477 matches
-
vedem oameni prinși în rebeliune fățișă devenind adiutanți domnești, vedem pe alții vânând prin cotituri sub masca patriotismului posturi la Casație ori la drum de fier; c-un cuvânt, nici merit nici muncă nu sunt considerate, iar ignoranța, felonia politică, vicleșugul comun devin titluri de recomandație pentru înaintare în statul român. Și toți acești paraziți sociali, toată secta asta de spioni și cavaleri de industrie, acest odium generis humani cum i-ar zice Tacit, costă mult, foarte mult. Sarcinele de întreținere
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vedem oameni prinși în rebeliune fățișă devenind adiutanți domnești, vedem pe alții vânând prin cotituri sub masca patriotismului posturi la Casație ori la drum de fier; c-un cuvânt, nici merit nici muncă nu sunt considerate, iar ignoranța, felonia politică, vicleșugul comun devin titluri de recomandație pentru înaintare în statul român. Și toți acești paraziți sociali, toată secta asta de spioni și cavaleri de industrie, acest odium generis humani cum i-ar zice Tacit, costă mult, foarte mult. Sarcinele de întreținere
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
între ei nu se poate naște un autor de exemplu, un om de științe sau de litere, un om care să compenseze, prin știință sau talent, munca națională ce-l susține; că n-au nici un alt talent decât acela al vicleșugului, al pungășiei, al cumulului, al tripotajului; că mintea la ei e substituită printr-un surogat din cele mai rele, pișicherlâcul; inima și caracterul prin surogate și mai rele, prin falsitate și înclinări de trădare. Iată ceea ce am dovedit clar. De
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vă rugați ca să nu intrați În ispită” (Matei 26, 41). Iar celălalt este pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția cea iubitoare de păcat. Amândouă ispi‑ tele, pe cea de voie și pe cea fără de voie, le uneltește cu vicleșug cel rău : pe cea dintâi, semănându‑și neghina și ațâțând sufletul prin plăcerile trupului ca să‑l Înduplece să‑și desfacă dorința de iubirea dumnezeiască ; iar pe cea de‑a doua, o dorește și o cere cu viclenie, voind să strice
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
succesului bătrânului Sava cu moaștele sfântului a fost atât de mare Încât el a fost amenințat de către musulmani, care simțeau că isla‑ mismul era eclipsat În fața reușitelor sfântului. Totuși, viața bătrânului athonit a fost protejată de Sfântul Pantelimon Împotriva tuturor vicleșugurilor malefice. În vremea aceea, s‑a Întâmplat ca Scarlat Calimachi, ce avea să ajungă domnitor al Moldovei († 1821), să cadă pradă unei boli grele. Doctorii au diagnosticat boala ca fiind incu‑ rabilă. Familia suferindului l‑a invitat pe bătrânul Sava
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cu ochiul. Precum ochiul sănătos și curat poate vedea limpede (Matei 6, 22), tot așa numai cel cu inima curată, neacoperită de ceața păcatului, poate vedea pe Dumnezeu. Cei curați cu inima sunt mai întâi cei nevinovați și lipsiți de vicleșug, ca Natanael (Ioan 1, 47) și ca pruncii (Matei 18, 3-4); apoi cei care, prin nevoințe și rugăciuni neîntrerupte, izbutesc să-și smulga rădăcinile păcatului, adică să-și golească inima de poftele și gândurile rele, de iubirea celor pământești și
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
distinge: # receptivul (tentat să primească totul din afară; nu acționează din proprie inițiativă, ci determinat de alții, așteaptă variante de decizii, dar nu ia singur decizia); exploatatorul (nu produce idei noi, le ia de la alții prin forță și chiar prin vicleșug; „folosește” sau „stoarce” pe alții, atâta vreme cât aceștia îi sunt utili); tezaurizatorul (acumulează, economisește, se teme de risipă, se abține de la deciziile care implică asumarea de risc); mercantilul (nu dispune de principii ferme, este fluctuant, ia deciziile relativ repede, fără a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
92 în Călăuza șovăielnicilor (Moreh Nevukhim). Națiunile lumii doresc să distrugă poporul lui Israel a cărui alegere o invidiază. După ce au dat greș în încercarea de a distruge adevărata religie prin forță sau persuasiune (elenizare), ele au recurs la un vicleșug. Dacă Legile au fost stabilite de "viclenia lui Dumnezeu" astfel încât să utilizeze imagini și ritualuri politeiste cu intenția abolirii lor, creștinismul și islamul, prin chiar monoteismul lor, ajută împotriva voinței lor la propagarea și pregătirea acceptării adevăratei religii [iudaismul, n.n.
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
utilizeze imagini și ritualuri politeiste cu intenția abolirii lor, creștinismul și islamul, prin chiar monoteismul lor, ajută împotriva voinței lor la propagarea și pregătirea acceptării adevăratei religii [iudaismul, n.n.], deoarece ele pavează calea lui Mesia 93. Sensul atribuit de Maimonide vicleșugului divin amintește de una dintre cele mai originale lucrări de speculație istorică din secolul al XII-lea Dialogi, de Anselm de Havelberg. În istorie, Duhul Sfânt își acomodează lucrările nu doar la nivelul de percepție al omului, ci și la
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
zonei poate fi pusă și în perspectivă sincronică pentru ultimele trei secole și vom găsi interferîndu-se interesele otomane, habsburgice și rusești. S-a acumulat în zona balcanică o experiență semnificativă în conviețuirea cu marile puteri ale timpului, o experiență cu vicleșugurile și violențele ei. S-a constituit zona într-un veritabil "laborator" în care s-au desfășurat mărirea și decăderea omului ca ființă precum și mărirea și decăderea structurilor politice pînă la imperii. Cum se pune în acest "laborator" problema modernizării? Care
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Monei. Am zis, fie ce-o fi, tot pun mîna pe ea. Am așteptat să fiu singur acasă și am imaginat o strategie care nu dă greș niciodată. Mi-am pus în gînd s-o prind în mîinile mele prin vicleșug și forță. Mona a venit ca de obicei, dar extrem de atentă. A remarcat că ceva nu era în ordine. Era neliniștită, chiar puțin speriată. Mă privea cu suspiciune și era parcă pregătită să pareze vicleșugul meu. Cad pe gînduri și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prind în mîinile mele prin vicleșug și forță. Mona a venit ca de obicei, dar extrem de atentă. A remarcat că ceva nu era în ordine. Era neliniștită, chiar puțin speriată. Mă privea cu suspiciune și era parcă pregătită să pareze vicleșugul meu. Cad pe gînduri și-mi pun întrebări la care n-am răspuns. Am transmis oare gîndurile mele prin unde neînțelese pe care Mona le-a receptat? Fac un pas spre Mona și ea se îndepărtează, panicată puțin. Mi-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gîndurile mele prin unde neînțelese pe care Mona le-a receptat? Fac un pas spre Mona și ea se îndepărtează, panicată puțin. Mi-o fi citit gîndurile ascunse? O servesc, ca de obicei, cu ceva bun, dar sînt refuzat categoric. Vicleșugul meu mi se pare hidos și am mustrări de conștiință. Mona e un suflețel delicat și este atît de fragilă! Doar aș fi mîngîiat-o puțin, nu i-aș fi făcut nimic rău. Ceva însă mă îmboldea să insist în stratagema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Doresc s-o prind puțin pe Mona, s-o mîngîi puțin... nimic rău... îți jur! Este incalificabilă fapta ta! Tu știi că de frică poate face un accident, să-și rupă un picioruț sau mai știu eu ce! Îmi ia vicleșugul de pe geam, îl dă de pămînt, apoi presară grîu, ca de obicei. Mona vine veselă, ciugulește încrezătoare și parcă nimic nu s-a întîmplat între noi. Sînt iertat. Am o poftă nebună s-o mîngîi puțin, mai adaug eu. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zece.” Zeciuiala au luat-o de la grădinarii din jurul lacului Frumoasei. Si zice vodă în hotărârea de judecată de la 12 iulie 1713 (7221): „Iar niște petre ce s-au aflat pre șes, între Balica și între Cetățuie, s-au aflat cu vicleșug puse fără poronca gospod.” - Din această judecată se mai vede și nestatornicia celor de la mănăstirea Sfânta Vineri, care era sub ascultarea mănăstirii Frumoasa.Stiu la ce te gândești, mărite Spirit. La faptul că cei de le Sfânta Vineri, în juecata
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
lor și împotriva călugărilor de la Cetățuia. Felul de a se purta al cuvioșiilor lor este mai mult decât lumesc. - Iți dau deptate, mai ales că vodă spune că „niște petre ce s-au aflat pe șes,...s-au aflat cu vicleșug puse...” - Vorba ceea: „Să faci ce spune popa, nu ce face el.” Dar iar mă întorc și zic. Cuvioșia sa egumenul Ioanichie, când a pus să se mute pietrele de hotar „cu vicleșug”, nu s-a uitat în toate părțile
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
aflat pe șes,...s-au aflat cu vicleșug puse...” - Vorba ceea: „Să faci ce spune popa, nu ce face el.” Dar iar mă întorc și zic. Cuvioșia sa egumenul Ioanichie, când a pus să se mute pietrele de hotar „cu vicleșug”, nu s-a uitat în toate părțile ca să nu fie văzut? S-a uitat. În sus, însă, ba! - Da’ ce crezi, că nu s-a mai găsit sămânță de gâlceavă? S-a găsit destulă, pentru că la 17 oct. 1731 (7240
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
iaz. Unde era adevărul? Moise Moghila voievod spune: „Am aflat cu adevărat că n-au fost dreaptă acea carte ce-au avut-o călugării de la Nicoriță danie de la Barnovschie voievod, pe acel iaz, ci au fost făcută acea carete cu vicleșug de călugări, pentru că n-au fost iscălită cu mâna lui Barnovschi vodă.” - Este pentru a doua oară, mărite Spirit, când aud despre lucruri „făcute cu vicleșug” de cinstitele fețe bisericești. Mi se pare că „rugătorii noștri” - cum îi numesc voievozii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
danie de la Barnovschie voievod, pe acel iaz, ci au fost făcută acea carete cu vicleșug de călugări, pentru că n-au fost iscălită cu mâna lui Barnovschi vodă.” - Este pentru a doua oară, mărite Spirit, când aud despre lucruri „făcute cu vicleșug” de cinstitele fețe bisericești. Mi se pare că „rugătorii noștri” - cum îi numesc voievozii pe călugări - erau înclinați mai mult spre minciună decât spre dreptele pravile. - Nu putem spune chiar așa, dar mă tem că ne vom mai întâlni cu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
a greșit dând seliștea Prisăci mănăstirii Zlataust. Apoi spune că Gheorghe Duca voievod a dat o parte din seliștea Prisăci și că Hristarh, egumenul de la Zlataust, nu a prezentat ispisocul cerut în termen de 50 de zile, pentru că: „Ei știind vicleșugul, l-au tot ținut ascunsu și nu l-au mai arătat la iveală...Iar mănăstirea lui Aron Vodă să aibă a-și ține cu bună pace seliște de la Prisăci.” - Doamne, cât de repede am dat, mărite Spirit, peste un nou
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
l-au tot ținut ascunsu și nu l-au mai arătat la iveală...Iar mănăstirea lui Aron Vodă să aibă a-și ține cu bună pace seliște de la Prisăci.” - Doamne, cât de repede am dat, mărite Spirit, peste un nou vicleșug călugăresc! - Mai ai vreme să te minunezi. Nu te grăbi. Să-ți mai spun că la 7 dec. 1748 (7257), adică după 31 de ani, se ridică din nou cei de la mănăstirea Zlataust și cer înapoi seliștea Prisăci de la mănăstirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Vodă.” - Nu ți se pare, mărite Spirit, că iar am dat peste „vicleșuri” ale cuvioșiilor lor? - Vodă spune doar că „n-au căutat să zidească cu dreptate.” Insă e cam același lucru... - Si uite așa, cu dreptate, cu nedreptate sau „vicleșuguri”, anii au trecut peste biserica mănăstirii Aron Vodă. Despre această biserică, Nicolae Iorga spunea că a păstrat planul simplu și armonios al bisericilor lui Stefan cel Mare, dar are un pridvor pe stâlpi, ca cele de peste Milcov. Dacă îți amintești
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
o asemenea zurbă? - Ce să spun? Bănuiesc doar că sfinția sa mitropolitul Nechifor a avut serios de furcă cu prea plecații călugări până să-i liniștească. - Am băgat de seamă, mărite Spirit, că din nou se pomenește despre „meșterșug”(tertip, viclenie, vicleșug) sau stăpânire „cu asupreală” din partea unor fețe bisericești. - Nu mai este o noutate. Iar noi am mai vorbit despre asemena fapte, pe care le socotim ca fiind mai puțin cinstite din partea cuvioșiilor lor. - Ai dreptate, mărite Spirit. Poate că ar
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
fi ele de personale, la vârsta aceea, trezeau zâmbete pe chipul părinților: - Of, ce-am obosit cu atâtea mere ! Sunt toate, n-am scăpat niciunul, acum poți lua tu cartea. Sunt tare obosit ! De fapt pe frate-meu îl obosise vicleșugul și urzeala acelei minciuni nevinovate ce urma să ne pună pe fiecare pe rând în posesia cărții. Seara, atunci când programul îi permitea, tata ne citea câte o poveste, iar noi trebuia să reluăm firul acesteia și să răspundem tuturor solicitărilor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
a fost fiul lui Zeus și al Alcmenei, soția regelui Amfitrion din Teba. Din această cauză, Hera soția lui Zeus îl ura pe Alcide fiul rivalei sale, frumoasa Alcmena și de multe ori a încercat prin fel și fel de vicleșuguri să-l piardă, dar nu i-a mers. Ura ei l-a urmărit până când a fost mare. Se căsătorise și avea copii bucurându-se de o familie fericită. Hera însă cuprinsă de același dor de răzbunare cere zeiței nebuniei, Mania
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]