4,373 matches
-
sînt nebun, nu-i așa? Întrebă el cu neliniște În glas. N-aș spune chiar asta, răspunse domnul Prentice, Îngîndurat. Viața poate fi uneori ciudată, foarte ciudată. Ar fi bine să citești mai multe cărți de istorie. Știi dumneata că viermii de mătase au fost aduși din China Într-un baston scobit pe dinăuntru? Contrabandiștii ascund diamantele În locuri de rușine, care nici nu pot fi pomenite. Eu Însumi sînt În căutarea unui obiect care nu este, poate, mult mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din urmă, Mma Makutsi ajunse la concluzia că, dacă parcau chiar după colț, pe jumătate ascunși de ghereta unde se vindeau porumb copt, fâșii înguste de carne uscată bâzâite de muște și, pentru cei care vroiau o delicatesă, pungi cu viermi de mopani gustoși. Nu vedea de ce n-ar parca o mașină acolo; era un loc bun pentru întâlniri amoroase sau pentru cineva care așteaptă ca o rudă de la țară să coboare dintr-un autobuz rablagit ce se apropie gonind haotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sângele-voinicului și creasta-cocoșului, de-un exemplu, și scrijelesc și io, inspirat cât se poate atunci, vreo doi tei cu câte trei-patru cuiburi de cioară pe crăci, poate și unul de guguștiuci, mai scorburoși săracii, mai jumuliți din cauza Floriilor, mai cu viermi sub scoarță, mai ciuntiți ca să-ncapă liniile de tramvai și de troleu, asta înseamnă că mai bine aș fi crescut într-o casă de copii decât într-o familie așa de degenerată? - Voievoade, nu știu... Oamenilor le lasă gura apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nume, de-acu’ nu te mai cheamă Ștefan, m-au vândut pe fereastră, de-acu’ nu te mai cheamă Ștefan, să nu te recunoască boala cea rea, au turnat pulberi într-o strachină, s-au adunat într-un soi de vierme, dar am fost mai puternic, întotdeauna am fost foarte puternic, puteam să vin cu degetul dezbârnat, atârnând, cu tenișii plini de sânge, cu osul rotulei la vedere, cu sârme-nfipte în talpă, se lipea repede carnea, creșteau crustele ca prin farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
unele sunt rozalii, altele mai galben-cenușii. Altele bat spre verde. Dacă le rup în două, ele încă mai mișcă și fiecare poate s-o ia în altă direcție. Și amândouă au cap și coadă. - Râmele înoată? - Nu mai întinde atâta viermii ăia! Ce prostii îți mai trec prin cap? - Zi bogdaproste și vino la baba... ia de-aici. Tu cruce nu știi să faci? Nu te-a învățat mă-ta? Nu mergi la biserică? Nu te-ai spovedit? Sparg oul, las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să mă comport ca un rege. - Rege, tu? se miră francezul. „Regele Iguanelor”, asta ești... Regele focilor, al albatroșilor și al broaștelor-țestoase... Regele, poate, al tuturor dracilor din iad, al tuturor avortonilor care s-au născut vreodată; al broaștelor rîioase, viermilor și balelor... Regele... - Ți se termină cele cinci minute, Îi aminti celălalt, Întrerupîndu-l. Și dacă nu te hotărăști să le folosești, așază-te pe piatră și lasă-l pe „prietenul” tău să pună mîna pe macetă, adăugă batjocoritor. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea Încredere În mila dumnezeiască și În faptul că poate Într-o zi existența ta nu va mai fi atît de reprobabilă. Orice-ai face, ești condamnat să rămîi Închis În trupul ăsta scîrbavnic pînă cînd or să te mănînce viermii, și, cum nu crezi În iad, nici acolo n-o să scapi de el. Iguana Oberlus se ridică În picioare liniștit. Își goli pipa, lovind-o de o piatră, și făcu un ușor gest cu mîna, ca și cum s-ar fi despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prăpădește. — La oxiuri, zice tata, noaptea femelele migrează în josul colonului spre zona perianală ca să-și depună ouăle. Zice: Dacă bănuiești așa ceva, e mai bine să-ți lipești de rect bandă adezivă transparentă, apoi să te uiți la bandă sub lupă. Viermii ar trebui să fie lungi cam de o jumătate de centimetru. Mama zice: — Bob, taci. Tata se apleacă spre mine și zice: — Zece la sută dintre bărbații din țara asta îți pot transmite viermișorii ăștia. Zice: Să ții minte asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să aștepte inspecția. Și inspecția a executat-o chiar comandantul școlii, care și-a făcut apariția în uniformă de gală, cu stilet regulamentar la centură. Atunci, nu doar el, atunci, toți cei două sute s-au simțit niște ființe mizerabile, niște viermi, lipsiți de orice apărare a propriei persoane. Erau toți o apă și un pămînt. După această primă inspecție, comandantul, un colonel destul de tînăr pentru gradul său, a ținut să-i privească pe fiecare în drept în ochi, iar în privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să rămînă. Dacă pricepea bine, colonelul Stoicescu și maiorul Stavri voiau să-i aducă pe toți locuitorii așezării în acea stare în care se găsise el la prima inspecție de la școala de gradați. Nimic pe ei, nimic înlăuntrul lor, niște viermi. Voiau să facă asta și probabil să se oprească în acel punct. Nu poți face din toată lumea adjutanți! Asta o știau prea bine și de aceea se vor opri acolo, la prima inspecție. Nu vor face adjutanți din ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu‑se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sânilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându‑se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curând aveau să zărească În țărâna zgrunțuroasă scândurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mâncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într‑un rânjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața cu mâinile și scoase un țipăt. Apoi, Întorcându‑se brusc către Petru, Îi spuse cu o voce care Îl Înfioră: „Asta este mărturia adevăratei lui credințe. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
privea cu inima strânsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pâlpâirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr‑o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său câte o icoană pe care scânteiau aurul și argintul și pietrele prețioase. 7. Apoi, din mulțime, se vor desprinde câțiva tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că stânca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vârfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și ăsta fusese tot vis? Ologii care Începură să se miște printre picioarele lor, să fojgăiască precum viermii, le sărutau picioarele și mâinile, Înainte să apuce vânjoșii lor purtători să‑i scoată din peșteră. Poate și ăsta era tot vis, intrarea În peșteră, de care Își amintea atât de bine după bolta Întinată cu desene scrijelite de păstori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cânta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tânguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
unei unghii se cuibăriseră deja în lemn, săpând în el neîncetat, acoperind în același timp pereții galeriilor cu un strat calcaros rezistent, ceea ce le transformă în tuburi perfecte și indestructibile, prin care pătrundea apă. Această îmbiba lemnul, înmuindu-l, pentru că viermele să poată înainta mai departe, învârtindu-și întruna capul, care era prevăzut cu doi dinți minusculi, dar extrem de duri. Capacitatea de distrugere a Teredo navalis din Pacificul Ecuatorial o depășește cu mult pe cea a Teredo megolara sau a Teredo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ce s-a năruit sub ochii lui că hârtia udă în dreptul coastelor jamaicane, nu se compară cu temutul Niho-Nui sau Marele Dinte, care trece prin lemnul corăbiilor că prin ceară. Tané să ne păzească! exclama imediat Vetéa Pitó, pe care viermii păreau să-l îngrozească mai mult decat înșiși Te-Onó. Am senzația că ne devorează picioarele, ca să ne ajungă la măruntaie. Lucrul cel mai grav nu este ca găuresc lemnul... sublinie Navigatorul-Căpitan. Din fericire, Tevé Salmón a folosit cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
legăturile în drumul lor, au să le distrugă cu ușurință, deschizând drumul apei, ceea ce ne va duce la fund în scurtă vreme. Și ce putem face? — Trebuie să găsim pământ, răspunse Miti Matái senin. Singură armă împotriva nenorociților ăstora de viermi este aerul. Trebuie să tragem navă pe uscat patruzeci și opt de ore, căci altfel o să ne tragă ei pe noi la fund. Și există pământ prin preajmă? Ar fi cazul să existe!... fu răspunsul spontan, nu fără o nuanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
grosime, iar legăturile trebuie să fie deja înmuiate de apă. Schița un zâmbet, nu lipsit de amărăciune. Ar fi foarte trist că, după ce i-am învins pe Te-Onó, un rechin alb și un taifun îngrozitor, să fim înfrânți de niște viermi hidoși, care ar putea fi striviți cu degetul. Tané nu va permite să se întâmple așa ceva, exclama băiatul, sigur pe el. —Zeii pot fi foarte cruzi, răspunse. Și foarte greu de înțeles. Se distrează, lăsându-ne să învingem în marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
absolut, când nici macar sunetul apei, în continuare caldă și nemișcata, nu reușea să frângă liniștea apăsătoare, se întindea cât era de lung pe fundul carenei și își lipea urechea de peretele vasului, încercând să prindă zgomotul aproape imperceptibil produs de viermi. La rândul lui, dulgherul începuse să ascută niște bețișoare subțiri, pe care să le introducă în găuri, pe masura ce ar fi apărut, deși era convins că un asemenea remediu n-ar mai fi fost de nici un folos din momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
penultimul lucru pe care mi l-aș putea dori ar fi să ne vedem obligați să-i înfruntăm. Făcu un gest semnificativ, indicând pereții catamaranului. Însă ultimul lucru pe care mi l-aș putea dori este că scârboșeniile astea de viermi să-mi mănânce vasul. Și ce-o să facem dacă vin în timp ce navă este pe uscat? întreba îngrijorat Tapú Tetuanúi. Sunt mult mai mulți decât noi! — Trebuie să mă gândesc, răspunse. Dar, dacă mă bateți întruna la cap, nu pot s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
carene - că acolo era ascuns un vas. Totodată, echipajul avu ocazia să evalueze daunele produse de temuții teredos, care încă nu erau majore, dar care ar fi devenit dacă ar mai fi rămas încă vreo câteva săptămâni în larg. Respingătorii viermi ajunseseră deja la patru centimetri lungime și unul diametru și, introducând o crenguța în găurile formate, era ușor de constatat că unele dintre ele erau adânci de opt centimetri. Doar vreo cinci dintre ele ajunseseră până pe partea cealaltă, provocând scurgeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Am mâncat somon teriyaki. Toate, alimente dehidomnișoaratate prin congelare. De mâncare aveam fasole verde sigilată în pungi de plastic Mylar pe care nu le puteai rupe cu mâinile. Pe fiecare pungă argintie era imprimată cu vopsea neagră inscripția „rezistent la viermi”. Aveam fasole verde rezistentă la viermi și tocăniță de pui la ceaun și știuleți întregi de porumb dulce cu bobul auriu. În fiecare pungă zuruia câte ceva, ca niște vreascuri sau pietricele sau nisip. Fiecare pungă, o pernă argintie umflată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dehidomnișoaratate prin congelare. De mâncare aveam fasole verde sigilată în pungi de plastic Mylar pe care nu le puteai rupe cu mâinile. Pe fiecare pungă argintie era imprimată cu vopsea neagră inscripția „rezistent la viermi”. Aveam fasole verde rezistentă la viermi și tocăniță de pui la ceaun și știuleți întregi de porumb dulce cu bobul auriu. În fiecare pungă zuruia câte ceva, ca niște vreascuri sau pietricele sau nisip. Fiecare pungă, o pernă argintie umflată cu azot pentru a-i păstra conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu bobul auriu. În fiecare pungă zuruia câte ceva, ca niște vreascuri sau pietricele sau nisip. Fiecare pungă, o pernă argintie umflată cu azot pentru a-i păstra conținutul mort. Lasagna cu sos de carne sau ravioli cu brânză. Rezistente la viermi ori ba, Veriga Lipsă putea sfâșia o pungă doar cu mâinile lui acoperite cu păr creț ca ăla pubian. Pentru a pregăti mâncarea, cei mai mulți dintre noi tăiam punga cu o foarfecă sau cu un cuțit. Vârai mâna și scormoneai până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]