3,591 matches
-
om în pragul morții. Complet istovit. Chipul unei victime. O victimă prețioasă. Bărbatul meu. Curcubeul meu. Copilul meu. Îmi venea să-l urăsc. Om fără principii. Mi s-a părut apoi un chip de o frumusețe nemaiîntâlnită pe lumea asta. Vibram de emoția dragostei reînviate. L-am sărutat și l-am mângâiat pe păr. Trista, foarte trista dragoste împlinită! Uehara m-a luat în brațe, cu ochii închiși. — Am greșit. Doar sunt fiu de țăran, nu? N-am să-l părăsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
se cheamă „frământarea secolului“ își are originea chiar aici. Trebuie să recunosc că, deși perfect conștient de urâțenia ei, pe mine m-a intimidat. Tremuram de frică, mi-era rușine și mă simțeam jenat în tot ce încercam să întreprind, vibram de emoție și eram incapabil să fac ceea ce trebuie. Aveam nevoie mai mult ca oricând de liniștea pe care ți-o dă amețeala cauzată de băutură și droguri. Apoi... am scăpat hățurile din mână. Probabil că am fost un individ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a arunca pătura peste mine. N-ar fi oare mai potrivit cuvântul „omenie“ pentru a descrie un asemenea gest? Nu a fost calculat, ci natural, de simpatie. Apoi, a privit cerul îndepărtat, nemișcată, ca într-un tablou. Am deschis ochii. Vibram de dragoste și dorință. Lacrimile-și făceau loc printre pleoape și mi-am tras pătura pe cap. Kazuko, La început îl vizitam pe pictor pentru că eram atras de lucrările lui și de pasiunea puternică ascunsă în ele. Pe măsură ce l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
la spectacol, pe scena teatrului, cînd toți protagoniștii erau reuniți - muzicienii, dansatorii și regizorul. Vava Ștefănescu s-a lăsat pătrunsă de muzică și, ghidată firește de ideea majoră a spectacolului, și-a compus partitura "la ordinele" muzicii, lăsîndu-și corpul să vibreze - armonic sau disarmonic - în ritmul ei." A rezultat un spectacol-capodoperă, elaborat în parteneriat. Partenerii erau de ranguri socotite îndeobște inegale. Dar cei din echipa "academică" au avut înțelepciunea de a nu se sinchisi de ce socotește "obștea" și de a colabora
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
fac cei trei actori. Faptul că ei înțeleg ce spun, iar eu înțeleg perfect ce și cum rostesc ei, faptul că nu mă poticnesc în șabloane și mimetisme de tot felul, faptul că sînt vii și că mă fac să vibrez împreună cu ei. Într-o seară blîndă de primăvară oarecum timpurie, am avut plăcerea să întîlnesc o echipă de tineri artiști preocupați realmente de meseria lor. De teatru, de experiențe umane, de ei, de noi. Fără să fie în nici un fel
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
trăirea mea nu am cum să ți-o comunic. Chiar eu când recitesc ceea ce am scris cândva mă reîntorc cu greu la acea vibrație sufletească de atunci. Dar mi-aș dori ca cititorul meu de aici sau de oriunde să vibreze la fel ca mine. Există o preocupare intensă a scriitorilor de azi în legătură cu traducerea operelor proprii - eu sunt dezinteresat de această bătălie a traducerilor, căci pentru mine este important cum să mă traduc eu însumi, cum să micșorez distanța între
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
poalele Rodopilor, pe valea Strumei (iată și sursa pseudonimului), G.Topîrceanu se împrietenește cu starșul Dilco }fetcu Savanov ot selo Crușovene, okrît Vracenski, de la care începe să învețe limba țării în care se găsea. Cum e și firesc, sensibilitatea lui vibrează mai întâi la poezie, încât reține următoarele versuri: "Malino, mome Malino,/ Ia flenzi mome v^grădincă,/ Ia chici țfete ghiulovo..." (Malino, fată, Malino - ia coboară în grădină - să împletești cununi de trandafiri...). Dilco, văzînd curiozitatea românului pentru cântecele populare îi
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
care o ocupă aproape în întregime. A doua, identică, lipită de tavan, este orientată perpendicular în raport cu cea de jos. Serra dovedește cum o sculptură, spre deosebire de un desen sau un tablou de șevalet, poate ocupa simultan două volume separate făcând să vibreze spațiul dintre ele. Privitorul este presupus să pătrundă în acest spațiu simțind presiunea psihică, dacă nu reală, exercitată de tensiunea dintre plăcile pe care nu le poate vedea simultan. Aici ca și în lucrări mai recente, înconjurând sau trecând printre
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
Vă închipuiți că mașinăria cinismului s-a gripat? Că pescuitorii în ape tulburi au înțeles ceva din eleganta lecție pe care ne-a dat-o istoria? Vă înșelați. Sentimentul că ni se cuvine totul, că e de datoria universului să vibreze la orice dorință a noastră, că nu avem obligații, ci doar drepturi, a ajuns, în timp record, să domine discursul public. Din nou suntem "cei mai viteji și cinstiți dintre traci" - deși e vorba de-o vitejie la gura sobei
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
foarte bine descrie și prin cuvîntul "cîmp", și asta fiindcă particula înseamnă un punct mișcător, în vreme ce cîmpul înseamnă o întindere spațială, nemișcătoare, care numai punctuală nu este. În realitate, ceea ce au în comun particula și cîmpul este însușirea vibrației. Totul vibrează în lumea asta, de la neuronii din capul nostru și pînă la bazaltul din care sînt făcuți munții. Iar dacă totul în lumea aceasta e o universală vibrație, deosebirea dintr-o realitate sau alta apare odată cu frecvența locală a vibrației constitutive
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
degringoladei identitare. Îndepărtarea de valorile autentice și îmbrățișarea pătimașă a nonvalorii - sub toate înfățișările ei monstruoase - vorbește, de la sine, de o criză identitară. Fără îndoială că resortul acestui proces funcționează în fiecare dintre noi. Ființa însăși, depreciată în mod evident, vibrează la tot ce se definește a fi societate de consum. Nu se cultivă, nu se conservă, nu se memorează, se devorează. Dacă la nivel individual tot mai rar există întrebarea "cine sînt?", la nivelul societății ea se dizolvă aproape integral
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
Numai că dincolo de această observație cuminte și previzibilă, faptele sînt puțin mai altfel. Șerban Foarță nu s-a lăsat sedus de pictură, de materia cromatică și de visul demiurgic al construcției tangibile din nimic, numai datorită faptului că prin cuvinte vibrau de multe ori tonuri și că literele se organizau subtil în coloane, contraforți și arhitrave, ci pentru că ordinea lui mentală și natura sensibilității sale sînt disponibile în aceeași măsură pentru limbaje diferite. Dacă univesul plastic, reperele vizualului ar fi fost
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
de-cît un catalizator al limbajului. Combinație foarte specială de rigoare și de reverie, de acuratețe geometrică și de predispoziție pentru visare în absolut, cu o tenacitate de luptător gata oricînd să-și testeze limitele și cu o capacitate de a vibra în fața lumii pînă în pragul disoluției, artista își găsește suficiente argumente în lumea creată și în pro-priile sale imponderabile sufletești, ceea ce o face inaptă să recurgă la promisiunile imaginarului și la jocurile lui combinatorii. Pentru ea culoarea nu este o
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
îndoieli. Esența teatrului nÜ trebuie căutată în această incertitudine. O întreagă viziune despre teatru se exprimă aici, în acest spațiu unde forma nu apare decât pentru a dispărea în final, o formă totuși robustă, plină de energia care face să vibreze podeaua scenei atunci când crape-fantoma dansează bătând din picior. În nÜ regăsim, încă o dată, tensiunea dintre imaterial și material: pentru a întrupa imaterialul, vidul de substanță, crape (actorul) trebuie să stăpânească arta cântului și a dansului, a suflului și a mișcării
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
cealaltă colecție, cea a tatălui. Odaia Isabellei... pronunț aceste cuvinte care mă trimit înapoi în timp, la noaptea în care am încercat un sentiment de fericire, la Avignon, noapte retrăită de multe ori de atunci. Ca orice mare spectacol, el vibrează încă în mine și, mai mult decît atît, generează un text. Un text lăuntric, care fără acea întîlnire ar fi rămas neformulat, neasumat. În același timp, însă, un mare spectacol, îl porți cu tine, îl refaci în minte și ți
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
de proba căreia i se supun cei care deschid Luntrea lui Caron. Aproape că îți vine să spui că, așa cum cei care scriu astăzi poezie o fac exclusiv pentru uzul lor personal, căci aproape nimeni în afara lor nu mai poate vibra la constelația de emoții pe care o zugrăvesc ei înșiși, tot așa Luntrea lui Caron, în lipsa unei prealabile acomodări cu optica lui Blaga, riscă să rămînă o scriere pentru uzul foarte strîmt al cunoscătorilor operei sale. Pentru ei însă, Luntrea
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
Și ziua aceea/ Amânată de veacuri,/ O să vină/ Se apropie,/ Se și aude/ Pulsul ei bătând/ Între zări,/ O să vină ea,/ Se simte în aer,/ Nu mai poate întârzia,/ Nu vă îndoiți, o să vină/ Ziua aceea/ Orbitoare ca o sabie/ Vibrând în lumină." Publicul te-a aplaudat frenetic, iluminat de speranța că ziua aceea va veni. Și... a venit. Ce simți când te gândești că ți s-au împlinit "profețiile politice"? - Nu mi s-au împlinit. Atât de mulți ani am
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
actorii tineri sau foarte, foarte tineri. Și asta se vede pe scenă. Cum se intuiește și pasiunea lor. Mă interesează să descifrez, prin ochii și prin simțurile lor, ce îi preocupă pe ei, ce îi macină, cum trăiesc, la ce vibrează, care este codul teribilismului de azi. Mărturisesc că înțeleg totul foarte bine. Că, în fond, problemele existențiale nu s-au schimbat, ajung la mine și fără excesul unui limbaj pe care nu îl găsesc necesar. Repet, excesul mă tulbură. Nu
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
tale. chiar și când taci ca un munte în tihnă căzut, vocea ta, din departe și din adânc, mă cercetează precum nuiaua solomonarilor, precum fluierul moleșit al dresorului mă coagulează, ca pe șarpele orb ce-și începe dansul după cum el vibrează. ca un clopot afară ziuă, înăuntru frig și noapte, ceață ca un fluture pe moarte. tot ce văd este albeața unui ochi de pasăre nocturnă care-și toarnă insomnia într-un miez uscat de prună. muzici moi ce ning în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
drept spre zâmbetul ce mă-mparte clar în noapte și zi, dimineața să-mi spăl toate țărânile nopții, să intru în zi ca într-o orgă, să sun acolo neașteptat, atingând tot ce se poate atinge, pentru ca rătăcirile mele să vibreze a cântec, sau a vis colorat. seara să-mi adun toate scâncelile, să-mi fac din ele un pat, s-adorm laolaltă cu râmele, să învăț de la ele taina regenerării, hrănindu-mă doar cu pământ înmiresmat de frunze și flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de spaimă în locul lui constant scâncea cu gură de copil pierdut. eram un ochi de apă răzlețit ce-n gheață strălucea murdar. de ce așa un frig hain ca în armură mă-ngropa? un sunet moale, dureros, pe spate-mi luneca, vibrându-mi măduva din os. departe, în viscol, gândurile troienite în vaier: poate că nu mai sunt, scânceau abia auzit, sunt oare frigul ițindu-se alb? și am simțit flacăra lui, în mine făcându-și culcuș, ca o plantă cu rădăcina tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de ziuă, lumina picură în stropi de rășină brună și băltește. întunericul, cu piei sfâșiate, ca o fiară obosită, se ascunde în vizuină, înaltul sună a tobe de pluș iar josul ce-ngroapă nimicul, întors spre pământ, ca un tulnic vibrează, prin el ne trimitem semnale, ne chemăm acasă. plouă peste zăpada din noi, de puritate ne spală ca de un atavic puroi. desprimăvărare în cele din urmă, aceeași, singură, mare oboseală, dangăt de clopot prelungit, în întinderea crepusculară. un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și o înghit ca pe-un nectar, menit să le-ndulcească vina de a se fi ascuns în plâns de nai. îngerul armoniei fără ochi, fără nas, fără gură, cu fața netedă doar, mă privește îngerul armoniei. un fluier subțire vibrează în mâinile lui ridicate întru-un cântec ce-mi tremură-n trup. din aripi nu mișcă, semn că așteaptă liniștit lângă lumina mea puțin ofilită. deodată, un ochi rozaliu mi se deschide în creștet. o arsură de curcubeu mă străbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mare. eu doar mai aud tânguirea, tu ești frânt, asurzit, înduri ceea ce pe mine nu mă mai doare. următoarea chemare încețoșată linie frântă, trupul acesta al meu se șterge, se estompează, mai ușor decât scama în aer plutește, abia mai vibrează. schimba-voi locul acesta cu nimbul violet al notei do celei mai de jos, cuvântu-mi apune. voi încolți neștiută, în tăcere, ca pălămida cărnoasă și dulce, nimicul voi hrăni. voi fi doar auz hămesit, atent la următoarea chemare, lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
neputință când vreau să exprim în cuvinte gândurile și simțirile ce mă asaltează. Cuvintele și expresiile uzate, nepotrivite, lipsite de claritate, contur și acuratețe, la care recurg uneori, sunt soluția salvatoare în asemenea momente dificile. Splendoare Cel ce nu a vibrat admirând un răsărit sau un apus de soare, Nu a cunoscut a Naturii neîntrecută splendoare. Bijutier Bijutieri sunt cei ce fac sau vând giuvaieruri. Scriitorii, realizatori ai unor opere de certă valoare, adevărate bijuterii literare, pot fi incluși în rândul
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]