6,727 matches
-
cu tendințe pe cari nu le voi califica eu, ci le voi lăsa dv., d-lor deputați, să le calificați. După inșirări și espuneri lungi, d. Costinescu încheie astfel: Este însă deplorabil ca aceia cari n-au curagiul să-și videze pasiunile și certurile lor în particular să vină să le aducă la tribuna Camerei. (Aplauze) Maiestatea acestei tribune nu-mi permite să arunc apostrofări nimănui și nici voi adresa cuiva verio imputare personală directă; voi zice însă în teză generală
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Interpretarea aplicată în cazul lui Blake și Böhme este în două sensuri: ori energia Închipuirii (Imagination) a fost contractata și atunci piatră va conține energii uriașe; ori Închipuirea se contractă în sine lăsînd în afara o substanță spațială golita de inteligență, vida (că un fel de Prakriti) sau cel mult păstrînd rămășițe de memorie arhetipala, obiectivate prin chimismul organic. Credem că la Blake despre primul caz este vorba, căci Blake insistă asupra energiilor înrobite în materie, asupra sufletelor legate în lanțuri. La
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la aceste două entități se adaugă a treia, Spectrul, care se naște nu printr-un proces de emanație, ci ca rezultat al procesului de rupere care este simultan cu procesul de emanare (a ființei sexuate feminine). Așadar, Spectrul este forța vida de fragmentare a plenitudinii edenice. El este principiul absenței necesar pentru că procesul de emanație să aibă loc (nașterea femininului), dar el însuși, paradoxal, nu este principiu emanativ. Într-un sens, ideea de Spectru la Blake seamănă ciudat de mult cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe care ne-o pune fiecăruia în față, cu somația de a ne privi și judeca. Este, apoi, o pledoarie în favoarea demnității umane, a verticalității morale, individuale și colective; și un avertisment privind pericolul permanent al agresiunii absurdului în viața vidată de normalitate. Ștefan Oprea ("Cronica", anul XXVI, nr. 29, 1-15 noiembrie 1991) Constantin Popa despre... Constantin Popa Și despre "Regulamentul de bloc" s-au spus "unele" și "altele"; parte din punctele de vedere respective apropiindu-se, cu multă prudență, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
deschis la minte, părintele îi asigură, la fel ca și celorlalți copii (frumoasa Catinca, măritată cu pașoptistul C. Rolla, și Iancu, viitorul locotenent-colonel și literat), o creștere aleasă. Asemenea lui Mihail Kogălniceanu, A. învață mai întâi cu dascălul maramureșean Gherman Vida (1827-1828), trecând apoi la pensionul lui Victor Cuénim (1828). Plecat, pentru studii, la Paris (1834), își ia acolo, în octombrie 1835, bacalaureatul în litere. Lipsindu-i orice înclinație pentru chimie și medicină, care îl tentaseră la un moment dat, se
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Încetat să reprezinte relația fragilă ce unește provizoriu conștiința și trupul, sinele și aparența sa”2. Până când, În modernismul interbelic și În tot ce va urma după aceea, oglinda să Îi apară lui Narcis cel mai adesea ca o suprafață vidă care nu mai reflectă nimic. Numai că, citită arhetipal, mitico-simbolic, povestea lui Narcis nu ne ajută decât Într-un singur loc și Într-un singur fel când vine vorba despre dandysm. Și anume, În cazul ficțiunilor despre dandy. Dacă ne-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mână În mână, sugerează Gilles Lipovetsky În Era vidului, pe urmele lui Chr. Lasch, cu „dezafectarea marilor sisteme de sens”1. Dar cu cât eul e suprainvestit, suprachestionat și suprainterpretat, cu atât „incertitudinea și interogația cresc. Eul devine o oglindă vidă, o Întrebare fără răspuns, o structură deschisă și indeterminată” 2. Un eu care Își pierde conturul, care se desubstanțializează, se dizolvă, anticipat tot de Nietzsche atunci când anunța sfârșitul voinței. „Sfârșitul voinței coincide cu era indiferenței pure, cu dispariția marilor scopuri
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
din redacțiile revistelor „Luceafărul” (Timișoara), „Tinerețea”, „Generația de mâine” (Oravița) și a colaborat la „Colț de țară”, „Fruncea”, „Făclia”, „Vestul”, „Vremea”, „Universul literar”, „România de mâine”, „Orizont”, „Steaua”, „Tribuna”, „Utunk”. A mai semnat Marius Nicoară, Ion Ulmu, Panait Vardaru, Nona Vida, Laurențiu. A debutat la 16 ani, cu poezia Un trandafir, în revista școlară „Luceafărul” (Timișoara), iar editorial cu volumul de versuri Candelabre albastre, în 1936. B. scrie o poezie imnică, al cărei obiect îl constituie figuri mitice (Apollo, Orfeu, Dionisos
BELLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
a transformărilor constante ale energiei și materiei care produc universul manifest și fac lumea „să se învârtă”. În microcosmul sistemului uman, aceeași strălucire radiază din flacăra eternă a conștiinței care sclipește în spiritul fiecărei ființe din univers; „energia” - această bază vidă, strălucitoare în mod natural a spiritului primordial este inundată de energia nelimitată de potențial infinit. Această energie reprezintă „materia primă” de bază a universului, materialul imaterial din care apar toate formele și materiile și în care se dizolvă, în cele
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
a stins luleaua! (Un OM DIN POPOR, cel cu prăjină, intră: ) [OMUL DIN POPOR] Aicea-i satu-n care șade împăratul? [REGELE] (cu dispreț) Aicea, om din popor! OMUL DIN POPOR Sărut vârful opincilor Măriei Tale... și ne bucurăm urât că videm fața cea necinstită a Măriei Tale. R[EGELE] Ce inocență în espresie, ce naivitate, îmi pare că aud păstorii și păstorițele din pastoralele păstorești ale poeților noștri cântând Ave Maria! O[MUL] D[IN] P[OPOR] Și-mpărate, să ierți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
convingere, prezentând prima încercare de raționalizare a istoriei, adică de punere în acord a desfășurării acesteia în timp cu o ierarhie rațională și ontologică atemporală. Numai că această punere în acord a secvenței istorice cu ierarhia rațională are o „căsuță vidă”: Cetatea perfectă sau „regală” (cum o numește uneori Platon) nu are un corespondent istoric cunoscut! Nimic mai tentant și mai firesc atunci pentru cititor decât să presupună că Cetatea bună a existat cândva, în trecutul îndepărtat, înaintea timarhiei, care descinde
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pune fiecăruia eticheta originii mele. Aceasta Îmi vine de la mama, aceasta de la primul meu prieten, aceasta de la Emerson, aceasta de la Rousseau sau Stirner. Dacă Împing pînă la fund inventarul a tot ceea ce mi-am Însușit, Eul meu rămîme o formă vidă, un cuvînt fără conținut real...Lăsat singur, n-aș fi decît eu sălbatic, mîncător de rădăcini și de cîini morți” (Giovanni Papini, „Gog”). * „Unii pot trăi cu sine Însuși fără nici un prieten, alții se simt bine Între prieteni fără sine
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
că dacă ne vom opri de fiecare dată la asemenea detalii, vom ramifica atât de mult discuția, deschizând paranteze în paranteze, încât nu vom mai ajunge niciodată la nodul chestiunii. Bineînțeles că în spațiul câte unui succint articol nu putem vida toate implicațiile controversei. De aceea, nu-i voi face (deocamdată) preopinentului meu vreo șicană din faptul că până acum a lăsat fără de răspuns trei obiecții ale mele, pe care nu le cred proaste, deși, sau tocmai fiindcă, sunt la mintea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
MARINESCU, Ștefan Vida (22.VI.1951, Uiești, j. Giurgiu), poet, critic literar și publicist. Este licențiat în filologie la Universitatea din Timișoara, secția limba și literatura română (1973) și la cea din Craiova, secția română-franceză (1980). Funcționează ca profesor și director adjunct la
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
administrativ recunoaște că lumea pe care o percepe este modelul foarte simplificat al haosului gălăgios și obscur ce constituie lumea reală. El e mulțumit cu această simplificare grosieră deoarece crede că aceasta din urmă este În cea mai mare parte vidă - că cea mai mare parte a faptelor din lumea reală nu sunt relevante pentru nici o situație particulară cu care se confruntă el și că cele mai importante Înlănțuiri de cauze și efecte sunt scurte și simple”. Herbert Simon În studiul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
n. Stavilă), a fost crescută în familia lui Mihail Sturdza, viitorul domn al Moldovei. Dintre cei zece copii ai lor, K. este cel dintâi născut. După primele învățături primite în casă, el urmează, alături de V. Alecsandri, lecțiile călugărului maramureșean Gherman Vida, adept al Școlii Ardelene. K. a învățat apoi la pensionul lui Victor Cuénim din Iași și la Institutul Francez de la Miroslava, în apropiere de Iași. În vara anului 1834 este trimis la studii în Franța, la Lunéville, împreună cu cei doi
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
Plata, 1971; Omagiu profesorului D. Găzdaru. Miscellanea din studiile sale inedite sau rare. I. Studii istorico-filologice, Freiburg im Breisgau, 1974. Repere bibliografice: Nydia G. B. de Fernández Pereiro, Dimitrie Gazdaru. Portraits, „Orbis” (Louvain), 1962, 1; Nydia G.B. de Fernández Pereiro, Vida y obra de un maestro: Dimitrio Gazdaru y bibliografia de sus publicaciones, Buenos Aires, 1972; Românii, 155-156; Dicț. scriit. rom., II, 339-344; Fănuș Băileșteanu, Personalități culturale românești din străinătate, București, 1999, 80-81; Manolescu, Enciclopedia, 328-329. I.O.
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
transindividuale ale creației, G. optează pentru eficacitatea unei „critici imanente”, apărându-i virtuțile impresioniste de desconsiderările la care o supun metodele pozitiviste. Opera, ca produs al individualității, solicită criticului identificarea cu creatorul ei, aptitudinea deplină a sinelui de a se vida pentru a se lăsa „ocupat de o conștiință străină”. Pe de altă parte, se ia distanță față de proiectul utopic al „criticii totale” și este acuzată inexistența unei critici de direcție în fenomenul literar românesc actual. Disponibilitatea polemică reprezintă, poate, trăsătura
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1936, 130-142; Al. A. Philippide, Panait Istrati, povestitor al prieteniei, ALA, 1937, 854; Perpessicius, Opere, III, 169-176, 542-563, 664-665, X, 91-96; Alexandru Talex, Panait Istrati, București, 1944; Pierre Foix, Panait Istrati. Novela de su vida, Mexico, 1956; Mircea Zaciu, Panait Istrati, TR, 1957, 4; Al. Piru, Panait Istrati, VR, 1957, 2; Al. Oprea, Panait Istrati, București, 1964; Edouard Raydon, Panaït Istrati, vagabond de génie, Paris, 1968; Demostene Botez, Memorii, I, București, 1970, 473; Monique Jutrin-
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
savuroase comentarii, susținute de ample extrase din lucrările incriminate. În subsidiar se realizează și o tipologie a celor mai uzuale păcate întâlnite în textele veleitarilor, de la vanitatea auctorială la goana după originalitate cu orice preț, de la obscenitatea ostentativă la filosofarea vidă, de la festivism și orgolii localiste la ridicole pretenții teoretizante. Eseul final, Confesiunile unui fost cititor, în prezent critic literar, deplânge statutul ingrat al criticii de întâmpinare, pledând pentru lectura selectivă și pentru descurajarea autorilor de maculatură literară. Dintre toți comentatorii
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
Ov. S. Crohmălniceanu, O artistă distinsă, RL, 1989, 12; Virgil Mocanu, Margareta Sterian, București, 1990; Eugen Simion, Margareta Sterian, L, 1992, 41; Ierunca, Semnul, 155-159; Milea, Sub semnul, 28-30; Dicț. scriit. rom., IV, 381-383; Margareta Sterian, îngr. și introd. Mariana Vida, București, 2002. R.D.
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
în fiecare dimineață”. B. recurge, deseori, la un astfel de inventar al materiilor, obiectelor și gesturilor banale, derizorii, ca într-o pagină de ziar, rezultatul fiind, cum s-a observat, o poezie „de pură notație”, „biografică, dar una care pare vidată de subiectivitate” (Gheorghe Crăciun). Instantaneele din realitate, simple, în registru „realist”, sunt contrapunctate, din loc în loc, prin versuri reflexive, vorbind cu autoironie despre „existența în alb și negru”. B. s-a afirmat, în paralel, printr-o suită de studii de
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
à la fin du Moyen Âge (vers 132 - vers 1480), Rome, École française de Rome, 1980, p. 147. 112. L.-V.Thomas, Rites de mort. Pour la paix de vivants, Paris, Fayard, 1985, p. 208. 113. Vezi François Lebrun, A vida conjugal no Autigo Regime, traducere din franceză de M. Carolina Queiroga Ramos N., Lisabona, Editura Rolim, [f. a.], p. 56. 114. Pravilniceasca Condică. 1780, ediție critică, București, Editura Academiei RPR, 1957, p 102. 115. Vezi Șarolta Solcan, Femeile din Moldova, Transilvania
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Idem, Instanțele de judecată ale bisericii din țările Române în secolele XIV-XVIII, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei” LII, 1976, nr. 5-6, p. 338-359. Despre recăsătorirea văduvelor în secolul al XVIII-lea în două provincii din Franța, vezi François Lebrum, A vida conjugal no Antigo Regime, traducere în limba portugheză de M. Carolina Queirogo Ramos N., prefață de Fernando de Souso, Lisabona, [f.a.], p. 54-60. 205. Pravila ritorului Lucaci accepta a doua căsătorie, întrucât vorbea despre eventualitatea unor legături incestuoase între noul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
morală, o deprimare sufletească apăsătoare ce imobilizează persoana. Tot aici sunt incluse grija, ca formă de neliniște, de frământare sufletească și morală, precum și plictiseala, care este o formă activă de tristețe, o existență inertă, goală, lipsită de sens, o conștiință vidă care caută ceva, fără să știe Însă precis ce vrea. dă Deprecierea, reprezentând forma care se opune, În planul sentimentelor morale, orgoliului, așa cum decepția se opune, În același sens, mândriei. Deprecierea este generată de neîncrederea În sine, de sentimentul propriei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]