54,565 matches
-
condusă de majoritate, "adică proștii" (pentru că "un prost adevărat e un profund șinstit, deci, în prostia lui, perfect competent"). Perfect opuși mărunților găgăuzi practici, românii (moldovenii) sînt purtători de lirism (răspîndirea românilor este o adevărată "invazie lirică"). Pînă și în "visul de aur al oricărui român" - să fie primit cu toate onorurile la Casa Albă - ceremonia este marcată de frazele lui Ion Creangă: prefectul Aurel Aflorăchioaiei visează că, primit de Bill Clinton, traducătoarea oficială a președintelui american este "nimeni alta decît
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
marcată de frazele lui Ion Creangă: prefectul Aurel Aflorăchioaiei visează că, primit de Bill Clinton, traducătoarea oficială a președintelui american este "nimeni alta decît bătrîna secretară, tușa Saveta Amustăcioarei. " Cînd a avut Saveta timp să învețe engleza?! " se mira în vis prefectul Aflorăchioaiei, apoi ciuli și cealaltă ureche, fiindcă observă că tușa traducea cam aiurea, de capul ei. Astfel, cînd Bill Clinton, zîmbind larg, spuse:" I believe in Vaslui, I believe in your country! ", mătușa Saveta traduse: " Dragi-mi erau prundul
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
Care sînt fricile unui cineast care virează totul în roz (pal, nu bombon) și în variațiuni de "șabadabada", ca Lelouch? "Mi-e frică de suferință. În schimb, nu mi-e frică de moarte, pentru că eu cred că viața e un vis din care moartea ne trezește... Nu-mi plac filmele care se termină bine, nici cele care se termină rău. Îmi plac finalurile care lasă o speranță. Aș vrea să se poată spune despre mine, mai tîrziu: știa să filmeze speranța
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
măsură, dar și printr-un infailibil instinct primar, el a reușit să ocupe încetul cu încetul toate compartimentele și funcțiile organismului social. Repede instaurat ca stăpîn peste trupuri, cu oasele cărora a albit geografia și istoria, nu a părăsit niciodată visul de a poseda cu aceeași tărie sufletele și conștiințele. Însușindu-și, în detaliu, toate traseele creștinismului, cu ordinea, instituțiile și ceremonialurile sale, comunismul a resuscitat ideea mesianică și a reformulat promisiunea Edenului. Locul înaintemegătorilor și al profeților a fost preluat
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
să intri în această legătură și să restabilești alte raporturi, controlate absurd, este amoral. Un freamăt de disperare se citește în spatele acestor acțiuni, ca într-un palimpsest. Se apropie alegerile. Surprizele trebuie evitate. Puterea are un gust bun, este un vis pe care foarte mulți nu au îndrăznit să-l aibă nici măcar în întunericul intim al nopților. E ca într-un basm fabulos: ești preschimbat dintr-un ilustru anonim în cineva care hotărăște ce e bine și ce e rău pentru
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
ales o grămadă eterogenă, și nu s-au notat chipuri, personalități. Cățărați cu picioarele pe umerii noștri, de la această amețitoare înălțime neicanimenii își percep mărimea. "Sînt altfel decît ceilalți!" Șoaptele timide devin, repede, strigăte. Eu nu vreau să-mi intersectez visele, și nici realitatea, cu ale nimănui. Și cu atît mai puțin cu acelea ale unor indivizi care nu doresc decît să mi le metamorfozeze în coșmar. În anul de grație 2002 îmi dau seama că Ceaușescu a fost clonat în
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
umor, a unui mort scos de Satana din mormînt pentru a-l face să "trăiască" o aventură de amor și voluptăți. Deși ultima frază a textului se conformează uzanțelor, prin declarația naratorului că totul poate că a fost numai un vis, faptul rămîne. Un mort se plimbă printre oameni (ce asumă că sînt) vii și se preface că e unul dintre ai lor. Nu mai există frontiere între moarte, vis, realitate, mit. Povestea a fost spusă de un mort, însă Dumas
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
prin declarația naratorului că totul poate că a fost numai un vis, faptul rămîne. Un mort se plimbă printre oameni (ce asumă că sînt) vii și se preface că e unul dintre ai lor. Nu mai există frontiere între moarte, vis, realitate, mit. Povestea a fost spusă de un mort, însă Dumas pretinde a o fi aflat dintr-o scrisoare, pe care i-a trimis-o - înainte de a se sinucide! - un confident al mortului dintîi. Traseul, prin urmare, se complică. Pentru că
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
căprioare. Vînători, vînați. Vicontele de Bragelonne e un roman ce joacă pe identități, pe nume, pe scrisori și pe tăceri. Toate - performative și ucigătoare, ca vorbirea. Personajele - indiferent dacă apar ca oameni, zei, mistreți, grifoni - sînt totdeauna umbre sau fantome, vise sau statui. Și în centrul labirintului și la răscruci se află nu numai mormîntul, ci și închisoarea. Prea puțini sînt cei care nu trec pe acolo. E destinul fiecărui personaj și toți o știu sau o presimt. Destin pe care
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
Gheorghe Grigurcu Barzii noștri din jurul anului 1900 aveau un motiv predilect: cel al dezrădăcinării. Fii ai satului, îi cultivau cu osîrdie nostalgia în paralel cu repulsia pentru "cetatea blestemată", în care se sting visele "curate", se destramă idealurile unei lumi patriarhale. Motivul acesta al meleagului rustic părăsit (ce e drept, întețit, la un moment dat, prin traducerile din Esenin, semnate de Zaharia Stancu și George Lesnea) a căzut un timp în desuetudine, deoarece atît
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
reziduurile tradiționale, mai mult ori mai puțin dureroase, ale vechiului conflict dintre sat și oraș. Gellu Dorian aparține ultimului tip. Starea inițială a poetului moldav, pus în contact cu prodigioasa metropolă, e uimirea, o uimire copleșitoare, ca-n fața unui vis feeric transpus în real: "realitatea depășește orice imaginație", "masacru de nervi și senzații de fericire", "prezența ta aici pare un vis din care speri să nu te mai trezești". Totuși trezirea intervine, sub chipul gîndului îndreptat, precum o oglindă retrovizoare
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
inițială a poetului moldav, pus în contact cu prodigioasa metropolă, e uimirea, o uimire copleșitoare, ca-n fața unui vis feeric transpus în real: "realitatea depășește orice imaginație", "masacru de nervi și senzații de fericire", "prezența ta aici pare un vis din care speri să nu te mai trezești". Totuși trezirea intervine, sub chipul gîndului îndreptat, precum o oglindă retrovizoare, către mediul obîrșiei. Oricîte minunății, oricît posibilități fabuloase i-ar oferi peisajul american, ele nu pot înăbuși amintirea celor lăsate acasă
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
lor agoniseală. Nu e departe ziua când "tribunalele populare" ale lui Vadim îi vor lua la purecat, punându-i să explice cum din banalul salar de director sau chiar de ministru poți să-ți cumperi în timp record mașini de vis ori să-ți înalți palate în fața cărora occidentalii își face cruce. Spre deosebire de fosta putere, cei care-i vor înlătura în 2004 pe pesediști știu exact ce trebuie să acapareze și pe cine să elimine (chiar fizic). E suficient să te
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
prin această maleabilitate extremă care ducea compromisul până, sau chiar dincolo, de limita admisibilă? Concret, se urmărea "pacea" și "odihna" țării. Dar în ce scop, care era "proiectul ideal" de existență al populației acestor meleaguri, cu alte cuvinte, care era visul român cel mai fierbinte? Era el "propășirea și înălțarea patriei", sau cumva "împlinirea" individuală? Iată cum este prezentat el de anonim: "Și acea nădejde avea ca și vara toată să treacă cu pace în țară-și, cu plimbări, cu ospețe
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
și de toamnă la vii vom merge, unde ni se va părea". Deci "de la vlădică până la opincă" tot ce-și dorea românul era "veselirea" - cuvântul apare des în cronică - în "loc cu verdeață", fără griji și spaime. Evident, este un vis "paradisiac", o scoatere din timp, o plasare într-o eternitate radioasă - basm curat - foarte departe de ambițiile și frământările secolului. După cum s-a observat, nostalgia "paradisului pierdut" apare cu pregnanță în cronicile moldovene; muntenii, mai activi, sunt însă hotărâți să
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
cuvinte" (deși mă simt ispitită, nu mă voi opri asupra acestei formulări cu o excepțională valoare narativă: oare cronicarul folosește conștient tehnica "suspense-ului", sau alături de el scrie însăși viața care curge?). Desfășurarea ulterioară a evenimentelor pare deci a demonstra că "visul român" poate fi înfăptuit în ciuda celor care cred în semne rele, Brâncoveanu întruchipând concretizarea lui: "Și așa cu aceasta să bucura în ospețe și în veselii, în nunte și ale boierilor de pământ și ale lui nunte, măritându-și fetile
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
lipsit. Acestea și ca acestea văzând înaintea ochilor lui, numai să veseliea". Dar efortul de a nu provoca destinul, de a menține cu orice preț un echilibru fragil, este total iluzoriu; deși dintre toate cel mai lipsit de ambiții, acest vis se dovedește a fi și cel mai greu realizabil, fiindcă, după cum știm cu toții, soarta este schimbătoare. Și într-o frumoasă zi, pe neașteptate (anonimul știe să prezinte momentul), când fericirea pare eternă, se arată un trimis al Porții și norocul
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
al "meșteșugurilor" avea o limită: respectul de sine. Este tot ceea ce rămâne din fervoarea creștină a strămoșului Neagoe - o "turcire" ar fi însemnat o discreditare totală a urmașilor, o desființare identitară de neconceput. Iată dar care pare să fi fost "visul român" acum trei veacuri. Să se fi schimbat el în cursul istoriei? Literatura ce avea să vină nu o dovedește. Cel mai dorit lucru rămâne "veselirea" în lunci, codri, sate, hanuri, cafenele, casa bunicilor, "mânăstire maici"... și întotdeauna mecanismul norocului
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
veselirea" în lunci, codri, sate, hanuri, cafenele, casa bunicilor, "mânăstire maici"... și întotdeauna mecanismul norocului înșelător se repetă, căci vine un trimis al istoriei, se taie capete, se ridică în prăjini și se aruncă în mare... Să se fi schimbat "visul român" astăzi? Rămâne de văzut. Dar să ne oprim, și, izgonind complexele care ne fac să vedem acest "vis" arhaic, derizoriu și meschin, să recunoaștem că de fapt sâmburele lui ascuns este întrebarea pe care oamenii - ieri, azi și mâine
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
vine un trimis al istoriei, se taie capete, se ridică în prăjini și se aruncă în mare... Să se fi schimbat "visul român" astăzi? Rămâne de văzut. Dar să ne oprim, și, izgonind complexele care ne fac să vedem acest "vis" arhaic, derizoriu și meschin, să recunoaștem că de fapt sâmburele lui ascuns este întrebarea pe care oamenii - ieri, azi și mâine - și-o pun necontenit: cine suntem și încotro ne îndreptăm? Iar plângerea sorții înșelătoare, cât timp vom exista sub
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
1972, după "celebrele" teze din iulie și s-a stabilit în Germania, la München - Mincinosul așadar, Sfîrșitul Troiei de la Teatrul Mic, Crima din Strada Lourcine de la Piatra Neamț, toate acestea nu se mai joacă. Din păcate. Cel care a transformat un vis într-o superbă realitate este, cum spuneam, Tompa Gabor, care a organizat la Cluj, între 26 și 31 mai, Săptămîna "Vlad Mugur", deschisă cu Hamlet de la Teatrul Național Cluj și încheiată cu Livada de vișini de la Teatrul Maghiar, din același
Loialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15115_a_16440]
-
spuse niciodată în prezența oamenilor mari. Ceva mai puțin grave erau căcat (și chiar rahat, deși pînă și ai lui mai ziceau așa) și dracul, în locul căruiatrebuia să spui mereu naiba." Rețeta e așadar aceeași ca în Aripa stîngă. Viziunile, visul, poveștile cu Badislavi pe de o parte, memorii alterate de scenarii fantastice, de cealaltă parte. Trebuie spus că acel personaj-copil din Ștefan cel Mare pare epuizat. Nu mai poate fi folosit. Deja, în Corpul se pierde șocul viziunii titpic cărtăresciene
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
la bloc", cum se poate împăca poetul cu civilizația urbană (și materialele care "prevestesc ruina")? Acesta pare a fi punctul din care pornește interogația poetică a lui Emil Nicolae. Ruina pe care o provoacă betonul și cimentul ne îndepărtează de visul grădinii interzise, iar cetatea își pierde sufletul: "harșt/ se aude la marginea cimitirului de sus/ harșt/ se aude la marginea cimitirului de jos/ și orașul se împarte între ele ca-n jocul de-a țările". Nici transcendența nu iartă, îngerul
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
aceea în telefonul public automat/ cu speranța că vei auzi adevărul din gura eroului principal/ dar apelul tău sună în gol". Legătura cu o supramundanul se păstrează totuși în fragmente mitice izolate de restul poemului prin ghilimele: "marele stăpîn al viselor stătea în dreptul ei șoglinziiț cu spatele lipit de suprafața ei/ cu capul mult dat pe spate și afundat în oglindă/ cînd a venit stăpînul amurgului și a plonjat/ în pieptul stăpînului viselor/ dispărînd cu totul în adîncul acestuia", "aurora este
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
de restul poemului prin ghilimele: "marele stăpîn al viselor stătea în dreptul ei șoglinziiț cu spatele lipit de suprafața ei/ cu capul mult dat pe spate și afundat în oglindă/ cînd a venit stăpînul amurgului și a plonjat/ în pieptul stăpînului viselor/ dispărînd cu totul în adîncul acestuia", "aurora este capul calului de jar/ soarele este ochiul lui/ vîntul îi este sufletul...". Orașul, prins între "oarbe oglinzi de asfalt", permite încă apariția viziunilor și a viselor care vorbesc despre o lume perfectă
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]