549 matches
-
ea pentru parastas. Rămasă singură, își scoase lucrurile și le așeză pe fotoliul de la picioarele patului. Se trânti apoi pe pat, cum făcea de fiecare dată, scufundându-se cu aceleași delicii în somiera elastică, acoperită cu o cuvertură de catifea vișinie, despărțită în trei fâșii de o prețioasă broderie de tul. Nu i-ar fi plăcut s-o aibă la ea acasă, unde nu s-ar fi potrivit cu nimic, dar în încăperea imensă, unde până și mobila Lengel căpăta dimensiuni rezonabile
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
trezită din somn de larma mitraliorilor. Sau poate - de ce nu am presupune, de vreme ce gura lumii-i slobodă? - din cine știe ce altfel de răsfăț. Oricum, culoarea roșie din obraji, combinată cu părul morcoviu, se potrivește cu fondul galben și cu florile mari, vișinii, de pe bluza care mai mult o dezbracă decât o îmbracă. Este evident că dorința ei, în momentul erupției pe ușa "scării" și al năvălirii pe trepte, a fost să-l prindă măcar pe unul din mitraliori și să-i tragă
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
va observa Domnul... Nu fusese complicat, iar în ziua următoare a și raportat: - Prealuminate, am dus la îndeplinire porunca. - Bine, fiule, adu-mi și mie o mostră... Mostra era un monstru: avea un mers șleampăt, un ochi vernil și celălalt vișiniu, o mână mai lungă, cam cât sacul bugetului, vorbea fonfăit și continuu, iar din nouă în nouă cuvinte spunea câte-un banc vulgar, râdea singur împroșcând cu salivă pe rază de 10 metri pătrați, după care cânta pe nas cu
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
făcuseră cuib deasupra pătucului. Mama lăsa pentru ele ferestrele deschise. Copilul creștea cu ochișorii la cuib. Când unul din părinți țâșnea săgeată pe fereastră, celălalt ateriza vertical, atârnat de marginea găoacei. Garda se schimba în ciripituri graseiate. Căptușite cu atlas vișiniu, patru pliscuri tivite cu caș, dintr-o dată se căscau în cuib. Unul înghițea în plin, celelalte în sec. Ca să supravegheze de sus mișcările pruncului, pasărea întorcea un cap rotund, cu bobii strălucitori. Pentru toate aceste amintiri, noapte de noapte, doctorul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
save you from yourself Adrienne Rich, For the Dead Câteva pachete goale de țigări, o scrumieră, live electronics și alte teorii. E grupajul momentelor noastre, notat undeva într-o agendă. Un obturator nikon se deschide - click, click - încet în lumina vișinie a draperiilor. Buricul ei e un motor ce se încălzește după îngheț. Sub tălpi, o cămașă albă și o eșarfă. Blitzul o privește și apoi o apasă. Scaunele se înghesuie în pereți Alunițele sunt tot acolo, împrăștiate pe burtă. Eu
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un cap mic și tuns scurt. Toată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe ori și acum un scenariu de mult uitat se repeta aproape identic. Lucraseră mult timp împreună, angajați de armatorul grec Dimitrios, care sosea o dată pe lună în port
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sala cea mare a castelului, unde, sub privirile severe ale strămoșilor, îi punea o mantie pe umeri, îl trecea printr-o lungă și complicată ceremonie de înnobilare, îi completa un pergament pe care-l parafa și îl pecetluia cu ceară vișinie, în care imprima blazonul de pe inel, îi lua mantia, îi înmâna actul de înnobilare și îl trimitea năuc și umilit acasă. țăranul nu știa bine cu ce se pricopsise și ce scria în patalama, dar o punea în camera mare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
berzele peste broaște. Simulau căderea, umplând de groază vădanele, care-și trăgeau broboadele negre peste ochi și plecau în grabă afurisind, scuipând în sân și bătând cruci mărunte. O matahală de femeie, concubina starostelui, probabil, într-un costum de catifea vișinie ce-i lăsa goale pulpele și brațele obeze, neuniform arse de soare, traversa cât putea mai grațios scena, agitând un batic colorat. Făcea gesturi obscene cu limba, lăsând la vedere, printre buze groase și unsuroase, mai multe șiruri de dinți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
peregrinau dintr-un târg în altul și în care se producea alchimia revelării fotografiei mai aveau în recuzita lor un panou de mucava cu două tălpici de lemn. Pe el erau pictate în mărime naturală trupul unui boier în caftan vișiniu cu guler de blană, cu cheutori și nasturi din fir de mătase, cu brâu scump țesut cu fir de aur, cu pandantive grele cu agate și ghiuluri pe toate degetele și, alături de el, trupul unui general într-o poză trufașă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
masa rabatabilă, de 12 persoane, desfăcută, poate, atunci pentru prima oară, plină cu bucate ca la o nuntă. În capul mesei fu instalat Gheorghe, îmbrăcat cu o cămașă albă, suflecată, descheiată la primii doi nasturi, și 8 purtând încă cravata vișinie, desfăcută pe jumătate, pe care refuzase să o scoată. Părea să fie conștient că nu îi stătea deloc rău. Radia mulțumire și sănătate. Pe fiecare genunchi îi picoteau nepoții, Alina și Mihai, fiecare în mână cu câte o pungă de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
aflați înăuntru. Sau, mai bine zis, să încerce, căci nimeni nu știa ce s-ar fi întâmplat până la urmă. Lângă acesta era postat un bărbat elegant, într-un costum negru, impecabil, cu o cămașă albă. La gât purta o cravată vișinie. De spătarul scaunului acestuia, în partea dreaptă, era agățat un pistol mitralieră, iar în stânga bărbatului se afla o femeie tânără, tunsă scurt, îmbrăcată în blugi. Bărbatul elegant era Petrache Tălparu. Pe femeia în blugi o chema Mimi și era profesoară
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
discutau politică... La un moment dat, cei de la mesele de lângă ușă tăcură ca la o comandă. Privirile li se îndreptară spre un domn elegant, îmbrăcat în negru din cap până în picioare, având o cămașă de un alb imaculat, o cravată vișinie asortată perfect cu batista de la butonieră. Înalt, voinic, proaspăt bărbierit, cu un păr negru grizonat pe la tâmple. Domnul se opri, păru puțin dezorientat, dar numai pentru o clipă, fiindcă apoi se îndreptă dezinvolt spre bar, unde, familiar, își trase un
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
teren românesc, cu ajutorul sufixului -iu < lat. -ivus, atât de la cuvinte de origine latină (arămiu, argintiu, auriu, brumăriu, cânepiu, cenușiu, fumuriu, ruginiu), cât și de la cuvinte de origine turcă (cafeniu, cârmâziu), greacă (stacojiu < stacoj „rac“ < ngr. stakós „rac“), slavă (coliliu, prăfuriu, vișiniu). alb Oricine știe puțină latină poate spune că rom. alb vine din lat. albus. Deși cuvântul latinesc a fost moștenit de toate limbile romanice, numai în română și în alte două limbi surori (un dialect al retoromanei vorbite în Elveția
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
București, 14 iunie 1930 Carol Cartea de mareșal evidențiază vocația militară a lui Constantin Prezan care și-a închinat viața pentru binele și propășirea oștirii române. Bastonul de mareșal, de formă tubulară are 35 cm. lungime, este acoperit de catifea vișinie pe care sunt brodate acvile și capete de bour cu fir auriu tip canetil, cu terminații tronconice din aur. Pe capacul superior apăreau stema mare a României și deviza „NIHIL SINE DEO”. Pe cel inferior erau emailate crucea ordinului „Mihai
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
Gaittany era o sinecură cu automobil, fiind pe cale să-l realizeze. Un om politic cu nume aristocratic (bineînțeles de pe lista de rubedenii a lui Gaittany) lăsase un imobil extravagant și somptuos, un soi de fortăreață tapisată pe dinăuntru cu mătase vișinie și ornată cu mari șemineuri de piatră, imposibil de locuit și greu de transformat într-un oficiu public, grevat de oarecare mici sarcini. Feluriți experți ai grupului de familii (se găseau de tot soiul: arhitecți, ingineri, cunoscători de artă) ajunsese
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
După trei zile și trei nopți au găsit locul. Era în amurg și prinsese iarăși să ningă. Bicele pocneau în lehamite și cîte-un căluț fornăia din nările încinse. Preotul, adâncit în gânduri, număra metanii dintr-un șirag de agată. Pietrele vișinii se loveau între ele cu un mic sunet dulce, tremurat, pipăite de degetele cu falange păroase, din care unul era doar un ciot, ale popii. Arătătorul mâinii drepte i se uscase și-i căzuse în câteva clipe în tinerețea lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
totul? Acolo avea și ea păr, era singurul loc de pe corp unde era și ea ca toate fetele, ca toate femeile. Maria nu mai văzuse o femeie atât de frumoasă. Lumina în odaie, și parcă și părțile ei întunecate, bănuții vișinii ai sfârcurilor și triunghiul negru dintre pulpe, ardeau ciudat în aerul gros ca siropul. Stânjenită, neștiind ce să creadă, ce să simtă și ce să facă, zise: "Dar nu mi-e cald, nu e așa cald." " Nu, dar așa o să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Vreo doi-trei copilași (ai cui?) stăteau ghemuiți prin unghere, cu ochii mari și cafenii goi de orice expresie. O negresucă își împletea o panglică în părul creț și rebel. Ieșiră. Umbreluța de dantelă roșie a Ceciliei bătea acum aproape în vișiniu. Așteptară să treacă pe caldarâmul trandafiriu un taxi. Negri zvelți, îmbrăcați în zoot-suits de ultimă modă, aruncau câte o ocheadă Ceciliei, care privea doar înainte, abia clipind din genele exagerat de lungi. Cît timp mai avem?" întrebă bătrâna, care în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bărbatul cel enigmatic, care avea atâta putere și care aducea (de unde?) rituri și obiceiuri noi, despre care nu prea se vorbea, dar care trăiau în culori vii în fantasmele tuturor. Localul lui, căptușit ca un bordel cu valuri de mătase vișinie, a fost primul care, pe Bourbon Street, a deschis gustul pentru spectacole ce-n acea vreme nici nu aveau nume și în care, târziu, după două noaptea, în fața unei clientele ce trăgea opiu pe nări din tabachere filigranate sau se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tablou, m-am gândit imediat ce le-am văzut, simțind cum toată pielea mi se-nfioară. Eu nu cântam decât o dată pe săptămână la Monsu, în rest la "Tequila" și la "Red Fox" , dar de câte ori stăteam pe estradă în salonul rotund și vișiniu, în lumina de peșteră a vrăjitoarelor, mă închipuiam rătăcind printre clădirile acelea spectrale, lucioase și încărcate de statui. Aici, în swamp, în miezul drumurilor cu sute de cotituri, se înălțau - prima dată aflam de existența lor - construcții identice cu cea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochi, străduindu-se să detecteze nu știu ce reflexe. Cum pleca profesorul, știam că pot avea liniște. Băieții le ciupeau pe fete de fund, se duceau pe verandă și fumau, glumeau și chicoteau fără să mai dea nici o atenție bolnavilor în halate vișinii sau în pijamale cu dungi spălăcite, cu textura aspră ca a zeghelor. Când mergeam la raze, coboram două etaje, străbătând vaste și reci holuri, sinistre ca de morgă. Fiecare avea două-trei bănci de vinilin pe care nu stătea de obicei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ușile albe și anonime din capătul unui culoar, am nimerit într-un dormitor, mai curând un budoar, cu măsuță de toaletă înțesată de parfumuri și cu un mare pat în așternutul căruia o adolescentă, ghemuită, citea o carte cu coperți vișinii. Auzind ușa, fata s-a ridicat înspăimîntată și-a-nceput să țipe pnvindu-mă cu ochii largi. Mi-am văzut o clipă silueta în oglinda limpede a toaletei: un puști șleampăt, în halat și pijama, rămas în ușa întredeschisă, la fel de speriat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prinde viață, și himera minunată a Cărții ce ne cuprinde se va ivi în slavă nepieritoare." Un fluture colosal își întindea acum aripile-n fața noastră într-un cub de lumină albăstruie ca un acvariu. Pe toracele lui de catifea vișinie scânteia briliantul mormântului suspendat între cer și pământ, ocrotit parcă de piciorușele filiforme. Viziunea a durat numai câteva minute, până când privirea ne-a obosit și petele incandescente au devenit iar informe. Unde pierise bivolul înaripat? La fel, poți contempla spectacolul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la modă (comandată la Leclerc, pe Podul Mogo-șoaiei), al unei femei pe care deja o bănuiești jună și ambetată, având în jur mobilier de grădină bălțat cu aur și umbră, halbe de bere licărind galben pe masă, piciorul în pantalon vișiniu al cuiva și un sfert din figura stupidă, cu gușă dublă, a altei cucoane, purtătoare a unei pălăriuțe cu cireșe adevărate la panglică. Pe când în zonele laterale apar tot mai multe mese și personaje, agitîndu-se și pălăvrăgind, desfăcând larg gazete
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]