KorAP: Find »[drukola/base=violetă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...115 >

2,852 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

ei nu ar fi fost o poveste pe care Iolanda Încerca din răsputeri să o uite ca pe un vis de nepovestit de teamă ca nu cumva astfel să se Împlinească În toată cruzimea simplității sale. Și nici un cuvânt despre Violeta a cărei umbră se vedea În VW-ul 1300 gata de plecare spre Hungaroring. El știa În amănunt povestea acelei fotografii În care un bărbat tânăr poartă pe umeri desenul În creion al iubitei sale. Îl cunoscuse bine pe Klaus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
natură moartă. Cu totul surprinzătoare era imaginea unui deal roșu ca un mușchi de vită așezat pe zăpadă, pictat de Ziffer. Cu un deal ca ăsta va Începe primul meu film, anunță solemn Grațian. De unde iei tu atâta roșu? Întrebă Violeta. Era Înspăimântată Înainte de a auzi răspunsul, căci Grațian avea soluții pentru orice problemă, așa Încât, pentru el, practic, nu existau probleme. Și tocmai acest lucru o Înspăimânta. De la abator, veni răspunsul prompt și rece ca o ghilotină. Cum de la abator? Fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o Înspăimânta. De la abator, veni răspunsul prompt și rece ca o ghilotină. Cum de la abator? Fac o comandă de sânge pentru uz estetic, preciza Grațian, convins că ultimul cuvânt Însemna ceva pentru o fată care se pregătea pentru Istoria Artelor. Violeta Începu să râdă. Grațian nici măcar nu tresări. Părea chiar preocupat de soarta primului său film. Violeta continua să râdă În speranța că va atrage În acest fel atenția asupra ei. Abia când râsul său se apropie de strigăt sau de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o comandă de sânge pentru uz estetic, preciza Grațian, convins că ultimul cuvânt Însemna ceva pentru o fată care se pregătea pentru Istoria Artelor. Violeta Începu să râdă. Grațian nici măcar nu tresări. Părea chiar preocupat de soarta primului său film. Violeta continua să râdă În speranța că va atrage În acest fel atenția asupra ei. Abia când râsul său se apropie de strigăt sau de rugă, privirea ironică a lui Grațian se opri asupra ei. Violeta avea ochii Întredeschiși. Se arăta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de soarta primului său film. Violeta continua să râdă În speranța că va atrage În acest fel atenția asupra ei. Abia când râsul său se apropie de strigăt sau de rugă, privirea ironică a lui Grațian se opri asupra ei. Violeta avea ochii Întredeschiși. Se arăta și se ascundea. Cum fac și farurile mașinilor noaptea În „faza de Întâlnire”. O privire care spunea mai mult decât ea Însăși dorea. Violeta abia mai respira În liniștea camerei, În timp ce respirația lui era tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de rugă, privirea ironică a lui Grațian se opri asupra ei. Violeta avea ochii Întredeschiși. Se arăta și se ascundea. Cum fac și farurile mașinilor noaptea În „faza de Întâlnire”. O privire care spunea mai mult decât ea Însăși dorea. Violeta abia mai respira În liniștea camerei, În timp ce respirația lui era tot mai sacadată și mai greu de stăpânit. Tăcerea asta jenată, iată un lucru cu care un regizor de film are Întotdeauna de furcă. Când se hotărî să Îi lase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mai respira În liniștea camerei, În timp ce respirația lui era tot mai sacadată și mai greu de stăpânit. Tăcerea asta jenată, iată un lucru cu care un regizor de film are Întotdeauna de furcă. Când se hotărî să Îi lase singuri, Violeta era Întinsă pe mochetă, epuizată de o Înfruntare care durase prea mult pentru o puștoaică de clasa a Xl-a, fie ea la mate-fizică, și pivot În echipa de baschet a liceului. 6. Își spunea că nu se mai Întorcea demult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
spunea că nu se mai Întorcea demult acasă, ci doar Într-un loc cunoscut, la fel ca străzile, parcurile, muzeele care aparțin În egală măsură tuturor celor ce le străbat sau și le amintesc. Se Înstrăinase de casă o dată cu râsul Violetei, legănându-se Încet, ademenitor, ca un hamac, sub privirea tot mai nesigură a lui Grațian. Nu-ți trebuiau prea multe cuvinte ca să numești această vibrație abia sesizabilă, această pașnică și tulburătoare, În același timp, ondulare a aerului. Și nici un IQ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
instalase „la syntaxe de l'éclair”, vorba poetului, pusă În slujba unei judecăți sumare și a unei condamnări fără apel. Din splendida rachetă de croazieră nu mai rămăsese decât un fuselaj de cenușă, cum tot din cenușă părea și trupul Violetei pe care el Îl scormonea ca un ciobănesc german În căutarea drogurilor. Dintotdeauna, de altfel, Violeta i se Înfățișa ca un depozit clandestin de stupefiante din care lua mai Întâi ea Însăși, Înainte de a le oferi și altora. 7. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
unei condamnări fără apel. Din splendida rachetă de croazieră nu mai rămăsese decât un fuselaj de cenușă, cum tot din cenușă părea și trupul Violetei pe care el Îl scormonea ca un ciobănesc german În căutarea drogurilor. Dintotdeauna, de altfel, Violeta i se Înfățișa ca un depozit clandestin de stupefiante din care lua mai Întâi ea Însăși, Înainte de a le oferi și altora. 7. Se Întâlniră În modul cel mai banal cu putință În Piața Gării. Ne Îmbrăcăm la Abbie Hoffmann

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și câteva LP-uri: Jimi Hendrix, cu Machine-gun, Beatles, Abbey Road, Led Zeppelin cu Communication Breakdown, Pink Floyd, Dark Side of the Moon și Phoenix, Cantafabule. Ceilalți, doar neveste și copii. 10. Acum Însă nimeni nu se gândea la moarte. Violeta, cel mai puțin. Mergea să Înoate la baraj. Poate vii și tu, a zis ea ca Într-o doară. În ținuta asta de campanie? Întrebă el. De ce nu? zise ea. A acceptat invitația, uitând că nu avea costum de baie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În sac peste Ulrich, Agathe, Diotima, Tomas, Tereza, Sabina și ceilalți, pe care avea să Îi descopere cu o uimire egalată doar de limpezimea cerului sau aroma sângelui, cum ar fi spus, cu sarcasmu-i cunoscut, Grațian, când o auzi pe Violeta strigând: Stai, că nu-i prosop de garajist! Îi luă haina din mâini și, după ce o Împătură cu grijă, o puse la locul potrivit, fără să agreseze vreun personaj. Asta ca să nu o porți creponată, zise ea, mulțumită de propria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
să subjuge auditoriul, Petru Își vedea primele cursuri sau seminarii. Iolanda era atentă mai mult la cizmele italienești ale Eleonorei și la mulțimea pistruilor de pe față, decât la vorbele ei. Despre Școala de Pictură de la Baia Mare știa destule, iar pe Violeta n-a suferit-o niciodată. Cei de la mate-fizică erau siguri că puteau reuși peste tot. Unii chiar reușeau. Doamnelor și domnilor... Înainte de a vă citi Însemnările Violetei Rancea, scrise În 85' În vacanța de vară, trebuie să vă fac o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
la vorbele ei. Despre Școala de Pictură de la Baia Mare știa destule, iar pe Violeta n-a suferit-o niciodată. Cei de la mate-fizică erau siguri că puteau reuși peste tot. Unii chiar reușeau. Doamnelor și domnilor... Înainte de a vă citi Însemnările Violetei Rancea, scrise În 85' În vacanța de vară, trebuie să vă fac o mărturisire. Nu știu cum arăta Violeta când a scris aceste câteva pagini, nu știu cum arată astăzi și, până astăzi nu am văzut nici măcar În reproduceri tablourile. Despre Școală de pictură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-o niciodată. Cei de la mate-fizică erau siguri că puteau reuși peste tot. Unii chiar reușeau. Doamnelor și domnilor... Înainte de a vă citi Însemnările Violetei Rancea, scrise În 85' În vacanța de vară, trebuie să vă fac o mărturisire. Nu știu cum arăta Violeta când a scris aceste câteva pagini, nu știu cum arată astăzi și, până astăzi nu am văzut nici măcar În reproduceri tablourile. Despre Școală de pictură de la Baia Mare am informații puține și contradictorii, unii o socotesc de un interes local, alții de anvergură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
socotesc de un interes local, alții de anvergură europeană. A transforma acest revelion Într-un colocviu cu această temă ar fi o dovadă de inconștiență sau de prost gust. Eu mă aflu aici ca mesager al doamnei Ster. În ce privește textele Violetei, pot spune că le știu pe de rost. Le-aș putea recita ca pe un lung poem În proză. Ce Înseamnă asta, nu contează. Ceea ce contează cu adevărat e faptul că ne aflăm În fața unor comentarii destinate lucrării de licență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
spune că le știu pe de rost. Le-aș putea recita ca pe un lung poem În proză. Ce Înseamnă asta, nu contează. Ceea ce contează cu adevărat e faptul că ne aflăm În fața unor comentarii destinate lucrării de licență a Violetei, un proiect ambițios pentru vârsta ei. Citind și recitind rândurile Violetei, am fost cucerită de felul În care amestecă analiza pur tehnică a picturilor cu detalii din viața pictorilor, așa Încât aceștia sunt mai mult decât niște inscripții discrete pe pânză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ca pe un lung poem În proză. Ce Înseamnă asta, nu contează. Ceea ce contează cu adevărat e faptul că ne aflăm În fața unor comentarii destinate lucrării de licență a Violetei, un proiect ambițios pentru vârsta ei. Citind și recitind rândurile Violetei, am fost cucerită de felul În care amestecă analiza pur tehnică a picturilor cu detalii din viața pictorilor, așa Încât aceștia sunt mai mult decât niște inscripții discrete pe pânză, ființe vii ale căror siluete pot fi văzute dincolo de straturile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
dincolo de straturile de culori, ca Într-un fel de body painting. Ce Înseamnă asta nu contează. Chiar că nu contează, zise Încetișor Eugen Pascu. Ideea, Însă, Îi plăcea. Ceilalți trei pictori Îi făcură semn să tacă, gata să asculte comentariile Violetei. Nu știu ce ar fi făcut Violeta acum În locul meu. Poate ar fi spus aceleași lucruri, dar În alt fel. În mod sigur n-ar fi citit, sau ar fi privit În alt fel. Pentru a nu schimba nimic din ce a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Într-un fel de body painting. Ce Înseamnă asta nu contează. Chiar că nu contează, zise Încetișor Eugen Pascu. Ideea, Însă, Îi plăcea. Ceilalți trei pictori Îi făcură semn să tacă, gata să asculte comentariile Violetei. Nu știu ce ar fi făcut Violeta acum În locul meu. Poate ar fi spus aceleași lucruri, dar În alt fel. În mod sigur n-ar fi citit, sau ar fi privit În alt fel. Pentru a nu schimba nimic din ce a fost scris, voi citi, aruncând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
braț de tutun verde pus la uscat. El nici măcar nu deschise cărțile pe care tocmai le primise după o lungă așteptare. Se mulțumea cu micile sale exerciții de stil și cu impresia că lipindu-și urechea de pământ auzea inima Violetei bătând calmă, conștiincioasă, fidelă, o inimă de nădejde pe care va putea conta dacă va fi cazul. Își spunea că Într-un film sau chiar Într-o carte, lucrurile ar fi fost demult rezolvate. Lumea vrea fapte, nu vorbe, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În fața unui corp În care suprafața și adâncimea coincideau În mod cu totul spectaculos: era ceea ce se vedea. Prin sfârcurile cafenii ale sânilor Îi ieșeau la lumină două fire subțiri de fum alb cu miros de cedru sau santal. Vulcanul Violeta era gata să erupă pașnic. Cam câtă lavă s-ar ascunde În adâncul ei? În orice caz mai puțină decât În Vezuviu, Își spuse el, ceea ce era bine Întrucât orașul lor n-ar fi avut la o adică soarta Pompeiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o distanță anulată parcă din greșeală. Apoi a venit toamna. A urmat o iarnă obișnuită: lungă și posomorâtă. Odată cu primăvara, au venit, ca de fiecare an, și Paștele. Primi o telegramă cu următorul text: „Te fac o Înviere la București? Violeta” S-a Întâmplat cum a vrut ea. Pe scara trenului care Îl aducea acasă a primit câteva foi de hârtie În plic pe care ea i le Întinse după Îndelungi ezitări. Avea ochii umezi. Sau i se părea doar lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
a urat drum bun și l-a sfătuit să se ferească de scorpioni și de legioneloză. Apoi a intrat În casă și i-a spus doamnei Ster că va merge totuși În oraș la revelion și că va citi Însemnările Violetei. Doamna Ster avea oaspeți de seamă În noaptea asta: pe Susana Și pe Matei. Mezelurile domnului Húsvágó erau deja puse pe platouri În cămară. Macavei s-a dus la bufet și a băut rachiu până a intrat În comă alcoolică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
hotel. Renata Covalschi de la barul Voltaire trecea de la unul la altul Într-un comerț clandestin de care lui Îi era rușine. Ea una, Însă, nu Își putea reproșa gestul și gândul curat de a-i face să o uite pe Violeta. Nici măcar nu se fereau. Îl socoteau prea prost pentru lucruri atât de subtile. Activiștii din nucleul dur al partidului n-au ce căuta În lumea asta! Din lumea asta făceau parte și sentimentele lor tulburi, vâscoase. La drept vorbind, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]