2,276 matches
-
caută căldură și hrană, vezi ca prin ceață, flacăra lumînării pîlpîie și imaginea tremură, fecioara Își alăptează pruncul. Sub pleoape lumina se Înghesuie dinlăuntru. Culorile vor să fugă din tine și se-nvălmășesc toate acolo Între gene. Chipuri galbene, chipuri violete, date cu bronz, ca fetele noastre la demonstrația de chimie În laboratorul de la subsol. Buze și obraji se Încheagă, se descompun Într-o singură secundă, În lumina alba de magneziu care trădează pînă și fisurile unui fir de păr, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cenușiu lepros Înveșmîntată cu o jerbă de flori portocalii ofilite și un voal sfîșiat de mireasă. Ține În mîna descarnată manualul Ursulinelor cu rugăciunea pentru sufletele În suferință. Pocăiește-te. Și-n seara aceea de primăvară cînd aerul are irizări violete și parfumul nerușinat al iasomiei Îți cotropește sîngele și copil fiind descoperi În organele tale o prezență suspectă de o fermecătoare dulceață, tocmai ieșeam de la Maiandacht și ne adunaserăm În curtea interioară a mînăstirii În triunghiul acela pavat de jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
țepii. Chiar așa. Iar acum permiteți-mi să vă mai amintesc o dată tuturor că vorbele de ocară pe care le-am auzit aici sunt nedemne și incompatibile cu un creștin! A spus ultimele cuvinte dur, așezându-și crucea pe rasa violetă cu mâna lui bătrână, tremurând ușor. Privindu-l pe Burkeviț, mi s-a părut că fața lui cenușie și tremurândă s-a tras brusc, că ochii lui îl privesc pe preot cu o ură aprinsă și deschisă. „Acum îl lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
straniu, cu capul prăbușit, tremurând îngrozitor și clătinându-se, am avut doar un gând: „Ești pierdut, vai, ești pierdut, bietule Vaska!“ După o clipă, privind în direcția opusă, am văzut doar cum, atingând ușorul ușii, într-o frumoasă curbă, rasa violetă dispare pe cealaltă ușă. În clipa în care ne-am aruncat cu toții unul spre celălalt, vorbind agitați și fluturând din mâini, undeva, jos, se porni un vuiet care creștea amenințător, de parcă în clădire ar fi năvălit un val uriaș care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
după expresia feței mele și după ton, că exprim ura oricărui licean pentru mutra lui stacojie. Sufocat de indignare, mă pregăteam să vorbesc, când simții cum o mână fierbinte mi se lasă pe ceafa. Cu coada ochiului, văzui un piept violet și, pe acest piept, o cruce de aur, ridicându-se și coborând sacadat. — Domnule Richard Sebastianovici, vă rog să mă scuzați că intervin, spuse preotul, a cărui față cârnă și bătrână mi se arăta dublată și neclară, pentru că îl priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
acestea, curtea era plină de iarbă tunsă scurt. Din loc în loc, dispuse fără nici o simetrie, se aflau straturi rotunde cu petunii, cârciumărese și tufănele. Jos, lângă cerdac, se întindea un covor de salvie roșie ca sângele, în timp ce zorelele albe și violet se încolăceau în jurul stâlpilor de lemn. Curtea era plină de culori vii, în contrast plăcut cu verdele ierbii. Plantele de ricin crescuseră mai înalte decât zidul ce împrejmuia curtea, ca un al doilea gard de verdeață. În ușă, sprijinit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucru în urma jertfelor făcute de ei. Ca o recunoaștere a sacrificiilor făcute de tineri în revoluția din decembrie 1989, comitetul de inițiativă și pentru înălțarea Monumentului Eroilor, amplasat în fața bisericii din satul de reședință Lunca, au înscrisă și numele eroinei Violeta Ignătescu Radu din sat, care și-a dat viața pentru lichidarea regimului dictatorial reprezentat de cuplul Ceaușescu. Unii au murit, s-au jertfit, alții au rămasă cu câștigul, cu privilegiile, cu carnetele de revoluționar, însă, trebuie observat că în marile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
spre Roma: În Cetatea Eternă s-o găsi, cu siguranță, mai mult loc pentru tine și isprăvile tale și un aer mai prielnic pentru corupți. Cecco Angiolieri se așeză pe o piatră de la colțul răspântiei, după ce Își potrivise grijuliu ciorapii violeți și Își ridicase vesta așa Încât să i se vadă bine nădragii. - Și ar trebui să știi că legile Florenței interzic hainele nerușinate și lubrice. Cum naiba te-ai Îmbrăcat? Îl Încolți poetul. Celălalt, Însă, nu părea să-și facă griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
arma jos, fixându-l și nevenindu-i să-și creadă ochilor. Prietenul său purta un coif cu panaș, demn de un Împărat roman, și o platoșă groasă din piele. Însă, pe dedesubt, se zăreau vesta bufantă și obișnuiții săi ciorapi violeți. Jumătate zeu al războiului, jumătate satir. Măscărici, ca Întotdeauna. Celălalt părea fericit să-l vadă. Încă tremurând, Îl Îmbrățișă, acoperindu-i obrajii cu sărutări. Părea un câine care se gudură. - Prietene, știam că ne vei scoate de aici! Credincioșii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ceruri ca și cum și-ar fi adus deodată aminte rugăciunea. Deja Destinat nu îl mai vedea. Își strângea notițele în mapă, patru sau cinci foi de hârtie pe care-și redactase rechizitoriul cu scrisul său mic și îngrijit, muiat în cerneală violetă, un pumn de cuvinte alese care cel mai adesea făcuseră asistența să freamăte și pe jurați să cumpănească adânc în răstimpul cât nu dormeau. Erau de ajuns câteva cuvinte pentru a clădi un eșafod în doi timpi și trei mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu trăiesc decât un anotimp, despre cele care se întorc an de an și cele care se deschid numai seara și se închid dimineața, de acelea care strălucesc de la răsărit până la asfințit, deschizându-și corolele delicate de rochia-fecioarei rozalie sau violetă și care se închid brusc la căderea nopții, de parcă o mână violentă le-ar fi strâns petalele de catifea, vrând să le sufoce. Preotul vorbise despre aceste din urmă flori cu o voce schimbată. Nu mai era vocea unui preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
liniștea de mormânt. O răcoare plăcută îi mângâia trupul, iar razele reflectoarelor îi aprindeau părul ca pe o mare lumânare care ardea în sine, pentru sine. Mariana murea dansând îmbrățișată de amintirile ei, de prima păpușă, de rochița de mătase violet de la serbarea din clasa a V-a, îmbrățișată de valurile calde de la Costinești, unde o privise Mișu întâia dată. Murea dansând îmbrățișată de privirile tuturor liceenilor pe care-i servise, de spuma caldă și parfumată a tuturor vaselor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Împreună. — Vreau să văd un film, spuse Akemi Yokota În timp ce stăteam În cafeneaua aceea atât de Înghesuită Încât aproape că Îl atingeai cu cotul pe cel ce ședea la masa alăturată. Dar nu un road-show, adăugă ea. Purta un taior violet și fuma țigări subțiri și lungi, din acelea din care fumează animatoarele din baruri, strângându-le cu stângăcie Între degete. Filmul se numea Sex, minciuni și casete video. Mă gândeam că femeia asta probabil că nu avea video acasă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
viorile mai cântă și albe flori tot ning în părul tău și-n mine cresc părerile de rău și singur stau sub bolta nopții sfântă. De peste stradă, la un magazin de vechituri tot hârâie-o flașnetă și noaptea mea devine violetă ca un peisaj lunatec de marin, Iar din adâncul meu răsar fantomele din primăveri uitate cu haine zdrențuite și pătate și trec pe sub salcâmi cu pasul rar. Leonid IACOB Referință Bibliografică: pe strada cu salcâmi / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN
PE STRADA CU SALCÂMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364273_a_365602]
-
tăcuții veghetori. I-am desenat cu dorul de tandru și naiv Într-o magie albă ascunsă-n rogvaiv... Acolo doarme pruncul vegheat , fără coșmar În lumea fără vină, în care sunt un dar Și-un zâmbet de lumină, în nuanțe violet, Nectar și miere, floare de câmp într-un buchet... În care-mi cânt iubirea de Om și lume nouă O lume neascunsă , unde penelul plouă Doar picături de rouă din zorii clipei mele În care mă trezesc ascunsă între stele
VEGHETORI-DUPĂ PICTURA MAIEI MARTIN VEGHETORI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361413_a_362742]
-
mușcate de durere, (atât de mult ,la pieptul meu te-am strâns!) Să te mai am: of, cine-mi poate cere? Chiar eu îmi cer și n-am primit răspuns. Mă bântuie-ndoiala și mă plânge, O ploaie de -ntuneric violet Și curge din iubire-atâta sânge Că înapoi aș vrea să-mi iau bilet. Nu-mi pune întrebări despre aripa Ce am pierdut-o azi în zborul meu! M-au inundat și umbrele și frica Când te-am aflat un
MI-E GÂNDUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361468_a_362797]
-
mine însămi și prin ochii și cuvintele altora. Scriam undeva că FB este pentru un emigrant "sticlă cu mesaj"pe care a aruncat-o în ocean, în speranța că cineva,undeva o va găsi într-un târziu...într-un amurg violet pe o plajă pustie:) Mi-am format un fel de comunicare și parcă un fel de rețea de prieteni ,care chiar virtuali fiind sunt totuși ,în spatele ecranului,oameni pe care odată i-am cunoscut sau oameni cu care ,chiar dacă nu
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361502_a_362831]
-
maestru al culorilor. Batya Bombigher ne-a obișnuit cu picturile metaforă. De data aceasta îi admirăm un peisaj cu o cromatică bogată, în care paleta pictoriței trece cu dezinvoltură printr-o gamă în care se armonizează albastrul, verdele, roșul și violetul sugerând optimism și bun gust. Iată și un peisaj al pictoriței care s-a remarcat prin foarte reușite lucrări abstracte. Receptivă și la alte teme și modernizări, clasică în concepție și stabilă compozițional, semnează de asta dată un tablou care
BOGĂŢIE CROMATICĂ ŞI IMAGINAŢIE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362839_a_364168]
-
al neființei”. Dar nu uitați că el poate fi și după ce dumneavoastră veți fi trecut demult prin „țara amintirilor” spre lumea rece și echidistantă din „minus infinit! (Dispare) ( Pe nesimțite, ca și cum s-ar materializa din razele unei lumini cu nuanțe violete , pe fondul unei melodii în surdină apare Ela.) ELA: Bună, iubițelule! Ce mai faci? EL: Ela! Nu te-am mai văzut de o veșnicie! ELA: Acum, pentru că sunt aici, nu te bucuri? EL: Cum să nu? Însă ... (Devine trist): Nu
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
pe masă un caiet). Iată un caiet! Oare, ce o fi conținând? (Îl răsfoiește). Seamănă cu un jurnal. Dar să vedem ce conține. Deschide la întâmplare și citește): (Lumina scade în intensitate, totul intră în semiobscuritate, iar pe un fond violet EL apare) EL: ,,De atâta timp, nimic, dar nimic nu mai este cum ar trebui să fie. Parcă ieri a fost blestemata aceea de zi. Ce păcat că nu am murit în seara cataclismului. Tot mai mult mă simt înconjurat
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
frate geamăn al meu, dar să vedem ce a mai însemnat în acest „jurnal de bord” al său. (Răsfoiește caietul și se oprește la altă pagină): (Lumina scade în intensitate,se intră din nou în semiobscuritate, iar pe un fond violet apare EL) EL: ,,Vremea a șters, acoperind cu praf și nisip amintirea cataclismului. Iar moartea, care este pretutindeni, mi-a subjugat sufletul. Nu-mi pot imagina cum acea planetă albastră, altădată veselă și plină de viață este acum tristă și
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
Floare albastră ,,unde fiecare autor a reciatat câte două poezii din propia carte, ori a citit o proză scurtă. Lucia Olaru Nenati cu ,, Parabola vântului ,, proză scurtă, Ana Maria Gîbu cu ,, Când vor muri macii ,, poezie, Violetta Petre cu ,, Când violet e albastru ,, poezie, Carmen Antoaneta Marcean cu ,, Lumini și umbre între coperți ,, - poezie, Mariana Rogoz Stratulat cu ,, Aproape Unul ,, poezie, Vera Crăciun cu ,, Dimineți de copil ,, povestiri, Gheorghe Luchian cu ,, Zâmbete vesele și triste ,, epigrame și catrene, Iulia Valeria Raclu
,, DE ZIUA TA, LIMBA ROMÂNĂ ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362917_a_364246]
-
nisipul aduse de vântul oceanului. Siluete năucitoare de femei îmbrăcate colorat cu chipurile acoperite de sariuri se desprind din mulțime, chipuri ciudate cu părul vopsit, cu aurul pe la mâini și pe la urechi și picioare, îmbrăcate în culori țipătoare ( portocaliu, mov, violet, purpuriu, roșu aprins, albastru țipător...)cu fuste largi până la glesne dansează macabru în jurul lui și-i recită o imprecație către Budda. Ce puteri au aceste femei, astfel să-l facă pe Zugravu să-și piardă în așa hal mințile? Aceste
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
subțiri din fier unde se puteau cățăra trandafiri în culorile: roșii, albi, roz, galbeni. În partea dreaptă, undeva, la jumătatea distanței dintre gard și limita clădirii, se afla un chioșc construit din dantelării de lemn placat cu clementine de culoarea violet care pătrundeau prin ochiurile dantelate ale lemului, în interior. Acolo se afla o masă rotundă și scaune de jur împrejurul ei, semn că se lua masa pe timpul verii. Alături, lângă chioșc, era un balansoar, sub umbra unui tei. Poteca spre chioșc, de-
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363360_a_364689]
-
Acasă > Poezie > Imagini > CALEA DEȘERTĂCIUNII Autor: Marius Mircea Ganea Publicat în: Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Rațiunea se cufunda. Un leș într-o vâltoare, În ochii strânși și-nchiși ard flăcări violete, Mintea se zbate, rămasă fără apărare. Cuprinsă de-o încinsă, mistuitoare sete. Iluzii fără fete, fantome-nșelătoare. În cioburi de oglindă,contururi tremurânde. Corpul întreg se-ncoardă, ca o săgeată franța. Cuprins de fierbințeala iluziilor arzânde. Știi c-o să se oprească
CALEA DESERTACIUNII de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363587_a_364916]