790 matches
-
înțelese efectiv. Astfel că, în cursul testelor care urmară, mâinile și gândirea nu încetară nici măcar o singură clipă să fie libere. Și încă ce teste! Fuseseră zeci, serii întregi. Pentru cele care necesitau aparatură, laboratorul ― bârlogul doctorului, aflat chiar alături de vestibul ― a fost locul cel mai potrivit. Deoarece, în cursul consultației, cu excepția a numai două cazuri, instrumentele putuseră fi apropiate de fotoliul din care Gosseyn putea supraveghea, privind oblic prin ușa vestibulului, poarta întredeschisă de la intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care necesitau aparatură, laboratorul ― bârlogul doctorului, aflat chiar alături de vestibul ― a fost locul cel mai potrivit. Deoarece, în cursul consultației, cu excepția a numai două cazuri, instrumentele putuseră fi apropiate de fotoliul din care Gosseyn putea supraveghea, privind oblic prin ușa vestibulului, poarta întredeschisă de la intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
năpădit, creșteau din mine. Îmi e destul de greu să descriu starea aceea de vegetalizare. Am să spun doar că o mai avusesem de câteva ori. O dată, în legătură cu un pește alb, zăceam întins pe un divan într-o cameră mare, un vestibul, nu puteam să mișc nici măcar un deget. Pe dinăuntru îmi era cumplit de bine, simțeam, ca și acum, în parc, o împăcare fără margini. Iubeam, într un prezent perpetuu și uluitor de simplu, tot ce există, îmi șiroiau lacrimile pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
importanță. Se opri din nou și adăugă: ― Îmi pare rău. Apoi se îndepărtă fără să mai întoarcă capul. Se îndreptă spre o ușă care se deschise înainte ca ea s-o fi atins. O fracțiune de secundă se zări un vestibul inundat de lumină, apoi ușa se închise. Se scurseră cinci sau zece minute. În sfîrșit, un bărbat cu un nas coroiat ca un cioc de vultur apăru pe o altă ușă și-l cântări din ochi pe Gosseyn. Tonul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
înțelese efectiv. Astfel că, în cursul testelor care urmară, mâinile și gândirea nu încetară nici măcar o singură clipă să fie libere. Și încă ce teste! Fuseseră zeci, serii întregi. Pentru cele care necesitau aparatură, laboratorul ― bârlogul doctorului, aflat chiar alături de vestibul ― a fost locul cel mai potrivit. Deoarece, în cursul consultației, cu excepția a numai două cazuri, instrumentele putuseră fi apropiate de fotoliul din care Gosseyn putea supraveghea, privind oblic prin ușa vestibulului, poarta întredeschisă de la intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
care necesitau aparatură, laboratorul ― bârlogul doctorului, aflat chiar alături de vestibul ― a fost locul cel mai potrivit. Deoarece, în cursul consultației, cu excepția a numai două cazuri, instrumentele putuseră fi apropiate de fotoliul din care Gosseyn putea supraveghea, privind oblic prin ușa vestibulului, poarta întredeschisă de la intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
altele, niște recipiente mari și o rețea întreagă de tuburi menite să le alimenteze cu substanțe chimice. Grosvenor își aminti de comportarea stranie a chimiștilor la conferința lui. Îngrijorat de soarta instalațiilor și aparatelor sale, intră în prima încăpere, un vestibul pe care-l folosea mai ales ca punct de tranzit, dar și ca sala de cursuri. Celelalte patru încăperi cuprindeau aparatura specială a lui Grosvenor. Prin ușa deschisă ce ducea spre studioul lui de filme și de înregistrări, văzu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ca el să protesteze la director. Kent avea să exploateze, desigur, incidentul în scopuri electorale, deși Grosvenor nu vedea cum. Șeful secției de chimie era, firește, convins că incidentul îi putea folosi în campania să. Grosvenor se întoarse, încet, în vestibul. Abia acum observă că recipientele acelea erau niște mașini de fabricat hrana. Ingenioasă idee! În felul acesta, se putea pretinde că încăperile erau în sfârșit folosite cum trebuie, ceea ce nu se întâmplase până atunci. Era un plan de o perfidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
gazul hipnotic pe care-l caută. Lăzile și aparatele îi fuseseră îngrămădite într-un spațiu relativ strâmt. Îi mai trebui aproape o jumătate de ceas pentru a fixa un regulator de presiune a gazului. După aceea, Grosvenor aduse butelia în vestibul, o vârî într-un dulap cu grilaj, fixat în perete, deschise robinetul și încuie repede ușa dulapului. Un parfum vag se răspândi în încăpere, amestecându-se cu efluviile chimice. Grosvenor porni spre ușă, fluierând încetișor, dar, când să iasă, fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-se de unul dintre oameni, îi spuse în șoaptă, dar pe un ton ferm: - Vino în baie peste cinci minute și o să-ți dau ceva. Până atunci, uită ce ți-am spus. Și Grosvenor se îndreptă spre ușa care lega vestibulul de studioul de înregistrări. Privind peste umăr, văzu că Maiden se apropie de tehnician și-l întreabă ceva. Tehnicianul scutură din cap, sincer nedumerit. - Nu cumva pretinzi că nu ți-a vorbit?! exclamă Maiden, mânios. Doar l-am văzut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
suplimentară. Grosvenor le vorbi pe scurt celorlalți, apoi se întoarse, mulțumit, în cabinetul tehnic, unde pregăti o serie de benzi, reglându-le astfel, încât să emită din sfert în sfert de oră câte trei minute. Când ajunse din nou în vestibul, văzu că totul e în ordine și-și spuse că se putea bizui pe oamenii aceia. Ieși așadar pe coridor și se îndreptă spre ascensoare. Peste câteva minute, intră în secția matematicienilor și ceru să-l vadă pe Morton. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
simplă scăpare din vedere, îi răspunse Morton, zâmbind. Voi avea grijă să fie remediată. Se despărțiră, strângându-și mâinile. Întorcându-se spre secția lui, Grosvenor își spuse că nexialismul începe să câștige teren, deși pe căi ocolite. Când intră în vestibul, rămase surprins văzându-l pe Siedel într-un colț, de unde-i supraveghea pe chimiști. Psihologul îl observă și se apropie de el, spunându-i: - Tinere, nu crezi că treaba asta e cam imorală? Grosvenor își dădu seama, nu fără oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spun eu cum ai să procedezi, draga mea! Vei folosi curentul de aer. Da, da, ai auzit bine: cu-ren-tul de aer. Sper că ai remarcat, în momentul când se deschide ușa de la intrare tot ce e pe masă zboară spre vestibul din cauza oberlihtului spart din bucătărie. Tu vei lăsa biletul jos, pe parchet. Când domnul Dascălu va pătrunde în antreu, se va trezi cu o bucată de hârtie la picioare. Nu-i va trece niciodată prin minte lui, sau altcuiva, că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ai pune patefonul: Jalousie și Comparsita! Nu, nu, nu! Fii înțeleaptă! Să medităm acum puțin la scrisorica găsită de domnul Dascălu. Nu zău, arată-mi un singur om căruia i-ar putea trece prin minte că hârtiuța a ajuns în vestibul dusă de curent și mă dau bătută! Toți vor jura că a fost strecurată sub ușă căci, ți-am mai explicat, e chestiune de psi-ho-lo-gie. Șmecheria asta n-o va ghici niciodată domnul maior. Îți spun tot eu ce i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
automat gândul dincolo de ușă ― să-l fi lăsat anume acolo? ― Exclus! Mă simțeam într-adevăr înfiorător, dar am fost foarte atent. Nimeni nu s-a ridicat de la masă cât a lipsit Dascălu. Iar dacă hârtia s-ar fi aflat în vestibul mai de mult ar fi remarcat-o la plecare și nu la întoarcere. Cristescu clătină capul: "Degeaba! A prevăzut totul matematic, pas cu pas, mutare cu mutare". Căruntul dădea semne de oboseală și maiorul se ridică. ― Da, plec îndată. Aș
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
așterneau mari și cuminți învăluind seara în giulgiul alb. Maiorul sorbi din ceașcă. Încercă s-o țină în mână împreună cu farfurioara, dar degetele îi tremurau prea tare. ― Am avut la un moment dat ideea că biletul a fost dus în vestibul de curent. E un curent groaznic acolo, ai observat. M-am gândit că bătrâna l-a lăsat să alunece pe parchet. Stătea chiar lângă intrare. În momentul când Dascălu a deschis ușa... Făcu un gest de oboseală. ― Înțeleg, spuse Azimioară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca acum, ai impresia că te afli în landă... ăă... pe Bărăgan. Cristescu scoase din buzunar o hârtie. ― Biletul pe care l-a găsit Dascălu era mai mare decât acesta? ― Nu. Avea aproximativ aceleași dimensiuni. ― Încă o rugăminte! Treceți în vestibul și deschideți ușa de la intrare ca și cum ați veni de afară... Șerbănică, buimac, se execută. Maiorul puse hârtia pe parchet privind-o intens. "E unica posibilitate ca biletul să fi ajuns singur acolo. În noaptea aceea, a fost un vânt îngrozitor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mi-a reușit experiența. Pentru că realmente nu văd altă formulă. Doar dacă l-a dresat pe Mirciulică..." În aceeași clipă, auzi scârțâitul ușii. Simți un curent rece prinzîndu-i gleznele și simultan bucata de hârtie trasă parcă de o ață spre vestibul. * Motanul urmărea piesa la televizor. Întoarsă cu spatele, Melania Lupu întindea a treia oară aceeași pasiență. ― E ceva interesant, Mirciulică? Dacă apare actorul acela blond, cu un aer prostuț, care ne place nouă, să mă chemi. Încruntă sprâncenele țuguindu-și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sigură de nevinovăția ta." ― Într-adevăr, reluă maiorul, nu constituie o probă faptul că am reușit să descopăr misterul expedierii scrisorii de către necunoscuta care se afla în casă, printre victime, ipostază firește ignorată in corpore. Curentul a împins biletul în vestibul. Curent amplificat de vântul puternic din noaptea aceea. Un calcul psihologic admirabil. O scrisoare prin firea lucrurilor vine de afară. Raționament mecanic, mai ales când misiva e găsită lângă ușă. Dar asta încă nu dovedește nimic. Autorul putea fi oricare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
m x 1 m), care datorită prezenței unei intrări pe scara îngustă ce accede într-însa, ne indică nivelul de călcare în bazilică. Cripta construită sub altar, din piatră legată cu mortar, are o mică absidă spre est și un vestibul în trepte spre vest, pavimentat cu plăci de piatră, datorită fundației sale simetrice față de axul longitudinal al edificiului a fost considerată de V. Pârvan de factură barbară în virtutea asocierii cu monumentele arheologice descoperite în zonă, ce reflectau marasmul etnic al
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
prezența a două cripte pentru relicve: 1) bazilica cisternă (C) cu o criptă mică pentru relicve (1,35 m x 1 m), construită sub altar, din piatră legată cu mortar, prezenta spre est o absidă mică, iar spre vest un vestibul în trepte, pavimentat cu plăci de piatră, databilă în secolul V; 2) bazilica cu transept (D) a cărei criptă prezintă nișa unui reliquarium (1 m x 1,20 m x 2,20 m) și se află sub altarul bazilicii (secolul
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
DE GÎND SĂ RĂMÎNĂ ACOLO. AJUNSESE LA O CLĂDIRE ALBĂ ȘI STRĂLUCITOARE, LATĂ ȘI LUNGĂ, DAR NU PREA ÎNALTĂ. BĂTAIA LUI ADUSE UN SUNET GĂUNOS ȘI DUPĂ O CLIPĂ ÎNCERCĂ ÎNCUIETOAREA. UȘA SE DESCHISE ȘI DEZVĂLUI \ FĂRĂ NICI UN FEL DE VESTIBUL ORI HOL \ O MICĂ ÎNCĂPERE DE METAL. ERAU ACOLO UN PUPITRU DE COMANDĂ ȘI UN SCAUN MULTIFUNCȚIONAL PE CARE ȘEDEA UN OM. HEDROCK SE OPRI VĂZÎND CĂ E VORBA CHIAR DE EL, AȘEZAT ACOLO, ȘI CĂ CEEA CE ARE DINAINTE ESTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
oprea de obicei În drum spre casă. Întocmai ca acesta, Café Constantinopolis era un sanctuar În care Îți puteai lăsa la intrare adevăratul Eu banal, ca pe o haină de ploaie udă ce trebuia să se usuce mai Întâi În vestibul. Secțiunea Anoush Tree a cafenelei consta din șapte membri permanenți, cinci armeni și doi greci. Nu se Întâlniseră niciodată personal și nici nu simțiseră nevoia s-o facă. Toți proveneau din orașe diferite și aveau profesii și vieți diferite. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ieri seară ca să se simtă atît de bolnav În dimineața asta? Problemele lui nu datau de ieri, de alaltăieri. Luase cina la niște prieteni care, abia Întorși din vacanță, Îi dăduseră telefon și-l invitaseră, aflînd că era singur. În vestibulul apartamentului lor se Îngrămădea materialul de alpinism, funii, căști, crampoane, pioleți. Se așezaseră imediat la masă: pe o latură, un cuplu de alpiniști de Înalt nivel, Lionel Lefèvre și Catriona Randall, consoarta lui, Îmbrăcată Într-o rochie de vară care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
subsolul, face să se prăbușească zidurile și așa nesigure, face ca toată spărtura să devină una cu restul canalelor, În care acum plutesc șobolani grași și putrezi, suprafața negricioasă ce se zărește În jos prin trapă este de-acum un vestibul al pierderii În noapte: departe de tot e Sena, apoi marea... Prin trapă atârnă o scăriță mobilă prinsă de marginea de sus, iar pe ea, jos, la fața apei, se instalează Luciano, cu un cuțit: cu o mână ținându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]