477 matches
-
Transplant Celule Stem, Clinica ATI, coordonare transplant; - Institutul Clinic Fundeni - Centrul de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic, Centrul de Chirurgie Urologică și Transplant Renal, Centrul de Hematologie și Transplant Medular, Clinica ATI, Laboratorul de diagnostic, biologie moleculară, imunologie HLA și virusologie; - Spitalul Clinic de Urgență Floreasca - Secția de Chirurgie Cardiovasculară, Clinica ATI; - Serviciul de Ambulanță al Municipiului București; - Spitalul Clinic de Urgență "Bagdasar-Arseni" București, Secția ATI; - Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1 Cluj-Napoca, Secția ATI; - Spitalul Clinic de Urgență pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/203882_a_205211]
-
cardiovasculare și transplant - Laboratorul clinic de imunologie transplant; ... b) Institutul Clinic Fundeni, București - Centrul pentru transplant medular, Centrul pentru boli digestive și transplant hepatic, Centrul pentru uronefrologie și transplant renal, Laboratorul de analize II (diagnostic, biologie moleculară, imunologie, HLA și virusologie); ... ----------- Litera b) din titlul " Unități care derulează subprogramul", subpunctul 5.1 "Subprogramul de transplant de organe, țesuturi și celule de origine umană", punctul 5 "Programul național de transplant de organe, țesuturi și celule de origine umană", subcap. IV "Programele naționale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/229325_a_230654]
-
cardiovasculare și transplant - Laboratorul clinic de imunologie transplant; ... b) Institutul Clinic Fundeni, București - Centrul pentru transplant medular, Centrul pentru boli digestive și transplant hepatic, Centrul pentru uronefrologie și transplant renal, Laboratorul de analize II (diagnostic, biologie moleculară, imunologie, HLA și virusologie); ... ----------- Litera b) din titlul " Unități care derulează subprogramul", subpunctul 5.1 "Subprogramul de transplant de organe, țesuturi și celule de origine umană", punctul 5 "Programul național de transplant de organe, țesuturi și celule de origine umană", subcap. IV "Programele naționale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/245126_a_246455]
-
solară -Circuit închis, accesul pacienților sau personalului medical este permis numai în spațiile special amenajate, din compartimentul de recoltă directă a produselor biologice și camera sau ghișeul de primire probe, respectiv ghișeul pentru eliberare rezultate -Laborator de bacteriologie -Laborator de virusologie -Laboarator de microbiologie -Laboarator de biochimie, cu surse de apă potabilă rece și caldă, iluminat electric și gaze -Legatură directă cu spitalul 7. Serviciul de radiodiagnostic Utilizează razele Roentgen în scopul vizualizării structurilor anatomice -Aviz special de amplasare și funcționare
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
a celei actuale a fost contrazis de trecerea timpului sau prin evoluția imprevizibilă, din fericire spre un final mai puțin dramatic decât cel prezumat. În încercarea de a explica modul de apariție, progresie și stingere a unor fenomene specifice gripei, virusologia, epidemiologia și clinică au făcut pași importanți devansând uneori capacitatea naturală a microorganismelor de a se modifică, supraviețui și agresă organismul uman. Gripă a marcat în decursul timpului numeroase momente dramatice pentru om, fiind semnalată încă din antichitate. În decursul
CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Doina Azoicăi, Mioara Matei () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1065]
-
celulară"; "targhet theory"/ "théorie de la cible"/ "teoria țintei". III.8.2. Metafore-titlu Această categorie de metafore conceptuale are impact în titrarea domeniilor științei. Desemnează printr-un construct metaforic sfera de competență științifică a unei discipline, a unui domeniu/ ramură: bacteriologie, virusologie, venerologie, pneumologie, ihtiologie etc. În epistemologia tradițională, canonică a științelor medicale se recurge adesea la intuiția raționamentelor în titrare. Fundamentală rămâne în metafora-titlu, relația strânsă dintre știință/ logos și modelul cultural greco-latin în conceptualizarea domeniilor cunoașterii. Cuvântul πνεΰμα, -ατος (s.n.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
o determină: bacil piocianic, bacil tific, bacil tuberculos etc. În limbajul medical, coerența este determinată de metaforele specializate pentru un anumit domeniu, aflate într-o relație de dependență reciprocă și subordonate conceptual, metaforei generice. Denumirea și obiectul de studiu al Virusologiei se dezvoltă pe constructul metaforic, virus (cf. fr./ en. virus) - cuvânt utilizat în limba latină cu sensul de "venin/otravă" (cf. lat. virus,-i s.n.). Tabelul nr. 7: Virusul este otravă Domeniul țintă Domeniul sursă Terminologia ramurii medicale Organisme vegetale
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cf. fr./ en. funguas) microorganism vegetal: sămânță (cf. lat. germen , -inis s.n.) germen ființă microscopică animal (cf. gr. πρωτος,-η,-ον "cel mai distins, primul" +ζωον, -ου s.n. "ființă, animal") protozoar (cf. fr. protozoaire, en. protozoan). Constructele cognitive din domeniul Virusologie se dezvoltă ca scenariu. Aplicând una dintre schemele lui Lakoff (J. Lakoff, 1980: 285), elementele acestui scenariu sunt: 1) situația inițială (ontologic/ domeniul-sursă): bacteriile; 2) succesiunea de "evenimente": invazia virusului biologic - registrul specializat fiind foarte bine reprezentat; infecția; evoluția unei
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
afecțiuni. Pacienți cu plămâni de fier (epidemia anului 1952) Pentru inteligența și perfecționismul său, a fost acceptat la 13 ani la colegiul Townsend Harris. Urmează studiile de medicină la Universitatea din New York. În 1941, se înscrie la un postdoctorat în virusologie, în laboratorul Dr. Thomas Francis 53 de la Universitatea din Michigan (descoperitorul virusului gripei tip B), după care se transferă la Mount Sinai Hospital. Deși om de laborator, se impune prin talentul său de clinician și chirurg. Președintele Franklin Roosevelt înfințase
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Francis, Jr. (1900-1969), medic, virusolog și epidemiolog american, cercetător la Institutul Rockefeller. Izolează virusul gripei în 1940 și participă la dezvoltarea vaccinului antiviral. A fost profesorul lui Jonas Salk la Universitatea Michigan în 1941, când acesta își efectua proiectul în virusologia poliomielitei. 54 Robert Charles Gallo (1937), biolog american, după rezidența de la Universitatea din Chicago, afectat de moartea sorei sale (de leucemie), se angajează ca cercetător la Institutul Național al Cancerului. Gallo găsește retrovirusul prezent în Acquiered Immune Deficiency Syndrome (AIDS
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Multe serii de medici își amintesc de fostul asistent de bacteriologie, prin 1946-1948, Grigore Teodorovici, viitorul profesor de epidemiologie. Nedespărțit de maestrul său (profesorul Condrea), asistentul Grigore Teodorovici era un factotum al catedrei. Când bacteriologia s-a extins, incluzând și virusologia, doctorul Teodorovici a fost desemnat la această disciplină fără a fi scutit de atribuțiile care îi reveneau până atunci. Nu știu cum se descurca cu atâtea activități. El răspundea, printre altele, de prezența studenților la cursuri și lucrări practice. Asta semăna foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
1962-1964 a funcționat ca medic de medicină generală la Circumscripția Sanitară Epureni, raionul Bârlad. Prin concurs, în 1963, devine medic secundar de laborator clinic și se specializează la Spitalul nr. 1 din Iași. În anul 1964 se perfecționează în specialitatea Virusologie, Catedra de Microbiologie și Virusologie la Institutul de Medicină și Farmacie Iași. Prin concurs, în 1966 devine medic specialist de laborator clinic, iar între anii 1967-1970 a funcționat ca medic specialist laborator clinic la Sanatoriul TBC Bârlad. A urmat un
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
de medicină generală la Circumscripția Sanitară Epureni, raionul Bârlad. Prin concurs, în 1963, devine medic secundar de laborator clinic și se specializează la Spitalul nr. 1 din Iași. În anul 1964 se perfecționează în specialitatea Virusologie, Catedra de Microbiologie și Virusologie la Institutul de Medicină și Farmacie Iași. Prin concurs, în 1966 devine medic specialist de laborator clinic, iar între anii 1967-1970 a funcționat ca medic specialist laborator clinic la Sanatoriul TBC Bârlad. A urmat un curs postuniversitar în specialitatea Anatomie
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
de Medicină din cadrul Institutului de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca (1965). După absolvirea facultății a funcționat ca medic generalist de circumscripție sanitară, în comunele Cristești (1965-1968) și Sculeni (1968-1969), ambele din județul Iași. A devenit doctorand cu frecvență, disciplina de Microbiologie Virusologie, la Laboratorul de Virusologie al Institutului de Medicină și Farmacie din Iași. În 1972, la I.M.F. Iași, în urma susținerii tezei de doctorat intitulată Contribuții la problema arbovirusurilor (altele decât grupul „B“ transmis de căpușe) în Moldova, sub conducerea științifică a
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca (1965). După absolvirea facultății a funcționat ca medic generalist de circumscripție sanitară, în comunele Cristești (1965-1968) și Sculeni (1968-1969), ambele din județul Iași. A devenit doctorand cu frecvență, disciplina de Microbiologie Virusologie, la Laboratorul de Virusologie al Institutului de Medicină și Farmacie din Iași. În 1972, la I.M.F. Iași, în urma susținerii tezei de doctorat intitulată Contribuții la problema arbovirusurilor (altele decât grupul „B“ transmis de căpușe) în Moldova, sub conducerea științifică a prof. univ. dr. Mihai
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
conferențiar (1969-1984) la Catedra de Boli Infecțioase. În 1984 a devenit profesor, iar la 1 septembrie 1984 a ieșit la pensie. La Institutul de Medicină și Farmacie Iași, în anul 1976 a obținut titlul de Doctor în Științe Medicale, specialitatea Virusologie, cu teza: Contribuții la studiul epizootologic, clinic și de laborator al gripei ecvine, sub conducerea științifică a prof. univ. dr. Mihai Duca. A fost titularul disciplinelor de Fiziopatologie și Boli infecțioase, ale căror conținut și bază materială le-a perfecționat
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
la finisarea unor tălmăciri din Esenin și Pușkin. Profesorul și lingvistul A. Zacordoneț a decedat la 15 septembrie 1977, în Iași, și a fost înmormântat la cimitirul Eternitatea. ZAVATE, OLGA (1927-2000ă MEDIC Ilustru reprezentant al școlii medicale ieșene în domeniul virusologiei, cercetător pasionat, dr. Olga Zavate s-a născut la 15 decembrie 1927, în Cetatea Albă. A absolvit, în 1946, liceul teoretic de fete din Piatra Neamț. A urmat cursurile Institutului de Medicină și Farmacie din Iași, obținând diploma de merit la
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
teritoriul Moldovei a desfășurat o activitate susținută de asistență tehnică de specialitate, de îndrumare și control a măsurilor antiepidemice, de instructaj al specialiștilor din teren pentru însușirea unor tehnici noi de laborator. Din anul 1968 a devenit coordonatorul colectivului de virusologie din Institutul de Sănătate Publică Iași, iar în anul 1976 - secretar științific al aceluiași institut, ca recunoaștere a valorii și capacității sale profesionale. Elevă a prof.dr. N. Constantinescu, s-a format ca cercetător în spiritul școlii românești de virusologie. Cu
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
de virusologie din Institutul de Sănătate Publică Iași, iar în anul 1976 - secretar științific al aceluiași institut, ca recunoaștere a valorii și capacității sale profesionale. Elevă a prof.dr. N. Constantinescu, s-a format ca cercetător în spiritul școlii românești de virusologie. Cu o riguroasă probitate științifică, s-a dedicat cu dăruire și pasiune muncii de cercetare, în mod deosebit a hepatitei virale, ca preocupare de bază și neîntreruptă, din anul 1955. În acest ultim domeniu a semnalat, în colaborare cu acad.
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
acad.prof.dr. N. Cajal a publicat o monografie, intitulată Enterovirusurile nepoliomielitice și implicațiile lor în patologia umană și poluarea mediului ambiant, distinsă din anul 1985 cu premiul Victor Babeș al Academiei. În anul 1968 a pus bazele unui laborator modern de virusologie, unde a experimentat noi metode de izolare a virusurilor hepatice și metode sensibile de detectare a AgHBs; pentru prima dată în țara noastră s-a demonstrat posibilitatea detectării AgHBs în sânge recoltat pe discuri de hârtie de filtru și în
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
1962, la București, a devenit, prin concurs, medic specialist în Microbiologie, obținând locul doi pe țară. În 1970 a obținut titlul de medic primar. La 20 martie 1970, la I.M.F. Iași a obținut titlul de doctor în științe medicale, specialitatea Virusologie, cu teza: Studiul experimental al acțiunii antivirale a unor noi derivați de sinteză isatinici și tiosemicarbazone. Preocuparea dominantă și permanentă a dr. Mircea Alexandrescu, alături de cea didactică, a fost cercetarea științifică. Ca urmare, în 1970, a obținut, prin concurs, o bursă
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Cuvânt înainte Dintru început, avem datoria să-i lămurim pe cititori asupra câtorva chestiuni legate de subiect și de modul de tratare al acestuia. Așadar, CARE ESTE ROSTUL scrierii unei asemenea lucrări? În etapa actuală a dezvoltării virusologiei oncologice strâns legată de citopatologie și de sofisticate experimente de genetică moleculară, s-au strâns zeci de mii de lucrări, pentru a căror parcurgere și sistematizare este necesar un efort substanțial. Tehnologiile performante, de ultimă oră, devin din păcate din ce în ce mai
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și gamma herpesvirusul EB, prezintă asemănări în comportamentul lor patogen, ambele fiind limfotrope. Apartenența la familia herpes virusurilor oncogene a virusului bolii lui Marek (MDV) a fost dovedită ulterior și prin studii electronooptice (fig. 1-47). Un an memorabil din istoria virusologiei oncologice este 1911. În acest an, medicul american Peyton Rous de la Rockefeller University, NY, reușea să transmită prin intermediul unui filtrat acelular, un sarcom de la o găină bolnavă, la altă galinacee indemnă (găini din rasa Plymouth Rock).17 Protocolul experimentului lui
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de laborator, P. Rous a abandonat cercetarea de cancerologie, dedicându-se unor studii de fiziopatologie. Abia în 1934, după mai bine de 20 de ani de la descoperirea filtrabilității virusului sarcomului de la galinacee, P. Rous a reintrat în câmpul cercetării de virusologie oncologică, stimulat de lucrările colegului său de la Rockefeller Institute, Richard E. Shope, care, în 1932, semnalase existența la iepurele sălbatic de tumori fibromatoase, transmisibile în serie atât la aceeași specie, cât și la iepurii de laborator. Practic, părăsind cercetările dedicate
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
din anii următori (1953-1955) au avut ca rezultat descoperirea unui alt agent inductor de cancer, ulterior identificat și descris în detaliu de Sarah Stewart și colab. (1957) și desemnat sub numele de poliomavirus.35 Ludwik Gross (1904-1961) medic, cercetător în virusologie și oncologie, american de origine poloneză, s-a născut în 11 septembrie 1904 la Crakowia și a murit în 22 iulie 1999 la New York. Provine dintr-o familie de evrei din marea burghezie locală - ambii părinți au fost avocați, iar
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]