervă sarcastică, al "epocii de aur", stigmatizate de cultul delirant al cîrmaciului, neezitînd a scrie astfel: Sfîrșitul de lume se confundă cu viitorul de aur, în fața vechiului apocalips puteam să mă îngrozesc, în fața noului apocalips nu am dreptul decît la aplauze
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
cursul lecturii, numărul revistei Tomis din august 2007 cuprinde cîteva articole, mai cu seamă cele scrise pe marginea vestimentației actuale, al căror conținut l-au umplut de nedumerire pe Cronicar. E în ele un amestec de falsă vioiciune și de vervă literară frizînd oralitatea care nu poate face casă bună cu paginile unei reviste culturale. Bunăoară, articolul Luminiței Mihai - absolventă a Universității de Arte București, secția Pictură a profesorului Marin Gherasim - intitulat " Visul unei nopți de vară", al cărui început nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
tema asta pe care să-l pot citi și eu? Are vreo importanță? Sau pot să merg mai departe?). Ah, și ce picioare de țărancă avea! Și cum îi atârna bluza la spate, ieșită din fustă. Ce impresionat eram de verva și veselia ei! Și de faptul că în pantofi cu toc înalt aducea cu o pisică cocoțată în vârful unui pom, care nu-i deloc în elementul ei, în apele ei. Primăvara ea le dădea tonul nimfelor de la Antioch care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de o împăcare nemărginită. Dar cum nimic nu e veșnic, tihna familiei luă sfârșit într-o zi în care, plictisită de bicicletă, Luana reveni la vechile obiceiuri în forță, dorită și plină de idei. Întoarcerea furiei cârlionțate îi umplu de vervă pe "sfinții" de acasă. Curtea se animă, partidele de fotbal se întoarseră pe strada lor iar Ema, stând rezemată de poartă, într-un moment de inspirată reflectare, se întrebă ce anume putea ascunde inima acestei gâze în lipsa căreia totul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sunt Luana. Luana? N-am mai auzit până acum numele ăsta. Simplu și firesc. Educat, atent și sensibil, Marc o cuceri pe Luana. Dansară împreună iar a doua zi o invită la plimbare. Tulburată de frumusețea naturii, Luana își pierdu verva obișnuită și aproape că uită să vorbească. Era năucită de armonia culorilor, de importanța neașteptată care i se acorda. Băiatul se parfumase, se îmbrăcase cu grijă și se străduia să poarte o conversație cât mai interesantă, în ciuda emoțiilor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din dosul mesei. Verii bănățeni se lungiseră binișor în cei cinci ani de când nu-i mai văzuseră. Oliviu era cel mai tânăr dintre cei doi. Se făcuse un tip robust, plinuț, roșu în obraji și cu ochi iscoditori. Plin de vervă și energie, se foia tot timpul și vorbea mult, spre exasperarea mamei sale. Renar depășea, ca înălțime, pe fratele său, era suplu și blajin, știa întotdeauna cât și ce să spună, politicos și deosebit de inteligent, se vedea că familia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dimineață. Se dezmetici, se scărpină în vârful capului și se puse de acord că într-o oră vor fi la ea. În curtea Bicii, Oliviu și Renar, căscând de zor, se trântiră pe banca metalică în timp ce verișoara blondă, plină de vervă, îi tot amețea cu planurile ei de a petrece ziua. Apariția lui Dan li se păru o mântuire care nu mai sosea. De voie, de nevoie, încălecară pe biciclete, în speranța că, o dată ieșiți în stradă, le va veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai îndepărtate și hotărâră să meargă cu toții la țară, locul de baștină al bunicilor. Au plecat de dimineață, "călare", Oliviu cu Ema cocoțată pe cadrul bicicletei. Între cei doi se stabili, din prima clipă, un atașament aparte. Veselia băiatului și verva nestăpânită au cucerit-o pe Emanuela iar faptul că Oliviu suferea de aceeași boală, greutatea, numai fizic nu și psihic, a făcut-o să privească, pentru prima dată, cu detașare, kilogramele în plus pe care le avea în dotare. Curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
găsi sprijinită în cot, cu ochii ațintiți asupra lui. Ce faci? Aștept să învie minunea ochilor tăi. Ești nebună! Dumnezeule, tu ești nebună! Întoarcerea acasă a fost cel mai îngrozitor lucru care i se putea întâmpla. Altă dată plină de vervă obositoare, Luana afișa acum o tăcere bolnăvicioasă. Mama o iscodi cu insistență. Se ținu după ea prin toată casa, insistând să afle motivul stării de apatie. Luana se răstea, se plângea de dureri de burtă, voia să fie lăsată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și responsabilități, schimbați și maturizați, se analizau cu reținere. Dana Lupe se îngrășase îngrozitor. Era, aproape, de nerecunoscut. În vremea anilor de liceu, fusese socotită una dintre frumusețile școlii. Toți băieții se topeau de dragul ei. Intrase în sală cu o vervă obositoare, cu aceleași aere de femeie fatală deși părul lung dispăruse, lăsând loc unui ciuf scurt și platinat, cocoțat pe un cap mare și rotofei. Fardată strident, cu speranța că cearcănele prea vizibile vor fi acoperite, Dana Lupe nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu era cine știe ce. O cambuză modestă, prost mobilată, despărțită în două de un perete de placaj dar care, pentru Luana, marcată de fericita reușită, reprezenta locul ideal al muncii ei. Șeful de compartiment, un bărbat în vârstă dar plin de vervă tinerească, o ajută să intre în pâine cu naturalețe și cu cele mai bune sentimente. Luana își aranjă biroul după bunul plac și domnul Zereghia îi oferi, zilnic, o companie din cea mai plăcută. Ea fierbea cafeaua și-o savurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu-i lăsase nici o portiță de scăpare. Îl suna sâmbăta și-l întreba dacă are un program prestabilit pentru a doua zi. Răspunsul lui venea pe nerăsuflate. Era liber, ca pasărea cerului și întru totul la dispoziția ei. Plină de vervă, așteptând cu nerăbdare să-și descarce sacul de noutăți, ea venea de dimineață în mica garsonieră pe care el o păstrase intactă, își savurau cafeaua împreună și cu ceașca în mână, agitată, nereușind să-și găsească locul, Luana își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe ea să întrețină atmosfera la tensiunea dorită, ea avea mai mult suflu, practic era inepuizabilă. Praful din cameră era înecăcios, fumul la fel. Nina se învârtea pe lângă meșter cu genele albite de var turuind fără încetare era într-o vervă nemaipomenită. Alexe își controlă din nou ceasul. E ora șapte, o înștiință pe Nina. Da? Chiar? Tresări ea. E timpul atunci. Se întoarse pe călcâie și plecă spre camera cealaltă, deschise brusc ușa. Un val de suspine și de hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atunci era la fel de firească, de minunată. Acolo în curtea socrilor, printre mesele întinse sub forma de U, Elena dansa, râdea, vorbea, își ridica puțin poalele rochiei atunci când ridica treptele ca să se ducă în casă după cine știe ce obiect, era plină de vervă, se știa în centrul atenției. Doar tatăl, livid, cu nodul cravatei înțepenit sub bărbie, cu floarea de socru mic prinsă de reverul hainei, drept, împietrit într-o postură ce se credea plină de demnitate, făcea o figură disonantă printre ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prea știa cum să-l împartă și că nu neplăcerea o îndepărta de casa lor, ar fi trebuit să se dea de trei ori peste cap în căutarea frazelor amabile ca să potolească bombăneala unchiului. Pe când așa, alături de Monica, plină de vervă și amabilitate și de Ovidiu, cuplat ca un magnet pe făgașul discuției, rolul ei se dovedea a fi mult mai ușor. Își aminti de o zi de primăvară, era în vie cu Elena, țipau amândouă ca apucatele, aerul părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că îmi consum de dimineață până seara neuronii. O celulă care nu se mai reface, din păcate. Știu, zise și în gând continuă, la naiba, n-am pornit-o deloc bine, nu înțeleg ce e cu mine, nu-mi regăsesc verva, am pășit cu stângul. Îl mai privi o dată pe Dimitrie, derutată puțin, ce fel de om o fi, se întrebă, pentru prima oară avea dubii. Își privi mănușile care zăceau peste poșetă. Nu-i venea nici o idee. Fir-ar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Era epuizată, abia mai respira. După duș și-a tamponat pielea cu prosopul, s-a uns cu lapte vitaminizat, a patrulat goală prin cameră, ca porii să absoarbă în voie soluția calmantă. S-a prezentat la întâlnire punctuală. Ceva din verva de dimineață se consumase. Bărbatul nu prea avea umor. Au luat minicarul și au pornit să colinde stațiunile. Se țineau de mână. Din când în când el o prindea de mijloc. I-a spus că e tehnician dentar, că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
detașat din filmul lor și sunetele s-au estompat, iar pe mine toată carnea s-a înfiorat de evidentă ce era realitatea, Prințesa semăna exact cu bunica mea, la buze, linia nasului, fața rotundă, plinuță, zâmbetul isteț din ochi și verva și ea toată îmi părea bunica mea, mi-au explodat celulele pe toată pielea, ochii mi s-au desprins de corp, au zburat și au panoramat ființa cea nouă cu dublă identitate, Mihai zice, cam nasol să te compare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
spun drept, domnu' Precup, și că mâine mă pensionez. Noi și exportăm sare. La unguri, bunăoară. Fără sarea noastră gulașul lor nu face doi bani. Lasă gulașul, Sebastiane, și să ne Întoarcem la viață, zise Precup tăios, vădit nemulțumit de verva poștașului. Ignorant până acum câteva minute, iată-l ținând lecții de comerț internațional. Că bine ziceți, domnu' Precup! Ăștia nu merită să ne ocupăm de ei, chit că ei, de-ar putea, ne-ar Îndesa undeva sarea cu Istorie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
țărani díspărut, spus bancuri, beut butoaie de bor și pálinka, și după toate asta se spună cineva la tine che senetos tun! Poți múri de rúșine! Oamenii nu sunt chiar atât de fragili, domnule Húsvágó, interveni doamna Ster, Încântată de verva amară a musafirului ei. În ce vă privește Însă, puțină prudență nu strică... Köszönöm, stimată doamnă, köszönöm, zise domnul Húsvágó cu politețea sa excesivă, nu atât prin formulă, cât prin maniera sa proprie de a articula cuvintele, dintr-o ambiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu ar remarca la o adică nici măcar dispariția unei sticle. Sau, În caz afirmativ, ar pune un pictor din piață să-i facă alta, zise Ziffer, amuzat de posibilitatea unei asemenea mistificări. O sticlă de Ballantines, bunăoară, completă Abrudan, În vervă și el, la curent cu noile tendințe În Artele Focului. Ce păcat, dragă Petre, că moara ta nu merge cu vin, zise Pascu. Ne-am adapă direct din scoc, ca vitele. Cine ar mai da bani pe pictori beți? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-l Îngrop de viu, zise domnul Moduna, frecându-și mâinile de bucurie. Până atunci, avea vreme să se antreneze și, mai ales, să Învețe din nou să deosebească regele de regină, căci regula pièce touchée, pièce jouée funcționa fără abateri. Verva lui Grațian reda tuturor o bună dispoziție pe lângă care ei trecuseră fără să Își dea seama, preocupați parcă În mod obscur, mai degrabă de fragilitatea decât de bucuria reîntâlnirii. Spunându-i lui Grațian că tocmai se pregătea să meargă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai conținea două sau trei dispozitive din plastic negru, care semnau cu niște aparate fax mici sau cu telefoanele modificate, prevăzute cu mici antene telescopice. Fidorous spuneau că acestea erau aparate cu formare rapidă a numerelor. A continuat, explicând cu vervă că cele mai bine dintre acele aparate puteau forma până la treizeci de numere telefonice pe minut. 5. Podele de carton. O bucată mare de carton așezată peste unele dintre cutii pentru a crea o „punte superioară“ la înălțimea mijlocului. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]