341 matches
-
fiecăruia... SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Despre peripețiile lui Sergiu Celibidache în Israel, una din țările în care a dirijat cel mai des ca invitat în anii ’50-’70 ai secolului trecut, se știa până acum mai ales din memoriile violonistei Ida Haendel și din mărturiile directe ale dirijorului. Un bun prieten mi-a semnalat cu câtva timp în urmă scoaterea la licitație, pe ebay.com, a două scrisori inedite, cu alte informații, de natură cel puțin să intrige. Pe urmele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
-i sensul vieții, o fi, dar al nostru e altul, e sex și manele, vioara țipă în tăcerea groasă din sală, din stigmatele de la mâini și de la picioare se preling picuri de sânge. Pentru că nu a reușit în cariera de violonistă, de mamă și de soție, Zinzin și-a creat un iubit, desigur în imaginație, la vârsta ei nu și-ar fi putut permite un altfel de iubit, și desigur acesta din imaginație era exact pe gustul ei, îl făcuse diplomat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o cocoașă abia vizibilă și foarte scund, fără să fie însă pitic, Zinzin concerta de două ori pe zi în parcul din curtea orfelinatului, la concertul de dimineață se oprea toată răsuflarea din casa de copii, se adunau cu toții în jurul violonistei ca un plămân uriaș care palpită în ritmul sunetelor, uneori puteai vedea copii plutind prin copaci, femei mătăhăloase agățate de câte o cracă, infirmiere scormonind pământul, după masă cei din cartier și chiar din centrul orașului se aliniau de-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
două femei nu făceau nimănui vreun rău. Aveau o casă Îngrijită, mergeau - a aflat Thomas - la liturghii, duminica, se rugau pentru odrasla lor, nu comiteau jafuri, nu se prostituau, erau chiar respectate, pentru arta lor: cîntau Într-o orchestră simfonică, violoniste. Admirate, cînd una, cînd cealaltă: aveau momente solistice mult aplaudate. Publicul nu era interesat, atunci, de preferințele lor sexuale. Unii spectatori, dacă ar fi știut, le-ar fi ascultat cu și mai mult interes, pentru a desluși, cît de cît
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
așa se numea nefiica lui fiică; Thomas și-a zis că, de fapt, ar trebui să se socotească mulțumit: Ann era crescută de o mamă iubitoare, vegheată de, mă rog, un tată, avea o familie, Îndestulare, studia pianul. Cele două violoniste nu-i puseseră și ei o vioară În mînă, o lăsaseră să aleagă; Ann putea să aibă și un iubit, avea toată Înțelegerea, nu trebuia neapărat să urmeze calea părintească. Cele două femei Îi creșteau lui Thomas un urmaș; Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
făcuse. Nici unul nu s-a dovedit, la Început, prea Îndrăzneț. Stăteau dezbrăcați privindu-se, așteptînd atingeri. Poate Helga și Maricrisa se răzgîndiseră, a crezut, pentru cîteva clipe, bărbatul. Nu mai era Thomas-ziaristul, fie el și impostor, și nici cele două violoniste nu mai aveau vreo notă sau vreun acord muzical În minte; un mascul și două femele. Fără dragoste nimic nu e, Îi amintea Ingrid lui Thomas, uneori, cînd erau Împreună, vorbele Sfîntului Pavel, apostolul știuse bine ce spune, chiar dacă la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
s-a liniștit treptat, pe părți componente - ultima, Thomas. Nici nu mai știa care din cele două femei l-a eliberat, oral, după ce, pe rînd, amîndouă Îl primiseră, cum era rînduiala lumii, În trupurile lor. Încovrigate, ca niște pisici mari, violonistele aproape că au ațipit, una dintre ele sforăia ușor, Thomas simțea cum și lui i se Închid, plăcut, ochii. Dimineața, cele trei componente sorbeau, liniștite, cafea cu lapte, fumau. Vorbeau puțin, băuseră, noaptea - după un somn de nici un ceas -, aproape
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sa, a pus clinica la colț. Se gîndise și la ce s-ar fi făcut cu nebunele din Amsterdam! Acestea ar fi dat la iveală totul, nu se dovediseră deloc rușinoase cînd le fusese oaspete, ba chiar impudice de tot; violonistele ar fi adus În fața lumii o Întreagă mizerie, iar Ann, cu mărturia ei, ar fi pus capac. Mergi, pe urmă, Thomas, și vorbește le studenților despre etică! Despre magiștrii care proclamaseră norme morale aproape impo sibil de urmat! Ce aiurea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
protocolul o obligă să aibă răbdare. Doar ea este cea care va monitoriza momentul toasturilor și ora când se vor ridica să plece, pentru că mâine, Înainte să ia drumul lung spre casă, Îi așteaptă un matineu: la castel concertează o violonistă din Rusia sau Polonia, remarcabilă, s-ar părea, așa cum sunt unele talente ciudate care apar, când și când, din Estul sălbatic. Ca și acest ultim bărbat din viața ei, Traian Manu, care iată-l cum Își dăruiește amintirile, ținute ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
are să se lovească de scaun. Îi presimte mișcările, vorbele, gesturile, enervările, stă la pândă, Înainte ca el să le schițeze. Încearcă să intervină, să-i sugereze altele. Iluzia că ne-am cunoaște, dacă stăm alături. * El o privește acum pe violonista care se Înclină: firesc, grațios, distant. De la cine mai putea să Învețe acolo, În leagănul revoluțiilor, cum se face o reverență? Să mai existe o soră a unei bunici-străbunici care să-i fi descris protocolul de la curtea Marelui Duce În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
respect față de adevăr, tradiție și ceremonialul acceptat - iată ce i s-a transplantat lui aici, În fiecare din ultimii lui patruzeci de ani. Iată ce crede că recunoaște În acest public copt și rezervat, stăpânit de un cuviincios delir. Dar violonista Mullova? Rochia, șocant de simplă, Îi Îmbracă firesc trupul subțire. Gust imecabil, educat de cine? La fel de sobră agrafa care Îi strânge impecabil părul arămiu; fard discret pe ochii oblici, pe pomeții lați. Antrenată să cânte impecabil, să alerge impecabil, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
noastre. Lasă. * Aplauzele au Început să slăbească, dar pe fețele din jur se vede același entuziasm perseverent. Mâinile din jur sunt antrenate În aceeași mișcare fără oprire. Dar știu toți că sunt ultimele reverențe reciproce: ale cuviinciosului public meloman, ale violonistei, ale pianistului. — ...parcă adineaori te grăbeai, șoptește Christa. Reacția lui derutantă, așa cum, de altfel, ea o și așteaptă. Să dărâme un scaun atunci când e o liniște desăvârșită. Să vrea să plece În toiul aplauzelor și să nu vrea atunci când lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
i se pare ei, acum. A apucat-o brusc dorința să respire aerul proaspăt de afară. Un parc la fel de rafinat ca și sala de concerte a castelului, i-a spus lui Traian ieri, Încercând să Îl convingă să asculte o violonistă de excepție și să se dezmorțească Într-o scurtă plimbare prin parcul plin de animale și opere de artă, Înainte să pornească pe drumul lung spre casă. Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Cunosc pe cineva din această orchestră care interpretează mai bine decât mine această piesă! Vă rog să-mi permiteți o substituire de prim-solist..." Când te-am văzut că te îndrepți către mijlocul orchestrei, am crezut că vei nominaliza o violonistă... miss. Ai numit însă un domn banal, între două vârste, care s-a arătat mai mirat decât cei din sală. Te-ai așezat în pluton, în locul lui, și ce a urmat a fost de vis: sala a aplaudat în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
artistică din întreaga lume o includ pe Ana Aslan în constelația celor mai importante personalități mondiale care au "mișcat" Universul. 3. Clemansa Barberis - Plăcinteanu (12 martie 1899, Iași - 11 octombrie 1986, București) Mansi Barberis a fost o compozitoare, cântăreață (soprană), violonistă (a cântat sub bagheta lui George Enescu), violistă, profesoară universitară de canto la Conservatoarele din Iași (1934-1950) și București (1951-1956) și la Institutul de Teatru “I. L. Caragiale” din București. Ea s-a consacrat ca prima femeie compozitor din orizontul școlii
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
la Salzburg), așa că parte din aplecarea mea pentru acea lume fizică, afectivă și intelectuală vine din sentimentul că inima culturală a Europei e undeva între Viena și Budapesta. Destul de departe de București, dar și de Paris și de Londra. Ca violonistă am trăit o stare de dislocare culturală exil ar fi prea mult spus în care sensul izvora de altundeva. Aceasta e soarta interpretului. Caută mereu sensul în altcineva. Mi-am dorit să fiu o creatoare de sens. Sună a hubris
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]