1,439 matches
-
de concertul Cvartetului "Transilvan". În afara lui Gabriel Croitoru - vioara I -, care i s-a alăturat relativ de curând, ceilalți instrumentiști sunt aceiași din 1987, când a fost înființat: Nicușor Silaghi, vioara a II-a, Marius Suărășan, violă și Vasile Jucan, violoncel. Cu un sunet cultivat, cu frazare coerentă, inteligentă, sensibilă, cu simțul construcției fără fisuri, cei patru muzicieni au reușit să confere un echilibru clasic celor două lucrări brahmsiene - Cvartetul de coarde în la minor, op. 51 nr. 2 și Cvartetul
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
-uri bine dozate, care nu ard etape și care, tocmai de aceea, câștigă în monumentalitate și consistență. Transferul de energii și intenții expresive între dirijor și orchestră au atins, nu o dată, pragul transifigurării. Vineri, 16 octombrie, formația alcătuită din 12 violoncele a înflăcărat publicul, care a ticsit și de data aceasta Studioul Academiei de Muzică, interpretând lucrări de Bach, Căianu, Max Bruch, Fauré, Garner, Carter, Arutunian etc., în transcripții inspirate, concepute cu știință și ingeniozitate de către Emerik Kostyák - dirijorul formației, creată
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
Ballet., la orele de balet ținute de Nadya Timofeeva cu copii sau cu profesioniști, cât și la orele de master class ținute de Ioan Tugearu, cu șase tineri coregrafi, în pregătire, sau la repetițiile în care compunea coregrafia pentru piesa Violoncelul, gândită pe Concertul pentru violoncel și orchestră al compozitorului contemporan din Israel, Benjamin Yusupov. Studiile se desfășoară în cea mai autentică linie a scolii ruse de balet, și anume a celei moscovite, cu maximă exigență pentru o corectă plasare în
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
ținute de Nadya Timofeeva cu copii sau cu profesioniști, cât și la orele de master class ținute de Ioan Tugearu, cu șase tineri coregrafi, în pregătire, sau la repetițiile în care compunea coregrafia pentru piesa Violoncelul, gândită pe Concertul pentru violoncel și orchestră al compozitorului contemporan din Israel, Benjamin Yusupov. Studiile se desfășoară în cea mai autentică linie a scolii ruse de balet, și anume a celei moscovite, cu maximă exigență pentru o corectă plasare în spațiu a corpului, și o
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
felul cum și le însușesc corpurile dansatorilor. Din opera lui Benjamin Yusupov el și-a ales lucrarea care i-a plăcut cel mai mult, o muzică plină de forță dramatică, în genul muzicii lui Șostakovici: un fel de dialog între violoncel și restul orchestrei. Orchestra atacă cu agresivitate motivele, în timp ce violoncelul pare a se întreba mereu: de ce? De ce atâta agresivitate în lume? Surpriza cea mare a fost cănd compozitorul, vrând să-i spună mai multe despre concertul său, i-a trimis
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
Benjamin Yusupov el și-a ales lucrarea care i-a plăcut cel mai mult, o muzică plină de forță dramatică, în genul muzicii lui Șostakovici: un fel de dialog între violoncel și restul orchestrei. Orchestra atacă cu agresivitate motivele, în timp ce violoncelul pare a se întreba mereu: de ce? De ce atâta agresivitate în lume? Surpriza cea mare a fost cănd compozitorul, vrând să-i spună mai multe despre concertul său, i-a trimis două pagini scrise despre această compoziție și s-a văzut
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
pierd speranța, dacă afacerile mi-o vor permite, să mă stabilesc o vreme în Uniunea Sovietică și să apreciez frumusețile ei muzicale. Cum e firesc, având în vedere că numărul violoniștilor celebri e foarte restrâns, am făcut câteva experimente colaterale. Violoncelul răspunse imediat la amintirea mătușii, dar pianul, harfa și chitara se arătară indiferente. Am fost nevoit să mă dedic exclusiv arcușurilor, și mi-am început noul sector de clienți cu Gregor Piatigorsky, Gaspar Cassadó și Pierre Michelin. După ce mi-am
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
Bratu Iulian Concursul Miss Universe a fost câștigat de reprezentanta Statelor Unite. Pe locurile următoare s-au clasat Miss Filipine și Miss Venezuela. Noua Miss Universe provine dintr-o familie de muzicieni, iar în copilărie a cântat la violoncel. În prezent studiază la Universitatea din Boston, potrivit realitatea.net. În vârstă de 20 de ani, Olivia Culpo le-a întrecut pe toate celelalte 88 de concurente din întreaga lume. E pentru a opta oară, în istoria de 60 de
Cum arată Miss Universe 2012 - Video și foto by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/65300_a_66625]
-
l-ai invitat pe soțul meu, loan Tugearu, să susțină ore de master class la Școala din Ierusalim pe care o conduci și să monteze un spectacol pe muzica unui prestigios compozitor contemporan, Benjamin Yusupov, și anume pe Concertul pentru violoncel și orchestră, mi-ai dat și mie priejul să ajung la Ierusalim, ceea ce nici nu îndrăzneam să visez. Și, odată ajunsă aici, am asistat și la câteva ore de dans clasic ținute de tine și mi-am dat seama de
Interviu cu Nadya Timofeeva by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6455_a_7780]
-
de la Radu Beligan. Pentru că anul acesta, Radu Beligan va reveni pe scenă, într-un nou spectacol, după o pauză de opt ani. Între aceste două coperte stă istoria tânără a Teatrului Metropolis: Olga Tudorache și Radu Beligan. Iar „Lecția de violoncel“, în regia lui Felix Alexa și în interpretarea maestrului, este un cadou de șase ani pe care Radu Beligan îl face teatrului și spectatorilor lui. „Aniversarea unui teatru este nu doar o sărbătoare a actorilor, a regizorilor sau a scenografilor
Radu Beligan, cadou special pentru aniversarea Teatrului Metropolis by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64077_a_65402]
-
mult de cinci ore ca să ajung. Astă primăvară am făcut opt. Cu un șofer profesionist. Tot astă primăvară am plecat spre Odorheiu Secuiesc ca să văd la Teatrul „Tomcsa Sandor" un spectacol selecționat pentru Festivalul Comediei, este vorba despre „Și cu violoncelul ce facem?" al lui Matei Vișniec, pus în scenă de Zakarias Zalan, un foarte tînăr absolvent de Regie la București. Am ales trenul. Greșit!... Am cumpărat bilet la tren intercity, clasa întîi, pe ruta București-Sighișoara, ca să stau în tihnă la
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
lui, și mintea, la fel. În care am simțit bucuria celorlalți că sîntem împreună, că putem să vorbim normal și că fiecare contează pentru celălalt. Asta se transmite și pe scenă. Varianta aceasta a piesei lui Matei Vișniec „Și cu violoncelul ce facem?" este una dintre cele mai profunde și emoționante pe care le-am văzut, cu o interpretare desăvîrșită, un joc pe muchie de cuțit, cu o tensiune remarcabil controlată pe toată durata spectacolului, cu un simț al absurdului care
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
un joc pe muchie de cuțit, cu o tensiune remarcabil controlată pe toată durata spectacolului, cu un simț al absurdului care se topește în cuvînt, în schimbul de priviri, în gesturile care se repetă, în tăceri, un absurd susținut de muzica violoncelului, muzică interpretată live, ca un suspin al tuturor celor înțelese și de neînțeles. Un spectacol care i se alătură, acum, aceluia al lui Petru Vutcărău, de la Oradea, pus in scenă acum ceva vreme, o citire cu totul specială a textului
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
dincolo de teatru. Doi bărbați și o femeie poposesc într-o sală de așteptare. Încearcă ceva vreme să-l oprească pe violoncelist să cînte. Nu-și găsesc locul, sînt iritați și pun la cale tot felul de soluții ca să înceteze muzica violoncelului. Dar violoncelistului nu-i pasă. Nu-i vede, nu-i aude, nici nu știm dacă el este acolo, în carne și oase, dacă este un vis, un coșmar, o iluzie. Muzica, însă, răsună fără oprire, dramatică, gravă. Enervantă pentru Domnul
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
simplu, auster, l-am simțit pe Enescu acolo. Pe un fotoliu. Era calm și generos. În salon, la parterul casei, în apropierea pianului, stăteau doi artiști, Maestrul și discipolul său, Marin Cazacu și Laura Buruiană. Le priveam arcuirea corpurilor peste violoncel, îmbrățișîndu-l tandru, invocînd și protejîndu-i magia. Nu mai știam cine este prelungirea cui, ascultam și mă bucuram. Seara se topea în noapte, munții solemnii își impuneau conturul printre stele, pe un albastru intens și limpede. Mă gîndeam că tot așa
Plînsul violoncelului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6113_a_7438]
-
și îmi pare rău că nu am mîncat și eu ciuperci, așa cum a mîncat, de mult, Cărtărescu la Tescani. Cine știe cum ar fi fost visele mele din noaptea aceea?... În singurătatea nopții și a mea se mai strecoară cineva, ceva... plînsetul violoncelului. Și corpul artistului care îl atinge cu tandrețe. Tot ca o umbră a apărut Rostropovitch. Cîntă, tot singur, în fața zidului Berlinului prăbușit peste istorie.
Plînsul violoncelului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6113_a_7438]
-
reducerea perspectivelor, prin însoțirea observațiilor cu un soi de umor negru, consistent, nediluat. Totul era foarte simplu spus și pus în pagină. Lamentația viorii lui Rotschild din textul lui Cehov era, în spectacol, purtată pe tonuri grave de muzica unui violoncel. Alteori, Keren Hadar interpreta live un song care comenta, altfel, un detaliu, o relație. În acest spectacol, moartea este, mai înainte de orice și oricine, protagonistă. Nimic macabru, nimic sordid pe scenă. În sală, deșirarea interioară a spectatorului. Nu era urmă
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
nativă atent orientată. In plus, este de admirat bunul-gust al adresării susținute de ceea ce putem numi condiția tehnică a acțiunii violoncelistice, aspect impecabil pus la punct. La București, Ștefan ne-a prezentat ultima parte, un spectaculos marș, din Concertul pentru violoncel și orchestră de suflători de Friedrich Gulda, muzician austriac, compozitor contemporan și pianist de faimă internațională consecvent orientat pe direcția unei captivante comunicări cu marele public. In egală măsură trebuie apreciată strădania celor două personalități muzicale care îl îndrumă pe
O selecție promițătoare pentru „Eurovision Young Musicians 2010“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6425_a_7750]
-
fapt, este ca un fel de transpunere pentru un anume instrument muzical, a unei piese muzicale, care a fost compusă de autor pentru un alt instrument, un fel de transpunere de piesă scrisă pentru vioară și pian, în piesă pentru violoncel și pian.... Fiecare vers reușit dă senzația că este unic, ca o ursită, din care izvorăște ceva ce stă mai presus de poet. Numai atunci evidentul se destăinue în fața cititorului, și fiecare deslușește sentimentele, care până atunci l-au frământat
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
sofiotă. Opera de maturitate a compozitorului este una dintre culmile melodicității verdiene și o extraordinară desfășurare a bogăției și expresivității orchestrei. Aceasta însoțește pregnant cu o neabătută energie teatrală personajele în momentele lor maxime, ca de exemplu cornul englez și violoncelul în cele două arii ale Ameliei, sau pictează scena vrăjitoarei într-o paletă de culori sumbre cu o imaginație debordantă. În privința structurii, Verdi recurge la vechiul sistem de numere închise (arii, coruri etc.) cu impact psihologic. Energia muzicii împinge personajele
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
Casa părintească a mamei compozitorului George Enescu” din comuna Mihăileni, județul Botoșani. În această casă, construită de străbunicii săi, compozitorul a copilărit și a luat primele lecții de pian, iar mai târziu, tot aici, Enescu a compus „Simfonia concertată pentru violoncel și orchestră op. 8”. Deocamdată, casa se află într-o stare avansată de degradare, însă semnatarii scrisorii sunt fericiți că imobilul a fost declarat monument istoric și spun că vor deschide „șampania” doar atunci când îl vor vedea „restaurat , devenit muzeu
Casa în care George Enescu a luat primele lecții de pian, monument istoric by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/58610_a_59935]
-
apartamentul și Leningradul, procesul halatelor albe, al medicilor evrei este pe punctul de a se declanșa. Stalin pregătea un progrom pe care doar decesul său neașteptat l-a împiedicat. Însă cele care părăsesc Sankt Petersburgul sunt instrumentele muzicale, viori, piane, violoncele, trompete, viole, contrabasuri, saxofoane se înalță din apartamente și plutesc deasupra orașului, deasupra Nevei, îndreptându-se către o direcție necunoscută: o minunată metaforă a exilului, dar și a condiției artistului într-un regim totalitar. Însă cu adevărat subversiv într-un
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
la București în Sala „Atelier” a Teatrului Național, în primele două decade ale lunii martie au răsunat câteva dintre creațiile enesciene majore; mă refer la Suita „Impresii din copilărie” pentru vioară și pian, la cea de a doua Sonată pentru violoncel și pian, la ciclul de Cântece pe versuri de Clement Marot. Sunt muzicieni performeri ce probează o orientare inteligentă în pătrunderea valorilor partiturii, sunt artiști conduși de o pasiune autentică, sunt tineri al căror profesionalism slujește marilor adevăruri ale muzicii
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
sînt aduse pe scenă. Turnanta se învîrtește. Un fotoliu, cîteva scaune, o masă de bucătărie, o fereastră, o bancă de lemn, ca la școlile de altădată, un dulap. Parcă împrumutat de la Gaev. Turnanta se oprește. Nu se mai tînguie nici violoncelul. Sașa șterge oglinda care îi refelctează chipul și, din prezent, alunecăm spre trecutul copilăriei. Apare Bunica. În carne și oase. Tunînd și fulgerînd. Aruncînd cu injurii în stînga și-n dreapta. Aceleași, mereu aceleași. Semn că nimic nu se schimbă
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
întîlnesc cu ceva sau cu cineva din Un veac de singură tate. Márquez a bîntuit. Cu fabulosul faptelor de neimaginat, cu chinul, cu absurdul unor scene întregi, pătimașe și viscerale. Cu nostalgia amară. Cu ceea ce este sfîșietor. Ca și muzica violoncelului, ca și sunetele pianului ce-l acompaniază uneori, ca și acest decor fragmentar al Ninei Brumușilă, care se face și se desface la vedere din elemente ce definesc o lume zbuciumată, neliniștită. Ca și Bunica Marianei Mihuț. Care stă la
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]