603 matches
-
maluri. Toți avem de învățat de la îngeri, flori, copii; dragostea este un sfat cu aripa-n veșnicii. Prunci și flori...O lume-aparte, totdeauna le contemplu și nimic nu mă desparte de sublimul lor exemplu. 2012 Sfârșitul lumii...dar... Vârtejuri de vifor, zăpadă înaltă sub ea lumânări și candele-aprinse, oamenii cu puterile învinse cred că se duc pe lumea cealaltă... și unii s-au dus printre rugăciuni și suspine, alții, venind pe căi bănuite, prinși de geruri între cuțite, nici n-au
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
o să vezi, preferă Maimuța de sîrmă Doar pentru hrană, Apoi se întorc și-mbrățișează Maimuța de stofă Care nu le dă nimic. Cînd tinerii sînt speriați, își îngroapă fața în pieptul Cald și umflat de stofă. Maimuța de sîrmă rezistă viforului. Toți o preferă însă pe maimuța de stofă. HUME, DAVID Cap. 16, par. 9. Plaglit din tratatul An Enquiry Concerning Human Understanding. IBSEN, HENRIK Cartea 3 și 4. Datorează mult piesei în versuri Peer Gynt, care prezintă un joc subtil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ieși, din nou, În lume, de astă dată, sub formă de transpirație. Urmă o pauză. O pauză nu prea mare, Întrucât, bârzoii din prepeleac prinseră a-și tremura, iarăși, aripile, iar zumzetul se transformă, rapid, În bâzâit, iar bâzâitul, În vifor de motor de avion gata de a-și lua zborul, de pe pistă, iar, la rândul lor, mesenii, și, mai cu seamă, mesencile, prinseră a luneca, de ziceai că sunt pe arcuri, nu alta, spre ring. După Încă o pauză, ceva
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ca din drojdia lor să-mi otrăvesc credințele, sub un cer fugar! Nimic nu exprimă mai chinuitor decepțiile unui suflet religios ca dorul de otrăvuri. Ce flori veninoase, ce adormitoare crude să ne vindece de molima înfiorătoarei lumini? Și ce vifor de căință să ne descarce sufletul la margini de fire? Timpul e un anotimp al veșniciei; o primăvară funebră a eternității. Desprinderea ființelor din haosul inițial a creat fenomenul individuației, adevărată străduință a vieții spre luciditate. Ca un strigăt după
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lui În zona vastului, plinului, enormului: zona posibilităților maxime, spațiul În care se trăiește repede (toate pasiunile sînt violente și „repezi” la Heliade) și În mod urieșesc. Poetul acesta care nu cunoaște sentimentul limitelor scrie: „cornet prea fioros”, „glas prea-cobitor”, „vifore prea-geroase”, „legi preadrepte”, preabunul tată” etc, marcînd pragul de sus al stărilor, condiția maximă de existență a obiectelor. Dar acest prea nu sugerează, oare, și o depășire a suportabilului, un sublim pe punctul de a deveni contrariul lui? Nu, Heliade
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
simte deopotrivă bine pe timp de furtună și În ceasul calm al apusului. Dacă are, totuși, o preferință (care se traduce printr-o plăcere și, În același timp, o teamă), preferința merge spre momentele „de vrajă” ale naturii: furtunile astrale, viforele, urletul mării, zvîcnirile scoarței terestre, flăcările rotitoare etc. Acestei imaginații stimulate de „urgiile” firii Îi corespunde și un apetit spațial: „locul de groază”, peisajul accidentat, devastat de forțele oculte ale universului, În Serafimul și Heruvimul, dar și În alte poeme
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În Serafimul și Heruvimul, dar și În alte poeme demonstrative și vizionariste, Heliade a dat cea mai clară sugestie a plăcerii lui, dacă nu de a trăi, În orice caz de a contempla un univers În stare de ebuliție: „CÎnd viforul se scoală, cînd cerul se mînie, CÎnd negura se-ntinde, cînd norii se-mpletesc, CÎnd focul șărpuiește d-a lungul În tărie Cu fulgerul, atuncea cu groază te privesc. CÎnd marea se răscoală, volbură-ntărîtată, CÎnd undele-i muginde se nalță
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
schinteiază, Al meu suflet te vede În orice meteor. Pe orice spăimîntează, ș-amerință viața, În orice loc de groază, acolo te zăresc; Ca tunetul ți-e glasul, ca fulgerul ți-e fața! Fulger În mine trece cînd ochii-mi te-ntîlnesc! Viforul bubuie, zboară, Crivățul vîjÎie, trece, Tremurul saltă, doboară, Trăsnetul arde, petrece Cu cugetul cînd vii, Grindina bate, rănește, Stingerea pasu-i urmează; Seceta seacă, sterpează, Foametea rumpe, răcnește, Boalele zbiară, turbează, Moartea doboară, cosește Osînda tu cînd ții”... Avem aici concentrate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Tremurul saltă, doboară, Trăsnetul arde, petrece Cu cugetul cînd vii, Grindina bate, rănește, Stingerea pasu-i urmează; Seceta seacă, sterpează, Foametea rumpe, răcnește, Boalele zbiară, turbează, Moartea doboară, cosește Osînda tu cînd ții”... Avem aici concentrate aproape toate elementele lirismului său: viforul, cerul dezlănțuit, negura, norii, focul, fulgerul, marea Întărîtată, munții ce fumegă, vulcanii În turbare, văzduhul spintecat de flăcări și alte locuri și lucruri rele, Într-o corespondență curioasă cu forțele mari ale universului. În intuiția acestor legături secrete, Heliade arată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
covîrșitoare ca număr, inconsistente ca structură. Mai Întîi un vuiet surd, grozave șoapte, zgomot lung, Înădușit, apariția, apoi, a oardelor ca un nor negru ce se lățește și acoperă orizontul. Norul devine o hidră, hidra se metamorfozează În neguri otrăvitoare, vifor de urgie, după care negurile, viforul pier În pustiu... Imagini, toate, ale unei violențe materiale ce se dezagregă ușor. O agresivitate ce se scurge ca apa În nisipurile secetoase... În aceeași tehnică sînt compuse și poemele din Ostașii noștri: o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Mai Întîi un vuiet surd, grozave șoapte, zgomot lung, Înădușit, apariția, apoi, a oardelor ca un nor negru ce se lățește și acoperă orizontul. Norul devine o hidră, hidra se metamorfozează În neguri otrăvitoare, vifor de urgie, după care negurile, viforul pier În pustiu... Imagini, toate, ale unei violențe materiale ce se dezagregă ușor. O agresivitate ce se scurge ca apa În nisipurile secetoase... În aceeași tehnică sînt compuse și poemele din Ostașii noștri: o retorică mai obosită, bazată aproape În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acest lucru!) sunt tot atâtea incidente distribuite pe axul narativ al povestirii, al căror coeficient de satanism se lasă mai mult bântuit decât perceput cu obiectivitate și evaluat ca atare. Tot așa, însuși episodul rătăcirii în noapte agitată bântuită de vifor, se derulează sub semnul aceluiași mod de a recepta faptele, chiar dacă acestea sunt de o spectaculozitate sumbră, generatoare de spaime irepresibile. În acest moment, Caragiale, scriitorul care se amuzase de atâtea ori de ,,romantism’’, este împins spre situația de a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
emoționat rezultatul. Superficiala fată citește biletul, dar uită să dea o rezoluție, așa că Felix tot trebuie să-i spună pe gură ce gândește. Scrisorile, autentice sau false, constituie probe grele. Pentru a scăpa de un boier, adversar regimului său, în Viforul, Ștefăniță Vodă recurge la o scrisoare acuzatoare măsluită. Plastografia e desăvârșită, Arbore își recunoaște scrisul, dar nu conținutul. În Princepele, un boier este trădat de o scrisoare interceptată, autentică însă, în care punea la cale chiar amănuntele încoronării sale după
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
șeful politic suprem al celui care aruncă trivialităț ile: ... G. Tutoveanu este „un adevărat, un duios și un puternic poet”; poezia sa „Aduceți‐vă aminte” este „Una din cele mai frumoase bucăți lirice din literatura noastră”; poemul său „Logodnica lui Vifor” este „de o formă clasică pură”; întregul volum „Balade” e „cea mai însemnată carte de poezii din acest an și de câtva timp încoace”. Cel de al doilea număr din Praștia apare la 20 ianuarie 1924. Este realizat la Tipografia
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
la cunoștință cititorilor că „ultimele două numere din Vocea 225 Tutovei au fost „oprite din ordinul autoritățil or superioare...” Simpatizând cu țărănimea, Vocea Tutovei publică articole: „Armata ucigașă”, semnat Ego, „În che stia țărănească cu privire la administrație și justiție” ‐ de G. Vifor; „Răscoalele țărănești... o rătăcire momentană?” - de N.N. I.; „În luptă pentru regenerarea satelor” - de V.G.; „Cum s‐au potolit răscoalele?” - de Virgo și chiar un serial „1907” - semnat de St. Constantiniu, în numerele 39, 40 și 41 ale anului calendaristic
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Brook, la Stratford și Aldwych. Zoe Dumitrescu-Bușulenga în Influențe shakespeariene în trilogia dramatică a lui Delavrancea, în "Limbași Literatura" nr. 6, 1962, p. 337-346 detectează apropierile dintre creația lui Delavrancea și modelul shakespearean. Printre ele asemănările dintre Regele Lear și Viforul. 1963, 1965 Celebrul actor Morris Carnovsky apare în Regele Lear pe scena de la Stratford, Connecticut. 1963 O nouă ediție a traducerii lui Mîhnea Gheorghiu: W. Shakespeare, Regele Lear, traducere și prefață de Mîhnea Gheorghiu, București, Editura Tineretului, 1963 (254 p
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
knights: yet, that on every dream, Each buzz, each fancy, each complaint, dislike, He may enguard hîș dotage with their pow'rs Că poți să zgudui bărbăția-mi într-atît, Ca aste lacrimi, izbucnindu-mi far' să vreau, Te-nvrednicesc lor. Vifor asupra-ți, cețuri! Rănile vii din părintesc blestem Străpungă-ți orice simt. Bătrîni, proști ochi, De plîngeți iar de-aceasta, am să vă smulg Și zvîrl cu apă care-o revărsați Să înmuiați țarina. Ce-am ajuns! Așa să fie
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
că sînt mult mai mult Decît ce par, deschide-mi pungă, ia Cît este. Pe Cordelia de-o vezi, N-ai teamă, -o vezi i-arată-acest inel, Si ea-ți va spune cine e acel Pe care nu-l știi încă. Vifor blestemat! Merg să-l găsesc pe rege. CURTEANUL: Dă-mi mîna. Nu ai mai mult să spui? KENT: Few words, but, to effect, more than all yet: That when we have found the King în which your pain That way
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
rau poate-a-mi fi; nu-i cel mai rău, Cît timp putem a spune: "-I cel mai rău". BĂTRÎNUL: Băiete, încotro? GLOUCESTER: E-un cerșetor? BĂTRÎNUL: Nebun și cerșetor. GLOUCESTER: Mai are minte,-altfel n-ar ști cerși. Azi-noapte-n vifor, astfel de-om văzînd, Mi-am zis că omu-i vierme. Fiul meu atunci În minte îmi veni, deși-a mea minte Nu-l îndrăgea; multe-auzii-ntre timp. Că muștele pentru copii, zeilor sîntem: Ne-ucid spre-a se distra. EDGAR (Aparte
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
oglindă", "marele plâns". Impresionează un pelican, mare "cât o mitropolie"; pe cer apare o ghilotină "cât domul din Köln". Întocmai ca Al. Philippide al intermundiilor, Mihai Ursachi lasă în suspensie teluricul; în clipe faste, în nopți cosmice se aude "un vifor de floare de măr și de vișin". Răsturnător de noime, ironistul construiește programatic pe contra-sensuri. Într-o Narațiune de primăvară (altfel decât la Ion Barbu din După melci) un copil bălai cu "părul în bucle" contemplă un melc ("erau milioane
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
drapelul Rusiei... Țarii reușiseră tocmai atunci să-și afirme puterea și asupra principatelor dunărene. Napoleon I nu a putut să îngenuncheze definitiv Rusia pe câmpul de luptă, iar amintirea gloriei de la Austerlitz, Friedland sau chiar Borodino s-a pierdut în viforul iernii. Însă cultura franceză a cucerit, într-un mod desăvârșit, elitele politice și militare ruse. Un triumf din care am gustat și noi, oarecum, odată cu extinderea influenței ruse după Tratatul de la Adrianopol asupra principatelor dunărene. Pe vremea Regulamentelor Organice, a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a-i sufla femeia; suflantă; suflare; suflă; suflet; sufleur; sufleuri; șoptit; șoșotea; șterge; teatru; test; testare; toamna; trage; trăia; trăim; trecut; a trișa; în trombon; țipa; umfla; urcare; usturime; ușurare; ușurință; viață fizică; în ureche; viață în nări; a viețui; vifor; vin; vine; viscolește; vițel; vîntul în cap; vîntura; vorbăreț; vorbe; vorbește; zbor; a zbura; a zice (1); 782/236/77/160/2 suflet: inimă (113); bun (67); mare (37); bunătate (36); curat (32); viață (28); pereche (25); om (22); iubire
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pufos; pupa; din pupă; rafală; rapiditate; răcorire; răcoros; repede; sălbatic; singurătate; statut; stricatul părului; suflare, aer; suflu puternic; sufocare; supărare; supărător; sus; susur; șarpe; șuiera; șuierat; teamă; trecător; tremur; uragan; urît; uscăciune; ușurință; vacă; val; vară; de vară; veselie; viață; vifor; vînt; vînturi; viu; zbucium; zburlit (1); 788/190/65/125/0 vîrf: munte (246); ascuțit (61); înalt (43); înălțime (41); sus (41); pisc (30); culme (19); de munte (19); deal (16); apogeu (14); succes (12); cuțit (9); Everest (8); top
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
că din cauza stării de distrofie avea niște “crăpături până la sânge la degetele de la mâini”, pe care un doctor le tăia la margine cu un bisturiu improvizat. Ulterior deținuții din Grindu au fost duși în colonia mamă de la Periprava, pe un vifor năprasnic de le-au înghețat urechile 116. Efectivele de deținuți decimate de înfometare, de boli dar și de munca grea la săpatul canalelor și la înălțarea digurilor de la amenajarea piscicolă Popina, cea mai mare din Europa (6.500 ha), erau
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
tânără, cit., în P.S.B., vol. 21, Introducere, pp. 5-6. footnote> În ciuda vicisitudinilor vieții, Antusa s-a dovedit o adevărată mamă creștină. Despre greutățile prin care a trecut, ea însăși spune fiului: Graiul nu-i în stare să zugrăvească furtuna și viforul suferite de o fată tânără, abia ieșită din casa părintească, mistuită de treburile gospodăriei, aruncată dintr-o dată într-o durere atât de mare și silită să facă față unor griji mai presus de vârsta și de firea ei.<footnote În
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]