433 matches
-
și fiicelor ilegitime abandonate), în pofida unor întreruperi, uneori foarte lungi (mai mult de doi ani la Mantova, între 1718 și 1720), Vivaldi avea să rămână fidel acestei funcții până în 1740. În ciuda sănătății precare, a început să călătorească din ce în ce mai mult ca virtuoz și compozitor la Roma, în 1722 și 1724, unde a cântat în fața Papei; probabil la Dresda și în Darmstadt; cu siguranță la Amsterdam, unde a fost publicată cea mai importantă parte a creației sale; la Florența, Praga și la Viena
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
concertului cu solist în doar trei mișcări simetrice (repede-lent-repede). Solist el însuși, Vivaldi, practica cu mare naturalețe această formă concertantă, atunci când sonata, simfonia sau cvartetul erau, de asemenea, pe punctul de a-și face apariția. Înzestrat cu un auz excepțional, virtuoz curajos care improviza cu plăcere și dirijor celebru (unul dintre primii din istorie), Vivaldi și-a consacrat întregul geniu descoperirii neîncetate a unor noi combinații ritmice și armonice și a unor îmbinări imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
(n. 12 noiembrie 1894, Bozovici, comitatul Caraș-Severin — d. 7 mai 1963, București) a fost un violonist virtuoz și dirijor român de muzică populară. A fost unul din dirijorii permanenți ai Orchestrei de muzică populară Radio, pe care a fondat-o în 1 decembrie 1949. S-a născut la data de 12 noiembrie 1894 în localitatea Bozovici din
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
la casa ELECTRECORD, apoi câteva albume de muzică populară la studiourile de înregistrări particulare din Timișoara și o înregistrare făcută la studioul de radio și televiziune Novi Sad din Sebia. Formația cu care a făcut majoritatea înregistrărilor sale se numește Virtuozii Banatului și este alc din Ionicuț Butan - clarinet; Remus Vălungan - chitară acustică; Mircea Ardeleanu - țambal; Costel Haida - contrabas; Ilie Vincu - vioară și Radu Vincu - vioară. Un artist de excepțional dar de o modestie covârșitoare, nu este numai un interpret ci
Petrică Moise () [Corola-website/Science/307623_a_308952]
-
Stelică Cebucescu.În acel spectacol știu că Vasilica a cântat cu orchrstra acestui ansamblu.Din Orchestră mai făceau parte la vremea respectivă:Gigea Marin(mare violonist) Marcel Parniaca(deasemenea violonist,devenit mai tarziu dirijorul ansamblului Doina Gorjului),Gheorghe Bătranu(un virtuoz al fluierului)iar la nai Constantin Istici. Mai era un băiat tinerel, teribil de bun la vioară,Marian Suvergel,de loc din Drăgășani,mai târziu a devenit dirijorul ansamblului "Banatul" din Timisoara.Contrabasistul, a ajuns să cânte la ansamblul Ciocârlia
Vasilica Dinu () [Corola-website/Science/307625_a_308954]
-
(n. 15 septembrie 1927, București — d. 12 decembrie 1974, București), a fost un cunoscut lăutar (acordeonist virtuoz și cântăreț) român de etnie țigan. Născut la data de 15 septembrie 1927 într-o veche familie de lăutari, (acesta e numele său de artist; altfel decât s-ar putea crede, Fărâmiță este numele său de familie și Lambru este
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
repertoriul uzual lăutăresc, dar mai ales stilul vocal de interpretare. În 1949 debutează în cadrul unei formații militare când își satisface stagiul militar la București. Din 1953 devine colaboratorul Mariei Tănase. După moartea acesteia (1963), acesta cunoaște o vertiginoasă carieră de virtuoz al acordeonului și dirijor al unor formații profesioniste. În perioada 1952-1956 face parte ca instrumentist în formația de muzică populară a Teatrului de Estradă din București, iar în 1956 trece la formația Teatrului de revistă „Constantin Tănase”. În 1967, ca
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
diverse concerte și spectacole de revistă, a colaborat cu Orchestra de muzică populară Radio, dar mai ales a participat la petreceri populare (nunți, botezuri), care i-au afectat organismul măcinat de tuberculoză - cânta cu vocea nepermis de mult. Fiind un virtuoz recunoscut, a fost solicitat să apară și în câteva filme. Regizorul Francisc Munteanu, transpunând atmosfera dintr-o mahala bucureșteană (evocată în piesa „Domnișoara Nastasia” de G. M. Zamfirescu) în pelicula "Dincolo de barieră" (1965), îl invită pe Fărâmiță Lambru să animeze
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
este un eveniment muzical românesc de prestigiu internațional, inițiat în anul 1958 în memoria marelui compozitor și violonist virtuoz român George Enescu. La început, festivalul s-a ținut din trei în trei ani. În anii '80, festivalul și-a pierdut din strălucire, după ediția din 1979 având loc neregulat. A fost reluat după Revoluția din 1989 (prima dată în
Festivalul „George Enescu” () [Corola-website/Science/306638_a_307967]
-
Mauté de Fleurville, care susținea că studiase pianul cu Chopin. Mme. Mauté l-a trimis pe Debussy la Conservator în Paris, unde a studiat timp de zece ani, între 1872 și 1884. La început, Debussy a dorit să devină un virtuoz al pianului; mai târziu, a abandonat ideea unei astfel de cariere, după ce a picat la examenele de pian din 1878 și 1879. În 1880 participă la cursurile de compoziție ale lui Ernest Guiraud. Sub oblăduirea sa, Debussy a câștigat locul
Claude Debussy () [Corola-website/Science/302661_a_303990]
-
piesele albumului "The Song Remains The Same" editat în anul 1976. Albumul "In Through The Out Door", a fost, din păcate, ultima realizare a grupului în componența inițială, deoarece, în 1980 moare bateristul John Bonham. În memoria acestui uriaș și virtuoz muzician, formația înregistrează albumul "Coda", cu ajutorul bateristului Kenny Jones, de la The Who. În 1980, urmând morții neașteptate a lui Bonham, Led Zeppelin a încetat a exista, iar membrii principali ai trupei, Jimmy Page și Robert Plant vor începe cariere individuale
Led Zeppelin () [Corola-website/Science/302456_a_303785]
-
teme religioase, întrucât Biserica Romano-Catolică a fost principalul "client" și comanditar al acestora, cel puțin in Italia. Perfecțiunea, adică virtuozitatea era nu numai un lucru căutat, dar era și de dorit de către artiști. Astfel apariția artiștilor căutând perfecțiunea, acei virtuoso (virtuoz, în limba română), alături de un anumit realism al exprimarii și grija extremă (aproape paranoidă) față de detalii devin alte elemente definitorii ale perioadei baroc. Un important punct de vedere critic al barocului literar se referă la preferențierea acordată, în lucrări foarte
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
al timpului (secretar PCR al Uniunii Scriitorilor, 1972-1977, și vicepreședinte al ei, din 1977), a colaborat la diferite reviste literare, sociale și politice din țară. Uniunea Scriitorilor l-a premiat de două ori (1964 și 1974). A fost un eseist virtuoz. În romanele sale pentru adulți l-a preocupat lumea universitară și tehnocrată. A participat la toate manifestările culturale ale liceului „Gheorghe Roșca Codreanu” și ale Bârladului. A decedat la 14 noiembrie 1991 în orășelul Königswinter, vecin cu fosta capitală Bonn
Constantin Chiriță () [Corola-website/Science/298983_a_300312]
-
Acest articol este despre un pianist. Pentru fiul său, un dirijor, accesați , Jr.." (sau Cziffra György, pronunțat [tsifrɒ ˌ ɟørɟ]; n. 11 mai 1921 - d. 15 ianuarie 1994) a fost un pianist virtuoz maghiar. A devenit cetățean francez în 1968. Cziffra este cunoscut pentru interpretările sale date compozițiilor lui Franz Liszt. De asemenea, el a înregistrat multe dintre compozițiile lui Frédéric Chopin și ale lui Robert Schumann; interpretarea dată de el ciclului "Scena
György Cziffra () [Corola-website/Science/304481_a_305810]
-
și, în general, de viața politică, artistică și mondenă a Parisului. În 1834 el s-a angajat în orchestra Operei Comice și a frecventat în același timp, după sfatul colegului său deja consacrat ca violoncelist, Hippolyte Seligmann (1817-1882), lecțiile violoncelistului virtuoz Louis-Pierre-Martin Norblin (1781-1854). Pe lângă Seligmann și l-a făcut prieten pe compozitorul Jacques Fromental Halévy (1799-1862), a cărui operă "Evreica" tocmai avusese în februarie 1835 un succes notabil la Opera din Paris. Acesta i-a dat probabil din când în
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
mai puțin abraziv și mai melodic decât thrash metal, arătând puțină influență de hardcore punk. Totuși, speed metal este de obicei mai rapid și mai agresiv decât heavy metalul tradițional, de asemenea, arată mai multă înclinație spre un solo de virtuoz și oferă scurte pasaje instrumentale între strofe. Cântecele de speed metal fac frecvent uz de vocal extrem de expresiv, dar de obicei mai puțin probabil fac uz de vocal 'aspru' decât în cântecele de trash metal." Deși există puține formații care
Speed metal () [Corola-website/Science/304212_a_305541]
-
(n. 27 februarie 1940, Ștefan cel Mare, jud. Argeș - d. 16 februarie 2015) a fost un naist virtuoz și conducător de orchestră român. S-a născut la 27 februarie 1940 în Ștefan cel Mare, jud. Argeș. Manifestând interes pentru muzică încă de mic, a studiat mai întâi acordeonul (autodidact). La 11 ani dă examen la Școala Medie de
Radu Simion () [Corola-website/Science/312211_a_313540]
-
Mielu Ion Bibescu, zis „de la București”, cunoscut mai bine prin diminutivul Mieluță (sau mai rar, drept Mielle sau Miele), este un clarinetist și saxofonist virtuoz român de etnie romă. Se numără printre figurile importante care au determinat fuziunea jazz-ului cu muzica lăutărească într-un gen distinct, văzut ca o continuare a gypsy jazz-ului franțuzesc (experimentat prima oară în perioada interbelică de către chitaristul Jean-Baptiste
Mieluță Bibescu () [Corola-website/Science/311724_a_313053]
-
de Muzică Dinu Lipatti, apoi pe cele ale Conservatorului din București, secția clarinet. Devine unul dintre cei mai respectați clarinetiști din muzica lăutărească odată cu sfârșitul anilor '70. La începutul anilor '80 începe să experimenteze și să devină, de asemenea, un virtuoz al saxofonului. În 1992 formează „Gipsy Bibescu”, prima formație din România ce va amesteca jazz-ul cu muzica lăutărească. Din 1994 începe să participe în numeroase turnee, în special în Paris, acolo devenind „Mielle” Bibescu. Repertoriul abordat de Bibescu cuprinde
Mieluță Bibescu () [Corola-website/Science/311724_a_313053]
-
de corzi aducând violoncelul în primul plan, pe când Haydn întotdeauna i-a conferit un rol de acompaniament. Mai degrabă, stilul Boccherini are ca sursă lucrările unui alt faimos violoncelist italian Giovanni Battista Cirri, născut înaintea lui Boccherini și Haydn. Un virtuoz violoncelist de primă clasa (posibil cel mai împlinit violoncelist din istorie), Boccherini a interpretat adesea repertoriul viorii la violoncel, la înălțime, un talent pe care el l-a dezvoltat pe când înlocuia violoniștii bolnavi în timpul turneelor. Acest control suprem al instrumentului
Luigi Boccherini () [Corola-website/Science/311312_a_312641]
-
expusă Kitschului prin acomodarea poeziei realismului socialist și prin excese ce doreau sublinierea elementului național, deci „patriotic”. Muzica populară contemporană promovează un stil vocal emfatic, nu arareori interesat de asemenea figuri tehnice. Uneori, cântăreții practică și fluieratul artistic (există adevărați „virtuozi” în această tehnică). Instrumentiștii sunt organizați în tarafuri, ansambluri sau orchestre; improvizația se produce la mai multe niveluri (de exemplu, gradul de spontaneitate al execuției la țambal este foarte mare, rolul fiind delimitat similar cu susținerea ritmică în orchestra barocă
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
de la nașterea compozitorului). În anul 1957 primește medalia Fundației Harriet Cohen la Londra. În anul 1960 a primit Medalia de Aur a Fundației Ignacy Jan Paderewski la New York. După câștigarea premiului I la Concursul Chopin, Harasiewicz își începe cariera de virtuoz cântând în toate țările din Europa, în Asia și în America de Nord. A cântat cu cei mai mari dirijori și cele mai importante orchestre simfonice din lume. A ținut cursuri de măiestrie în Austria și Germania însă nu s-a dedicat
Adam Harasiewicz () [Corola-website/Science/312474_a_313803]
-
muzicale în 1950 la Conservatorul din București (în cadrul unor cursuri inițiate de Uniunea Compozitorilor). Aici a studiat o perioadă violoncelul, dar s-a simțit mai ales atras de baterie, instrument la care a excelat, remarcându-se printr-o tehnică de virtuoz. Malagamba a debutat ca baterist în anul 1937, participând în diferite formații de muzică de dans. În 1940 a dirijat primul său concert de muzică ușoară. Înainte de a se consacra compoziției și baghetei dirijorale, a fost considerat cel mai bun
Sergiu Malagamba () [Corola-website/Science/309576_a_310905]
-
Sub aspect armonic (acordic), rock-ul psihedelic se arată foarte bogat, atât ca varietate stilistică, cât și prin inventivitatea de care se dă dovadă. Se practică improvizația în concerte (dar și în studio, cu toate că mai rar), mulți interpreți fiind instrumentiști virtuozi sau cântăreți înzestrați. Armoniile vocale erau adesea stabilite sau modificate "ad-hoc", remarcabili în această direcție fiind artiștii americani Beach Boys (deja amintiți) și Jefferson Airplane. În plan ritmic, se observă aceeași diversitate ca în cazul armoniei, factor determinant pentru acest
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
și este primit în formație. Experiența dobândită cu Sideral îl va pune în conducerea - muzicală și organizatorică, a - formației. O problemă riscantă de organizare, prezența a doi instrumentiști la claviaturi se rezolvă de la sine, niciunul nefiind interesat de afirmarea ca virtuoz. Astfel, Romeo Vanica s-a concentrat pe pian, acustic sau electric (deținea un model primitiv de pian electric de producție Doina, numit claviton,) iar Mircea Drăgan a rămas fidel orgii electrice. În plus, atât Drăgan, cât și Vanica, erau absolvenți
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]