765 matches
-
când ea îmi recomandă o carte, explică pe eroi tot așa de bine ca și pe eroine, și nu o dată m-a învățat multe lucruri asupra lui Neron sau Mitridate ai lui Racine, personagii pentru mine așa de familiare. Inteligență virilă, fără memoria facilă a femeilor. A învățat limba franceză prin muncă și nu a prins-o cu urechea; și singura învățătură ce i-am dat și pentru care îi trebuise mult timp a fost să o deprind să nu mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
N-am crezut niciodată că mi s-ar putea întîmpla ceva excepțional, dar în nenoroc am presupus cazul unic pentru mine, și apoi, cu toate neîncrederile mele, am fost convins întotdeauna că Ioana este deosebită de celelalte femei prin inteligența virilă, dar și prin ravagiul care îi tulbură tot timpul ființa, prin necesitatea de a fi nefericită. O scrisoare poate avea o valoare intrinsecă prin parantezele care se fac asupra epocii, a vieții, a întîmplărilor. Din rândurile Ioanei se poate construi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cosmice care, ca lucrare divină, devine imaginea exemplară a existenței umane. După cum am văzut, căsătoria este valorizată ca o hierogamie între Cer și Pământ. Omologarea Pămînt-Femeie este însă mult mai complexă la agricultori. Femeia este asimilată gliei, semințele înseamnă semen virile, iar muncile câmpului, unirea conjugală. Femeia aceasta a venit precum un ogor viu; semănați într-însa sămânța, bărbați!" stă scris în Atharva Veda (XIV, II, 14). "Femeile voastre sunt pentru voi precum ogoarele" (Coran, II, 225). O regină stearpă se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
soția spunând că ea este Pământul, iar el Cerul, este în același timp pe deplin conștient de umanitatea sa și de cea a soției sale. Țăranul austro-asiatic care dă același nume, lak, falusului și sapei, și asemuiește sămânța cu semen virile, ca atâția alți cultivatori, știe foarte bine că sapa este o unealtă pe care și-a făcut-o singur și că, lucrând ogorul, face o muncă agricolă care presupune un oarecare număr de cunoștințe tehnice. Cu alte cuvinte, simbolismul cosmic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în apărarea interesului colectiv aceeași energie și hotărâre pe care alții o pun în interesul grupului sau partidului lor", sfătuise cândva Salazar (30 decembrie 1930). Acest îndemn la calm și fermitate revine ca un leit-motiv în cuvântările sale. Sunt virtuți virile, latine. Sunt, mai ales, virtuți tinerești. "Negarea, indiferența, îndoiala, nu pot fi izvoare ale acțiunii - și viața e acțiune", se adresează Salazar tineretului (28 ianuarie 1934). Școala trebuie să cultive în noile generații "orgoliul și gloria de a suferi". Și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe care nimeni nu le contesta, ale ordinii pe care nimeni nu o turbura, ale afacerilor curente, ale muncii asigurate și până și ale odihnei asigurate - timpurile acestea s-au dus..." Admirabilă pagină de filosofie a istoriei și de etică virilă. Niciodată Salazar n-a vorbit cu mai multă însuflețire ca în această cuvântare adresată tineretului. Se ghicește emoția educatorului hotărât să nu ascundă niciodată nimic tinerilor pe care-i pregătește pentru viață, vorbindu-le deschis despre lupta grea de răscumpărare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
deschis despre lupta grea de răscumpărare pe care le-a sortit-o destinul în această "mare cotitură a istoriei". Salazar se ferește, ca întotdeauna, să vorbească despre bucuriile biruinței, despre recompensele revoluției victorioase. Ca de obicei, face apel la virtuțile virile, la "bucuria de a învinge marile obstacole", la mulțumirile severe ale muncii bine înfăptuite. Este o concepție bărbătească, soldățească, romană a existenței; pasiunea calmă de a-și face datoria, de a trai vertical, de a accepta cu seninătate destinul, fără
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
când la celălalt, de parcă ar fi vrut să afle care dintre cei doi părea cel mai aplecat spre a-i arăta îndurare. în sfârșit, se întoarse iute către Sebastianus, prosternându-se înaintea lui - pentru că fața sa, cu trăsături puternice și virile, luminată de ochi cenușii și ironici, dar nu răutăcioși, îi inspira, cu siguranță, mai multă încredere decât chipul respingător a burgundului, dar mai ales fiindcă observase bine respectul supus pe care romanul i-l inspira comandantului gărzii. — Nu! Nu, îndurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îți spuneam, un reproș la adresa mea. Sebastianus îl depășea la statură cu cel puțin trei degete, însă nu și în prestanța fizicului, căci Etius, în ciuda celor cincizeci de ani ai săi, nu era doar un bărbat cu aspect plăcut și viril, cu trăsături hotărâte pe chip și cu părul încă des, chiar dacă albit în multe locuri; avea încă umerii lați, gâtul robust și toracele larg, care îi ținea întinsă eleganta tunică dalmatica de culoare purpurie, cu o bogată broderie în aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
umerii săi largi: — E aproape. Se pare că acum au trecut de Lugdunum și înaintează în marș forțat. Mereu prea lent, după mine. Atingând ușor cu degetele un umăr al Hippolitei, Cilonus strânse din buze, într-o expresie de siguranță virilă: N-aveți de ce vă teme. Barbarii sunt în marș către Aureliana și nu văd de ce ar trebui să-și devieze traseul ca să vină până aici. în orice caz, miliția mea veghează asupra satului și, în situația unei incursiuni, ar ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adevăr era unul din cei doi barbari care o urmăriseră ceva mai devreme. Primind confirmarea, întrebă ce se întâmplase cu celălalt. — L-am ucis, domina, fu răspunsul său simplu, în care nu citi nici un accent de mulțumire. în fața acelei siguranțe virile o emoție ciudată, nouă pentru ea, porni să-i curgă prin vene. Se simți invadată de un șuvoi de admirație și recunoștință față de acel tânăr viteaz, căruia, fără îndoială, îi datora viața, dar își impuse să nu o arate. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și picioarele În ciorapi lungi unul peste altul (Își scotea pantofii din clipa În care se așeza). Dar după ce ea Îi dădea Înainte o vreme, el spunea „Gata, gata cu schmaltz-ul ăsta de Weimar. Las-o moartă, Margotte!“. Acea Întrerupere virilă, puternică nu avea să mai fie auzită vreodată În camera asta șuie. Margotte era scundă, rotunjită, Împlinită. Picioarele-i În ciorapi negri de plasă, În special sub coapsă, erau atrăgător de pline. Când stătea jos, Își Întindea un picior ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sus; deasupra ei, bandajul Îi ascundea gâtul cu un șurub În el. Fața mare, rumenă era În principal nearătoasă, chelia lui, figura lui ștearsă, vârful mare al nasului; Gruner aparținea ramurii șterse a familiei. Era, cu toate astea, o față virilă și, când erau date la o parte obiecțiile superficiale, o față cumsecade. Sammler știa defectele acestui om. Le vedea ca pe praf și prundiș, moloz pe-un mozaic ce putea fi măturat. Dedesubt, o expresie de soi, nobilă. Un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de forma plată a corpului. Avea fesele mult prea ridicate. Ca ale mele, de altfel. Sammler, În interiorul surd al Rolls-ului, vedea asemănarea. Felsher și Kitto Îl făceau pe Elya să arate mult prea spilcuit. Pantalonii erau mult prea strâmți. Proeminența virilă care ieșea În evidență când stătea jos era necuviincioasă. Folosea cravate și batiste asortate de la Countess Mara și pantofi ascuțiți, ultrașic, ce aminteau mai puțin de medicină și mai mult de Las Vegas și de viața de petreceri, cu curse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era mortal: se trezea, venea la breakfast, la prânz și la cină, între timp trăgea un binecuvântat somn. Seara îmi ținea o teorie stereotipă: - Mi-e dor de bărbatu’ meu, mai ales înainte de culcare. Știi, bărbații albanezi sunt cei mai virili din Europa. Nu te iartă în nici o noapte. Or avea occidentalele astea credit card, da’ cu culcatu’ o duc prost, că uite, de-aia stau aici și le arde de feminism. Duc lipsă de bărbați. Am regăsit în ea mitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
te iartă în nici o noapte. Or avea occidentalele astea credit card, da’ cu culcatu’ o duc prost, că uite, de-aia stau aici și le arde de feminism. Duc lipsă de bărbați. Am regăsit în ea mitul compensatoriu al esticului viril, care „cum te prinde, cum te... și-ți mai dă drumul prin curte, iar te prinde, iar te...”. I-am zis că și la noi e același folclor despre bărbați. S-a mirat foarte. Femeia era o combinație de islamism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din primăvara lui 2000 a apărut o pagină cu titlul și conținutul „Cum să-ți bați nevasta fără să lași urme”. Specific local, deh! Despre folosirea fundului de lemn aplicat pe ficatul cetățenei, la care se adaugă lovituri repetate și virile, aplicate cu un baston de polițai. Atunci am adunat ceva forțe cu coloană vertebrală feministă și am organizat o manifestație. Când scriam lozincile ei, a trebuit să plec în grabă la Hunedoara. Zilele dinaintea durerii din „Eclipsa”. Doare și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
firești amestecuri engleze în vocabular. Liusia este realmente un personaj. O femeie liberă. Mama fiicei ei, Maria. Crescută în comunismul care împingea femeile spre demonstrații de virilitate profesională și, iată, aproape de pensionare în capitalismul cel mai competitiv, tot în industrii virile (metalurgie), oscilând între Florida și Bloomington ca loc de mas și de popas după ce își încheie epopeea mișcatului profesional pe globul pământesc. Cred că povestea ei ar merita o carte. Și mă întreb, de ce nu se fac seriale despre astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de dispută despre privatizarea Medicare, sub conservatori (și, cinstit, conservatorii/republicanii sunt ceea ce au fost mereu aici: procapitaliști cu ochelari de cal la problemele sociale). Americanii, văzuți la news, par situați în două locații: la shopping și la război. America „virilă” extinde spațial imperiul, echipată Halliburton. America „feminină” își extinde consumul. Din când în când, câte un post mai „strecoară” câte o imagine de tipul următor: Bush în vizită de lucru într-unul din statele Statelor. Coboară în public, strânge mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Proculus, privindu-l iritat pe Antonius. Astăzi, gladiatura e o speculație politică, un instrument de propagandă, o descătușare a frustrărilor, o modă ca să te simți erou, o sursă de gânduri erotice pentru femei și bărbați, un simbol al puterii pentru virilii romani și o afacere. De aceea am renunțat la gladiatură și m-am retras la Histria - Proculus făcu un gest larg. Gata. Să nu mai vorbim despre asta. — Da, dar... Antonius fu redus la tăcere de un gest al maestrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
eu, și am încercat să o înghesui imediat în pat Aveam o mare dorință să o posed iar. M-a lăsat să o mozolesc, scoțând acele suspine de căpriță care știe că îmi plac, pline de promisiuni amănunțite despre talentul viril și candid - după care cere o întrerupere, se strecoară din pat, își aranjează hainele de pe ea, se piaptănă, își schimbă pantofii, se pudrează, și-l scoate pe Pulănescu din gură și vrea să mergem să mâncăm. Și mergem la Kreutzer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am uitat la revista care îmi căzuse din mână. Se odihnea întredeschisă pe raftul de jos, acolo unde era depozitat cu grijă materialul normal, legal. Una din paginile centrale se răsucise, abătând parcă abil privirea fetei întinse acolo. Un membru viril, bleg și plin de negi, al cărui proprietar nu se vedea, atârna la câțiva milimetri de zâmbetul ei pofticios. — E dezgustător, nu-i așa? — Da. — Cum poți să te uiți la așa ceva? — N-am idee. Replica mea a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-a citit perplexitatea pe chip, fiindcă s-a grăbit să adauge: — Nu vreau să spun tată biologic, fiindcă mă veți fi văzînd voi cam pricăjit, Însă, mulțumesc lui Dumnezeu, providența a binevoit să mă Înzestreze cu potența și forța virilă a unui taur de Miura. Mă refer la un alt fel de tată. Un tată cumsecade, știi dumneata. — Un tată cumsecade? — Da. Ca al dumitale. Un bărbat cu cap, cu inimă și cu suflet. Un om În stare să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Chiar atunci când mă grăbeam, mișcările mi se făceau cețoase, pașii îmi erau nesiguri. M-am așezat pe pat, m-am uitat atentă în jur, încercând să-mi explic ce se întâmpla. Din toate părțile camerei, tablourile Ioanei îmi sorbeau pri virile în adâncul lor vrăjit. Îmi trebuia un timp să mă smulg de sub puterea incantatorie a acelor culori care încet-încet mă subjugaseră. — De ce picturile tale sucesc mințile privitorilor? am întrebat-o în ultima vizită de seară, înaintea plecării acasă. Eu aduc
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Chiar atunci când mă grăbeam, mișcările mi se făceau cețoase, pașii îmi erau nesiguri. M-am așezat pe pat, m-am uitat atentă în jur, încercând să-mi explic ce se întâmpla. Din toate părțile camerei, tablourile Ioanei îmi sorbeau pri virile în adâncul lor vrăjit. Îmi trebuia un timp să mă smulg de sub puterea incantatorie a acelor culori care încet-încet mă subjugaseră. — De ce picturile tale sucesc mințile privitorilor? am întrebat-o în ultima vizită de seară, înaintea plecării acasă. Eu aduc
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]