619 matches
-
de cum a auzit că vrea să se însoare cu Nadina, firește delicat, fiindcă în cazuri d-astea orice povață negativă e rău venită. De fată s-a cunoscut ce femeie are să fie. Nu zice nimeni, unei fete îi șade bine vioiciunea, cochetăria, flirtul ― totuși, cu oarecare măsură. Nadina speria lumea cumsecade pe unde umbla cu nebuniile ei, cu ceata de admiratori după ea. Măcar după ce s-a măritat să se fi potolit. Profitând de iubirea oarbă a bărbatului, nu s-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se îndeamnă, bolborosi Filip. Dar până una-alta, am rămas fără învoială cu boierul ș-apoi numai cu pământurile noastre... Niculina aducea o ulcică de lapte fierbinte pentru tatăl său. Adineaori se sfătuise Filip și cu ea. Se burzului cu vioiciunea ei obișnuită: ― Oamenii au înnebunit de tot și umblă după cai verzi pe pereți de o să rămână cu toții muritori de foame! Uite așa are să fie! ― Mai rău e că nu se alege nici așa, nici altfel! făcu Filip, morfolindu-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceva la mașină, Nadina își redobândi încrederea și zise: ― Desigur, dar nici să nu exagerăm excesiv, domnule Stavrat! Arendașul ne-a asigurat, știi bine, că țăranii sunt pe aici liniștiți și... ― Arendașul e zevzec, coniță, iertați-mă! exclamă avocatul cu vioiciune. De altfel oamenii care trăiesc permanent în primejdie ajung să nu-și mai dea seama de ea. Numai așa se explică de ce și bătrânul Iuga, om ponderat și cu scaun la cap, nu s-a arătat ieri deloc alarmat, sau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au fost încărcate armele, altfel tâlharii ne omorau! Pe când jandarmii dispăreau, pipăindu-și cucuiele și coastele, țăranii comentau bătălia cu râsete și glume, cu sudălmi și ocări. Trifon Guju bălăbănea o pușcă în aer, și chiuia, și striga cu o vioiciune ce nu se potrivea deloc cu fața lui morocănoasă: ― Acu-i acu, fraților!... Acu-i acu! Vestea izgonirii jandarmilor se răspândi repede dintr-un capăt la altul al satului, împrăștiind o bucurie, parcă tuturor li s-ar fi ridicat o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că ea nu se ferea de mine, că a venit de câteva ori la banca mea, când citeam câte ceva într-o pauză, și mi-a desenat repede pe un caiet o floare cu patru petale lângă care a scris GINA. Vioiciunea ei în mișcări era neobișnuită: ritmul pașilor, mișcările mâinilor, rapiditatea scrisului ei mă uimeau întotdeauna. Faptul că mă considera doar un simplu prieten, că nu vedeam mai nimic schimbat în purtarea ei față de mine mă umilea, mă făcea să simt
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unul alb, celălalt negru gesturi devenite deja de multă vreme familiare. Întinde spre Lucian, cu figura lui prefăcut solemnă, brațele cu mânecile suflecate până la jumătatea antebrațului și pumnii strânși. Lucian își ridică privirea spre ochii tatălui său, în care observă vioiciunea lui ghidușă obișnuită. Ochii lui îl întreabă c-o ridicare scurtă a sprâncenelor: ei, ce alegi? Brațele tatălui său sunt vânoase, chiar și la vârsta lui înaintată, și întotdeauna arse de soare după plimbările pe care le face cât e
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ei, le oferea un spectacol. Era chiar de mirare că aproape nimeni din jur nu-i dădea vreo atenție... Tatăl lui Lucian participa cu mult interes la miting, vădind și aici, la fel ca și în multe alte ocazii, acea vioiciune a spiritului său niciodată cu adevărat îmbătrânit. În timp ce mama sa, pentru care avioanele trebuie că nu reprezentau altceva decât niște mecanisme, fie ele și foarte sofisticate, nu se prea omora cu firea să urmărească acrobațiile aeriene. Și poate de aceea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care elementul clasicității să predomine, apoi e Viclenie și amor. De drama mea n-are să fie nimica, pentru că nu știu ce formă să-i dau, pentru că nu e dramă. S-ar potrivi poate mai multe pentr-un epos, dar atuncea aș pierde vioiciunea scenelor și a caracterelor ce-mi trec prin minte. Cum vă spun, n-are să fie nimic din ea; simt cum se desparte întregul ei în părți constitutive, din cari fiecare își pretinde independința sa. De-ar fi fost să fie
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
domn Mitropoliei... Nimeni altul însă să nu se amestece. Iași, la 20 martie 7166 (1658)>.” „Uite cu cine am eu de-a face. Acum spune că nu poate citi pentru că i-au obosit ochii și acum îmi citește cu mare vioiciune această traducere - din nemțește - făcută de Aaron la 26 iulie 1784 în Cernăuți. Păi să-l mai crezi altădată?” Asta gândeam eu, dar m-am făcut că nu bag în seamă și am tăcut. Și bine am făcut...În liniștea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ziua aceea foarte ostenit, călca parcă mai greu 5i i apăsa ceva între umeri. Elena, care nu știa cum să organizeze plecarea, se uitase, in adevăr, spre Drăgănescu și spre însoțitorii lui, apoi văzând pe Mini mai aproape o invitase cu vioiciune să meargă cu ea și Marcian. Mini se întorsese spre Nory: - Pe buna Lina o lăsăm singură? zisese. - Nu-i purta de grijă! Suportă bine ... și numai bună nu ?! - Cine a fost bun și se schimbă din răutatea oamenilor e
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o fată, a patra fiică a soților Toma. Ce nume să-i dea? A stat Petru și s-a gândit că acest copil trebuie să fie altfel decât ceilalți șase. Nu de alta, dar avea fetița ceva aparte: o deosebită vioiciune, o privire inteligentă, un chip de-o asprime nemaiîntâlnită. Popa, care, pe vremuri în copilărie și adolescență, fusese bun la carte și învățase cu mare drag (bineînțeles, doar la materiile care îl atrăgeau) știa că, în antichitate trăise cineva cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
răspunde la întrebarea pe care i-ar fi întors-o ea? Rămase acolo și nu spuse nimic, gata să se întindă pe jos și să moară. Mark ieși din baie, îmbrăcându-se din mers. Își legăna capul, cu maximum de vioiciune pe care Weber îl văzuse vreodată la el. — Gata, uite care-i planul. Uite ce-o să fac. Cuvintele lui păreau mărunte și foarte îndepărtate. Weber nu reuși să le distingă în larma din jur. Chipul Barbarei Gillespie, ovalul acela deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de o profunzime care-i făcea să-și schimbe nuanța ajungînd aproape pînă la negru, pe măsură ce emoțiile se succedau rapid cu chipul ei. Vorbea cu glas blînd și scăzut, privind spre bărbatul de lîngă ea și zîmbindu-i voluptos, vorbea cu vioiciune, cu sinceritate, cu veselie și uneori izbucnea Într-un mic hohot de rîs ce izvora din gîtul ei cu accente pline, joase, calde și senzuale. În timpul ce se plimbau În sus și-n jos pe peron, femeia Își strecurase mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o flacără albă și palpitantă. Se prăbuși în iarba lucioasă, ca o oglindă în soare. - Nu va fi la fel de luminoasă în plină zi, zise Discipolul. Ține minte că trebuie să i-l dai în camera dumitale. Întrebări? Janasen culese cu vioiciune obiectul strălucitor. Părea ca un fel de plastic. Era plăcut la pipăit și era satinat. Pe el era ceva imprimat, prea mărunt pentru a putea citi cu ochiul liber. - Și ce trebuie să facă asta? - Să citească mesajul. Janasen se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
scaunul. Era un semnal. Secoh încetă - numaidecât să mănânce, deși mai avea mâncare în farfurie. Gosseyn lăsă cuțitul și furculița și se gândea că dejunul se termina. Servitorii începură să strângă masa. Enro se ridică în picioare și zise cu vioiciune: - Nici o veste de pe Venus? Secoh și Gosseyn se ridicară. Al doilea cu dificultate. Șocul produs de acest nume familiar într-un loc atât de depărtat de sistemul solar era numai personal, așadar controlat. Fragilul sistem nervos al lui Ashargin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sau mai tare, ca pieptul de pui, sau galbenă ca un ou fiert. Nu avea nici un gust, însă, deși Lanark nu mînca mai mult de jumătate din porția mică din farfurie, mesele îi dădeau întotdeauna o stare de comfort și vioiciune. Camera avea pereți de culoarea laptelui și o podea din lemn lăcuit. Lîngă perete se aflau cinci paturi cu cuverturi albastre, iar Lanark, aflat în patul din mijloc, avea în față un perete cu cinci arcade. Dincolo de ele, se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vorbi: Ozenfant vrea să stea de vorbă cu inginerul Johnson... Johnson, salut, ai primit salamandra; de cît este?... O, bine. Oricum, mi-a crăpat lentila, așa că înlocuiește-o repede, te rog. Ozenfant își puse radioul în buzunar și spuse cu vioiciune: — Nu sînt tocmai un milion de megatermi, dar o să fie de-ajuns pentru o lună-două. Se aplecă și săltă o harpă care căzuse pe o parte. Lanark întrebă tăios: — Folosiți căldura? — Sigur. Trebuie să ne încălzim cumva. Dar e atroce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ea blînd și-l ajută fără grabă să se îmbrace și să coboare în stradă, unde îl aștepta un taxi. în timp ce mașina mergea cu viteză spre casă, ea îi povesti despre colegiul ei din Aberdeen. Era de un an acolo; vioiciunea ei strălucitoare și inteligentă nu avea nimic agresiv în ea, și simți că n-are rost să se mai teamă de ea în viitor. Domnul Thaw pusese masa pentru ceai. Cînd se așezară la masă, Ruth continuă: — îmi place la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o flacără albă și palpitantă. Se prăbuși în iarba lucioasă, ca o oglindă în soare. - Nu va fi la fel de luminoasă în plină zi, zise Discipolul. Ține minte că trebuie să i-l dai în camera dumitale. Întrebări? Janasen culese cu vioiciune obiectul strălucitor. Părea ca un fel de plastic. Era plăcut la pipăit și era satinat. Pe el era ceva imprimat, prea mărunt pentru a putea citi cu ochiul liber. - Și ce trebuie să facă asta? - Să citească mesajul. Janasen se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
scaunul. Era un semnal. Secoh încetă - numaidecât să mănânce, deși mai avea mâncare în farfurie. Gosseyn lăsă cuțitul și furculița și se gândea că dejunul se termina. Servitorii începură să strângă masa. Enro se ridică în picioare și zise cu vioiciune: - Nici o veste de pe Venus? Secoh și Gosseyn se ridicară. Al doilea cu dificultate. Șocul produs de acest nume familiar într-un loc atât de depărtat de sistemul solar era numai personal, așadar controlat. Fragilul sistem nervos al lui Ashargin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
sub ceea ce fusese cândva o fereastră, își îndrepta spre interiorul întunecos razele lanternei sale electrice. Deodată aceasta se stinse, iar omul - un individ vânjos - se depărta repede, răsucindu-și mereu capul încoace și încolo. Lui Corl nu prea îi plăcea vioiciunea aceasta, căci vedea în ea un indiciu al capacității individului de a reacționa prompt la primejdii. Era un semn rău. Corl aștepta până ce individul dispăru după un colț, apoi ieși la vedere și începu să alerge, mai repede decât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Smith: - Cred că nici soluția asta nu e bună. Și întrucât energizarea întregii nave ne-ar lua și ea prea mult timp, nu văd ce-am mai putea face. Vocea tărăgănată a lui Gourlay, specialistul în transmisiuni, răsuna cu o vioiciune neobișnuită: - Nu văd de ce aceste soluții n-ar fi valabile. Suntem încă în viață. Propun să ne punem pe treabă și să realizăm cât mai mult, în cel mai scurt timp posibil. - Ce te face să crezi că monstrul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
putut adopta contra lui. Doctorul își privi ceasul și spuse, adresându-li-se atât lui Kent cât și lui Grosvenor: - Voi trimite un infirmier. Discuția voastră trebuie să înceteze înainte de sosirea lui. S-a înțeles? - Perfect! zise Kent, cu o vioiciune silită, iar Grosvenor dădu din cap. Când ajunse la ușă, doctorul Eggert mai spuse: - Domnul Fander va fi aici peste vreo douăzeci de minute. După ce doctorul ieși, Kent se apropie încet de marginea patului și rămase acolo câteva clipe, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
iulie, anul Isher 4784, se deschise ușa Departamentului de coordonare al Arsenalelor, de la hotelul Royal Ganeel. Robert Hedrock ieși, pășind de-a lungul unui coridor lat și bine luminat ce se întindea în depărtare în fața lui. Se deplasa cu o vioiciune aproape felină, dar, de fapt, atenția i se concentra asupra altor lucruri decât cele din jur. Cu mai puțin de un an în urmă ceruse să se înscrie la Arsenale, motivul declarat fiind acela că se aștepta Ia o înfruntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și el armele soldaților, care nu erau decât niște obiecte obișnuite din metal ori din plastic, folosite destul de stângaci, ca și orice altă substanță materială, câtuși de puțin asemănătoare cu acest revolver, fără o viață proprie uluitoare, sărind cu o vioiciune intrinsecă pentru a susține cu toată puterea lor superbă voința stăpânului. Tresărind, Fara își aminti de scopul venirii lui în acest magazin. Zâmbi cam strâmb și zise: - Toate acestea sunt foarte interesante. Dar cum rămâne cu raza care se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]