1,008 matches
-
ția acestui codice este departe de a fi limpede; spe cialiștii (vide Oxford Classical Dictionary, s.u.) consideră că datarea „1301“ este o eroare, apărînd În loc de „1299“; Antologia de epi grame grecești alcătuită de călugărul Planudes este ulterioară celei Palatine (vide infra cap. B.1. Monu mentele și B.4. Tradiția indirectă); a fost prima anto logie de epi gra me grecești tipărită, În 1494, și singura cunoscută pînă la descoperirea Antologiei Palatine, În 1606 (aceasta fusese Întocmită pe la 980 de
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
era echivalentă cu cea a unui hexametru, id est 15-16 silabe sau 34-38 de litere. Sulul se Închidea, ca o scri soare, cu un capăt de sfoară și un sigiliu. Se obișnuia chiar să se Închidă cu mai multe legători (vide expresia loro rubra din Catul 22, 7), dar se pare că, din pricina stri căciunilor aduse sulului de aceste legături strînse, era mai degrabă păstrat Într-un fel de teacă de piele (gr. diftevra, lat. paenula), adesea colorată. Înălțimea sulu lui
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
grecesc, sticometriva, „numărare“: „stihometrie“); copiștii puteau ulterior să transcrie și acest număr, chiar dacă nu mai cores pundea situației reale din noua copie. Marginea finală a sulului se lipea pe un baston de lemn sau de os (gr. ojmfalov~; lat. umbilicus; vide supra cap. A.2. Papirus vs codice), În jurul căruia se răsucea sulul; de aici sintagmele ad umbilicum legere/addu cere, cu sensul „a citi pînă la capăt“. La sfîrșitul multor manuscrise găsim lat. explicit, o prescurtare de la explicitus < explicare, „a
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Codicele cla sicilor latini sînt mai puține de douăzeci, e.g. Cicero (De republica, unele discursuri), Titus Livius, Ovidiu etc. Cea mai mare parte a codicelor pe pergament din autorii latini În capitale ori unciale este reprezentată de palimpseste (codices rescripti); vide supra cap. A.2. Rescrierea: palimpseste. Scrierea insulară e propriu-zis cea irlandeză, cunoscută sub numele: scriptura Schottica. Este Înglobată Însă aici și scrierea anglo-saxonă, care a derivat din aceasta și care Îi seamănă mult. Scrierea insulară este o scriere semi
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
puteau păstra numai În anumite condiții climatice, ca cele din Egipt, unde se produce o deshidratare naturală a papiru su lui. Fragmentele literare pe papirus sînt cu mult mai vechi decît manuscrisele medievale (datează din seco lele III-II Î.H.), vide supra cap. A.2. Papirusul. Pro cesul de selectare, determinat de transferarea textelor pe un material mai durabil, pe pergament, datează din Anti chitate, fiind continuat, cu mult mai tîrziu, de călugării creștini care copiau manuscrise În Evul Mediu. O
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
de copiști, cei oficiali și cei particulari. Copistul oficial era indicat prin numele grammateuv~, În greacă, și scriba, În latină; cel particular era „scriitorul“ prin definiție, „scriitorul de carte“, „caligraful“: gr. bibliogravfo~, kalligravfo~, lat. librarius, scriptor. Stenografii erau foarte prețuiți (vide Marțial 14, 208: currant uerba licet, manus est uelocior illis - nondum lingua suum, dextra peregit opus). Pentru a putea con fecționa căt mai multe exemplare, autorul Însuși (sau editorul) dicta simultan unui mare număr de sclavi; Atticus nu edita numai
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
după el și altele. Adesea aceste subscriptio nes conțin și anul și locul unde s-a făcut corectura. O notă aparte indică efectuarea interpuncției: distinxi. Acest tip de abordare a textului copiat a generat de altfel disciplina Însăși a filologiei (vide supra cap. A.1. Filologia). Studiile și comentariile la Homer făcute de Aris tarch sau de colegii lui s-au pierdut, dar din scholiile rămase, mai bogate decît pentru oricare alt autor grec, putem să le reconstituim Îndeajuns pentru a
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
un text cît mai apropiat cu putință de original (constitutio textus). În fiecare caz individual, textul originar se află În tr-una din aceste două situații: fie a fost transmis, fie nu a fost transmis. În consecință, prima etapă a cercetării (vide infra cap. B.5. Recensio și C.5. Ediții) este stabi lirea a ceea ce trebuie sau poate fi privit ca transmis, cu scopul de a face o recensiune (recensio); următoarea etapă o constituie examinarea acestei tradiții și eva luarea ei
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
greșit, atunci cînd le observa). Determinarea greșelilor dintr-un manuscris nu slu jește numai la stabilirea gradului de corectitudine, ci și la stabilirea Înrudirii manuscriselor, la alcătuirea unui stemma care, sub aparența unui arbore genealogic al manuscriselor, Înregistrează filiația lor; vide infra cap. C.5. Ediții. Critica de text impune trei principii de utilizare a manu scriselor, În cazul În care textul s a conservat În cel puțin două exemplare (dacă există o singură „edi ție“, În sens antic, a unei
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Horațiu versul (Carm. III 14, 19) Spartacum si qua potuit uagan tem, furnizînd Însă forma uagacem, care nu se mai Întîlnește În alte pasaje (un hapax); această atestare poate fi luată În considerație În restabilirea textului horațian, ca lectio difficilior (vide infra cap. B.5. Recen sio și B.6. Examinatio). Citatele evident alterate nu pot fi luate În con side rație la stabilirea textului, ele nu pot intra ca variante În aparat. Pe de altă parte, multe pasaje ne sînt
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
timp a tot ceea ce nu fusese considerat valoros la vremea respec tivă. Lirica greacă, elogiată În toată Antichitatea, a ajuns pînă la noi doar prin filtrul gustului literar, al modei care a generat culegerea cunoscută acum sub numele Anthologia Palatina; vide supra cap. B.1. Monumentele. Se poate obține un material prețios pentru tra di ția indirectă și din traducerea În altă limbă a clasicilor greci și latini. Lorenzo Valla a fost Însărcinat de papa Nicolaus V să traducă În limba
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
judecarea calității intrinsece a unei lecțiuni se examinează calitatea codicelor care o conțin (fie prin autoritatea sa proprie, fie prin cea care rezultă din con fruntarea cu celelalte codice). Vechimea unui codice nu este În sine un criteriu de autoritate (vide prima parte a capitolului). Nu contează numărul de codice, ci auto ritatea familiei. O sută de codice dintr-o familie valo rează mai puțin decît două sau trei codice care respectă tradiția unei familii mai bune: În concluzie, nu are
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
pentru a fi consultat: așa se spune despre Heraclit că și-ar fi depus faimosul tratat Într-un templu și poate din acest motiv tratatul a supra viețuit pînă la jumătatea secolului al IV-lea, cînd l-a citit Aristotel (vide Diogenes Laertios IX 6). Copiile se mul tiplicau și se răspîndeau probabil Într-un mod limitat: se poate presupune că primele opere care să fi ajuns la un public, oricît de modest numeric, au fost cele ale filo zofilor și
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
XIX-lea, În bibliotecile publice euro pene. Cele care excelează prin numărul și valoarea codicelor latinești și grecești sînt bibliotecile Vati cană, Lauren țiană, Marciană, Biblioteca Națională din Paris, Biblio teca Muzeului Britanic (Londra), biblio tecile din Viena, München, Leiden; vide infra cap. C.4. Biblioteci. În nomenclatura codicelor se pot distinge cinci grupuri. Codicele și-au primit numele după biblio teca În a cărei posesie se află (ori s au aflat la un moment dat) sau după numele latinesc (În
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Riccardiana, fondată la Florența, către 1590, de Riccardo Romolo Riccardi); Vaticanus (Vaticana, fondată la Roma, de papa Nico laus V, 1447-1455). Dintr-al doilea grup, pot fi amintite, cu titlu de exemplu, cîteva denumiri de codice: Alexandrinus (din Alexandria Egiptului; vide supra același nume, Ale xan drinus, după numele bibliotecii Alexandrina, parte a bibliotecii Vaticana); Amstelodamensis (de la Amster dam); Athenien sis (de la Atena); Athous (de la Mun tele Athos); Bero linensis (de la Berlin); Casinensis (de la Monte cassino); Guelferbytanus (de la Wolfenbüttel); Hauninensis (de la
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Evului Mediu, iar În epoca modernă s-a afirmat pe toate continentele ca o instituție tipică și specifică a culturii occidentale. În Evul Mediu timpuriu, cunoașterea era concepută ca un complex unitar, articulat În șapte discipline: cele șapte arte liberale (vide supra nota despre Martianus Capella, cap. A.1. Filologia). Miniaturile manuscriselor scolastice reprezintă adesea sistemul cunoașterii prin imaginea unui copac, din al cărui trunchi puternic se despart șapte ramuri, cîte una pentru fiecare artă (id est disciplină): gramatica, retorica, dialectica
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
cea mai veche bibliotecă publică germană care a supraviețuit pînă În vremea noastră. În 1622, În timpul războaielor religioase, un general al papei a luat apro ximativ trei mii cinci sute de manuscrise, bine alese, și le-a dus la Vatican (vide supra: Palatinus Vati canus). În 1797, Bonaparte a dus de la Roma, tot ca pradă de război, manuscrise din biblioteca Vaticană, alegînd mai ales manuscrise de la Heidelberg. După tratatul de pace din 1815, au revenit la Vatican peste două mii șase sute de
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
colecția de documente ini țiată de Eudoxiu Hurmuzachi) un catalog al bibliotecii mănăstirii Văcă rești, Întocmit pe la jumătatea secolului al XIX-lea. 5 EDIȚII Primul rezultat al muncii editorului este alcătuirea unui stemma. Mărturia este strict limitată la erorile semnificative (vide infra), care ar putea indica anu mite linii de descendență (fiind evident că o citire corectă, autentică poate supraviețui În orice linie). Erorile care apar În cursul transcrierii au o semni ficație decisivă În studierea interrelațiilor dintre manu scrise. Investigarea
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
BERTHO-LAVENIR (Catherine), "La géographie symbolique des provinces. De la monarchie de Juillet à l'entre-deux-guerres", Ethnologie française, XVIII, 1988, 3. BONAFOUX (Pascal), Les Peintres et l'autoportrait, Skira, Geneva, 1984. CAUQUELIN (Anne), L'Invention du paysage, Plon, Paris, 1989. CHENG (François), Vide et plein. Le Langage pictural chinois, Seuil, Paris, 1979. DAGOGNET (François) (sub direcția lui), Mort du paysage? Philosophie et esthétique du paysage, Champ Vallon, Seyssel, 1982. Le Débat, nr 65, mai-august 1991, Au-delà du paysage moderne. MARCEL (Odile) (sub direcția
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
număr în afara seriei, 1989: "Droit et médias". CAZENEUVE (Jean), Les Pouvoirs de la télévision, Gallimard, Paris, 1970. DE VIRIEU (François-Henri), La Médiacratie, Flammarion, Paris, 1991. JAIGU (Yves), "Télévision: quel contenu?", Le Débat, nr. 61, septembrie-octombrie 1990. LIPOVETSKY (Gilles), L'Ère du vide, Gallimard, Paris, 1983. MISSIKA (Jean-Louis) și WOLTON (Dominique), La Folle du logis. La télévision dans les sociétés démocratiques, Gallimard, Paris, 1983. VIRILIO (Paul), La Machine de vision, Galilée, Paris, 1988. L' Écran du désert, Galilée, Paris, 1991. În aceeași colecție
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
1, 1978. 27 De citit, pe acest subiect, Jacques Perriault, La Logique de l'usage. Essai sur les machines à communiquer, Flammarion, Paris, 1989. 28 Paul Thibaud, "L'enseigne de Gersaint", în Esprit, septembrie 1984. Olivier Mongin, La peur du vide, Seuil, Paris, 1991. 29 Esthétique, vol. 1, traducere de S. Jankélevitch, Aubier, Paris, 1945, p. 63 [G.W.F. Hegel, Prelegeri de estetică, traducere de D.D. Roșca, Editura Academiei R.S.R., București, 1966, vol. 1, p. 44 n. trad.]. * "... o suprafață
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Raison pure, vol. II, traducere de J. Barni, Flammarion, Paris, 1944, p. 14 [trad. rom., pp. 358-359 n. trad.]. 111 Dominique Wolton, "La télévision, instrument de la démocratie de masse", Le Monde, 1 februarie, 1992. 112 Gilles Lipovetsky, L'Ère du vide, Gallimard, Paris, 1983. 113 A se citi, pe acest subiect, Jean-Claude Guillebaud, "Les médias contre le journalisme", Le Débat, nr. 60. 114 Karl Marx, Le 18 Brumaire de Louis Bonaparte, Éditions sociales, Paris, 1969, p. 127 ["Optsprezece brumar al lui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
inginer militar - a venit în vizită și a repetat experimentul lui Torricelli în fața familiei Pascal. Extaziat, Blaise Pascal a început să facă și el experimente proprii, utilizând apă, vin și alte lichide. Rezultatul a fost lucrarea Experiences nouvelles touchant le vide, publicată în 1647. Dar ea a lăsat întrebarea principală fără răspuns: de ce se ridică mercurul numai până la 760 de milimetri și apa numai până la 10 metri? Teoriile timpului au încercat să salveze parțial filozofia lui Aristotel, declarând că oroarea naturii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Unului. Unirea cu Unul prin despăr țire de toate celelalte face, la rândul ei, posibilă, în mod paradoxal, recâștigarea multiplului în lumina Unului, redându-i-se, prin privirea „îmbrățișată“, strălucirea și splen doarea. De aceea, adevărata renunțare este doar partea vizi bilă pentru noi a iubirii celuilalt față de Unul. Numai pentru acesta din urmă renunțarea la toate în iubirea față de Unul este pentru rodire și creștere - nu pentru respingerea sau negarea unei părți ori trepte din ierarhie. Renunțarea asu mată doar
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
e.n. era noastră, era creștină et al. et alii / alia, "și alții /altele (la Bibliografie) ex. executat(ă) (în Tabele genealogice) i.e. id est , "adică" î.Hr. înainte de Hristos infra "mai jos" passim "în diferite / mai multe locuri" q.v. quod vide, "de văzut" supra "mai sus" ș. șiling (shilling < solidus) v. vezi ? indică incertitudinea unei afirmații. vezi înainte vezi înapoi > generează (în etimologii) < derivă din (în etimologii) = căsătorit cu (în Tabele genealogice) ~ înlocuiește cuvîntul-titlu (în Indice) Indice selectiv de persoane Abbas
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]