2,463 matches
-
nu plec. Nene, carnea bradului scrijelit cu briceagul lacrimă tămâie cerul se bucură de fiecare rană săpată în inimă; carnea bradului sigilează durerea sub scutece verzi cerul, rușinat, caută victime în tocul ferestrelor. Nene Matei, Dumnezeu contabilizează intenții, așteptările pun virgulă după fiecare eșec, Dumnezeu arde registre. Ce atâta frică?! Cenușa lemnului nerodit îngrașă burțile viermilor. Nu ai voință, nene Matei! Este atât de simplu, îl facem! Am 4 pastile de diazepam, tu îl ții de vorbă, eu i le strecor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu rupe pentru sine o firimitură, apoi hrănește păsări, Dumnezeu îmi dă să înfulec pe săturate. Fetița brunetă este precum poama ce dă în pârg: teasc din lemn de stejar palmele, aș umple ulcica până sus, ultimul strop, ca o virgulă de viață (inimile, nici măcar două, nu au același gust). Fetița roșcată, pistruiată ca oul de curcă se vede că mă-sa a stat dezbrăcată noaptea sub stele vreau să descopăr Calea Lactee pe spatele ei. Petre, nu se poate să imobilizezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu ai de ce să ocolești vreun un obstacol. Asta s-a copt de una singură. După cum văd, are ceva probleme. Prea chișă ochii, da-i bag două pahare de votcă sub bot și rupe oiștea." Starețul nu a pierdut nicio virgulă din sclifoselile domnișoarei, asculta cu atenție ca la spovedanie și, în același timp, interpreta intențiile, concluzionând ca pe timpul unei anchete (niciodată intuiția nu i-a jucat feste). La început, a fost suspicios, dar pe măsura demantelărilor lacrimogene, domnul maior s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
calendar, pe o carte de identitate, într-un registru de stare civilă; viața criptată pe o copertă, într-o monografie a frunzei, pe o cruce. Nimic nu rămâne în afara cifrei: jucării, cărți, virginități, verighete, boli, mântuiri... fiecare în parte, după virgulă, după câteva zerouri, întregește vidul. Doamne, cât de perfect poți fi în viață când știi să te numeri!... Funcționezi ca un ceas elvețian și asta nu pentru că ai ajuns la un nivel superior al existenței, al percepției limitelor, ci pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
după gust și aflările omului În treaba cu pricina. Vasăzică, scrisul gravat În memoria ordinatorului, trimis prin poșta electronică sau postat pe internet, e pre schim bat cît ai clipi În voce aproape naturală, fluentă nara tiv, cu pauze la virgulă și pusă pe retorica dictată de semnele Întrebării și ale mirării. De glasul omenesc o deosebesc cîteva infirmități: absența temperaturii și a surîsului lecturii, atot puternicia pustiului emoțional, ergo, nici o bîlbă, nici un tre molo. O deosebește și o monstruozitate: prefacerea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vorbiți de atâta vreme! Îndrăznea să-i atenționeze câte un primar mai curajos. * * * Chiar de la bun început, Vasile Chelu s-a convins de cele auzite în sat cum că nemții sunt oameni de cuvânt care își respectă până la punct și virgulă obligațiile contractuale. Așa că oamenii s-au pus serios pe treabă, fără să irosească din timpul prețios pentru te miri ce motive de natură organizatorico-administrativă cum s-a întâmplat cu cei plecați în Spania acum doi ani, care au fost nevoiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
scrisoarea de la tata. Plicul va fi deschis, iar hârtia va fi netezită, transcrisă cuvânt cu cuvânt și introdusă în cartea propriu-zisă. De fapt ar putea fi socotită de prisos. Dar eu vreau să se dovedească până la ultimul punct și ultima virgulă că am putut să prevăd textul, da, și că întreaga mea viață a fost profund conștientă de mesajul lui către mine. Fiul meu, Cu adâncă satisfacție îmi pot spune că tu nu vei putea citi niciodată această scrisoare. Este singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
legilor cetății - nu i-am dat folosința cuvenită, dovedindu-se mai mult o unealtă a minciunii și a trădării. Mai precis, actul de pace caligrafiat de mine după acest ultim război, de numai optzeci și patru de zile, conține o virgulă în plus, fapt ce a denaturat complet scopul său tradițional. O regulă privind procedura încheierii păcii - stabilită cu vreo cincizeci de ani în urmă de către ambele părți - prevede că orice modificare într-un tratat acceptat și semnat este exclusă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Celui de Sus, amin.” Și urmează semnăturile. Mizând pe această arhicunoaștere a rândurilor mai sus amintite, care nici măcar nu mai erau citite, am făptuit ceea ce numai lipsa de îndrăzneală mă oprise, ani de zile, a împlini; am intercalat încă o virgulă. Cele cinci exemplare ale tratatului au fost parafate și arătate mulțimii nerăbdătoare. Entuziasmul tuturor a devenit - la fel ca întotdeauna - fără de margini. Aveau pace, dar erau cu gândul la un viitor război. Apoi, după un ritual obișnuit - în cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cuvintelor într-un fel sau altul având mai puțină importanță, dar nici cavalerii, mult mai instruiți într-ale slovelor, nu au sesizat diferența. Cred că din cauza intervenției mele surprinzătoare nu au observat, așa că am reluat, accentuând și mai mult asupra virgulei cu pricina. Apoi, ei m-au pus să repet, fiindcă vroiau să se dumirească mai bine. Și s-au lămurit: îi înșelasem. Asta a fost concluzia tuturor. O pace „precum Lumea/,/ veșnică...” era contrară idealului lor de buni cetățeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ale sociologilor etc.) și chiar ale unor edituri sau reviste. Regulile - privind or-dinea informațiilor, abrevierile, semnele de punctuație folosite - sînt în genere convenționale și adesea echivalente: nu e în sine mai bine sau mai rău a despărți informațiile prin punct, virgulă sau punct și virgulă. Preferința pentru un model sau altul are o istorie particulară; de pildă, în spațiul românesc, numărul mare de titluri științifice scoase în ultimii ani de Editura Polirom face ca mulți autori să-i urmeze modelul de
Bibliografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8052_a_9377]
-
chiar ale unor edituri sau reviste. Regulile - privind or-dinea informațiilor, abrevierile, semnele de punctuație folosite - sînt în genere convenționale și adesea echivalente: nu e în sine mai bine sau mai rău a despărți informațiile prin punct, virgulă sau punct și virgulă. Preferința pentru un model sau altul are o istorie particulară; de pildă, în spațiul românesc, numărul mare de titluri științifice scoase în ultimii ani de Editura Polirom face ca mulți autori să-i urmeze modelul de a indica, la cărțile
Bibliografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8052_a_9377]
-
fire de mătase, sârmă etc. A. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos: 1. Notează câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor subliniate: fiindcă, cer, liniștit. 6 puncte 2. Explică rolul virgulei în secvență: Bine-ai venit, Ăn nou!... 6 puncte 3. Precizează măsură primelor două versuri ale poeziei. 6 puncte 4. Menționează două trăsături ale genului liric, prezente în textul dat. 6 puncte 5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația titlului
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014 - Limba română - SUBIECTE. Bareme, după orele 14,00 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80582_a_81907]
-
poate, de altfel, dispensa de contactul material cu textul. Ai nevoie să vezi hârtia, să-i constați granulația, grosimea, consistența. Trebuie, apoi, să vezi cu ochii proprii intervențiile pe text, la intervențiile ulterioare scrisului mă refer. Cine a pus cutare virgulă cu altă cerneală decât cea a textului, a pus-o poetul când a recitit, a pus-o vreun cititor al său dintre mulții cititori și editori de care a avut parte de-a lungul anilor, are ea vreun sens, schimbă
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
au etalat scrisul alături de scrisul poetului. Aceste adaosuri sunt, însă, în textul de pe calculator, pe dischetele care însoțesc volumele. Se va face, probabil, un opis cu ele. De acord, numai că omul de știință poate avea opiniile lui. Dacă o virgulă e pusă cu altă cerneală decât a textului, sau cu creionul, cum se consideră? Dar sublinierile cu roșu ori albastru - sunt ale poetului, sau ale cititorilor manuscriselor sale? Oricum ar fi, el are nevoie de original, nu de ediția fotocopiată
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
balada Toma Alimos), "pentru Genarul" în loc de "pentru că Genarul..." (p. 186 din basmul Făt-Frumos din lacrima, de Mihai Eminescu), situație în care se anulează raportul sintactic din context. Greșelile de punctuație acoperă și ele aproape toată gamă posibilă: punctul apare în locul virgulei, aceasta din urmă, uneori cu valoare stilistica, apare acolo unde n-ar trebui sau e pusă acolo unde nu e nevoie de ea. Alteori sunt uitate ghilimelele. Ceea ce este, însă, mai grav, când e vorba de punctuație, este că aceasta
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
nu mai are altă poezie cu ea, dar a fost rugată să o citescă încă o dată pe cea pe care o citise deja. Și a citit-o. Cu aceeași voce șoptită, cu aceleași intonații și pauze care marcau punctul sau virgula. Văzînd-o cum repetă fiecare gest, ai fi zis că urmărești pelicula pe care a fost înregistrată. Asta a produs o anume rumoare în sală, dar apoi a fost aplaudată frenetic încă o dată, nu doar pentru poezie, ci și pentru grația
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
poezie de Eminescu, în general că e pedagogic ca poetul să fie citit și recitit pentru a fi cuprins mai bine în rândul tinerilor. Numai că Gheorghe Doca nu-l citează de două ori la fel pe Eminescu. Mereu alte virgule, uneori și alți termeni, amestec de postume între antume fără atenționare: ce va înțelege tineretul nostru din aceste reluări în continuă schimbare, nu știu - dar am convingerea că dl. Gheorghe Doca se abstrage din ideea de poezie - iar în privința textului
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
de postume între antume fără atenționare: ce va înțelege tineretul nostru din aceste reluări în continuă schimbare, nu știu - dar am convingerea că dl. Gheorghe Doca se abstrage din ideea de poezie - iar în privința textului ca text nu are proprietatea virgulei, a „lacătului frazei" în general. Aleg câteva exemple mai șocante - mai mult din dorința (recunoscând că m-a incitat autorul cu ezitările lui...ontologice) de a comenta textul eminescian. Mă așez, ca și altădată, sub semnul lui Caragiale din confesiunea
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
gesticularea gândirii... Vezi, pe mine mă frământă astea, mă rod... Nu se poate artă fără migăleală... Cu vremea îți cresc tot mai mult scrupulele de conștiință... Dac-o fi să îmbătrânesc, știți cum să-mi ziceți ? Să-mi ziceți Moș Virgulă." Ca să explice funcțiile dialogice ale vocativului, de pildă, Gheorghe Doca citează și cunoscutele versuri din „Doină", o dată așa: „Ștefane, Măria Ta, / Tu la Putna nu mai sta...", și a doua oară așa: „Ștefane Măria Ta, / Tu la Putna nu mai
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
accentele - care, la rândul lor, schimbă sensurile. Titu Maiorescu interpretează, vrea ca „Măria Ta" să fie un epitet fix, un propriu al lui Ștefan cel Mare și numai al acestuia - în timp ce Eminescu recurge la o formulă de adresare generală. În privința virgulei, gramatica intră de multe ori în conflict cu semantica și cel mai cuminte e să ascultăm de autor ca să nu ne rătăcim în ediții. Iată, de pildă, banalul dialog din „Scrisoarera III": „- Tu ești Mircea? - Da'mpărate!" Sunt ediții care
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
ca să nu ne rătăcim în ediții. Iată, de pildă, banalul dialog din „Scrisoarera III": „- Tu ești Mircea? - Da'mpărate!" Sunt ediții care au :" Da, 'mpărate!" (în sistemul ortografic de după 1953, cu această cacografie: „Da,-mpărate!").Faceți diferența: vorba tărăgănată, cu virgula gramaticală, indică un răspuns spășit, umil. În sistemul celor două apostrofuri din vremea scrierii lui Eminescu, chiar poetul ezită: în „Convorbiri" are „Da'mpărate!", cu apostroful larg ce indică pauză în rostire (forme disjuncte) - dar în „Timpul"reia însuși: „Da
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
variantelor la postume, are corect, eminescian. „O,'nțelepciune, ai aripi de ceară..." - dar edițiile de după el au „O,-nțelepciune..." Ce marchează, aici, cratima? Funcția universală a ei este să indice formele conjuncte (legate), dar cum să legi două cuvinte după virgulă?! Inutil să spun că Gheorghe Doca citează în ambele moduri, cu apostrof și cu cratimă. (Oricum, tot e bine că nu are ca alții: „O,-'nțelepciune...") In general prin punctuația sa cam flueiră vântul. Voi alege alt pasaj cu și
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
să spun că Gheorghe Doca citează în ambele moduri, cu apostrof și cu cratimă. (Oricum, tot e bine că nu are ca alții: „O,-'nțelepciune...") In general prin punctuația sa cam flueiră vântul. Voi alege alt pasaj cu și fără virgulă, unde sensurile sunt opuse și implică o întreagă filosofie. Este vorba de drumul Luceafărului, pe care-l citează de patru sau cinci ori. Uneori este așa: „Un cer de stele dedesupt, / Deasupra-i cer de stele - / Părea un fulger nentrerupt
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
cer de stele dedesupt/ Deasupra-i cer de stele-..." (II,30). Cum zboară, deci, Luceafărul? În prima citare cerurile se succed unul peste altul deasupra-i, deasupra lui iar zborul le străpunge, este în sus. În ultima citare, însă, lipsește virgula, deci „i" nu mai este pronume, deasupra lui - ci devine verb: un cer de stele dedesupt deasupra este cer de stele. Cerurile se succed cu viteza fulgerului în sus, deasupra lui - deci Luceafărul zboară... în jos. Gheorghe Doca nici nu
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]